Ieri, miercuri, Juncker și Trump au ajuns la un acord. UE și SUA vor purta negocieri pentru o relație comercială bazată pe terife zero, zero bariere netarifare, subvenții zero pentru bunurile industriale non-auto. Tot UE va importa mai mult gaz lichefiat din SUA pentru a reduce dependența de gazul rusesc. Tot UE va importa mai multă soia, punctul nevralgic al relațiilor comerciale agricole. Tot ieri, s-a convenit ca pe perioada negocierilor, părțile să nu mai umble la taxele vamale pentru produsele lor.
Surse de informare sunt destule: Agerpres aici, BBC aici, Express aici, Independent aici. Evident, mai sunt și altele.
Presa britanică a observat imediat creșterea cotațiilor la burse după declarațiile publice ale lui Trump și Juncker. Comentatorii britanici, afectați sau nu de Brexit, observă că UE își rezolvă problemele comerciale inclusiv cu SUA și că au rezolvat acorduri reciproc avantajoase cu Canada și Japonia doi dintre principalii parteneri comerciali ai SUA. UE are în vedere acorduri cu India dar și cu țările din America latină. Britanicii își doresc acorduri asemănătoare după ieșirea din UE însă este puțin probabil să aibă forța de negociere a UE și ca atare, rezultatele negocierilor cu celelalte state pe baza regulilor OMC pot fi mai puțin avantajoase. Dar, asta este altă problemă.
Acum așteptăm. Așteptăm negocierile UE-SUA care vor duce, de vor fi încheiate cu succes, la o reașezare a raporturilor comerciale dintre cele două forțe ale economiei mondiale.
Pentru noi este bine să reținem că statele membre ale UE au fost de acord ca relațiile comerciale ale tuturor statelor membre cu oricare alt stat terț să se stabilească prin intermediul Comisiei Europene sau pe baza regulilor europene. UE joacă la nivel internațional, din ce în ce mai mult, ca o forță politico-economică și militară a tuturor statelor membre.
Fac precizarea de mai sus pentru că am citit mai multe materiale care dezbat problema UE-SUA doar sub aspectul relațiilor comerciale ale SUA cu diferite state membre ale UE28. Germania și Marea Britanie parteneri speciali ai SUA sunt în centrul analizelor. Eu văd însă faptul că UE reușește să „distrugă” încet-încet teoria că este doar un „aranjament” european, o convenție relativă între statele europene. UE devine, încet-încet, „partenerul european” pentru celelalte state terțe. Cumva, UE împinge abordările externe către ideea Statelor Unite ale Europei. Eu așa văd. Iar Juncker i-a transmis lui Trump că „USE” are intenția să se apere prin toate mijloacele în cazul unei agresiuni comerciale sau a unui război comercial. Iar „USE” acoperă toată Europa, inclusiv cu „sateliții” ei economic sau politici.
Trump este destul de imprevizibil așa că eu aștept și ziua de mâine. Comisia Europeană însă, a făcut de nenumărate ori dovada unei consecvențe „supărătoare” în susținerea intereselor europene în relațiile cu terțe țări. Voi urmări presa pe acest subiect. Este și normal pentru că noi tindem spre legături mult mai strânse cu SUA, plecând de la parteneriatul strategic și de la apartenența la NATO și ajungem obligatoriu la relațiile comerciale și investițiile americane în România pentru susținerea intereselor de natură militară (nu numai!). Iar noi avem interese majore pentru că are loc un transfer de tehnologie și informație tehnologică din SUA către România ce va duce, în mod natural, la creșterea capacității industriei române de a se alinia industriilor moderne corespondente din SUA dar și din statele dezvoltate din Europa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu