Partidul Național Liberal a depus astăzi, 14 mai, la CCR sesizarea privind contestarea mandatului de deputat al lui Liviu Dragnea.
Domnului Valer DORNEANU,
Președintele Curții Constituționale
Stimate domnule Preşedinte,
În conformitate cu prevederile art. 146 lit. c) din Constituția României și art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal formulează prezenta
SESIZARE DE NECONSTITUȚIONALITATE
a Hotărârii Camerei Deputaților nr.122 din 21 decembrie 2016 pentru validarea mandatelor deputaților aleși la data de 11 decembrie 2016, cu referire expresă la prevederea conținută de punctul 4 din paragraf 36 „circumscripția electorală nr.36, județul Teleorman”, din anexa parte integrantă a hotărârii antereferite, pe care o considerăm neconformă cu prevederile art.1 alin.(5) coroborat cu art.70 din Constituția României, pentru motivele expuse în continuare.
I. Procesul legislativ al Hotărârii Camerei Deputaților nr.122 din 21 decembrie 2016
În fapt, la data de 21 decembrie 2016, în temeiul raportului Comisiei de Validare, Camera Deputaților a procedat la adoptarea Hotărârii nr.122/2016, prin care a validat mandatele de deputat ale persoanelor declarate alese de Biroul Electoral Central la scrutinul organizat pentru alegerea Camerei Deputaților și Senatului, la data de 11 decembrie 2016.
Hotărârea Camerei Deputaților conține un articol unic și o anexă cu numele deputaților ale căror mandate au fost validate, enumerate pe circumscripții electorale, parte integrantă a actului juridic infraconstituțional.
II. Admisibilitatea sesizării de neconstituționalitate
Cu privire la admisibilitatea sesizării arătăm că aceasta vizează Hotărârea Camerei Deputaților nr.122 din 21 decembrie 2016 care are ca obiect de reglementare validarea mandatelor deputaților aleși la data de 11 decembrie 2016.
Conform art. 70 din Constituția României „Deputații şi senatorii intră în exercițiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiția validării alegerii şi a depunerii jurământului. Jurământul se stabileşte prin lege organică.” Conform deciziei Curții Constituționale nr. nr.251 din 30 aprilie 2014 referitoare la sesizarea de neconstituționalitate a Hotărârii Parlamentului României nr.14/2014 privind numirea președintelui și a unui membru neexecutiv ai Consiliului Autorității de Supraveghere Financiară Publicată în Monitorul Oficial nr.376 din 21.05.2014 „procedând la circumstanțierea competenței sale de control de constituționalitate al hotărârilor plenului Camerei Deputaților, a hotărârilor plenului Senatului și a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că „pot fi supuse controlului de constituționalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competențe, hotărâri care afectează valori, reguli și principii constituționale sau, după caz, organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional.” (Decizia nr.53 din 25 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.90 din 3 februarie 2011, Decizia nr.54 din 25 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.90 din 3 februarie 2011, Decizia nr.307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.293 din 4 mai 2012, Decizia nr.783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.684 din 3 octombrie 2012). Hotărârile Parlamentului contestate pot avea caracter normativ sau individual, întrucât „textul art.27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferențiere între hotărârile care pot fi supuse controlului Curții Constituționale sub aspectul domeniului în care au fost adoptate sau sub cel al caracterului normativ sau individual, ceea ce înseamnă că toate aceste hotărâri sunt susceptibile a fi supuse controlului de constituționalitate — ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. În consecință, sesizările de neconstituționalitate care vizează asemenea hotărâri sunt de plano admisibile.” (Decizia nr.307 din 28 martie 2012). Curtea Constituțională a mai stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituționalitate, norma de referință trebuie să fie de rang constituțional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicție între hotărârile menționate la art.27 din Legea nr.47/1992, pe de o parte, și exigențele procedurale și substanțiale impuse prin dispozițiile Constituției, pe de altă parte. Așadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanță constituțională, și nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaților, plenului Senatului și plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituționalitate, dacă în susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate dispoziții cuprinse în Constituție. Invocarea acestor dispoziții nu trebuie să fie formală, ci efectivă (Decizia nr.307 din 28 martie 2012 și Decizia nr.783 din 26 septembrie 2012). Curtea a mai reținut, în privința hotărârilor care prin obiectul lor vizează organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional, că norma de referință, în cadrul controlului de constituționalitate exercitat, poate fi atât o dispoziție de rang constituțional, cât și una infraconstituțională, ținând cont de dispozițiile art.1 alin.(5) din Constituție. O atare orientare a Curții este dată de domeniul de maximă importanță în care intervin aceste hotărâri — autorități și instituții de rang constituțional —, astfel încât și protecția constituțională oferită autorităților sau instituțiilor fundamentale ale statului trebuie să fie una în consecință. Prin urmare, hotărârile plenului Camerei Deputaților, plenului Senatului și plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului care vizează organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional pot fi supuse controlului de constituționalitate, chiar dacă actul normativ pretins încălcat are valoare infraconstituțională.”
Pe cale de consecință, în cazul sesizării de neconstituționalitate privind Hotărârea Camerei Deputaților nr.122/2016 suntem în situația descrisă de decizia antecitată, obiectul acesteia vizând organizarea și funcționarea unei autorități de rang constituțional, consacrată expres prin dispoziția art.70 din Constituția României, fapt pentru care vă solicităm să constatați admisibilitatea sesizării noastre de neconstituționalitate.
III. Motive intrinseci de neconstituționalitate
Punctul 4, al paragrafului 36 - „circumscripția electorală nr.36, județul Teleorman” din anexa, parte integrantă a Hotărârii nr.122 din 21 decembrie 2016 a Camerei Deputaților referitor la validarea mandatului domnului Nicolae-Liviu Dragnea - este neconstituțional deoarece încalcă dispozițiile art.1 alin.(5) și ale art.70 alin.(1) și alin.(2) din Constituția României.
În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, dispune art.1 alin.(5) din legea fundamentală. Acest principiu este temelia sistemului de drept din România, constituind garanția respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Dispozițiile art.1 alin.(5) reprezentau temelia constituțională a acțiunii Camerei Deputaților la momentul constituirii acesteia în legislatura 2016-2020, prin validarea mandatelor deputaților declarați aleși, implicit în cazul validării mandatului de deputat al domnului Nicolae-Liviu Dragnea la recomandarea Comisiei permanente speciale de validare, organism de lucru al Camerei Deputaților cu atribuții reglementate de art.3 și următoarele din Regulamentul Camerei Deputaților.
Camera Deputaților, în cazul reflectat la pct.4 al paragrafului 36 din Hotărârea Camerei Deputaților nr.122 din 21 decembrie 2016, avea obligația regulamentară să se pronunțe prin vot asupra invalidării mandatului de deputat al domnului Nicolae-Liviu Dragnea deoarece acesta era condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni în cadrul derulării unui proces electoral, cauză expresă de invalidare a mandatului prevăzută de art. 7 alin.(3) teza II din Regulamentul Camerei Deputaților. Este de menționat, totodată, că acestuia i-a fost interzis, din anul 2015, prin hotărârea judecătorească de condamnare rămasă definitivă, exercițiul drepturilor electorale (dreptul de vot și dreptul de a fi ales) pentru o perioadă de 4 ani de zile.
Dispozițiile art.7 alin.(3) din Regulamentul Camerei Deputaților sunt imperative: „(3) Comisia de validare propune invalidarea alegerii unui deputat în cazul în care constată încălcarea prevederilor legale privind condiţiile de eligibilitate şi în cazul în care există o hotărâre judecătorească de condamnare, rămasă definitivă, privind săvârşirea de către respectivul deputat a unor infracţiuni legate de derularea procesului electoral.”
Domnul Nicolae-Liviu Dragnea a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de art.13 din Legea nr.78/2000 „în derularea procesului electoral” al referendumului organizat pentru demiterea Președintelui României, la data de 29 iulie 2012, fiindu-i interzis exercițiul drepturilor electorale pentru o perioadă de 4 ani, prin sentința penală nr.341 din 15 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală în dosarul nr.4862/1/2013. Conform sentinței penale „în aplicarea art.5 Cod penal: În baza art.13 din Legea nr.78/2000 condamnă inculpatul Dragnea Liviu Nicolae (…) la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art.71 Cod penal anterior aplică inculpatului Dragnea Liviu Nicolae pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a, b Cod penal anterior.”
Sentința penală a fost modificată, în calea apelului, prin majorarea pedepsei principale și menținerea pedepselor accesorii, conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr.114/2016.
Raportat la dispozițiile art.7 alin.(3) teza II din Regulamentul Camerei Deputaților este irelevantă modalitatea dispusă de instanță de executare a pedepsei deoarece dispoziția regulamentară se referă expres numai la existența unei „hotărâri judecătorești de condamnare, rămasă definitivă, privind săvârşirea de către respectivul deputat a unor infracţiuni legate de derularea procesului electoral”, condiție suficientă pentru invalidarea mandatului.
Din cele arătate mai sus este în domeniul evidenței că în temeiul sentinței penale nr.341 din 15 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, dl. Nicolae-Liviu Dragnea a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.13 din Legea nr.78/2000 în cadrul procesului electoral al referendumului pentru demiterea Președintelui României, organizat la data de 19 iulie 2012.
Referendumul este un proces electoral, în litera și în spiritul legii speciale în materie. Conform Legii nr.3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, activitatea în cadrul referendumului se desfășoară în baza „listelor electorale”(art.5 alin.3 din lege) prin „operațiuni electorale”(art.15 alin.2 din lege) și prin intermediul „birourilor electorale”9 ex. art.21, art.23 din lege).
Pe cale de consecință, în cadrul referendumului se „derulează un proces electoral” la finalul căruia poporul român își exprimă „voința sa suverană”, conform art.2 din Legea nr.3/2000. În același context argumentativ precizăm dispozițiile art.392 din Codul Penal care arată „dispozițiile art.385-391 se aplică în mod corespunzător și în cazul faptelor săvârșite cu prilejul unui referendum”.
Art.385-392 sunt reglementate în titlul IX „infracțiuni electorale” din Codul Penal. În doctrina de specialitate, cu privire la titlul IX „infracțiuni electorale” din Codul Penal se precizează: „regimul electoral este reglementat în șase legi speciale: Legea nr.3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului (M.Of. nr.84 din 24 februarie 2000), cu modificările și completările ulterioare; Legea nr.67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, republicată (M.Of. nr.333 din 17 mai 2007, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului [...], republicată (M.Of. nr.670 din 12 septembrie 2011), cu modificările și completările ulterioare; Legea nr.33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, republicată (M.Of. nr.627 din 31 august 2012), cu modificările și completările ulterioare; O.U.G. nr.93/2003 pentru exprimarea prin mijloace electronice la referendumul național privind revizuirea Constituției (M.Of. nr.716 din 14 octombrie 2003)”. (p.718, Drept penal, partea specială, Alexandru Boroi, ed.2, editura C.H.Beck, București, 2014)
Realitatea juridică arată că la data de 11 decembrie 2016 dl. Nicolae-Liviu Dragnea era condamnat penal, definitiv, pentru săvârșirea unei infracțiuni „de folosire a influenței ca persoană care îndeplinește o funcție de conducere în cadrul unui partid politic, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite”, în cadrul procesului electoral organizat la referendumul pentru demiterea Președintelui României, din la data de 19 iulie 2012, ceea ce constituie realizarea condiției negative prevăzute de art.7 alin.(3) teza II din Regulamentul Camerei Deputaților pentru invalidarea mandatului de deputat al domnului Nicolae-Liviu Dragnea.
Această situație urma a fi constatată prin raportul Comisiei de Validare, prin care ar fi fost obligatorie, în opinia noastră, propunerea, către Camera Deputaților, de invalidare a mandatului. Deși a fost formulată o asemenea propunere în cadrul ședinței Comisiei de Validare, aceasta a fost respinsă prin votul majorității membrilor comisiei. Inexistența propunerii de invalidare nu exonerează Camera Deputaților de obligația de a proceda la analizarea îndeplinirii condițiilor de validare/invalidare pentru fiecare mandat în parte, cu atât mai mult cu cât această propunere de verificare a îndeplinirii condițiilor regulamentare a fost formulată în ședința Camerei Deputaților, în mod expres cu privire la mandatul domnului Nicolae-Liviu Dragnea, conform stenogramei. În context, reamintim că, potrivit deciziilor Curții Constituționale, comisiile parlamentare sunt organe interne de lucru ale Camerelor parlamentare, rapoartele sau avizele acestora având doar rolul de a îndruma activitatea în plen a Camerei Deputaților și a Senatului:
„Lipsa reglementării exprese în cadrul prevederilor constituţionale ale art.103 a caracterului obligatoriu, sub aspectul existenţei actului, al avizelor comisiilor permanente, coroborată cu dispoziţiile art.64 alin.(4) şi (5) din Constituţie, pune în evidenţă locul şi rolul comisiilor permanente, ca organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului a căror activitate are caracter pregătitor pentru o oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptării deciziei...”
„Dat fiind caracterul de organe de lucru interne al comisiilor parlamentare, natura juridică a rapoartelor sau avizelor adoptate de acestea este acea a unui act preliminar, cu caracter de recomandare, adoptat în scopul de a sugera o anumită conduită, sub aspect decizional, plenului fiecărei Camere sau Camerelor reunite. Rapoartele şi avizele au caracter obligatoriu numai sub aspectul solicitării lor, nu şi din perspectiva soluţiilor pe care la propun, Senatul şi Camera Deputaţilor fiind singurele corpuri deliberative prin care Parlamentul îşi îndeplineşte atribuţiile constituţionale.” (decizia CCR nr.209/2012)
Prin urmare, în ședința Camerei Deputaților din data de 21 decembrie 2016, revenea acestei Camere parlamentare obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor de validare/invalidare a mandatului domnului Nicolae-Liviu Dragnea. Pentru respectarea dispozițiilor art.1 alin.(5) din Constituția României, Camera Deputaților avea obligația să constate îndeplinirea condiției negative prevăzute de art.7 alin.(3) teza II privind săvârșirea unor fapte de natură penală în cadrul procesului penal, constatate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă înainte de alegerea în funcția de deputat, și să procedeze la invalidarea mandatului de deputat în cazul domnului Nicolae-Liviu Dragnea.
Procedând per a contrario, prin validarea mandatului domnului Nicolae-Liviu Dragnea, conform pct.4, paragraf 36 din anexa Hotărârii Camerei Deputaților nr.122/ 21 decembrie 2016, Camera Deputaților a încălcat dispozițiile art.1 alin.(5) din Constituția României.
În susținerea motivelor noastre invocăm precedentul invalidării mandatului de senator al domnului Brînduşel Nichitean, prin Hotărârea Senatului nr. 58 din 17 decembrie 2004 privind invalidarea mandatului unui senator. Mandatul domnului Brîndușel Nichitean a fost invalidat pentru motivul săvârșirii unor fapte penale în cadrul procesului electoral deși acesta avea doar calitatea de cercetat penal (suspect) la momentul invalidării mandatului. Hotărârea nr.58 din 17 decembrie 2004 a Senatului României se află și în prezent sub prezumția de constituționalitate, prin urmare poate fi invocată ca precedent în argumentarea sesizării de neconstituționalitate.
Cu privire la rezultatul vătămător al încălcării principiului legalității pentru drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, în opinia noastră există o astfel de vătămare, aceasta constând în încălcarea dreptului fundamental de a fi ales, prevăzut de art.37 din Constituția României, pentru primul supleant din lista Partidului Social Democrat la alegerile pentru Camera Deputaților și Senat din data de 11 decembrie 2016 din circumscripția electorală nr.36 județul Teleorman. Validarea mandatului de deputat pentru dl. Nicolae-Liviu Dragnea a afectat dreptul de a fi ales și exercitarea mandatului prevăzut de art.70 din Constituția României, al supleantului din lista de candidați a Partidului Social Democrat pentru circumscripția electorală nr.36 județul Teleorman la alegerile pentru Camera Deputaților și Senat din data de 11 decembrie 2016, fiind îndeplinite toate condițiile intrinseci pentru constatarea neconstituționalității dispozițiilor supuse criticii de neconstituționalitate.
În concluzie, vă solicităm să constatați, pentru motive intrinseci, că dispoziția punctului 4, din paragraful 36 -„circumscripția electorală nr.36 județul Teleorman, din anexa, parte integrantă la Hotărârea Camerei Deputaților nr.122 din 21 decembrie 2016, cu privire la validarea mandatului de deputat al domnului Nicolae-Liviu Dragnea, este neconstituțională deoarece încalcă dispozițiile art.1 alin.(5) coroborat cu dispozițiile art.70 din Constituția României.
În drept, ne motivăm sesizarea pe dispozițiile art. 27, alin. (1) și (2) din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu