Lumea dă în Tăriceanu, deh, individul este cel pus de paravan de către autorii demersului. Este rezistent. Ia șuturi și pumni în gură fără jenă. Are experiență. Ba, este și fudul că a comis o atare acțiune și vine, având în spate explicațiile satanice și aiuritoare ale „politologului” Daniel Barbu, să explice el cam cum stă treaba. Nu îl duce mintea și pace. Învârte Barbu cuvintele și ideile cum poate însă nu reușește decât să îl pună și mai mult în dificultate pe Tăriceanu ba, mai mult, să dea mai multe semnale că suspiciunea rezonabilă că avem de a face cu niște troglodiți să fie din ce în ce mai puternică.
Tăriceanu este, de departe, doar „vârful de lance”. Are funcție, este lider al unui partiduleț cu pretenții liberale (dezertori din PNL !), are rezistență. Autorii scrisorii și probabil inițiatorii acțiunii sunt însă Daniel Barbu și Ioan Ghișe. Părerea mea. Scrisul este al lui Barbu iar asistența juridică este a lui Ghișe. Cei doi au preluat ideia de la Antena 3, unde își fac veacul, unde se produc zi de zi cei de la „Lumea Justiției” (zisă publicație on-line orientată către lumea Justiției). Cei de acolo sunt în război cu Koveși, prin Răzvan Savaliuc care a fost dat în judecată pentru colportarea de informații false și denigratoare la adresa șefei DNA.
Am ajuns aici, se cuvine a merge mai departe. Ce-i mână pe ei în luptă ? Nu au nici un interes cu privire la femeia care a fost și mai este încă cu procurorii care au acuzat-o pentru șantaj la adresa președintei ICCJ, Livia Stanciu. CA București a desființat dosarul și a declarat-o nevinovată. Urmează un recurs, probabil. Cauza însă este tratată de trustul de presă „Intact” al lui Voiculescu cu multă pasiune. În special Antena 3. Aici au loc adevărate procese inchizitoriale la adresa Justiției în general, a procurorilor DNA și ICCJ în special. Mai ales de când Dan Voiculescu a fost condamnat la ani grei de închisoare, fiind acum după gratii, cu averea confiscată și în curs de vânzare pentru ca statul să recupereze prejudiciul cauzat de acțiunile infracționale ale mogulului și asociaților lui în ale ticăloșiilor.
Daniel Barbu și Ioan Ghișe au însă la Antena 3 și la „Jurnalul Național” ușile deschise, perorând alături de aceștia împotriva statului și a instituțiilor acestuia. Raportul de cauzalitate îi aduce pe cei doi în față, ca politicienii care au preluat „cauza” de la Dan Voiculescu/Antena 3 și au dus-o în spațiul politic. Au găsit în Tăriceanu „purtătorul de drapel” al revoltei politice și s-a ajuns la gluma aceasta numită scrisoare adresată Președintelui României.
De la bun început constat că acțiunea lor nu este o acțiune politică normală. Nici nu poate fi. Tăriceanu nu reprezintă, în această acțiune, instituția Senatului României. Nu poate fi nici „declarație politică”. Dacă se dorea o declarație politică o făcea unul dintre ei de la tribuna Senatului. Având în vedere contextul, acțiunea lor este „o declarație de aservire” față de PSD și baronii care se simt în pericol din cauza independenței Justiției. Ei știu că cele două vârfuri ale Justiției sunt percepute ca elementele de forță ale unei Justiții independente. Acțiunea lor este complementară celorlalte acțiuni din parlament ale politicienilor din PSD de modificare a legilor penale și a celor de integritate. Tăriceanu și ai lui (PLR), plus Ghișe care se declară independent (ca orice pervers care „se respectă”) simt că vor fi lăsați din brațe de PSD la alegerile locale și parlamentare de anul viitor. Prin acțiuni de acest fel, de slugărnicie grețoasă, încearcă să îți obțină salvarea politică. Dacă PSD nu îi ia la remorcă, toți aceștia își vor termina cariera politică. Înapoi la PNL nu pot veni. Nu vor fi acceptați.
Din conținutul scrisorii se desprind mai multe elemente care o scot din sfera politicului, a politicului normal și îi duc în sfera penibilului. Indivizii se erijează în „instanță de judecată” !
„Doamna Rarinca, un cetățean fără influență ori legături politice, a fost arestată pe nedrept și cu sfidarea oricăror garanții constituționale de către Direcția Națională Anticorupție, condusă de Laura Codruța Kovesi, în urma unui denunț calomnios făcut de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu”.
Dacă această formulare se găsește în dispozitivul hotărârii instanței care a soluționat cauza, este în regulă. Au luat de acolo. Eu sunt însă mai înclinat să cred că acest text nu există. Judecătorii nu sunt nici proști și nici nepregătiți.
Procurorii nu arestează. În primul rând. Ei propun arestul și susțin motivele pentru care îl propun în fața judecătorului de drepturi și libertăți și în fața instanței de judecată. Aici este vorba despre un timp mai lung, 6 luni, inclusiv instanța de judecată având, sigur, una sau mai multe decizii de păstrare a măsurii arestului preventiv.
Nu cred că instanța a stabilit că Livia Stanciu a făcut un „denunț calomnios”. Îmi este imposibil să cred că judecătorii nu știu că infracțiunea nu există în noul Cod Penal !
Mă miră faptul că semnatarul Ghișe nu a observat aceste „minuni”. Ghișe fiind, după cum spune el, jurist !
Tot de domeniul absurdului este solicitarea lor ca Președintele Iohannis „să folosească atât instrumentele constituționale și legale de care dispune, cât și autoritatea morală inerentă instituției Președintelui României pentru a le înlătura, prin demitere ori prin demisie, din funcțiile pe care le ocupă în mod nedemn pe doamnele Livia Stanciu și Laura Codruța Kovesi”. Stupid ! Penibil dus la extrem.
Textul este o declarație de prostie politică. Cred că Daniel Barbu nici nu mai știe ce scrie. Iohannis nu are nici o atribuție în acest sens. Mai grav, în sensul de prostie dusă la extrem, este cererea lor ca Iohannis să se adreseze CSM pentru ca cele două să fie excluse din magistratură !
Nu mai continui. Îmi este mie jenă de faptul că am dat votul lui Daniel Barbu să devină senator în colegiul de care aparțin.
Indivizii aceștia sunt în plus în Parlament și au devenit un cancer pentru mediul politic.
Reacțiile apărute în presă de condamnare a acestei acțiuni politice, atât din partea formațiunilor politice cât și a politicienilor, din partea analiștilor și a jurnaliștilor sunt întemeiate.
În scrisoarea lor lipsește cuvântul „penibil”. Ei trebuiau să scrie acolo „ ... penibili membri ai Senatului României și pretinși liberali ...”. Erau mai aproape de adevăr.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu