sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Românul ajuns șef nu vrea descentralizare.

Liviu Dragnea are de luptat pentru realizarea descentralizării. Are de luptat pentru că există, din păcate, idei păguboase despre administrația publică și organizarea acesteia în mintea românilor.

Tot românul ajuns șef vrea centralizare. Vrea controlul tuturor celor de sub el dar și al altora care au „drumurile” intersectate cu ale lui. Am observat această proastă mentalitate ani la rând. Pe lângă dorința de centralizare, românul ajuns șef vrea să facă și ce face altul în domenii de activitate apropiate. Din nefericire, politicul vrea și el „rezultate” așa că sprijină pe românul ajuns șef care, la rândul lui favorizează la „momentul potrivit” politicianul care îl ajută să își împlinească poftele. Românul ajuns șef a prin șmecheria. Practică și promovează birocrația în sistemul pe care îl conduce. Singur nu poate amenința, lămuri, întoarce în favoarea sa o stare sau o situație la un moment dat. Dezvoltând un aparat birocratic, format în general din persoane care nu au ce căuta în domeniul respectiv de activitate, își formează o oaste care va interveni, uneori fără acordul lui, pentru a-i apăra „tronul”.

Se pare că lui Liviu Dragnea i-a venit mintea cea de pe urmă. Descentralizarea se poate realiza, efectiv, prin hotărâri de guvern. Perfect adevărat. Pentru că actele normative care stau la baza organizării și funcționării administrației publice sunt hotărârile de guvern. Este adevărat că, după mai vechiul obicei, sunt și legi care reglementează diferite domenii de activitate care au capitole unde sunt reglementate și instituțiile abilitate să le asigure funcționarea. Dar și la acelea se poate reveni după ce sunt reorganizare instituțiile publice care au ca bază juridică hotărâri ale guvernului.

Iau de la Agerpres câteva vorbe ale lui Dragnea:

„Am discutat despre descentralizare, poziţia unanimă a rămas neschimbată, vom continua procesul de descentralizare, vom aştepta motivarea Curţii Constituţionale şi suntem pregătiţi să facem paşii următori legislativi şi nu numai pentru a finaliza totuşi procesul de descentralizare. 

Categoric nu se ia în calcul ordonanţă pe această temă, s-ar putea să fie vorba şi de hotărâri de guvern...”.

Pot observa totuși ceva. Dorința de a realiza descentralizarea administrativă și realizarea condițiilor pentru independența administrativă și financiară a comunităților locale a fost construită în stil bombastic, teatral, politicianist. Cine ar fi dorit să realizeze acest lucru ar fi pornit de la pașii care se puteau realiza în timp (au trecut aproape doi ani de guvernare USL, totuși !), pași care nu erau condiționați de norme constituționale sau chiar legale. Pentru că adevărul cumplit stă în „amănunte”, nu pot să nu observ că în anii din urmă s-au tot înființat instituții publice „căpușă” pentru diferite personalități politice sau care au beneficiat de sprijin politic (!), instituții care au tot preluat de la altele activități curente și sursele de finanțare. Desființarea acestor instituții căpușă ar fi trebuit să fie primul pas, obligatoriu, pentru realizarea descentralizării.

Românii ajunși șefi se opun descentralizării apelând, mai nou, la tâmpenii „istorice”. Descentralizarea administrativă și acordarea independenței administrative și financiare comunităților locale nu are cum afecta statul, sub aspectul teritoriului și al integrității acestuia, al suveranității, al independenței și unității naționale. Pentru că deasupra activității administrativ-teritoriale și financiare se află constituția și legile organice, legile ordinare și hotărârile guvernului. Nu sunt descentralizate Armata, Justiția, ordinea publică, politica externă, serviciile speciale etc. Sunt descentralizate sistemele sociale cum sunt învățământul și sănătatea, sistemele economice și comerciale, toate acestea se duc către comunitățile locale pentru a răspunde necesităților specifice tradițiilor și obiceiurile oamenilor care trăiesc în aceste comunități.

Îmi doresc ca această descentralizare să se realizeze în profunzime, să aibă ca efect dinamizarea vieții comunităților locale, să facă din aceste comunități temelia națiunii. La naiba, de prea mult timp România a stat într-un singur picior.

10 comentarii:

Anonim spunea...

Sincer,cat timp multe din judetele Romaniei vor fi conduse de indivizi gen Oprisan,Nicusor Constantinescu ori alte asemenea specimene descentralizarea va avea numai efecte nocive.Descentralizarea i-ar eterniza la putere pe acesti feudali locali iar judetele pe care le conduc vor fi condamnate la saracie si subdezvoltare.

Cristi

Crăciun Florin spunea...

Cristi,

Și cei pe care i-ai pomenit sunt oameni. Au o limită de viață.

Ei sunt aleșii ! Ne place de ei sau nu, sunt aleșii celor din acele comunități. Aprecierea muncii lor este făcută de alegătorul local. Presa vorbește de ani de zile despre ei, negativ, agresiv iar la alegeri ei sunt primii. Ceva nu este în regulă. La noi.

Din moment ce alegătorii locali îi doresc pe aceștia, prin descentralizare acești alegători își vor face o mai bună imagine despre capacitățile lor. Acum, prin influența lor la guverne au primit bani (adunați de prin toată țara). După descentralizare, ei vor avea sarcina să adune banii și să îi folosească doar pe cei care le rămân. Dacă nu au dezvoltare economică de unde să aibă bani la bugetele locale, vor trebui să explice oamenilor de ce „nu mai pot”, cum puteau înainte. Eu gândesc că prin descentralizare se va ajunge la o selecție naturală a competențelor în administrație. Baronii locali vor pierde în fața celorlalte forțe politice. Noi trebuie să arătăm că avem oameni mai buni ca ei, oameni care gândesc eficient. Dacă nu îi avem, vom privi, ca și până acum, la „domnia” respectivilor baroni.

ADRIAN spunea...

Atat timp cat a devenit un scop in sine, de cele mai multe ori doar un slogan, descentralizarea poate fi o mare tampenie in unele sectoare. Eu ma gandesc la ce stiu eu, anume la chestiunea monumentelor. E adevarat ca suntem tara formelor fara fond si de obicei sistemul nostru preia mai curand partile proaste din sistemele extreme. In cazul nostru sistem extrem la patrimoniu ar fi USA si Franta. E mult de spus, tocmai am revenit de la o reuniune a unui comitet international care se ocupa de aceasta problema a administratiei, legislatiei si finantelor legate de patrimoniu construit. Dragnea a luat-o simplist si prost pe segmentul asta. Dar asa se intampla cand aroganta e maxima la astfel de baroni locali de care spunea si anonimul anterior ...

Crăciun Florin spunea...

Adrian,

Cu referire la domeniul tău de activitate îți acord credit, ești un specialist. Însă eu sunt convins că și aici este loc de descentralizare. În fond, patrimoniul cultural aparține fiecărei comunități sau zone în parte iar cetățenii acelei zone ar trebui să fie cei care să dispună cu privire la acel patrimoniu, pentru că de fapt îi reprezintă. Tot comunitatea locală ar trebui să contribuie la conservarea și valorificarea turistică a acelui patrimoniu în cadrul unui proiect de promovare culturală locală.

Uite, eu unul nu sunt de acord ca de la bugetul de stat centralizat să fie destinați bani pentru conservarea și valorificarea patrimoniului local, cu unele excepții care pot intra în patrimoniul național. Doar cele care au o astfel de semnificație. Și asta doar într-o primă parte, cea mai costisitoare pentru refacerea unor monumente urmând ca apoi să fie date administrațiilor locale care să răspundă de conservarea lor și valorificarea acestora.

ADRIAN spunea...

N-are nicio legatura cu descentralizarea ceea ce am citit in raspunsul la comentariul meu din simplul motiv ca si in sistemul actual poate face judetul fapte bune cu monumentele lui daca il intereseaza. Oricum de la bugetul public nu merg niciodata bani decat la monumente din proprietate publica asa ca despre ce vorbim?
Eu zic despre controlul asupra aberatiilor locale care, recunosc, nici acum nu scapa puterii de influenta a baronilor locali. A vrut Mazare sa faca mall in coasta moscheii veci, la 3 m? A facut. A vrut Molot sa dea cu excavatorul la Sarmizegetusa? A dat. A vrut Oprescu sa darame monumente fara sa fie declasate? A demolat. Tara de kkt cu legi de incalcat. Dar a mai pus si Barbu umarul cand a facut praf comisiile monumentelor. E corect, nici sistemul actual nu impiedica continuarea a ceea ce a inceput Ceausescu - raderea fara mila a reperelor istorice. Nici macar Spiru Haret nu "binemerita" de la patrie: http://ro.stiri.yahoo.com/casa-lui-spiru-haret-demolat%C4%83-pentru-un-bloc-de-7-etaje-070556491.html

Crăciun Florin spunea...

Adrian,

Păi, să avem iertare, tu vorbești de inițiative personale care au în spate o educație. Educație primită în școală și facultate. Oamenii de care vorbești au atâta apreciere față de monumentele istorice câtă informație în materie li s-a indus. Apoi, nu uita că societatea este în dezvoltare. Dacă societatea are nevoie de spațiu, îl va căuta și îl va folosi indiferent ce există în acel spațiu. Nu ar strica să propuneți un muzeu al arhitecturii în care să duceți acele clădiri care urmează a fi demolate pentru a crea spațiu pentru bulevarde sau alte imobile de interes public. Cumva ca muzeul satului !

ADRIAN spunea...

Nu, eu vorbesc de legi care nu se respecta. Daca ai o lege care ti se pare proasta atunci cauta sa o schimbi in parlament (ma refer la legea monumentelor). Atat timp cat ea exista, chiar de-i proasta, tine-te de ea! Inteleg ca n-avem nevoie de ministerul culturii caci avem cu prisosinta cultura, avem chiar prea multa de ne impiedica sa ne dezvoltam. D'aia "descentralizam" ca oricum ministrii sunt in puta goala in nispip. Ma gandesc asa, ca un Gigel Sorinel trebuie sa fie unul cu puta in nisip. Asta-i rangul care de fapt chiar reflecta, dupa cum cadem aici de acord, nivelul societatii romanesti. De care ne minunam de ce este vesnic coada "Europii". Pai pentru ca asta e cusurul ei, e violenta si fara manera. Pe vremea cand Caragiale scria chestiile astea, Romania avea una dintre primele legi europene pentru monumente si pentru arheologie - 1892. Alte vremuri, alte obrazuri.

Crăciun Florin spunea...

Adrian,

Dacă o lege nu se respectă, există calea justiției. Simplu. Desconsiderarea unor oameni ajunși în funcții publice nu salvează încălcarea legilor.

Este evident că tu ai dori pe altcineva la ministerul culturii. Deocamdată este un liberal. Ca atare, eu îl voi susține pe acela și nu pe cei promovați de alții.

ADRIAN spunea...

Si ce sa fac acum, sa-i dau in judecata pe Barbu si pe Gigel Sorinel pentru ca nu fac public, de exemplu, ordinul in baza caruia functioneaza acum comisia nationala a monumentelor istorice? Pai daca fac asta ajung si eu sa fiu injurat precum Nicusor Dan care ASTA FACE - da in nestire in judecata PMB si pe Oprescu pentru calcarea sistematica in picioare a legislatiei (nota bene: de cele mai multe ori Salvati Bucurestiul a castigat procesele). Si cu asta ce-a facut? Desi a castigat lucrurile au mers mai departe. Despre asta vorbim. Chiar si castigi ai pierdut. Nu exista lege si cand exista, mori cu ea in mana. Precum secretarul ala de stat dat afara de Bas, care a castigat procesul si Bas tot n-a vrut sa-l repuna in drepturi. Ei si? A patit cineva ceva?

Crăciun Florin spunea...

Adrian,

Dacă îmi dai exemplu pe Nicușor Dan ... mă pierzi de mușteriu. Mai ales cu justiția asta independentă. Ce să facă acum PMB ? Să are tot bulevardul construit ca să pună în aplicare hotătârea instanței care i-a dat câștig de cauză lui Nicușor Dan ? Să fim serioși. Lucrarea este de utilitate publică. Hotărârea instanței este caducă și ca atare neaplicabilă prin faptul că este dată după execuția lucrării. Iar Nicușor Dan obține astfel o imagine negativă din partea celor care folosesc lucrarea PMP și sunt mulțumiți de ea.