Athanasiu este revoltat. Explică, tehnic:
„„Sunt extrem de revoltat pentru ca nu am crezut, ca profesor de drept si om onest, ca se poate deschide un dosar pe doua fapte penale, una dezincriminata si a doua care nu era in vigoare (...) Eu nu sunt oricine si nu sunt bataia de joc a anchetatorilor DNA", a spus el.
Acesta a argumentat ca au fost efectuate cercetari in ceea ce priveste achizitia de licente Microsoft in 2006 si 2007 in doua dosare cu acelasi obiect, acte de coruptie ale demnitarilor, dar acest articol ar fi fost abrogat prin legea de punere in vigoare a noului Cod Penal, si a doua infractiune, "art 14 indice 2 din legea 78, care a intrat in vigoare in 2 decembrie 2004, cu mult timp dupa prezumtiva fapta de abuz constand in semnarea unui contract de achizitii cu un an inainte, pe 17 decembrie 2003".
El a amenintat cu reclamatia la CEDO deoarece numele sau a fost „batjocorit””.
Ca om de drept, nici eu nu pot sări peste afirmațiile lui Athanasiu. O faptă a fost dezincriminată prin legea de punere în vigoare a noul Cod penal, ceea ce înseamnă că până la intrarea lui vigoare infracțiunea a existat iar autorul ei - Alexandru Athanasiu -, a scăpat de pedeapsă prin cine știe ce tertipuri. A doua infracțiune pe care o reclamă ca nefiind normată la data producerii ei are și ea o particularitate. A fost adoptată tocmai pentru practica unui ministru ca el era dăunătoare societății, atât de dăunătoare încât legiuitorul (inclusiv el la acele timpuri !) a hotărât să sancționeze abuzul în funcție printr-o lege ulterioară. Problema lui, din punct de vedere juridic, pe care Athanasiu nu o explică marelui public, este că tipul de infracțiune a fost continuă, nu s-a oprit la momentul începerii. Astfel că procurorul a constatat că după apariția legii, ministrul Athanasiu nu a făcut nimic pentru a opri efectele dăunătoare societății și, probabil, a încheiat alte acte juridice cu încălcarea legii.
Este evident că faptele infracționale au existat și decizia ICCJ de a admite redeschiderea dosarelor închise - unul prin dezincriminare și celălalt prin lipsa normei -, are un temei. Nu îi cred și pe judecători tâmpiți, cum încearcă să îi califice Athanasiu pe procurorii care procurorii care au cerut redeschiderea dosarului.
Cu Athanasiu am o experiență personală. A fost profesorul meu de dreptul muncii la studiile post-universitare de la Facultatea de drept a Universității București. Era prin 1999. El este autorul legii conflictelor de muncă și a făcut copy-paste după legea franceză care a introdus „o minunăție” juridică: greva de solidaritate. Athanasiu ne-a cerut să facem un referat pe materia litigiilor de muncă cu referire expresă la „greva de solidaritate”.
Am fost, probabil, printre puținii care au considerat noua invenție un abuz legislativ. Am motivat, țin minte și acum, printr-un exemplu. Sindicatul de la o fabrică de încălțăminte din București, cu capital de stat, intră în conflict cu muncitorii, pe probleme salariale (de exemplu). Sindicatul declară greva (pe atunci începea greva cum doreau mușchii sindicaliștilor !). Practic, fiind o firmă cu capital de stat, fiind o problemă salarială, litigiul era între muncitori și acționarul societății, adică Statul român. Ca să pună mai multă presiune pe Stat, sindicatele ar fi propus, în temeiul legii promovate de Athanasinu, în vigoare la acel moment dat, altor sindicate de prin țară, din societăți cu capital privat (de exemplu) să intre în grevă. Greva aduce, întotdeauna, pagube. Fără nici un fel de excepție. Este un fel de execuție publică a patronului (fie el stat sau privat). De multe ori fără un temei justificat. Ca atare, societățile comerciale cu capital privat sau chiar cu capital de stat care nu ar fi avut probleme de natura celei care a determinat greva societății de la București ar fi fost păgubite grav prin „solidaritatea” manifestată de organizațiile sindicale locale. Am pus, la rândul meu, întrebarea în referat: cu ce sunt de vină acționarii celorlalte societăți comerciale care au nefericirea să activeze într-o ramură care are un acționar economic nedemn, prost manager, idiot lacom sau mai știu eu cum ?
Athanasiu m-a „scos la tablă” să sintetizez opoziția mea și să fiu la dispoziția celorlalți pentru discuții în contradictoru. Unii m-au înfierat „cu mânie proletară”, alții au considerat că este un subiect de discutat care are posibilitatea să aducă modificări de lege ferenda, așa cum am propus eu în referat. Am primit un 8(opt) pentru că nu am fost pe soluția catedrei.
În urma acelei experiențe, am o altă imagine a juristului Athanasiu. Indiferent câte titluri universitare are. Punând în practică ideile juridice a produs mai multe pagube decât să facă lucruri bune. Cât privește „ministrul” Athanasiu, sper ca procurorii să aibă dreptate. Știu eu de ce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu