Români care mișcă România împreună cu PNL

Ieri a fost evenimentul. Oameni de afaceri, 100 de oameni de afaceri,  și-au manifestat încrederea în PNL și au venit alături de PNL. Motive diferite, de la cele familiale (copiii plecați la învățătură în străinătate, dorința copiilor de a rămâne în străinătate pentru motive ce țin mai degrabă de cariera profesională și nu de lipsa banilor!) la cele antreprenoriale sufocate de birocrația excesivă, lipsa de predictibilitate a politicilor financiare ale statului, corupția funcționarilor statului - de la decidenții politici ajunși miniștri sau ocupând alte funcții în stat la funcționarii publici -, lipsa reformelor structurale în aparatul de stat, blocarea progresului prin rămânerea statului și a instituțiilor sale mult în urma statelor care aplicând noile instrumente oferite de dezvoltarea tehnologică au progresat și continuă să progreseze astfel că noi, cu România noastră, vom ajunge să fim față de partenerii europeni dar și din lumea largă o țară înapoiată.

Pentru a stopa involuția țării, pentru a veni copiii plecați afară acasă, pentru a dezvolta economia pe baze liberale au acceptat să devină parteneri ai PNL, singurul partid care le asigură suportul politic pentru aceste nevoi.

Florin Câțu a făcut o remarcă, din lumea antreprenorilor: dacă o firmă a reușit să trăiască și să evolueze 30 de ani, atunci cu siguranță va putea exista încă 30 de ani. Nu a fost singurul dintre participanții la eveniment care a afirmat că vechimea partidului, PNL urmând să împlinească 144 de ani de existență - a fost înființat sub această denumire la 24 mai 1875 -, puterea lui de regenerare și adaptare la progres îl face capabil să mai existe încă 144 de ani. Vechimea, capacitatea de a genera progres național, capacitatea de a asculta membrii și susținătorii pentru a aplica în acțiunea politică cerințele acestora, interesul personal dar și cel antreprenorial a determinat 100 de oameni de afaceri să se alăture PNL. Iar Ludovic Orban, președintele PNL, le-a mulțumit.

INTERVENȚIA PREȘEDINTELUI PNL, LUDOVIC ORBAN, LA EVENIMENTUL PNL 'ROMÂNI CARE MIȘCĂ ROMÂNIA'

Sărut mâna! Bună seara!

Vă mulțumesc foarte mult că sunteți prezenți în această seară. Cu o parte dintre dumneavoastră ne-am văzut în niște formate de întâlniri în care am încercat să înțeleg problemele cu care vă confruntați dumneavoastră, natura business-ului, modul în care vă afectează reglementările, ce credeți că trebuie schimbat în bine, cum ar putea fi stimulată inițiativa economică, cum ar putea fi stimulată mișcarea oamenilor spre lucruri noi, cum ar putea fi stimulată călcarea pe un teren nebătut, cum ar putea fi stimulată această dorință a omului de a face lucruri noi, de a experimenta, de a crea, de a găsi soluții inovative, și până la urmă de a pune pe picioare o afacere.

Să nu uităm, afacere înseamnă “a face”. Verbul la modă în politica românească este „a da”. Când te duci în orice localitate rurală sau prin urbanul mic, uneori și pe la periferiile orașelor mari, să faci campanie sau să nu faci campanie, să te duci la niște evenimente, prima întrebare este: Ce ne dați, domnul Orban?

Asta s-a întâmplat în 30 de ani, oamenii s-au obișnuit că politicienii vin și le dau ceva, ca și cum politicienii ar avea ceva de acasă, vin ei cu bani de acasă să le dea la oameni ceva. Sigur că s-a dat șpagă în alegeri, s-au dat bani grei, bani furați, evident că nimeni nu dă bani câștigați din muncă cinstită, din propria afacere sau din salariul pe care l-a obținut muncind cinstit și corect.

Sigur că dacă stai și te uiți la promisiunile de campanie, recunosc că uneori și pe la noi, pentru că, la un moment dat, nu poți să faci față competiției, în viața  politică, fără să mai dai și tu câte ceva sau măcar să nu iei.

De regulă, la întrebarea asta, când mă întreabă cineva: Ce ne dați, domnul Orban? Zic: Eu vă garantez un lucru, că nu vă dau țeapă și că o să încerc să vă iau cât mai puțin, pentru că în realitate, orice Guvern nu dă de acasă, orice premier, dă din ce strânge de la oameni, de la oamenii de afaceri, de la cei care lucrează, de la angajați și trebuie să aibă o mare răspundere și o mare etică  în utilizarea acestor bani pe care îi primește din munca oamenilor, din inițiativa, din efortul, din asumarea de răspunderi pe care și-o iau oamenii de afaceri, managerii, oamenii care lucrează, în special în sectorul privat.

Eu vă spun sincer, la noi s-a ajuns la niște aberații absolut incredibile. Cum să ai salariul în sectorul public cu 60% mai mare decât salariul mediu în privat? Aproape 60%. Adică și așa este criză pe piața forței de muncă și așa omul stă și se uită pe afară, că stai îl pregătești, îl înveți o meserie, că sistemul de educație nu mai este capabil să furnizeze meseriași care să facă față, cu adevărat, unor meserii de înaltă calificare sau de medie calificare. Îl pregătești și el stă cu un ochi afară și cu un ochii la stat, și acuma, un întreg campionat de a prinde un loc bun la stat, care este un loc sigur, bine plătit și unde, muncești nu muncești, ca în comunism: Noi ne facem că muncim, leafa merge.

Vă spun sincer, politica ultimilor 30 de ani este dominată de populism, egalitarism, de iluzii care sunt acordate oamenilor simplii care își imaginează că poate să crească pensia în mod real dacă nu cresc numărul de locuri de muncă sau dacă nu crește salariul mediu, lucru care se bazează numai pe o creștere economică sănătoasă care este dată de afaceri, de intensitatea afacerilor și inițiativelor, de banii care sunt investiți, care sunt mobilizați pentru a fi investiți în a crea lucruri noi, în a furniza servicii noi, în a genera cu adevărat prosperitate, ori vă spun sincer, am comandat niște sondaje imediat după ce am fost ales ca președinte pentru a vedea mentalități, percepții.

Încă trăim cu niște mentalități care mai degrabă țin de regimul trecut. Am pus o întrebare, de exemplu. Cei care au reușit în afaceri. Care sunt motivele care credeți că i-au determinat să reușească în afaceri? N-am să vă dau răspunsul, dar vă dau numai așa, că 86% dintre ei au spus cu siguranță, fie prin relații sau prin alte lucruri.

Avem o poezie, Miorița. Am auzit cererea de a fi scoasă din programa școlară. O susțin, vă spun sincer. Nu numai fatalismul care există, ci faptul că un om, deși este înștiințat că urmează să i se întâmple ceva rău și nu face nimic, mai sunt și alte lucruri care nu cad bine (..) Sunt niște chestiuni acolo, care intră în subconștientul copilului care învață această poezie, că așa era...acum probabil nu se mai învață poezia, dar pe vremea noastră trebuia să  învățăm poezia, care într-un fel reflectă o mentalitate care este contrară unei societăți care trebuie să evolueze, care trebuie să se dezvolte, care trebuie să bată cărări nebătute, care trebuie să recupereze un decalaj pe care l-a moștenit, nu din cauza noastră, ci pentru că România când era pe punctul de a exploda și de a deveni cu adevărat un tigru european, au venit peste noi tancurile sovietice, împotriva voinței noastre și acum a trebuit, după ‘90 să o reluăm de la capăt și trebuie să recuperăm niște decalaje incredibile, care s-au produs în toată perioada asta.

Cred că dacă v-aș întreba în particular, dacă nu vă pare așa un pic rău că v-ați apucat de afaceri, poate unii dintre dumneavoastră ați recunoaște că la câte obstacole ați întâlnit, la câtă invidie, la câte probleme pe care nu vi le-ați fi imaginat niciodată că pot să apară în derularea businessului, cred că, așa, un pic de regret aveți.
Sigur că omul când se apucă de afaceri nu se apucă neapărat de afaceri  dintr-o tendință generoasă de a da de lucru la alți oameni. Se apucă de afaceri pentru că poate vrea să câștige mai bine sau poate că nu vrea să aibă șefi deasupra lui. Sunt mulți oameni care se apucă de afaceri pentru că nu le place să aibă șefi deasupra lor, să lucreze la alții. Numai când te apuci și faci afaceri îți dai seama că dacă ești angajat într-o firmă, probabil ai un șef sau doi șefi, pe când, în momentul în care ești antreprenor  îți devine șef și cel de la poliția comunitară, care vine să te controleze, îți devine șef și cel de la ANAF, îți devine șef și cel de la Protecția Consumatorului, îți devine șef și mai știu eu, cel de la Direcția Sanitar Veterinară, dacă ai domenii în asta.

Eu cred că în România avem cel mai mare număr de entități care se ocupă cu controale, că asta e activitatea de bază. În România se controlează. Eu vă spun sincer, eu nu am auzit prin alte țări, că îi întreb pe tot felul de oameni de afaceri, la voi vin așa peste voi când li se năzare, tot felul de funcționari care vin să vă controleze pe voi? Și îmi spun ca nu există așa ceva. Cum să existe așa ceva? Sigur, probabil e un control de fond care se face periodic, iar o firmă care își plătește taxele și impozitele, o firmă care se derulează în cadrul legal nu e deranjată de nimeni, dimpotrivă, fiscul german , fiscul american sunt mai degrabă consultanți fiscali pentru firme, multe din firme aflate în dificultate, pentru că ei au minte să își dea seama că nu rezolvi nimic dacă omori vaca, dacă are o perioadă când nu poate să dea lapte, dimpotrivă trebuie să ajuți ca să poată să dea lapte în continuare.

Să revenim la o stare de normalitate. Este nevoie în România ca decizia să ajungă pe mâna unor oameni care au capul pe umeri, care au picioarele pe pământ, care înțeleg foarte bine cum funcționează economia și care să facă cu adevărat lucruri care sunt absolut necesare pentru dezvoltarea acestei societăți și fac o paranteză, dezvoltarea unei societăți rareori pleacă de la administrație, foarte rar. Deși, noi ar trebui să ne gândim că și  în administrație trebuie să construim o administrație antreprenorială, care să aibă inițiative, care să fie manager, care să aibă proiecte și programe serioase pe care să le urmărească și să le ducă la bun sfârșit.

Dacă ne uităm în administrațiile locale, o să vedem că există astfel de administratori și că ei, în general, sunt de la noi, de la Partidul Național Liberal. Unde s-au construit planuri de afaceri, s-au dezvoltat proiecte de investiții, au fost atrase fonduri europene, s-au realizat proiecte. În general, unde ai avut primari care au o mentalitate antreprenorială, primari care vor să construiască ceva, care vor să facă ceva și de regulă, acolo unde există astfel de primari există și o deschidere spre relația cu mediul de afaceri, care de cele mai multe ori creează un cadru propice pentru mediul de afaceri.

Am să vă spun un lucru, marea problemă pe care am avut-o în România este că oamenii de afaceri nu s-au unit. Nu au reușit să genereze o voce puternică, care să poată să influențeze decizii.

Dacă stăm și ne uităm, avem foarte multe patronate, avem tot felul de structuri patronale pe diferite domenii. Unii sunt mai influenți, alții sunt mai puțin influenți, dar în realitate nu a existat niciodată o voce puternică, care atunci când bate cu pumnul în masă să împiedice un Guvern să facă prostii.

Numărul imens de aberații, care a fost produs în ultimii 2 ani și jumătate, dar nu este doar în ultimii 2 ani și jumătate. Este plină istoria ultimilor 30 de ani de tot felul de năzdrăvănii și de licențe legislative, care nu au făcut altceva decât să dezavantajeze mediul de afaceri, ca să nu mai spun de alte și alte decizii. Dacă stăm și ne uităm de ce regresează capitalul autohton, vedem că în mare parte capitalul autohton regresează mai puțin din cauza competiției cu capitalul străin, cât din cauza faptului că Guvernul faultează capitalul autohton. Pentru că unei firme mari îi este mult mai ușor să se adapteze la modificările legislative decât unei firme mici sau medii.

De regulă, firmele străine sunt susținute si de fiecare dată există lobby pentru ei, mai ales dacă sunt firme mari pentru au capacitatea de a degaja un lobby. În timp ce capitaliștii români sunt de multe ori lipsiți aproape de apărare, pot să cadă pradă, victimă unor abuzuri ale administrației în orice fel de moment, care au fost cu nemiluita. Că nu li se plătesc contractele la timp, că rambursarea TVA-ului se face când vor mușchii funcționarului de la finanțe, până îți obții o autorizație de construcție mai bine îți tragi un glonț în cap. În România, ca să obții un certificat de urbanism, în București vă dau exemplu, nu vă dau exemplu de localități din România, luptându-te și împingând și deschizând ușa cu capul. Dacă iei certificatul de urbanism în 6 luni de zile este bine.

Este nevoie de o schimbare profundă, inclusiv, în educație. Am să-i spun lui Sebi că și băiatul meu, în clasa a XII-a, a vrut să plece la studii în străinătate și am avut o luptă în casă, de peste 6 luni de zile în care am refuzat să cedez și pe urmă l-am convins. A rămas în România, a dat la facultate, la Universitate, la matematică și chiar dacă nu este foarte mulțumit, să știți că tinerii au dreptate. Calitatea învățământului universitar românesc este destul de slabă pentru că noi, în loc să dezvoltăm acele universități de tradiție, care aveau potențial de evoluție, să  creăm niște Universități performante, care să furnizeze pregătire de calitate pentru copiii noștri, pentru studenți, noi am fabricat tot felul de universități, și aici nu mă refer la cele private, mă refer la cele de stat. Dacă ai Universitate, dacă ai centrul universitar în București, ai Universitate la Pitești, mai ai o Universitate la Ploiești, de ce să mai faci Universitate la Târgoviște, care este făcută din pix, care nici măcar nu avea cadre universitare. Au fost făcuți pe puncte. Să știți că mulți dintre cei făcuți pe puncte, pe care îi vedem prin funcții publice astăzi, sunt de fapt, produsele acestor Universități pe puncte, care au fost făcute prin decizia politică, la lobby-ul unui baron sau pentru diferite interese.

Mă uit la domnul Dan Vîlceanu cu Universitatea de la Târgul Jiu, nu zic, sunt câteva cadre interesante acolo și care, într-adevăr, au performanțe, dar pe termen mediu și lung nu poți să risipești resursele, în loc să concentrezi resursele spre performanță, spre meritocrație, aici este vorba de copiii tăi, că altfel, ajungem în situația ca peste 70% din absolvenții de facultate, din România, să nu lucreze în meseria pentru care și-au luat diploma. Au făcut-o pentru că așa au vrut părinții, i-au ajutat părinții să facă și ei un studiu universitar, imaginându-și că o să-și ducă întreaga viață cu gulere albe, în condițiile în care ei nu aveau vocație, nu aveam pregătire și nu îți profesează meseria pentru care s-au pregătit în facultate.

Trebuie schimbate foarte multe lucruri, lucruri profunde care generează o disfuncționalitate majoră în aproape toate sistemele din România. Uitați-vă ce se întâmplă în economie, ăștia au făcut praf complet toate echilibrele economice și vă spun, nu-mi place să zic lucrurile acestea dar cred că dacă ăștia mai stau mult, ne îndreptăm spre criză. Uitați-vă la semnalele de alarmă care provin din indicatorii economici. Sunt semnale extrem de serioase, producția pe stoc, volumul arieratelor, reducerea producției industriale, toate aceste lucruri sunt exact niște semnale, asta în condițiile în care nu există o criză pe afară. Eu vă spun, dacă izbucnește o criză internațională, România va fi și mai nepregătită decât a fost în 2008 la criza internațională.

Să pierzi o asemenea fereastră, să ai cinci ani o fereastră de oportunitate în care să nu trebuiască să faci altceva decât să lași economia să se dezvolte, să lași oamenii de afaceri să-și crească afacerile, să-și folosească banii pentru dezvoltare, să stai să produci atâtea obstacole, atâtea idioțenii, atâtea prostii, care nu au făcut altceva decât să creeze probleme suplimentare oamenilor de afaceri, era greu de imaginat.

Vă mulțumesc că sunteți în seara aceasta aici, vreau să vă garantez un lucru, că dau cartea mea de vizită, numărul meu de telefon mobil este numărul de telefon de când l-am avut prima oară. De regulă răspund la telefon și dacă nu pot să răspund la telefon, sun înapoi. Sunt foarte atent la orice problemă care îmi este reliefată pentru că una dintre marile probleme pe care le-au avut oamenii politici este că nu au stat cu picioarele pe pământ, că au rupt legătura cu realitatea și că au ajuns să fie împachetați de cei din jurul lor, fie colegi din partide, fie funcționari, au fost împachetați, rupți de realitate și au ajuns să ia decizii care nu au mai avut nicio legătură cu tot ceea ce înseamnă realitatea economică.

Dorința mea este să creăm un parteneriat pe termen lung între mediul de afaceri, între oamenii de afaceri români și decidenții politici. Poate mulți dintre dumneavoastră, la un moment dat, veți ajunge în situația, dacă nu de a decide, de a ocupa poziții de decizie, să consiliați măcar decidenții, în cazul în care nu vă permite afacerea. Pentru că, capacitatea administrativă a României, cea mai mare problemă din România, astăzi, este distrugerea capacității administrative din România, atât la palierul politic, decizional, cât și la palierul funcționarilor publici.

De vreo 15 ani de zile, în administrație, funcționarii publici de carieră, funcționarii publici care respectau niște reguli, care aveau un cod de conduită și care și acum duc greul pe spinarea lor, au fost ușor, ușor alungați sau trecuți pe funcții de execuție iar administrația s-a umplut de tot felul de beizadele și de habarniști care au fost băgați pe ușa din dos, pe criterii politice, care nu știu despre ce este vorba, nu înțeleg despre ce este vorba, își iau leafa de pomană și nu fac altceva decât să încerce să se îmbogățească în funcțiile pe care le dețin. Iar palierul politic care este de fapt fundamental, palierul politic iar a avut de suferit. Să nu vă întrebați cum au ajuns în funcții de decizie niște oameni care au nici cea mai mică cădere, nici cea mai mică calitate. S-a ajuns în situația asta pentru că, din păcate, din cauza campaniilor media, din cauza unei înțelegeri greșite a fenomenului de conducere a societății, toți au ajuns să spună astăzi: Politica, o curvă, politica este nașpa. “Clasa politică”, să nu mai folosiți niciodată termenul de “clasă politică”, nu există clasă politică.

Fiecare om politic este diferit. Fiecare partid trebuie judecat individual. În momentul în care pui ștampila “clasă politică”, tu, de fapt, îi arunci în jos și îi sancționezi exact pe puținii oameni care sunt merituoși și care într-adevăr pot să facă ceva. La fel cum fiecare om de afaceri trebuie judecat individual dacă respectă sau nu respectă legea, dacă este competitiv sau nu este competitiv, la fel, fiecare om politic și fiecare partid trebuie judecat.

Vreau să facem un parteneriat pe termen lung, vreau să fiți implicați în deciziile care se iau la nivelul societății, indiferent că se iau la nivel național, la nivel județean, la nivel local și vreau să faceți lucrul asta pentru a ajuta deciziile care se iau la nivel național, pentru că România are un potențial imens pe care n-are capacitatea să și-l fructifice.

Le spuneam la Buzău, că avem Vulcanii Noroioși. I-am întrebat câți turiști vin la Vulcanii Noroioși, fenomen unic în Europa. Nu cred că vin zece mii de turiști să vadă Vulcanii Noroioși, pentru că nu suntem în stare să-i promovăm, nu suntem în stare să facem infrastructura până la Vulcanii Noroioși, că nu facem o poveste frumoasă, astfel încât să reușim să creăm un punct de atracție, pentru că toată lumea se plictisește în lumea asta și caută chestii interesante.

Numai zic că îl avem pe Dracula, nu știm să îl folosim. Avem Castrul Roman de la Polorissum, vă spuneam, pentru mine a fost ceva incredibil. Castrul Roman Polorissum este lângă Zalău. De la drumul național până la Castru ,este un drum comunal, care este mai prost decât partea de drum care a rămas conservată din drumul roman care duce  până la  Castrul de la Polorissum, care a fost Castru de la granița cea mai de Nord-Est. Nu mai vorbesc de multe și alte minuni pe care sunt diamante, pe care nu le folosim pentru că sunt îngropate în noroi și pentru că cei care ajung din când în când la butoane nu au ce să caute pe acolo.

Vă mulțumesc că sunteți astăzi aici, contați pe colaborarea noastră deplină, pe buna noastră credință și fiți convinși că dacă vă implicați  în viața publică, dacă decideți să fiți alături de noi, veți avea întotdeauna un partener și veți avea ocazia să participați la un proiect care poate să facă bine acestei țări.