Evenimentul de care vorbește agenția are loc în Georgia, la inițiativa României și este un seminar cu tema "Georgia — de la Summitul NATO din Țara Galilor la Summitul NATO de la Varșovia".
România este în Georgia, prin Ambasada României la Tbilisi, Punct de Contact NATO.
România este una dintre țările care susțin aderarea Georgiei la NATO și UE.
Prin secretarul de stat pentru afaceri strategice al MAE român, Daniel Ioniță, România a punctat clar poziția ei cu privire la situația strategică de la Marea Neagră (aici):
„ ... secretarul de stat a susţinut o prezentare cu tema „The Black Sea Region’s Strategic Importance for NATO - a Romanian Perspective”, în cuprinsul căreia a pledat pentru o atenţie sporită, atât din partea NATO, cât şi din partea UE, pentru regiunea extinsă a Mării Negre, zonă esenţială pentru securitatea spaţiului euro-atlantic. Secretarul de stat a reafirmat obiectivul României de a-şi pune în valoare potenţialul strategic şi economic pentru a răspunde eficient noilor provocări din vecinătăţile estică şi sudică ale Alianţei.
Daniel Ioniţă a evocat conduita agresivă a Federaţiei Ruse, care a condus la o deteriorare fără precedent a situaţiei de securitate în zona Mării Negre. Secretarul de stat a arătat că autorităţile ruse au întreprins acţiuni cu încălcarea dreptului internaţional şi a angajamentelor asumate prin Actul Final de la Helsinki. Totodată, Rusia a dislocat capabilităţi militare în peninsula Crimeea. Toţi aceşti factori concură la şubrezirea stabilităţii în regiunea Mării Negre, o componentă importantă a securităţii Euro-Atlantice.
Secretarul de stat a evidenţiat trei direcţii principale de acţiune, în scopul menţinerii securităţii şi stabilităţii în regiunea Mării Negre, respectiv consolidarea apărării colective a întregului flanc estic, re-evaluarea strategică a abordării relaţiei cu Rusia, precum şi continuarea sprijinirii partenerilor estici”.
Aceasta este poziția oficială a României. Atât cu privire la Rusia și aventurile ei războinice în sccopul revenirii pe scena lumii ca mare putere militară cât și cu privire la situația strategică de la Marea Neagră.
Este bine să vedem și în ce condiții strategice adoptăm o poziție atât de fermă. Să ne uităm la vecin și să judecăm la rece.
Ucraina, țara al cărei teritoriu ne despărțea de ruși, a fost invadată de forțe armate ruse și a pierdut Crimeea și chiar un teritoriu cu mare potențial industrial în regiunile Doneț și Lugansk. Rușii însă sunt în teritoriile ucrainene și au tendința de permanentizare a prezenței militare mascate.
R. Moldova are o parte din teritoriu ocupat de armata rusă unde rușii au instaurat un stat marionetă, Transnistria.
La Marea Neagră vecinul Turcia a cochetat cumva cu rușii însă s-a supărat, mai nou. Totuși, Turcia este cel mai puternic partener NATO de aici din zonă. Cumva, cumva este și cel mai sigur. Părerea mea. Alții pot avea și altă părere. Dreptul lor.
Bulgaria are relații tradiționale cu Rusia (propaganda vorbește de unitate etnică și lingvistică, o aiureală, bulgarii fiind populație turcică iar slavii găsiți în Balcani nu erau o majoritate). Bulgaria este, totuși, un partener strategic pentru noi, suntem parteneri și la bucurie și la necaz. Facem echipă. Totuși, nu trebuie să uităm de mediul politic bulgar care are formațiuni ce își doresc o întoarcere la 180 grade a statutului Bulgariei. Părăsirea UE și NATO și revenirea la un parteneriat cu Rusia.
Serbia este partener strategic al Rusiei. Au încheiat alianțe militare, participă la aplicații comune, au încheiat alianțe economice, în special în domeniul energiei etc. Chiar dacă Serbia aplică pentru aderarea la UE nu este un stat sigur din punctul de vedere al politicii externe românești. Nu este exclus ca într-o situație excepțională Serbia să nu închidă spațiul aerian pentru zborurile NATO ! Paradoxul este dat de următoarea situație: Serbia se antrenează cu Rusia, atât în Serbia cât și în Rusia pentru apărarea propriului teritoriu dar și pentru a sprijini Rusia împotriva unui inamic comun. Iar acela nu poate fi decât țară membră NATO ! Căutând să participe la trilaterala de la Craiova, sperând că aceasta ar putea deveni un fel de alianță tip Vișegrad, Serbia urmărește să separe România și Bulgaria de celelalte state NATO din Balcani sau apropierea Balcanilor de acele state pe care Serbia le consideră „inamice”. Aici este evident că se are în vedere Croația și Albania. Poate și Ungaria.
Cu Serbia trebuie să fim atenți și să adâncim relațiile când nu apare pericolul influenței ruse. Avem într-un viitor destul de apropiat ceva de rezolvat. Vor fi negocieri intense. Nu este exclus să fie deja.
Ungaria este un partener foarte dificil. Aliat etern al Rusiei, Ungaria face jocuri periculoase. Când zici că ai trecut pragul hop, te trezești că au altceva de obiectat. Este și acesta un mod de a face politică. Dacă nu ai cine știe ce putere dai măcar impresia că o ai. Șicanarea este stilul de politică externă practicat de Ungaria. Cel puțin au o calitate. Când semnează ceva își respectă semnătura. Ca atare, speranțe mai sunt.
În afara poziției noastre geografice care poate trezi unele gânduri, este bine că știm clar că suntem ferm orientați către NATO și UE. Este foarte interesantă afirmația secretarului de stat Ioniță privind re-evaluarea strategică a abordării relației cu Rusia. Când oficialii ruși te amenință cu arma atomică este absolut necesar să adopți o atitudine pro-activă. Să te pregătești pentru a-i descuraja. Noi încă nu avem capacitățile necesare pentru asta însă nu ne împiedică nimic să intensificăm colaborarea în cadrul NATO cu cei care o au. Având în vedere parteneriatele rușilor la frontierele noastre va trebui să avem câte „un ochi treaz” orientat spre aceste parteneriate. Nu se știe de unde poate veni beleaua. Să nu uităm că ultimatumul lui Stalin pentru a ceda Basarabia, Bucovina și ținutul Herței a fost însoțit de plasarea trupelor maghiare și bulgare la frontiera cu România !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu