Despre declarație am aflat pe facebook. Nu urmăresc postul. Indiferent dacă are ca invitați persoane pe care le urmăresc.
Încerc să nu mă ambalez. Ar fi o prostie ca eu să părăsesc linia legii pentru angoasele unora sau altora.
Am găsit la HotNews (aici) declarațiile și contextul.
Sunt amestecate concepte privind Justiția, persoanele care o formează - onoare, reputație, notorietate, pregătire etc. -, procedurile - aplicate de magistrați în temeiul legii în vigoare -, susținerea legilor în vigoare în contrapondere cu clica lui Ponta și Tăriceanu dar și un atac la persoană, la șefa ICCJ, Livia Stanciu.
Sunt prea multe probleme. Bașca părerea lui ca Președintele Iohannis ar trebui să se implice în susținerea unei cercetări a situației generate de hotărârea CA București. Aici nu sunt de acord cu el, implicarea presupune o notă personală, o poziție emoțională. Președintele României nu are voie.
Nu mi-a plăcut că a marșat și a „dat verdicte” de vinovăție. Sunt, până acum, două hotărâri. Una de condamnare care a fost desființată prin hotărârea din apel. Posibil va urma un recurs. Până la urmă, la judecata în primă instanță s-a reținut că au fost săvârșite fapte condamnabile - de aceea au fost instituite măsurile preventive (arestul preventiv). Hotărârea instanței de apel nu a fost încă publicată. Nu știm ce a reținut ea. Speculațiile în spațiul public nu își au rostul acum. Dacă a greșit instanța de apel ?
Am senzația că Liviei Stanciu i se interzice, din comentarii, să se apere dacă ea consideră că este agresată pe motiv că este șefa ICCJ. Greșit. Este om, în primul rând, are drepturi ca oricare alt om. Ea, ca om, poate considera că anumite acte și fapte ale altui om îndreptate împotriva ei sunt de natură să o determine să ceară protecția Justiției.
Problema nu este nici la CSM, acum. Este încă la nivelul instanțelor în cazul în care procurorii introduc sau au introdus recursul. Abia după judecarea recursului putem spune că avem un rezultat definitiv. Dacă procurorii nu introduc recursul, este altceva.
După recurs, se poate trece la alte judecăți. De exemplu, cum a fost întocmit dosarul de către procurori. Dacă există probe falsificate, dacă s-a făcut trafic de influență, dacă procurorii și judecătorii de la prima instanță au răspuns unor comenzi pe linie ierarhică etc. Dacă au comis exces de zel ce poate fi calificat ca abuz în serviciu. În codul penal sunt infracțiuni care au subiect al faptelor magistrații în procesul penal. După cercetarea inspecției judiciare, dacă aceasta ajunge la concluzia că s-au comis acele infracțiuni, magistrații respectivi vor fi judecați și condamnați.
Cât privește Livia Stanciu, cu toată deferența față de susținătorii altor opinii, nu poate fi condamnată pentru că a făcut plângere penală. Poate fi însă acuzată de abuz în serviciu, trafic de influență, falsificarea probeor dacă se dovedește că a intervenit la procurori și judecători pentru a obține o soluție favorabilă ei.
Înțeleg că lui Ludovic Orban nu îi place Livia Stanciu. Nu este singurul. Poate cere demisia ei însă este corect să se limiteze doar la aceasta. Demisia Liviei Stanciu o poate cere oricine. Pentru motive care mia de care mai întemeiate sau mai fanteziste. Doar CSM are puterea, conferită de Constituție și lege, să propună revocarea din funcție a președintelui ICCJ pentru fapte incompatibile cu calitatea profesională și demnitatea pe care o ocupă. Ar fi bine dacă fiecare dintre noi s-ar limita la competențele și posibilitățile pe care le are.
Concluzionez că Orban a vorbit prea mult. Naște semne de întrebare care nu îl avantajează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu