Moțiunile mele.

Este clar. Trebuie să ma pregătesc pentru a depune moțiunile mele. Și am multe de depus. Împotriva multor jucători politici, sociali, economici.

Pe primul loc este „moțiunea” împotriva Guvernului. După ce lingăii portocalii, verzi și incolorii din Parlament vor vota cu drag proiectul legii prin care Băsescu și Guvernul Boc-Udrea trece la naționalizarea averii unei părți a populației (se pare că doar pensionarii „vor plăti”, ei sunt ținta) și la reducerea abuzivă a drepturilor salariale a angajaților statului sau la reducerea unilaterală a angajamentelor față de diferitele categorii de persoane aflate în situații speciale sau în dificultate, va urma sceneta cu lacrimi de la Cotroceni în care dictatorul neamului va plânge de mila celor oropsiți de criza mondială. Ei bine, după publicarea în M.Of. a legii și după primul fluturaș cu pensia diminuată va trebui să dau în judecată Guvernul (moțiunea mea) pentru că mi-a confiscat abuziv o parte din avere, avere obținută în mod legal, nu prin dol sau prin furt. De aici se va ajunge la cererea mea ca art. „X” din legea care îmi confiscă o parte din patrimoniu să fie declarat ca neconstituțional.

Pensia mea este un drept patrimonial. Așa cum este orice pensie din lumea asta. Constituția îmi garantează proprietatea. Atingerea adusă dreptului meu de proprietate, că este criză mondială sau nu, că Guvernul este competent sau nu (cum este cazul de față), este un act neconstituțional și îl voi ataca ca atare.

M-au deranjat enorm luările de poziție ale tuturor celor care au considerat ca la nevoie se pot reduce pensiile. Din nefericire sunt și liberali printre aceștia. Dau un exemplu concret. Dan Costache Patriciu este președintele I.E.M.A. - Inițiativa Europeană a Mediului de Afaceri -, membră a Alianței Confederațiilor Patronale din România care, prin reprezentantul lor Dan Matei Agathon a girat măsura Guvernului și, mai mult, cu aroganță și impertinență ne-a explicat la Tv că este absolut necesară.

Naționalizarea unei părți a averii pensionarilor, confiscarea unei părți a creditului statului datorat fiecărui pensionar în parte este neconstituțională, pe de o parte și inechitabilă pe de alta. Inechitatea este evidentă. Este singura categorie socială căreia i se confiscă o parte din avere ! Iar patronii, cei care țipă în gura mare că nu vor taxe majorate pentru că le scade averea (!) - se reduc dividendele -, susțin confiscarea unei părți a averii persoanelor care, datorită vârstei, nu mai pot avea o activitate lucrativă activă. Asta se cheamă jigodism.

Să zicem că am și eu pitici pe creer și că admit o astfel de măsură. Echitabil ar fi ca patronilor, proprietarilor de orice fel, să le fie naționalizate 15% din averi pentru ajutarea bugetului statului prăduit de clica portocalie a lui Băsescu. Le convine ? Desigur că nu. Păi nu ar țipa conu Dinu Patriciu ca din gură de șarpe ? Ba da. Iar alături de el ar veni, patriotic-capitalist Florin Pogonaru președintele A.O.A.R., George Constantin Păunescu președintele UGIR, Florin Costache președintele PNR, Radu Grațian Ghețea președintele A.R.B., Mihai Cârciog președintele CoNPR, Nicolae Badea președintele CPISC, Mihai Manoliu președintele CNPR, Ovidiu Nicolescu președintele CNIPMMR, Laurențiu Plosceanu președintele ARACO. Lângă ei vor țipa ca din gură de șarpe patronii afiliați respectivelor organizații.

A doua moțiune va fi împotriva acestui mediu de afaceri. Va trebui să văd cum pot reduce contractele cu ei. Să nu le mai cumpăr produsele, să nu le mai cumpăr serviciile, să le refuz „consilierea civică”, să ii fac cunoscuți ca dușmani ai democrației. Au devenit dușmani personali. Nu am cum relaționa altfel cu astfel de oameni care atentează la bunul meu pentru ca lor să le fie bine.

A treia moțiune îl privește pe Mugur Isărescu. Orgoliul acestui onorabil personaj până la un moment dat l-a făcut sa uite de om din cauza cifrelor. Din cauza unor obiective politico-economice la care el, ca persoană, s-a angajat. Nu este cu nimic mai prejos decât Băsescu și sleahta de mafioți care îl înconjoară. A devenit aliatul lor în jaful ce urmează a fi făcut pe spinarea celei mai oropsite categorii sociale. Personajul a intrat în rândul dușmanilor mei. Nu mai este credibil. Orice va spune de acum încolo voi considera că are ca scop înșelarea noastră.

Culmea este faptul că nu sunt singurii. Tot felul de cretini membri sau simpatizanți ai așa-ziselor partide sau uniunilor de partide democratice din România, mai vechi sau mai noi consideră că principiul garantării proprietății prevăzut de Constituție este un moft. Păi, să nu îi consider ca fiind „iliescieni” ?! Dintre cei care s-au evidențiat politic în acești 20 de ani doar Iliescu, bolșevicul, a declarat că „proprietatea este un moft”. Susținătorul lui a fost Traian Băsescu care s-a opus, cu disperare, retrocedărilor în natură a proprietăților abuziv confiscate de regimul comunist. Iar măsurile stabilite azi de Băsescu, confiscarea abuzivă a proprietății pensionarilor, este rezultatul gândirii lui și nu un act necesar la un moment dat.

Pe lista mea cu moțiuni s-au adunat nume. Unele foarte cunoscute și apreciate la un moment dat. Nu mai au creditul meu.

„Mișcarea violet” la miting

Am scris cum a fost participarea mea la miting. Prietenii care au fost dotați cu instrumentele corespunzătoare au surprins momentele pe care le-au considerat importante. Imagini cu oameni, veniți cu miile în Piața Victoriei pentru a protesta împotriva modului absolut primitiv în care guvernează Traian Băsescu și clica de mafioți care îl asistă.

Vreau să scot în evidență participarea colegilor mei din „Mișcarea violet” românească. Lilick a postat pe blogul mișcării unele imagini. Nu am fost singuri. În mod sigur au fost mai mulți „violeți” în piață, în locuri diferite. Dovada este aici, pe facebook.

Totuși, până la imagini, recomand celor interesați de această mișcare să citească blogul mișcării. Vor găsi nume cunoscute, nume respectate, nume noi de care vor mai auzi în viitor, luând atitudine față de dezastrul provocat României de cel mai incompetent președinte de țară și de cel mai incompetent Guvern român, de la existența României ca stat și până acum. Nu mai spun despre faptul că oricare român care dorește să se exprime alături de noi, violeții români, o poate face.

Recomand și lectura materialului publicat de Codrin Scutaru pe blogul său, intitulat „Mișcarea violet și libertatea din stradă”.

Imagini cu „violeții” la miting, fie doar cu ei, fie alături de membrii sindicatelor participante se găsesc pe următoarele bloguri, în afara blogului mișcării: epistolepentruzeus, Un blog cu atitudine, hai că se poate, blogul lui Daniel Mălăelea, Auftakt (cu precizarea că Lilick a pus și pe blogul mișcării) etc.

Încep cu o poză în care apar și eu. Eu sunt cel cu tricou violet peste maletă verde.


Am încercat, cu disperare, să pun mai multe imagini însă ... nu se poate. Constat că azi sunt beneficiarul mesajelor de eroare.

Important este că am fost prezenți. Vom fi prezenți la toate acțiunile legale care contestă actuala dictatură portocalie. Pentru că nu mai putem accepta revenirea la situațiile și stările trăite pe timpul dictaturii comuniste de dinainte de 1990 ! Nu putem accepta neocomunismul băsescian. Iar dovada este aici, pe cotidianul.ro, informația este și pe Mediafax. Băsescu decorează pe criminalul Homoștean, fostul ministru de interne al lui Ceaușescu, cu cea mai înaltă distincție de stat. Pe lângă gradele de general date aiurea tuturor incompetenților cu limba lată din Armată, MAI, SRI, SIE, STS și alte structuri de forță, decorarea torționarilor comuniști este prea de tot.

La miting.

Am fost la miting. După ce am făcut un marș-marș pentru a mă întâlni cu membrii mișcării „No Băsescu Day”. Deh, lipsa atenției m-a făcut să bat pasul între Piața Victoriei și Piața Presei Libere. Știu, cârcotașii vor spune că mișcarea face bine sănătății. Soția va fi chiar fericită că mi-am mișcat fundul și am făcut mișcare. Dar eu ? Cine a transpirat ? Eu. Așa că ...

M-am întâlnit cu prietenii în limita de timp rezonabilă. Cu mult înainte de ora 13.00, ora limită potrivit aprobării pentru desfășurarea mitingului. Pupături, strângeri de mâini, fluiere, sirene, huo Băsescu, jos Guvernul, întrebări de sănătate, curiozitățuri ... Violeții erau violeți. M-am pricopsit cu un tricou violet scos din rucsacul lui Dan de soția acestuia. Nu l-am mai dat inapoi. Eram deja transpirat. Am refuzat balonul violet oferit de ... cine oare ? Lilick ?

L-am cunoscut pe George Șerban. M-am bucurat. Îi citesc blogul dar nu ne-am întâlnit față în față. Are niște idei interesante și a promis că le va pune pe blog. Sunt de acord cu el și abia aștept postarea pentru a dezbate problema.

Lilick a scris despre minerii care au venit la miting. Oamenii care au votat cu Băsescu la indicația sindicatelor miniere care aveau un protocol cu Videanu. Le promiteau pedeleii portocalii marea-cu-sarea. Le-au dat „praful de pe tobă”. Au fost înșelați la fel ca profesorii care iau dat votul pentru cei 50% mărire de salariu, promisă de Boc cel incompetent în campanie.

După cum se vede în imaginea luată de Lilick sunt la fel ca ceilalți. Civilizați. Nu cum au încercat goarnele portocalii, Sever Voinescu și Lăzăroiu să înspăimânte bucureștenii.

De la Theodora iau alte imagini. Prima este cu colegii din gruparea „No Băsescu Day”.

Următoarea este cu polițiștii care au confecționat „scuturi de protest sindical”. M-am bucurat să îi văd.


Am trecut de două ori pe lângă ei mărșăluind cu pas vioi în căutarea „violeților români”. Am văzut și un polițist de frontieră în uniformă însă ... era singur și cam grăbit. Până să îl salut a trecut. Regret. Theodora mai are poze, eu mă opresc aici.

Ajuns acasă aflu că mizerabilul Hoară a fost trimis de partid să provoace. Că nu pot numi altfel deplasarea acestuia la mini-studioul Antenei 3 din Piața Victoriei. Slugarnicul și scârbosul pedelist a avut rolul de a sonda reacția mulțimii la vederea unui portocaliu. Deși sunt sigur că între manifestanți erau mulți portocalii, unii chiar cu carnete de partid în buzunare și poșete, Marcel Hoară era notoriu. Prin prostie, slugărnicie, pupinbăsism, avariție ... și tot ce gasiți voi mai rău despre ființa umană. Din Gândul iau un colaj cu Hoară în diferite ipostaze memorabile. În ziar găsiți detalii mai multe, pe minute, ale manifestării și imagini.

Marius Mina are o postare corectă cu privire la subiect. Prezența lui Hoară în preajma manifestanților a fost o diversiune. Noroc cu poliția lui Chiliman care a scos hahalera din mijlocul oamenilor înfuriați că cine știe ce s-ar fi întâmplat.

Preiau de la Antena 3 momentul Hoară.







Imaginile sunt sugestive. Dacă membrii Guvernului de handicapați Boc-Udrea ar fi fost în piață aveau soarta lui Hoară.

Pentru că în piață au fost sindicalisti și ne-sindicaliști, bugetari și ne-bugetari, pensionari și ne-pensionari, liber-profesioniști și alții, unii care nici nu pot fi încadrați însă cu toții români, consider că au fost reprezentați aproape toți cetățenii țării. Normal, cu excepția băsescienilor și altor portocalii care s-au repezit la televiziuni să ne intoxice cu acuzații către partidele politice din opoziție care nu vor să fie solidare cu Guvernul lui Băsescu în aceste „vremuri grele prin care trece țara, vremuri care își au rădăcinile în anul 1945, toamna spre iarnă, când ... bla, bla, bla și mai ales de pe timpul guvernării liberale care nu a lăsat bani în visterie” pentru a sătura nesățioasele căpușe portocalii sau portocalizate „în interes național”.

Și pentru că scriu târziu, nu pot finaliza fără a arăta reacția PD-L. Guvernul Boc-Udrea își va asuma răspunderea pe proiectele de lege care taie 25% din salariile bugetarilor, 15% din pensii și ajutoare de șomaj, X% din alte ajutoare și care desființează alte ajutoare.

Anunțul Guvernului Boc-Udrea se poate sintetiza astfel: ne doare-n cur de protestul vostru !

Nu am respect pentru Băsescu și ai lui.

Sâmbătă am fost spre Câmpina. La un botez. Pe drum, am văzut panourile mari cu imaginea de mai sus. Din fuga mașinii rămâneam doar cu amenințarea „De ce le e frică, nu scapă”. Despre cine vorbești mă individule ? Afișajul de acum se insinuează în sufletul omului simplu, necunoscător al Constituției și al legilor încălcate de tine dar nu îl mai duce către parlamentari ci se oprește la el. La el, cel care te-a ales să ai parte de un nou mandat de Președinte. La el, cel care te-a auzit cum te-ai exprimat arogant și disprețuitor față de condiția lui umană și ai hotărât să îi tai salariul, pensia, ajutorul la care Parlamentul țării a considerat că are dreptul în perioada acestor ani de greutăți generate de alinierea la alte standarde economico-sociale. El nu știe că se poate apăra împotriva intențiilor tale agresive și a aliaților tăi prin participarea la protestele publice, prin acțiuni la instațele de contencios administrativ după ce legile tale tâmpite vor intra în vigoare, la CEDO dacă Justiția din România bate palma cu tine și acceptă încălcarea principiilor de drept pe care au fost clădite toate societățile moderne: ne-retroactivitatea legii civile, principiul dreptului câștigat, egalitatea de tratament în fața legii și a instanțelor judecătorești, independența Justiției etc.

Am avut și o discuție cu unul din participanți. De profesie medic, era convins că Băsescu va reuși să facă tot ce a comunicat. I-am arătat că este imposibil, din punct de vedere legal însă ... Și nu doar distinsul conviv era convins. Ci și alte persoane. M-am înspăimântat. La propriu. Societatea civilă a fost adusă în transă. Nu vorbesc despre cei care mai au „sânge în instalație” și ies în stradă datorită apartenenței la un sindicat sau partid politic, vorbesc despre cei mulți și neștiuți, oameni care își câștigă onest existența din propria muncă însă, care, ca un blestem al societății noastre, nu conștientizează faptul că de fapt ei, ei sunt adevărații stăpâni ai țării iar politicienii din Parlament și guvernanții, Președintele țării și toți cei care se învârt în jurul acestora profitând de un venit de la bugetul de stat sunt în slujba lor, a cetățenilor.

Mi-am dat seama că mesajele opoziției sunt false. Sunt populiste și dăunătoare. La fel cum sunt și o mare parte din mesajele sindicale. Nu se merge către îndrumarea, consilierea cetățeanului care va fi afectat de abuzul administrativ ci se încearcă „cumpărarea” acestuia pentru un eventual vot politic. I se plânge de milă în loc să i se arate cum să acționeze, la nivel individual și colectiv. I se condiționează ajutorul de votul ce îl va da, eventual, la alegerile ce vor urma, anticipate sau nu. Mai pe șleau, i se recomandă să rămână „într-o turmă” sau să o schimbe pe cea în care „a evoluat”. Nemernică atitudine.

Eu am spus celor cu care am discutat că acțiunile lor individuale împotriva abuzurilor Guvernului nu îi costă bani. Le-am explicat și de ce. Pentru că o mare problemă o reprezenta pentru ei costurile unui proces și, foarte important, timpul în care instanța sesizată va soluționa cauza. Acest timp este descurajator. Bănuiesc că nemernicii portocalii care au lucrat la strategia pe care o vor urma au luat în calcul acest element de risc când s-au hotărât să facă pasul cel mare de jefuire a buzunarului cetățeanului și de încălcare a drepturilor și libertăților lui civile. Lentoarea finalizării unui proces în contencios și refuzul Guvernului Boc-Udrea de a pune în aplicare hotărârile judecătorești definitive și irevocabile nefavorabile băsescienilor au „meritul” de a descuraja inițiativa cetățenească.

Acesta este motivul pentru care consider că cei care știm să acționăm trebuie să ne pregătim să o facem. Acțiunea noastră va fi și în beneficiul celorlalți, cei care nu știu cum să acționeze sau nu au curajul de a o face. Pe lângă asta, mai avem obligația să le spunem, de câte ori avem ocazia, că dreptatea este de partea lor și să îi încurajăm prin propria noastră acțiune.

Nu am respect pentru Băsescu și șleahta care îl înconjoară.