Liviu Dragnea a fost condamnat. Cazul devine precedent și intră în practică judiciară.

Iau știrea de la Agerpres (aici).

Liviu Dragnea a fost condamnat la un an cu suspendare cu termen de încercare de 3 (trei) ani în dosarul „Referendumul”. Sentința nu este definitivă.

Ceilalți 74 de inculpați în dosar au fost condamnați la rândul lor cu suspendare fie, parte din ei, au fost achitați.

Liviu Dragnea „bravează” afirmând că după această condamnare nimeni nu va mai organiza alegeri de frică să nu fie condamnat. Bravează și spune prostii. Nu trebuie să ne mire.

Aseară, politologul Cristian Pârvulescu a făcut diferența între alegeri și referendumul de demitere a Președintelui României. Sunt diferențe majore, semnificative ce se cuvine a le sublinia. Voi încerca și eu, pe lângă alții.

Este normal ca la alegerile de orice fel să se implice politicienii să îndemne populația să iasă la vot, este normal ca liderii politici să ceară membrilor de partid care ocupă funcții și demnități publice să informeze populația cu programul și poziția partidului pentru ca respectivul partid să obțină un număr cât mai mare de voturi pentru a avea fie majoritatea la nivel local, fie la nivel parlamentar. Este normal ca la alegerea Președintelui României membrii unui partid (inclusiv cei care ocupă funcții și demnități publice) să îndemne populația să voteze cu candidatul respectivului partid sau pe cel susținut de acel partid. Până acum suntem în normalitate.

Tot în normalitate este și în cazul referendumului prin care se aprobă sau nu modificarea Constituției sau o nouă Constituție. La fel și în cazul referendumului prin care se propune o linie politică la nivel național (referendum consultativ, până la urmă, ultimul cuvânt avându-l Parlamentul !).

Ieșim din această normalitate atunci când este vorba despre referendumul pentru demiterea Președintelui României. În cazul referendumului din 2012 s-a ieșit rău de tot din normalitate. Iar Dragnea a fost, ca să spun așa, capul răutăților.

Dacă Dragnea și ai lui se limitau la o campanie publică prin care îndemna populația să iasă la vot pentru demiterea lui Băsescu, se încadra în normalitate. Nu s-a mulțumit cu atât (pentru că referendumul era declanșat în pripă, pentru că populația era insuficient informată, pentru că nu au avut suficiente argumente pentru motivarea acțiunii ?!) a implicat în acțiune și autorități publice, după cum se arată în dispozitivul rechizitoriului procurorilor, unele autorități „independente politic” potrivit legii (prefecții, președinții secțiilor de votare ... !).

Procedura folosită era ilegală, fapt confirmat de sentința dată de completul de judecată al ICCJ.

„Ca un prim pas, Liviu Dragnea, în calitate de secretar general al partidului pe care îl reprezenta, dar și de coordonator al campaniei electorale, a emis două adrese, la 12 și 13 iulie 2012, destinate organizațiilor județene de partid, respectiv președinților și directorilor de campanie, dar și primarilor din țară ai acelui partid, adrese prin care, pentru obținerea participării la vot a alegătorilor, în proporție de 60%, li se solicita să ia măsuri incriminate de Legea nr. 3/2000 (în fapt, promisiuni de foloase materiale în scopul de a determina alegătorii să voteze) și, de asemenea, să propună prefecților înființarea de secții de votare în stațiunile turistice, care nu sunt ele însele unități administrativ-teritoriale.

În paralel, el a coordonat un sistem informatic complex, prin intermediul căruia a transmis mesaje, ordine și recomandări legate de stimularea participării cetățenilor la vot prin mijloace interzise de lege către coordonatorii județeni de campanie/ primarii/ activiștii de partid.

Acest sistem informatic asigura comunicarea în fiecare oră a prezenței la vot a cetățenilor, lucru care permitea coordonatorilor de partid să identifice secțiile de vot cu o prezență slabă la urne, comunicarea de mesaje, conținând ordine sau recomandări coordonatorilor și/sau membrilor secțiilor de votare și altor persoane, în vederea luării de măsuri pentru creșterea artificială a numărului de votanți în secțiile deficitare prin folosirea de mijloace interzise de lege, precum și obținerea de informații precise, în timpul procesului de votare (și nu după orele 23,00 ale zilei de 29 iulie 2012, când votarea se închidea) despre modul cum s-a votat în secțiile de pe tot cuprinsul țării, respectiv câte voturi ''Da'' și câte ''Nu'' au fost exprimate”.

Fie Dragnea, fie procurorii vor iniția următorul pas, cerând fie anularea sentinței fie o sentință cu o condamnare mai mare.

Procedura aplicată de Dragnea este ilegală chiar și în cazul alegerilor normale. Este și periculoasă. Pentru toți ceilalți actori politici. Chiar dacă sunt obligat să admit faptul că nu este partid care să fi făcut așa ceva, pe scară mai largă sau mai mică. Și, este evident, din câte procese au avut loc pe tema alegerilor, în multe dintre ele au fost sancționate astfel de fapte.

Dragnea a primit ce merita. Nu și cât merita. Individul este o formă gravă de „cancer” în politica românească.

Acest proces devine practică judiciară pentru instanțe. Un sprijin pentru magistrați când vor interpreta situații asemănătoare. Când vor stabili sancțiunile în cauzele ce vor apare (vor mai fi astfel de cauze, disperarea partidelor nu are limite).

Nu sunt ipocrit să spun că îmi pare rău pentru Dragnea. Nu îmi pare rău. Individul a deformat, grosolan, noțiunea de democrație și realitatea socială. Își merită condamnarea, ba chiar mai mare de va fi. Nu merită achitarea. Din ce arată procurorii în rechizitoriu, situația este foarte gravă, este o formă de confiscare a unei părți a statului de către o organizație privată - PSD.

Revin. Mi-a trecut prin minte următoarea situație. Fără această condamnare, Liviu Dragnea și PSD ar fi avut experiența organizatorică necesară cu ajutorul căreia să poată, în viitorul mai apropiat sau mai depărtat, să demită oricare Președinte al României ! Cei care azi au fost condamnați ar fi „format” sau încurajat să se formeze pe viitorul măsluitori ai alegerilor. Nu doar politicienii care au devenit Președinți ai României ar fi fost „la mâna” PSD, ci toate alegerile ar fi fost câștigate de PSD. De aceea această condamnare are o importanță deosebită.

Cum se spune, ULTIMA ORĂ !

Mediafax (aici):

Liviu Dragnea a anunţat că a demisionat din postul de ministru al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, iar luni, în şedinţa Biroului Permanent al PSD, îşi va depune mandatul de preşedinte executiv al partidului, ca urmare a deciziei instanţei de a-l condamna în dosarul "Referednumul".

Omul o ține pe a lui:

„El a precizat că se consideră în continuare nevinovat, dar că a luat act de decizia instanţei, neştiind însă care va fi motivarea deciziei.

Dragnea a afirmat totodată că nu ştie cum mai poate fi organizată o campanie electorală dacă prezenţa la vot este considerată de către o  instanţă drept folos necuvenit şi a apreciat că decizia instanţei în cazul său reprezintă un precedent periculos, care poate afecta democraţia şi libertatea partidelor de a îndemna oamenii să vină la vot”.

Greșit. Referendumul pentru demiterea președintelui nu este oricare campanie electorală. Și, cel mai grav, modul în care a organizat el „campania electorală” este un model de furt electoral.

Prin implicarea politică a funcționarilor publici și a demnitarilor statului, infractorul Dragnea (nu se mai poate vorbi despre prezumția de nevinovăție, pentru că avem o condamnare !) a dat apă la moară băsescienilor să afirme că a fost „o tentativă de lovitură de stat”.