Președintele Iohannis i-a răspuns lui Tăriceanu. A stricat orzul pe gâște. Într-un fel.

Penibilii senatori ai României, semnatari ai scrisorii tembele adresată Președintelui Iohannis, au primit un răspuns exact, documentat, civilizat, ferm din partea Președintelui. Deranjant de civilizat (aici).

Așa cum au constatat mulți comentatori ai nefericitului eveniment, semnatarii scrisorii sunt plecați cu pluta. Pe lângă inventarea unor noi infracțiuni - au rămas încremeniți în legislația penală anterioară -, au inventat și noi proceduri la legea privind statutul judecătorilor și procurorilor. Și nu numai.

Pe puncte, răspunsul este scurt, ferm și dur.

„Referitor la solicitarea de înlăturare din funcție a președintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie și a procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție, precizez că Președintele României nu dispune de asemenea competențe constituționale sau legale. În plus, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și al procurorilor nu prevede instituția demiterii, ci pe cea a revocării, ca modalitate juridică de încetare a unei funcții de conducere exercitate de un judecător sau de un procuror înainte de termenul pentru care a fost numit. Măsura revocării nu poate fi luată de către Președintele României. Aplicarea acestei sancțiuni se poate face numai după parcurgerea unei proceduri ale cărei etape sunt prevăzute de Legea nr. 303/2004”.

Mă întreb, ce știu penibilii senatori din moment ce nu cunosc legea pe care ei au votat-o în Parlament ? Tăriceanu și Ghișe au fost parlamentari atunci când s-au adoptat legile privind organizarea și funcționarea magistraturii, statutul judecătorilor și procurorilor ba, mai mult, au fost parlamentari și când a fost modificată Constituția României. Bine, nu cer ca indivizii să cunoască în amănunt legile respective, unii nu au capacitatea de a le înțelege, dar puteau să ceară consilierilor juridici să le extragă principiile pe baza cărora au fost construite respectivele acte normative și să nu se exprime ca niște ciubote în actele oficiale. A, Ghișe este chiar jurist !

„În ceea ce privește solicitarea de înlăturare a celor doi magistrați prin demisie, consider că demisia dintr-o funcție de conducere reprezintă un act unilateral de voință, care nu poate fi determinat sau influențat de nicio autoritate publică, deci nici de către Președintele României”.

Tăriceanu, Ghișe, Barbu și ceilalți, ba chiar și susținătorii lor în frunte cu Ponta, au rămas încremeniți în starea, numită simbolic, de „republică bananieră”. O republică în care titularul demnității de Președinte are libertatea să încalce legile, să le modifice după bunul plac, să impună celor care nu îi plac un anume comportament indiferent de atribuțiile și drepturile pe care acele persoane le au. Băsescu cerea demisa unora pe motive de joc politic. Fără nici o legătură cu realitatea. Prostimea aplauda entuziasmată. Așa a devenit Băsescu erou, așa a devenit „înger” pentru unii și „demon” pentru cei care au crezut, cred și vor crede în principiile statului democratic.

„Asigurarea independenței justiției reprezintă un element fundamental al statului de drept, iar potrivit Legii fundamentale, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei, fiind singura autoritate publică ce are competenţa să se pronunțe cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor și a procurorilor și, implicit, cu privire la cariera acestora. În conformitate cu prevederile Art. 97 alin.(1) din Legea nr.303/2004, orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare. Din această perspectivă, consider că, în măsura în care apreciați necesar, urmează să vă adresați direct Consiliului Superior al Magistraturii, întrucât Președintele României nu are atribuția de a declanșa, în numele niciunei alte autorități sau persoane, un asemenea demers juridic”.

O altă invitație adresată penibilului Tăriceanu să respecte legea. Să respecte procedurile și să admită independența Justiției. Pentru că scrisoarea este, în sine, o agresiune asupra Justiției comisă de un grup politic, pretențios și jignitor pentru conceptul de liberalism, asumat ca fiind grup liberal.

„În opinia mea, o situație particulară și regretabilă precum cea menționată în scrisoarea dumneavoastră trebuie analizată în primul rând în cadrul autorității judecătorești, cu prioritate la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, ceea ce nu exclude dezbaterea civică asupra ei, însă nu presupune cu necesitate valorificarea unui astfel de precedent în plan politic”.

Am spus eu că este deranjant de civilizat. Bine, Președintele Iohannis se ține de angajamentul asumat de PNL de pe timpul lui Crin Antonescu de a face politică altfel. Din acest motiv a venit în PNL. Își menține angajamentul deși, uneori, suntem tentați să îl acuzăm de lipsa reacțiilor. Deh, și noi suntem, uneori, doritori să scoatem „trogloditul” din noi. Klaus însă se abține. Bine face.

„Un caz particular, oricât de regretabil ar fi, nu poate constitui un motiv suficient și rezonabil pentru modificarea legislației penale. Pentru adoptarea sau modificarea unor legi este necesară o analiză aprofundată, inclusiv a impactului social și juridic pe care astfel de noutăți le-ar putea produce în viața societății. Codul penal și Codul de procedură penală au intrat în vigoare relativ recent și, din această perspectivă, aplicarea lor pe o durată atât de scurtă nu a permis crearea unei cazuistici suficiente care să inducă o justificare rezonabilă pentru modificarea acestora, separat de orice rațiuni sau interese politice.

Refuzul meu de a mă ralia unui demers parlamentar de modificare a legislației penale rămâne ferm, cu atât mai mult cu cât toate aceste modificări legislative par a urmări diminuarea capacității autorității judecătorești de instrumentare a dosarelor penale, inclusiv a celor de mare corupție”.

Răspunsul are logică. Are logică, pe undeva și acțiunea penibililor senatori ai Românei, numiți „tăriceniști”. Are logică doar sub aspectul unei înțelegeri obscure între ei și PSD-ul lui Ponta pentru denigrarea Justiției și găsirea unor motivări populiste pentru modificarea legilor penale și salvarea „colegilor parlamentari” de răspunderea penală. Are sens și ca urmare a unei alte înțelegeri obscure cu Trustul de resă „Intact” al lui Dan Voiculescu, cel care vrea să iasă din pușcărie și să își recupereze averea obținută prin dol și fraudă prin modificarea legii.

Cazul Rarinca este doar unul din multele motive folosite de Antena 3 și clienții lor pentru atacarea Justiției. Eu mă întreb, ce este regretabil aici ? Faptul că o primă instanță o condamnă la 3 ani cu suspendare pentru acțiuni de hărțuire a unei persoane, din întâmplare șefa ICCJ (indiferent de motiv), sau pentru că instanța de apel o achită ? Care este realitatea acțiunilor numitei Rarinca ? Ele există ? Dacă există, achitarea ei nu este o invitație la agresiune din partea unor persoane asupra altor persoane, în cazul în care faptele sunt probate ?! Vorba aia, să așteptăm motivarea instanței de apel pentru a face o dezbatere publică în cunoștință de cauză.

Președintele Iohannis a dat un răspuns, s-a conformat legii dar, va constata că „a vorbit” la pereți. Tăriceanu, devenit slugă a PSD, va citi și va face o interpretare după cum are interesul. Iar interesul este salvarea politicienilor din mâna Justiției. Începând cu Șova, desigur.