Referendumul pentru constituție peste un an. Așa să fie.

Curtea Constituțională, jucând politic, a admis ca fiind constituțională scăderea pragului de validare a referendumului de la 50% la 30% însă, în tradiția băsesciană impusă de la Cotroceni au adăugat la lege și la constituție stipulând că timp de un an nu se poate organiza referendumuri cu astfel de prag.

Bănuiesc că au făcut o interpretare proprie a recomandărilor Comisiei de la Veneția, interpretare care însă nu avea ce căuta în acțiunea CCR de soluționare a contenciosului constituțional reclamat de PDL. Astfel, noțiunea de „modificare majoră” a unei proceduri politico-judiciare nu este prevăzută în constituție ca măsură a judecății CCR la fel cum nu este prevăzută în constituție nici faptul că CCR dă soluția privind rezolvarea unei probleme legislative. Sunt de apanajul exclusiv al Parlamentului iar interpretarea CCR este un abuz de drept. Dar la noi este ca la nimenea. De aceea se impune, cred eu, ca Parlamentul să aibă ultimul cuvânt cu privire la deciziile constituționale. Pentru că, până la urmă, CCR este doar un organism de specialitate exclusivă cu privire la interpretarea constituției și prin deciziile sale să „apere” litera și spiritul constituției împotriva erorilor sau abuzurilor ce pot apare în procesul legislativ. Plec de la premisa bunei credințe a tuturor celor implicați, în sensul că și guvernanții și parlamentarii urmăresc binele națiunii și nu altceva. Iar din ce am observat până acum, nu am văzut altceva. Pe de altă parte, din ce am observat la CCR am ajuns la concluzia că această instituție a făcut, până acum, dovada că acționează, constant, în afara prevederilor constituționale devenind un instrument politic împotriva adversarilor politici ai lui Traian Băsescu și a partidelor care îl pupă'n cur. Ca să fiu mai exact.

Liderii USL au dat de înțeles că din moment ce potrivit actualelor reglementări puterea, de orice fel, este obligată să respecte deciziile CCR chiar dacă acestea încalcă flagrant constituția și legile țării, atunci mutarea referendumului pentru aprobarea legii de revizuire a constituției în anul 2014 este o măsură ce trebuie (nu doar poate) luată în calcul (Agerpres). Normal că acel referendum va putea fi în luna iulie sau august 2014 însă soluția cea mai bună pentru a nu aglomera anul cu tot felul de alegeri, mai ales că sunt și parlamentarele europene, este să îl cupleze cu alegerile prezidențiale din primul tur. Bine-bine, mai este Băsescu cu referendumul lui „la plezneală”, pentru a încărca nota de plată a guvernului cu încă o consultare populară. Nu am aflat cum au analizat și la ce rezultate au ajuns liderii Mișcării Populare aflați în funcții publice la Cotroceni, însă sunt sigur că în diferite laboratoare politice, în special ale Mișcării Populare (Administrația Prezidențială fiind, de facto, Mișcarea Populară !) dar și ale PDL se analizează cu atenție momentul în care referendumul lui Băsescu poate produce efectele dorite de ei, în principal de modificare a legii de revizuire astfel încât lucrul la lege depus de USL și alte formațiuni politice să nu își mai producă efectele. Bănuiesc că referendumul băsist, de va mai fi, va fi declanșat imediat după alegerile parlamentare astfel încât, dacă obțin o validare a lui cu 30% din prezența la vot și o aprobare a majorității celor prezenți la vot pentru ideile cotroceniste, va duce la anularea întregului efort din acest an cu privire la o constituție pe măsura necesităților noastre, actuale.

Nu știu de ce am impresia că USL dă dovadă de slăbiciune în tratarea acestor probleme. Poate că va mai trebui umblat la constituție și cu privire la personalul administrației prezidențiale. Ce se întâmplă acum acolo, curvăsăria politică patronată de Băsescu cu membrii Administrației deveniți membri ai fundației Mișcarea Populară care fundație își formează partid politic, după recomandarea lui Băsescu, care partid politic va avea programe politice pe toate domeniile administrației naționale construite ca strategii ale Președinției este de neadmis. Iar USL nu face suficient pentru a arăta lumii românești cum poate fi dus la extrem abuzul la lege, cum poate fi încălcată, flagrant, constituția de un demnitar care ar trebui să fie independent politic dar care atacă, virulent și vehement, puterea politică aleasă de o întreagă națiune. Sunt declarații, sunt imagini, sunt probe arhisuficiente pentru a trimite pe Băsescu în fața unei populații corect informate pentru a lua o decizie cu privire la el.

Iar dacă UE și SUA își mai bagă nasul în politica noastră internă poate nu ar fi greșit să le atragem atenția că România nu este Băsescu, Macovei, Udrea, Diaconescu, EBA și alte hahalere. Poate îi reamintim lui Barroso că UE este în principal o piață comună și că el nu are dreptul să intervină în politica națională a României. Pentru că încă o intervenție în favoarea lui Băsescu și idioții care îl acompaniază poate duce la creșterea numărului celora care se opun UE. Iar partidele USL care îi tot dau „langa-balanga” cu fidelitatea față de proiectul UE ar putea pierde atât de mult încât participarea lor la guvernările anterioare să devină „scumpe amintiri”.