Mâine-poimâine se face anul de prezidențiat al lui Klaus Iohannis. În funcție de opțiunile politice ale fiecăruia se poate considera că a fost un an foarte bun (eu sunt unul dintre cei care susține așa ceva), unul bunicel, unul nesatisfăcător sau chiar catastrofal.
Este o vorbă celebră: dacă este să fie rău, atunci va fi foarte rău.
Câștigarea alegerilor prezidențiale de către Klaus Iohannis susținut de PNL - noul PNL -, a favorizat creșterea în notorietate a lui Klaus Iohannis dar și a PNL și a liderilor acestuia. O creștere emoțională în primele luni însă pe măsură ce timpul a trecut a devenit o creștere rațională. Conjunctura a fost de așa natură, Președintele Iohannis și PNL nu au făcut pași greșiți sau nu au comis acte forțate politic iar adversarii politici au tot comis minuni după minuni. În plus, Uniunea Europeană a trecut și încă mai trece prin convulsii politice, financiare și de securitate care evidențiază pe acei lideri europeni care se poziționează de partea abordărilor raționale, ferme, care punctează pe rezolvarea cauzelor care au dus la crize și nu pe soluționarea sau repararea efectelor consecințelor atât de vizibile și emoționale. Iar aici nu pot să nu văd că avem în Klaus Iohannis liderul necesar. Nu a sărit peste cal. S-a mulțumit să se urce pe el și să îl călărească.
Eu văd că avem la Cotroceni o altfel de abordare a problemelor. Complet diferită de cea de pe timpul lui Traian Băsescu. Pornind de la persoane, în primul rând de la Președintele Iohannis și terminând cu cei care îi asigură consilierea. Cu privire la aceștia din urmă, comportamentul lor poate fi dedus din intervențiile publice ale Președintelui dar și din punctele de vedere exprimate de Președinție cu privire la diferite probleme de interes public. Cum ar fi proiectele de acte normative aflate în procedura de promulgare și care sunt apoi promulgate sau sunt înapoiate Parlamentului cu obiecții de diferite naturi.
Un element definitoriu al comportamentului celor de la Cotroceni este discreția. Discreția privind viața personală atât a lor cât și partenerilor instituționali. Nu fac referiri la persoane, la viața lor privată, se limitează strict la acțiunea instituțională iar când vine vorba, totuși, despre persoană se referă la aceasta ca deținătoare a unui atribut instituțional.
Avem două cazuri cu notorietate. Primul ministru Victor Viorel Ponta este inculpat, trimis în judecată, pentru fapte de corupție și evaziune fiscală. Președintele Iohannis i-a cerut demisia pentru a nu afecta țara, atât sub aspectul imaginii interne - țara este condusă de un inculpat pentru corupție și evaziune fiscală -, cât și externe, mai ales că relațiile externe, politice, economice și de securitate sunt sensibile la imaginea publică a primului ministru, cel care este chemat ca prin activitatea personală dar și prin activitatea Guvernului pe care îl conduce pune în operă tratatele pe care Președintele statului le convine cu terții. Demisia cerută de Klaus Iohannis nu are legătură cu persoana Victor Viorel Ponta ci cu primul-ministru. Al doilea caz este puțin diferit. Este vorba despre Gabriel Oprea, ministrul de interne care este în centrul unui scandal public ca urmare a unei acțiuni dubioase. În urma unei „deplasări desfășurate în interes profesional” (?!) a murit un om. Un polițist din escorta care îl însoțea. Președintele Iohannis i-a recomandat să își dea demisia din cauza comunicării catastrofale a datelor evenimentului.
Place sau nu, Președintele a punctat, public, decisiv. Nu revine asupra subiectului, nu face din el o temă de campanie personală însă nu iartă. Am observat că și răspunsurile date jurnaliștilor țin cont de organul de presă de la care vine jurnalistul. Dacă este un organ de presă ostil, îi dă un răspuns care sigur va deranja pe „stăpânii” jurnalistului. Dacă este un organ de presă normal, răspunsurile sunt încadrate în normalitate. Ba, chiar dă răspunsuri care să poată fi exploatate mediatic normal. Ieri, de exemplu, la o întrebare agresivă a punctat agresiv: cetățenii nu pot uita că Victor Ponta este inculpat penal pentru fapte de corupție și evaziune fiscală. Cine a fost atent, a putut observa că a enumerat toate capetele de acuzare așa cum au fost ele formulate de procurori în rechizitoriul de inculpare. Iar asta ne spune că Președintele știe foarte, dar foarte bine „dosarul”. Și-a pregătit lecția și nu o uită.
Președintele Iohannis nu face aprecieri cu privire la partide. Nu se referă la liderii partidelor. Stimulat de jurnaliști să adopte o poziție clară dă răspunsuri „neclare”. Nu este treaba lui. Este treaba partidelor. Pozițiile de acest gen ale Președintelui deranjează pe cei care sunt obișnuiți cu stilul agresiv politic avut de Traian Băsescu.
Sunt politicieni care sunt agresivi cu Președintele Iohannis. Victor Ponta comite atac la persoană după atac. A ajuns să fie doar el și o parte a presei care l-a susținut în timp fără însă a mai fi susținut și de PSD ! Președintele actual al PSD, Liviu Dragnea, are o atitudine normală față de Președintele Iohannis pentru că și acesta are o atitudine normală față de Dragnea ca persoană dar și față de PSD. Atitudinea Președintelui Iohannis are un efect coroziv în tabăra PSD. Îl izolează pe Victor Ponta față de propriul partid. Alt agresor la Klaus Iohannis este Călin Popescu Tăriceanu. Efectul este negativ în rândul populației față de tabăra ALDE, unde Tăriceanu este văzut ca lider suprem. Lumea vede că Președintele Klaus Iohannis nu răspunde atacurilor lui Tăriceanu și nici la atacurile susținătorilor acestuia. Bila albă se va duce către Iohannis. Mai sunt agresori interesați aproape exclusiv de Klaus Iohannis ca Președinte al României, unul foarte vorbăreț fiind Traian Băsescu. Fostul Președinte devenit nedemn, din toate punctele de vedere. Acesta a avut șansa să fie băgat în seamă. Președintele Iohannis i-a urat pensie lungă.
Modelul pas cu pas propus de Președintele Iohannis a fost urmat de liderii PNL. La fel ca Președintele Iohannis, liderii PNL sunt ținte ale atacurilor din partea unor lideri ai partidelor de la putere dar, în special din partea unor jurnaliști. Nu comunică după „stilul” Ponta, Tăriceanu sau Băsescu. Până și atacurile politice ale liderilor PNL sunt după tiparul Iohannis. Se adresează exclusiv funcției politice și nu asupra persoanei și familiei acesteia. Mai nou, Liviu Dragnea a adoptat, deocamdată, același model. Pas cu pas. PSD a părăsit sau va părăsi, probabil că în curând, modelul săriturii cu prăjina practicat de Traian Băsescu și Victor Ponta. Din ce am observat la Liviu Dragnea, constat că vrea să schimbe PSD-ul. Vrea să îl scoată de sub influența comportamentală a lui ... Traian Băsescu ! Am scris corect. Victor Ponta este doar un epigon al lui Traian Băsescu. La fel ca fostul lider al PSD, Mircea Geoană.
Ar fi nedrept să nu apreciez influența modelului de comportament politic și de politică națională adoptat de Klaus Iohannis asupra partidelor politice. PNL l-a adoptat și are deja experiență în practicarea lui. Este un semn bun. Liviu Dragnea încearcă același lucru în PSD. Sincer, sper să reușească. Debăsificarea vieții publice și politice este un imperativ ! Existența a două partide mari cu un comportament public și politic moderat, rațional, va influența major viața noastră a tuturor. Important este faptul că vor fi partidele cu adevărat importante. Partidele capabile să cucerească puterea și să activeze ca opoziție. Restul partidelor, un fel de căpușe politice, se vor adapta stilului impus de cele două partide majore dacă vor să mai existe.
Plecând de la modificarea comportamentului sunt șanse să ajungem la guvernări raționale, moderate, așa cum avem nevoie. Rezultatele guvernării Ponta nu sunt bune. Fondul economiei este serios afectat de disfuncții majore. În ultimii ani, la fel ca pe timpul guvernărilor Băsescu-Boc, fie nu s-au făcut investiții majore, cu potențial economic în viitor fie au fost făcute investiții inutile. Presa scoate la lumină o mulțime de „realizări” locale inutile. Fără valoare economică directă dar și fără potențial în viitor. Nu mai spun de infrastructura de transport. Nu doar cea rutieră sau feroviară, ci și cea de transport al energiei. Sunt celebre „investițiile” lui Udrea. Vor deveni celebre și „investițiile” lui Ponta. Știu că majoritatea celor care apreciază guvernarea Ponta văd doar așa-zisele „reparații” față de guvernarea catastrofală Boc impusă de Traian Băsescu. Nu îi pot acuza. Atât pricep, atât apreciază. Din fericire mai sunt alții care pot aprecia cum se cuvine situația și au intenția de a contribui la o mai bună guvernare. Văd că și PSD sub conducerea lui Dragnea are o revenire către rațiune. Înțeleg că anumite interese politice majore îi împiedică pe pesediști să „ia taurul de coarne”. Nu mai au timp. Alegerile locale și cele parlamentare bat deja la ușă. Încă sunt tributari „imaginii publice” construită de jurnaliștii unor organe de presă. Când PSD va trimite la plimbare presa care i-a păpat banii pentru toate nerealizările de care a avut parte, va putea să se gândească mai serios la interesul națiunii.
A fost un an greu. Trebuie să recunosc. Mi-a fost teamă că Iohannis va părăsi stilul care l-a consacrat și va cădea pradă „salturilor cu prăjina”, stil practicat de Băsescu și Ponta. Încă am un ghimpe în inimă. Salturile acestea sunt foarte atractive și este suficient să faci unul că nu te mai oprești.
Știu că nu place „cenușiul” însă este mult, mult mai sănătos. Avem nevoie de această „politică cenuție”, neutră, pentru dezvoltare. Pas cu pas. Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia au adoptat acest stil și au crescut. Polonia a crescut economic cu aproape 50% în 10 ani. Fără excese de politică economică. Au făcut anumiți pași doar când au avut condiții favorabile. Cu politici orientate către cetățeanul polonez. Slovacia a adoptat stilul „austerității” iar creșterea economică se vede, fără a fi senzațională.
Am încă speranța că Liviu Dragnea va influența politica PSD pentru construcția bugetului de anul viitor pentru a nu duce România de râpă. Economiștii de bună credință trag deja semnale de alarmă. Anul 2014 seamănă prea mult cu anul 2008 ! Încă sper ca Dragnea să oprească tăvălugul pomenilor financiare inițiat de Ponta și pus în operă cu sprijinul lui Tăriceanu.
Pas cu pas. Acesta este modelul de care avem nevoie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu