Manipularea antenistă și șantajul dus la extrem. Nu mai este vorba despre persoane, sunt în pericol instituțiile statului.

Nu vreau să tratez problema superficial. Așa că o iau „băbește”. De la „Ana la Caiafa”.

Mariana Rarinca, ajunsă personaj de telenovelă la Antena 3 și România Tv, la jurnalele politizate ale PSD, a fost, la timpul ei, contabila sau secretara soțului președintei ICCJ, Livia Stanciu. A avut acces, indiferent cum (!), la intimitățile biroului de avocatură al lui Andrei Stanciu (decedat).

După decesul acestuia, numita Rarinca „a ameninţat-o cu darea în vileag către presă a unor fapte imaginare, compromiţătoare pentru persoana vătămată şi pentru soţul acesteia, dacă persoana vătămată nu îi remite suma de 20.000 de euro, faptă săvîrşită în scopul obţinerii de către inculpată în mod injust a unui folos patrimonial”, spun procurorii care au instrumentat cauza. Livia Stanciu a reacționat și a depus plângere penală pentru șantaj.

O parte a presei, angajată în „detronarea” Liviei Stanciu din fruntea ICCJ, se joacă cu sumele despre care este vorba. Că nu ar fi vorba despre 20. 000 euro ci doar despre 2.400 euro. Să avem pardon, suma este irelevantă, fapta condamnabilă este șantajul. Și pentru că sunt băiat bun mă folosesc de articolul de la Cotidianul (aici). Chiar dacă autorul este pornit să o distrugă pe Livia Stanciu.

„Art. 207: Santajul

(1)Constrangerea unei persoane sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, in scopul de a dobandi in mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.

(2)Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza amenintarea cu darea in vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata ori pentru un membru de familie al acesteia, in scopul prevazut in alin. (1).

(3)Daca faptele prevazute in alin. (1) si alin. (2) au fost comise in scopul de a dobandi in mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani”.

După cum se observă, nu este prevăzută în lege cantitatea sau valoarea folosului patrimonial urmărit de inculpat. Trebuie făcută urmăririi acestuia. Iar el există. Într-o declarație de martor - fratele decedatului spune de 20.000 euro la care Rarinca ar fi avut pretenția -, precum și în declarație numitei Rarinca care vorbește „de o datorie de 2.400 euro”. Datorie neevidențiată în nici un document. Nu mai are importanță, acum, jocul sumei pretinse. Sancționabilă este amenințarea cu darea în vileag la presă.

Dare în vileag care are o desfășurare azi, la Antena 3 și alte posturi Tv care urmăresc să servească interesele politicienilor care își doresc cu disperare aservirea Justiției - Ponta și pesediștii lui, Tăriceanu și „liberalii” lui alții.

Numita Rarinca nu s-a lăsat rugată prea mult și spune, în direct, la emisiunea Alessandrei Stoicescu de la Antena 3:

„Am scris si tin la loc sigur. Nu stiu daca ar trimite-o la penitenciar, dar sigur i-ar afecta imaginea de munte de moralitate. Ma gandesc la primire de foloase necuvenite, in familie…”. Sursa (aici).

„Am scris și țin la loc sigur” ! Premeditare ?! Sigur. Evident. Doar să ai creierul plin de rahat să nu ajungi la o astfel de concluzie. A scris la timp, în timp, a adunat ca o furnică tot ce a putut pentru a ... șantaja.

În aceeași emisiune mai vine cu o „bombă”. Probabil în regia lui Stoicescu:

„Livia Stanciu era invidioasă pe averile celor pe care îi judeca, susţine fosta secretară a familiei sale, Mariana Rarinca. 

Aceasta spune că dosarul lui Adrian Năstase a fost cel care a făcut-o pe Stanciu să se enerveze pentru că fostul premier avea avere, fermă la Cornu iar ea nu putea să îşi plătească datoriile şi nu mai scăpa de dobânzile la cardurile de credit. 

Livia Stanciu a făcut parte din completul de 5 judecători care l-a trimis la închisoare pe fostul premier Adrian Năstase în dosarul Trofeul Calităţii, în 2012”.

Rezultă din această declarație că Adrian Năstase a fost condamnat de Livia Stanciu pentru că era mai bogat ca ea ! De noaptea minții ! Rezultă că Livia Stanciu a determinat pe toți membrii completului de judecată - format din 5 judecători -, să îl condamne pe Adrian Năstase.

Ei bine, ce se petrece acum este, de fapt, un atac mediatic împotriva Justiției. Livia Stanciu și Laura Codruța Kovesi sunt doar motivele. În paralel cu „victima” Rarinca, cei de la Antena 3 și alte posturi obțin noi și noi declarații de la politicieni, diferiți juriști etc., toate, dar absolut toate orientate către „demisia sau demiterea” celor două demnitare.

În scenă a intrat și una dintre judecătoarele care au anulat sentința primei instanțe, cea a Tribunalului București. O altă nemulțumită pe Livia Stanciu.

Cui folosește demolarea Justiției ? Politicienilor care se simt cu musca pe căciulă și vor să nu mai ajungă în fața instanțelor de judecată. Politicieni de toate culorile.

Cât privește pe numita Rarinca, înclin să cred că prin ce a spus la Stoiceasca a întărit convingerea procurorilor că este o șantajistă „de profesie”. Din ce am observat, pe rețelele de socializare, mai multe persoane au înțeles despre ce este vorba. Bine, sunt și altele care judecă „ciudat”. Normal. Societatea nu este formată doar din oameni de bună credință.

Mă deranjează faptul că unele persoane tratează emoțional problema, fără a avea bunul simț să se documenteze. Nu este nevoie de studii juridice pentru a constata că este vorba despre un șantaj din partea numitei Rarinca, că o primă instanță a condamnat-o la trei ani pe baza probelor de la dosar și prin aplicarea legii  (o pedeapsă destul de mică față de gravitatea faptelor numitei Rarinca, gravitate confirmată de ieșirile acesteia la Antena 3), că o altă instanță s-a făcut că plouă și a desființat sentința primei instanțe pronunțând achitarea. Ei bine, ca cetățean simt că îmi fierbe sângele în vine. Ieșirile publice ale fostei inculpate Rarinca desființează decizia de achitare a Curții de Apel București. Șantajul continuă. Șantajista este pe cale de a deveni „erou național” și, de ce nu, candidat la un post de parlamentar din partea partidului Antena 3.

Consider că decizia de achitare a numitei Rarinca este o eroare judiciară. Ca să folosesc un termen blând. Eroare ce se cuvine a fi îndreptată. În situația în care procurorii pot demonstra că a fost o „mânărie” judiciară, o răzbunare a unor judecătoare nemulțumite de șefa ICCJ, voi fi satisfăcut că Justiția este pe drumul cel bun.