„În primul rând, o astfel de acuzaţie, sigur, care nu este practic nouă, ceea ce este nou e trimiterea în judecată, este o acuzaţie foarte gravă. În acelaşi timp, cred că astfel de acuzaţii trebuie bine cântărite atunci când este vorba de premierul ţării şi lucrul acesta poate să creeze o criză politică majoră. Spun acest lucru pentru că de multe ori s-a întâmplat ca acuzaţii insuficient fondate să fie infirmate în instanţă, dar sigur că în cazurile curente poate consecinţele nu sunt atât de grave cum sunt cele în cazul în care vorbim de prim-ministrul unei ţări. Aici trebuie să fie extrem de mult profesionalism şi responsabilitate atunci când vorbim de acuzaţii formulate la adresa premierului, nu pentru că premierul ar fi mai presus de lege, ci pentru că acest lucru poate să creeze o criză politică majoră, cu ample reverberaţii”.
Ce este de reținut, în principal. Tăriceanu nu vede pericolul pentru România în relațiile interne dar mai ales la nivel internațional, generat de imaginea unui prim-ministru urmărit penal pentru fapte de corupție (cea mai cumplită infracțiune pentru un politician !). El are o singură viziune, limitată de ochelarii de cal cu care s-a dotat cu mult timp în urmă. Să rămână la putere, alături de inculpatul Victor Viorel Ponta, cât mai mult posibil. Nu îl interesează țara. Pur și simplu nu își mai aduce aminte că îndeplinește o funcție de demnitate publică pentru a servi interesele unei țări întregi și nu ale unor grupuri politice aflate, temporar, în funcții publice.
Tăriceanu nu distinge între starea unei persoane fizice aflate în postura de inculpat și starea persoanei fizice investită cu un atribut de reprezentare politică în starea de inculpat. Dacă în prima ipoteză, persoana fizică urmează cursul procesului penal fără a interesa prea multă lume și fără efecte asupra societății, cel mult poate avea unele efecte la nivelul comunității din care face parte, în a doua ipoteză este afectată întreaga societate. Cu atât mai mult cu cât persoana investită cu atributul de reprezentare are calitatea de prim-ministru sau ministru, de deputat sau senator, de ales local.
Tăriceanu inversează starea de pericol. În mod cu totul și cu totul idiot el vede pericolul în „criza politică majoră” ce se naște prin demisia sau demiterea primului ministru ca urmare a trimiterii lui în judecată. Nu vede criza politică gravă în care România băltește de când primul-ministru Victor Viorel Ponta ține România de când a început urmărirea penală împotriva lui, de când procurorii au arătat scârbavnica complicitate în fraudarea banilor țării prin traficul de influență practicat la nivelul societăților comerciale cu capital de stat căpușate de clienții politici ai PSD. Tăriceanu apreciază, după declarația lui, că este normal să avem miniștri cercetați penal, că este normal ca SC-urile cu capital de stat să aibă contracte cu tot felul de căpușe politice - în cazul nostru, avocați din PSD -, că este normal să acceptăm corupția ca o stare de fapt. Grav este după mintea bolnavă a lui Tăriceanu demiterea primului ministru sau schimbarea puterii politice. Omul ăsta este sărit rău de pe fix. Tocmai resetarea puterii politice azi este soluția problemei.
Este inadmisibilă recomandarea dată procurorilor. Nu că-că, nici ca-ca însă ar fi bine să ... Indiferent de persoana cercetată procurorul are maxima obligație să trateze cu respect nu doar persoana presupus vinovată (prezumția de nevinovăție !) ci și situația care a impus deschiderea procesului penal pentru că întotdeauna, dar absolut întotdeauna există un păgubit sau mai mulți în urma comiterii unei infracțiuni. Iar păgubiții, mai ales când întreaga societate este cea păgubită, are prioritate în apreciere și protecție față de nemernicul infractor. În cazul Turceni și Rovinari, sunt păgubiți toți contribuabilii la bugetul de stat pentru că aceste două SC sunt finanțate de la bugetul de stat și produc pagube an de an. Produc mai puțin decât primesc de la stat. Sunt ținute în viață pentru a mitui alegătorii din zonă și pentru a mitui clientela politică prin contracte cu SC-urile cu bani de la bugetul statului. Acesta este adevărul.
Victor Ponta este un presupus infractor care a păgubit întreaga societate. Așa cum descriu procurorii faptele în rechizitoriul cu care îl trimit pe Ponta și Șova și ceilalți conducători ai SC-urilor în fața instanței de judecată competente.
În China, am văzut că un ministru a fost condamnat la moarte pentru acte de corupție pentru motivul că din moment ce a furat de la cetățenii care l-au mandatat să îi conducă, nu mai un rost în a trăi. Chiar așa. Aplicând principiul lui Ponta și altora ca el, din moment ce tu, ca om politic (membru marcant al PSD) participi la un furt din averea publică, pentru ce mai vrei puterea politică ?! Pentru a fura mai mult. Așa ceva susține, prin declarațiile lui, tembelul Tăriceanu.
Este de comă formularea lui Tăriceanu:
„Aici trebuie să fie extrem de mult profesionalism şi responsabilitate atunci când vorbim de acuzaţii formulate la adresa premierului, nu pentru că premierul ar fi mai presus de lege, ci pentru că acest lucru poate să creeze o criză politică majoră, cu ample reverberaţii”.
Omul ăsta este bolnav. Per a contrario, dacă se ajunge la o criză politică majoră, procurorii ar trebui să se oprească ! Cretin om. Procurorul nu are treabă cu „criza” ta politică Tăricene ! Criza politică putea fi evitată handicapatule prin demisia lui Ponta imediat ce a fost pus sub acuzare ! Tocmai lipsa demisiei a generat actuala criză politică. Idiotul !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu