O plecare din PNL cu ... ciudățenii

Pe Facebook, un prieten pune o postare:

„ ... Ați fost colege de partid - până în 2012 a fost consilieră locală intr-o comună dar era și coordonatoare regională PDL. A trecut la PNL odată cu fuziunea, a devenit vice-lider județean și si-a adjudecat singura poziție eligibilă în Senat. A fost nu oricine, ci vicelider al grupului parlamentar de la Senat. Altfel o persoană cu vastă cultură - la 16 ani după liceu a finalizat și studiile universitare la faimoasa universitate Biotera. Și da, ai dreptate - PNL are o politică de resurse umane de toată jena. Dar, cum se vede din cazul concret prezentat, fuziunea nu ne-a ajutat prea mult în direcția asta.”

Nimic anormal. Nimic agresiv. Doar explicativ. Pentru cineva. Nu are importanță.

Comentariile au fost „lămuritoare”. La ele mă refer. Pentru că ele m-au ajutat să înțeleg mai multe. Sunt sigur că și alte persoane vor înțelege mai bine situația și că vor exista concluzii care vor ușura mai buna înțelegere a acestei lumi politice atât de „cunoscută” însă cu foarte multe lucruri ascunse.

Apare o motivare, a unei persoane cunoscute unora.

„Cunosc bine cazul. Timp de ani buni s-a luptat cu blatul PNL - PSD pe plan local, inainte si dupa fuziune. A sesizat cele intamplate conducerilor succesive ale partidului dar nu s-a luat nicio masura. Pana cand a ales exit. Dupa voice urmeaza exit daca voice nu functioneaza. Ar fi putut insa sa isi dea doar demisia, nu sa plece la alt partid.”

Deja intrăm într-o zonă cu nisipuri mișcătoare. Dacă am privi doar la data fuziunii dintre PNL și PDL, am rămâne într-o zonă depășită. Între timp, anul trecut, PNL și-a ales o nouă conducere. Orientată clar către un program politic de centru-dreapta, numit liberalism conservator, cu adversar politic declarat, Partidul Social Democrat, pentru considerentul logic al diferențelor majore de program politic. Suntem în anul 2018, iar motivarea gestului Siminicăi Mirea devine absurd. Marea luptătoare împotriva „blaturilor PSD cu PNL din Olt” trece la PSD pentru „răzbunare”.

„Realizeaza cineva cata frustrare, dezamagire si nemultumire acumuleaza cineva incat pleaca la adversari ca sa se razbune? Ar trebui sa ne intrebam ce anume genereaza aceste stari paradoxale!”

Halal răzbunare!

În condițiile în care ea, nimeni altcineva, a fost unul dintre liderii PNL Olt după fuziune! Ce a făcut pentru a stopa „blaturile”? Cine sunt cei care au făcut blaturile și pe care ea nu i-a putut opri? Ce anume a considerat ea că sunt „blaturi”?

Alte comentarii, ale unor persoane care cunosc situația locală, arată că treaba nu este chiar așa de clară.

„Trebuia exclusă de când platea ziariștii să facă articole denigratoare împotriva propriilor colegi de partid dar o ținea cineva în brațe de la centru, cineva care pleca cu porbagajul plin de textile de la fabrica ei.”

Capacul odată luat, vedem ce anume s-a petrecut. O luptă internă pentru supremație în organizația județeană pierdută de Siminica Mirea o determină să treacă la adversarul politic. La cei cu care s-a luptat, ca proprietar de fabrică, posibil și a altor afaceri, pentru prosperitatea afacerilor personale. Dintr-o funcție politică înaltă, pe plan local, ar fi putut negocia cu adversarii din PSD care au, la rândul lor, afaceri. Și-ar fi împărțit piața. Nu a reușit, pentru că alții din organizația locală au fost mai bine apreciați de membrii locali ai PNL așa că a trecut la PSD. Tragem linie. Rezultă că respectiva doamnă a fost membră a PDL și mai apoi a PNL doar pentru realizarea unui scop personal, strict. Ideea că a face politică înseamnă să îți dedici timpul și o parte din resursele proprii pentru mai binele societății nu i-a intrat în cap. Scopul ei a fost altul. De aceea a și trecut la PSD.

Nu este singura fostă membră a PDL venită în PNL cu fuziunea și apoi trecută la PSD. Au mai fost cazuri, sunt sigur că vor mai fi astfel de cazuri, la fel cum foști liberali „talibani” (cum spun unele persoane) au făcut pasul către PSD direct, fără nici un fel de jenă. Problema lor este simplă. Au intrat în partide pentru interese personale. Nu au găsit ce căutau, au trecut la cei care le promit, direct, că le dau locuri de muncă (doar au politizat la extrem administrația publică!), le dau comenzi pentru afacerile familiei și le oferă funcții și demnități politice și în administrația publică.

Pentru PNL este un lucru bun. Se curăță de cei care pot pleca din partid după ce obțin o funcție de demnitate politică sau publică. Se pierd și votanți. Evident! Cei care au venit în partid pentru promovarea propriilor afaceri au adus și „votanți” pentru partid. Plecând la PSD, vor duce votanții la PSD. Nu trebuie să ne ascundem după degete. Dar trebuie să recunoaștem și faptul că astfel de membri, ajunși în diferite funcții politice, au blocat dezvoltarea internă a partidului în organizațiile în care au deținut puterea pentru a nu fi concurați de alți membri! Au fost niște simulanți.

Partidele în România sunt abia la începutul perioadei de creștere. Pentru cele care cresc „sănătos”, viitorul este bun. Pentru partide ca PSD, viitorul va fi sumbru. Plecarea de la putere în urma unor alegeri parlamentare, îi poate elimina de pe scena politică. Toți cei care astăzi trec voios la PSD de la alte partide vor pleca din PSD cu tot cu „mercenarii” care îi însoțesc.

Traseismul este o formă de cancer al politicii.

În vâltoarea aranjamentelor pentru viitoarea nominalizare a unui prim-ministru din partea PSD, s-a vehiculat posibilitatea ca PSD să racoleze, imediat după omologarea candidaturilor și stabilirea titularilor în Parlamentul României, parlamentari din alte partide cu ajutorul cărora să pretindă că are o majoritate absolută în Parlament așa că Președintele Klaus Iohannis va fi obligat să aplice strict litera Constituției și să desemneze candidat la funcția de prim-ministru pe cel propus de PSD. Ideea este năstrușnică și putea să aibă ca autori doar unele minți bolnave care vor să se dea bine pe lângă infractorul Liviu Dragnea, bolnav deja că nu poate deveni prim-ministru.

Oameni de bine, au lansat zvonul că vor trece la PSD parlamentari aleși ai PNL. Au ei sursele lor, se pare. Vom trăi și vom vedea. Deocamdată nu am văzut nimic care să le confirme „sursele”. Calific informațiile ca o continuare a campaniei de intoxicare dusă de USR, ALDE, PMP și chiar PSD împotriva PNL. Au, în continuare, sprijinul neprecupețit al României Tv, Antena 3, B1Tv și ce se mai găsește prin zona media. Pe undeva se pare că nu sunt chiar vorbe degeaba.

Criteriile de integritate ale PNL permit traseismul, chiar dacă încearcă să îl limiteze.

2. Traseism.
Să nu-şi fi schimbat apartenenţa politică astfel încât să fie candidat pentru al treilea partid politic, altfel decât prin fuziuni.

Pe fond, prin fuziuni, se permite ca cel fuzionat să se fi plimbat cu sorcova pe la toate partidele. Pentru că nu sunt foarte multe partide „de bază”, acest text acceptă, de fapt, traseismul. Păi cum să mai ai cultura organizației, cum să mai ai liberalism (ca să mă refer la PNL), din moment ce un individ este „bun” chiar dacă a trecut pe la PSD și s-a comportat ca un PSD-ist amar de ani ? Eu înțeleg faptul că textul a fost portița care a permis ca pe listele de candidați să fie trecuți cei care s-au plimbat pe la PNȚCD, Forța Civică, PNL, PSD sau PDL, ba chiar și pe la PC sau cine știe ce altă minune politică promițătoare de funcții și demnități. Așa că posibilitatea de a vedea liberali aleși plecând la PSD, ALDE sau PMP nu este exclusă.

Avem și o reacție a Președintelui Klaus Iohannis. Agerpres. Iohannis: Traseismul - un fenomen toxic; nu voi chema la consultări un partid care obține majoritatea astfel

Migrația politică este probabil cel mai nociv fenomen în politica românească post-decembristă. Spun acest lucru pentru că Parlamentul care tocmai își încheie mandatul și bine că și-l încheie nu mai seamănă deloc cu Parlamentul care a fost ales acum patru ani. Or, așa ceva într-o democrație matură este imposibil

Nu va trece mult timp și vom vedea mișcările traseiștilor. Opoziția nu este pentru „oamenii deștepți”.

Și faptul că se pare că există lideri politici care din capul locului își imaginează că pot convinge parlamentari să migreze și să își completeze astfel echipa arată că nu este o excepție, este un fenomen care este luat în calcul, este promovat, este folosit, dar este fundamental greșit. Speranța mea este că acest traseism nu va deveni un fenomen de masă în noul Parlament

Corect. O astfel de idee trebuie nu doar promovată ci susținută prin acțiuni ale membrilor de partid. Poate că membrii simpli ai PNL, cei care au ajuns să fie considerați „mai proști” decât cei din afara partidului și au fost dați la o parte pentru a permite „societății civile” să participe la viața politică de pe poziții din vârful ierarhiei partidului își vor lua inima'n dinți și vor pune piciorul în prag. Partidul este format din membrii care participă la acțiunile lui, care ani de zile i-au dat bani să funcționeze, mulți-puțini după buzunarul fiecăruia, care au făcut campaniile în stradă sau în media și care și-au obținut prin votul colegilor încrederea de a conduce o organizație sau o acțiune. Nu prin voința unui lider de la nivel central !

Eu sper ca acest lucru să fie înțeles și de liderii de partid, fiindcă depinde mult de ei. Dacă încurajează fenomenul, se va întâmpla. Dacă îl descurajează, nu se va întâmpla

Acesta este punctul pe „i”. Liderii au fost cei care în ultimii ani au promovat „înnoirea” partidului - adică eliminarea vechilor membri ai partidului deveniți incomozi prin cereri și întrebări -, inclusiv prin traseism politic - parlamentarul de la „X” partid este mai maleabil și bun pupincurist.

Sunt partide formate doar din traseiști. Au o cultură politică a traseismului foarte dezvoltată. De aceia nici nu au doctrine. Ce reclamă ele că susțin este un fel de copy-paste de la partidele tradiționale. Că vrea lumea sau nu, curentele politice sunt bine definite. Liberalismul este de centru. Este zona de trecere între socialism și creștinism politic. Fără existența unei doctrine și a unei culturi politice, cei care zburdă pe scena politică nu au nici o treabă să treacă de la un partid la altul. Ei bine, astfel de oameni ar trebui refuzați atunci când își oferă serviciile unui partid. Indiferent de posibilitățile pe care le reclamă că le are pentru a participa la finanțarea partidului.

Klaus Iohannis are dreptate.

Un demnitar inutil. Pentru Ciorbea, democrația este altceva decât afirmă.

În ziua în care prevederile ordonanței de urgență a guvernului nr. 55/2014 și-au încetat valabilitatea, instituția Avocatului Poporului, condusă de Victor Ciorbea, comunică soluția la sesizarea PNL. Nu este treaba instituției ! Este a Parlamentului !

Iar în Parlament, OUG-ul traseismului în favoarea PSD a fost respins la Camera Deputaților însă a fost blocat de Senat de către Tăriceanu, altă slugă roșie.

Singura instituție care era competentă să atace la Curtea Constituțională o ordonanță de urgență a guvernului era Avocatul Poporului. Nu și-a îndeplinit scopul. Pe Victor Ciorbea în doare'n cur de popor.

Am fost la protestul față de licezeala lui Ciorbea, în fața instituției, alături de colegii din PNL Sector 3. Când a apărut Ciorbea, într-un târziu, a declarat presei că „cel mai târziu” săptămâna viitoare va da o soluție la cererea PNL. A dat soluția, prin declinare de competență (?!), la 18 octombrie, când prevederile ordonanței și-au încetat valabilitatea.

Nu a greșit Victor Ciorbea, a comis un abuz în serviciu în cunoștință de cauză. Partidele politice nu sunt instituții de stat, sunt instituții private, competente să acționeze în numele și pe seama membrilor lor în relațiile cu statul. Existând procedura tehnică de contestare a unui act normativ care încalcă voința alegătorilor, Avocatul Poporului trebuia să o aplice, să îi dea finalitatea cerută de spiritul și litera legii. Trebuia să sesizeze Curtea Constituțională cu celeritate pentru că prevederile actului normativ erau strict limitate în timp. Ce a făcut Ciorbea este o sfidare la adresa democrației. Și-a făcut nevoile pe cerința cetățenilor.

Mă simt insultat de modul în care această instituție și-a făcut treaba. Instituția Avocatului Poporului a devenit inutilă. Este un consum irațional de resurse existența ei. Ocupă un spațiu public, se hrănește din banul public (adunat din taxele și impozitele noastre), funcționarii instituției primesc onoruri publice pentru treabă proastă.

Victor Ciorbea este băgat în tot felul de organisme „civile” chipurile democratice. Este unul dintre liderii Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei. Este unul dintre țărăniștii care își revendică cultura politică de la Corneliu Coposu. A fost sprijinit să ajungă în Parlament pe listele PNL ca să ajungă să conducă Avocatul Poporului la nominalizarea și cu susținerea PSD.

Prin inactivitatea lui, Victor Ciorbea a făcut cadou PSD, UNPR, PC și nenăscutului PLR al lui Tăriceanu o altă stare politică. În contra voinței electoratului. Luând în considerare numai funcția aleșilor locali, nu și situația de fapt din colegiile electorale, PSD a cucerit majoritatea primăriilor și a consiliilor locale din țară. Cu sprijinul lui Victor Ciorbea, PSD a pus mâna aproape pe întreaga putere în administrațiile locale.

Spune-mi cu cine te'nsoțești ca să spun cine ești. PNȚ-CD Ciorbea, ANRM și alte structuri private în care activează sau este membru, plin sau autosuspendat, Ciorbea sunt la fel de democratice la Victor Ciorbea însuși. Halal democrație.

La Senat, 2013 a fost un an al traseismului politic.

Am găsit la Agerpres o retrospectivă interesantă cu privire la Senatul României în 2013. Foarte interesantă.

Una vorbim și alta făptuim.

Am tot criticat traseismul politic, indiferent de partid, indiferent de sens, indiferent pentru ce motive. Traseismul politic nu are justificare. Nu poate fi adusă ca motivare voința alegătorilor. Niciodată. Alegătorii nu te aleg pe tine ca parlamentar pentru a trece de la un partid la altul. Te aleg pentru că ești la un anume partid. Un mandat întreg ești obligat, măcar moral, să rămâi în formațiunea care ți-a asigurat alegerea.

Retrospectiva punctează „hemoragia”, așa cum a definit-o Crin Antonescu, de la PP-DD la PSD sau aliații acestuia - UNPR și PC.

La început, PP-DD a avut 21 de senatori. Acum a rămas cu 7 la care se adaugă fostul procuror Valer Marian cel care are un război personal cu cei din PSD.

PSD a ajuns la 74 de senatori. Suntem abia în primul an de după alegeri. Având în vedere faptul că grupul PDL în senat are 23 de senatori (împreună cu cei din alianța ARD), opoziția în Senat la USL este doar pe hârtie. PNL are 50 de senatori iar PC 8. UDMR are tot 8.

Au depus jurământul 176 de senatori. Au rămas 172. Ultimul plecat, Toni Greblă, la CCR.

Toți cei care au ajuns la 8 senatori au probleme. Grupul parlamentar poate fi constituit doar din minim 7 senatori, obligatoriu dintre cei care au fost aleși pe listele partidului. Nu cu adăugiri. PP-DD are mari șanse să dispară ca grup din Senat. Ca o particularitate, PP-DD „a alimentat” PSD, UNPR și PC. O vorbă în români ar spune că „a tunat și i-a adunat”. La o formațiune mare cum se simte PSD nu are relevanță din cine este formată. La formațiunile mici însă, componența este semnificativă. Grupul PP-DD s-a constituit pe imaginea „ciocoiască” a celorlalți politicieni din PSD, PNL, PDL, UDMR etc. Acum, „luptătorii poporului” s-au decis să „înnobileze” pe ciocoii din PSD, UNPR și PC. Să arate că ei, PP-DD-iștii, i-au găsit pe apărătorii intereselor „poporului” în Parlament, în special în gruparea social-democrată sau afiliată social-democrației.

Fără a avea pretenția exactității, se poate concluziona așa:

PSD (UNPR este inclus) împreună cu PC are 82 de senatori. Îi trec pe cei de la PC la PSD pentru că oamenii au trecut deja acolo cu cățel, cu purcel și cu mogul. UDMR va fi alături de PSD pentru că PSD conduce Guvernul și are majoritate parlamentară și la camera deputaților. Nu este exclus ca UDMR să aibă accese de conștiință civică și să susțină, uneori, PNL atunci când liberalii nu vor fi de acord cu social-democrații. În restul situațiilor, îi trec pe cei de la UDMR la PSD. Cu UDMR se fac 90 de senatori. Deja suntem în fața a peste 50% în Senat. Dacă la aceștia se adaugă și restul celor de la PP-DD, atunci majoritatea care se va constitui în favoarea PSD va fi semnificativă. Doar existența USL și pericolul ruperii acestuia va tempera pe cei din PSD să nu forțeze lucrurile.

Față de speculațiile citite de mine în media sau pe net eu consider că cei din PSD iau serios în calcul realizarea unor obiective majore în actualul mandat politic. Mă gândesc la modificarea Constituției, mă gândesc la regionalizare și descentralizare, mă gândesc la toate actele politice care impun 2/3 din voturile parlamentarilor atât la Senat cât și la Camera Deputaților. Sunt în curs de finalizare modificări majore în sistemul de sănătate, în sistemul silvic, în sistemul Justiției etc. Cei care văd doar majorități și stări conflictuale în Parlament nu au viziune. Un PSD care rupe acum USL pentru „jocuri politicianiste” va pierde în viitor. Va pierde enorm la popularitatea pe care i-o conferă Guvernarea. Toți cei care îi laudă azi, mâine îi va huidui. Ei știu asta.

Nu văd USL rupt acum. Și cei din PSD știu că greul mandatului actual este în finalul anului 2014 când trebuie finalizate modificările la Constituție (unde se pot introduce inclusiv clarificări privind Justiția și funcționarii publici), trebuie supuse referendumului pentru aprobare (nu va conta că va fi iarnă, decembrie, se vor găsi ei peste 30% dintre români care să își dorească o altfel de Constituție și o altfel de relație între „puterile statului”). Normal, va urma anul 2015 când toate cele noi stabilite vor urma calea punerii în practică. Modificările legislative vor fi majore iar USL în integralitatea lui va putea să asigure adoptarea legilor necesare în timp util.

Tot ca o constatare. Pentru ca PSD să aibă o majoritate de 2/3 în Senat are nevoie de voturile celor din PDL și UDMR. Abia atunci, PNL rămas în 50 de senatori nu va mai conta. Abia atunci USL se va poate rupe definitiv.

Traseismul politic este ca o boală. Iar boala trebuie combătută.

La Comisia parlamentară pentru revizuirea constituției sunt trei propuneri. Una spune că parlamentarul care o ia pe alte cărări își pierde mandatul - propunere la care eu subscriu -, alta spune că se merge în colegiul parlamentarului unde, în urma unui referendum se vede dacă parlamentarul mai are susținerea alegătorilor - sună ca dracu -, ultima spune că parlamentarul care „traseește” nu va mai avea dreptul de a candida la următoarele alegeri - o încălcare a dreptului de a fi ales, nașpa.

Împotriva traseismului politic au fost multe discuții. Toată lumea l-a dorit combătut însă mai toți politicienii din Parlament au ridicat problema „independenței parlamentarului”. O problemă falsă. Toți „teoreticienii” politici au apelat, cu sârg, la art. 69 din Constituție, în special la paragraful (2): Orice mandat imperativ este nul. Și l-au extins asupra voinței alegătorilor. Rezultatul ?! Unul simplu. Din punct de vedere teoretic, dus în practică cu rezultate catastrofale, pentru democrație, exonera parlamentarul odată ales de răspunderea față de alegători. O prostie ! Mai ales că primul paragraf stipulează, imperativ, că „deputații și senatorii sunt în serviciul poporului”. Păi, să îmi fie cu iertare, din moment ce ești în serviciul poporului, în special al poporului care ți-a dat votul pentru a ajunge deputat și senator, atunci, de bună seamă, ești obligat - este o obligație de serviciu - să împlinești voința acelui popor. Iar acel popor te-a votat pentru că ai angajat ceva anume în campania ta electorală. Ai arătat poporului că faci parte dintr-o familie politică, ai spus poporului că vei lucra în legislativ pentru promovarea valorilor politice ale acelei familii politice, ai promis poporului votant că vei susține, în numele și pe seama acelui popor acele acțiuni politice care să îi favorizeze exercitarea drepturilor și libertăților civile, să îi asigure o stare de sănătate corespunzătoare nevoilor acelui popor, că vei lucra pentru ca el, poporul și urmașii acelui popor să aibă o instrucție corespunzătoare pentru a face față cu brio încercărilor vieții etc. Mai mult, ai asigurat, chiar de nu ai spus, acel popor că va avea parte de judecăți drepte, că nu va mai fi supus ca pe timpul comunismului liberului arbitru, că va avea libertatea de a face ce dorește în propria țară fiind apărat de o armată performantă, că va putea călători în oricare parte a lumii fără a fi victima discriminărilor de orice fel pentru că tu, parlamentarul, vei susține alături de partidul tău, o politică externă care să îți favorizeze libera circulație etc.

Trebuie luat în calcul și faptul că poporul care a avut dreptul de a alege a fost divizat la momentul votului. Tu, parlamentarul, ai câștigat pentru că ai avut votul unor alegători anume. Cei care sunt membri sau susținători ai unui anume partid politic sau coaliții politice. Este mai mult decât evident că tu ai obligația, mandatul imperativ al alegătorilor de a satisface voința lor politică. Este inadmisibil ca eu, alegătorul tău, să accept ca tu, pe timpul îndeplinirii mandatului, să treci de partea celorlalți. Dacă îmi doream să obțin ce propuneau ceilalți, atunci le votam candidatul.

De aceea consider că soluția simplă pentru a rezolva problema traseismului este pierderea mandatului în momentul în care parlamentarul părăsește formațiunea politică în numele și pe seama căreia a candidat.

Celelalte propuneri sunt aiurea. Duce în ambiguitate democrația. Una face un talmeș-balmeș din regulile din timpul jocului iar cealaltă încalcă un drept constituțional: acela de a fi ales. Prea mult.