Bloggerii liberali cu Tudor Chiuariu

Deși în poză suntem doar băieții (nu toți), în realitate au fost mai multe fete.

Pe site-ul Senatului este un pdf cu modificările la constituție rezultate în urma activității Comisiei parlamentare. Se cuvine a fi citite cu o constituție deschisă alături.

Timp scurt. Eu am un inconvenient cu asumarea răspunderii pentru „programe”, ce permite unui guvern ca, la un moment dat, să părăsească programul de guvernare cu care s-a angajat la investire și să adopte altul care, cu aprobarea parlamentului potrivit acestui articol constituțional, devine un nou program de guvernare. Practic, la fiecare sesiune parlamentară, guvernul poate să „navige” din gard în gard cu programe de guvernare. Bulibășeală asigurată. Nu mai spun despre faptul că având o majoritate parlamentară, orice guvernare poate face ce vrea, parlamentul având doar rol decorativ. Exemplul sinistru l-a dat Băsescu cu guvernările lui portocalii.

O altă nemulțumire a mea este legată de adjectivele din unele texte. Cel mai bătător la ochi este cel privind „încălcarea gravă” a prevederilor constituției de către Președintele țării. Este practic o invitație la încălcarea prevederilor de către oricine. Dacă nu încalc „grav” prevederile constituționale, ce pot păți ? Nimic. Pentru că nu există o sancțiune pentru încălcarea prevederilor constituției în nici o lege. În plus, nu există instanță de judecată care să aibă competența de a constata „încălcarea prevederilor constituționale”. Culmea, toți cei ajunși în poziții de demnitate publică - de la președinte la parlamentari și miniștri -, toți cei ajunși în funcții publice - de la militari la polițiști, magistrați și funcționari publici -, depun jurământul și jură că vor respecta constituția ! Astfel, dacă unul dintre cei care depune jurământ la încadrarea în funcția publică ar fi exclus din sistem pentru încălcarea prevederilor constituționale pe care s-a angajat să le respecte, bag seama că va trebui să dăm cetățenie unor străini pentru a-i angaja în funcțiile publice respective pentru că în țară nu am mai avea candidați.

Cum-necum, ce s-a făcut până acum este bine. Nu foarte bine. Bine, un bine simplu. Pentru că foarte bine ar fi fost dacă s-a fi întrunit cele două treimi pentru introducerea și altor prevederi care să întărească poziția cetățeanului față de instituțiile statului, care să pună magistrații procurori în locul lor normal, acela de acuzatori ai statului și nu alături de judecători, care să ducă judecătorii Curții Constituționale la nivelul ICCJ, cu selecția acestora dintre constituționaliștii recunoscuți și nu dintre procurori și consilierii juridici de pe la cine-știe care instituție de drept public sau privat. Ar fi fost foarte bine dacă Președintele ar fi fost scos din schema cu nominalizările a 3 judecători la CCR. Pentru că nu ar trebui să fie treaba lui. Din moment ce judecătorii sunt aleși de Senat și Camera Deputaților pare lipsit de sens să adaugi la cei care aleg pe Președintele țării. Mai bine ar da guvernului posibilitatea să nominalizeze 3 judecători, Parlamentului să nominalizeze 3 iar ICCJ să nominalizeze 3. Astfel, fiecare putere a statului așa cum este definită în constituție ar nominaliza câte 3 judecători. Judecători care ar trebui, după nominalizare, să treacă prin „furcile caudine” ale Parlamentului în vederea avizării. Nu consultativă ci eliminatorie. Dar asta este părerea mea iar eu sunt un simplu cetățean.

Întâlnirea a fost bună. Foarte bună mai ales dacă mă gândesc la ideea lui Radu Zlati care a atras atenția că urmează procedura parlamentară în plen unde sunt cam încurcate „căile Domnului”. Iar eu bănuiesc PSD de intenția de a nu modifica semnificativ constituția din 2003 care a fost, în bună măsură, creația lor. Dacă acum nu s-a reușit în zonele sensibile cu privire la procurori și CCR mă gândesc că vor face ei, pesediștii care se văd la guvernare încă un secol fără întrerupere, ceva-ceva care să le asigure o cât mai mare influență asupra statului. Probabil că au deja contacte cu cei care se declară creștin-democrați pentru a combate liberalismul astfel încât social-democrații și creștin-democrații să își pre-rezerve un stat care să fie deasupra cetățeanului, care poate controla cetățeanul, care poate impune cetățeanului „gândirea novatoare” a unui tătuc. Pentru că cele două doctrine, zise de stânga și de dreapta sunt surori. Bune. Iar trecerea de la social-democrație la creștin-democrație este posibilă doar într-o noapte. Băsescu este modelul care a creat precedentul. Deci ...