Cazul Păcuraru și Morega

Paul Păcuraru și Ilie Morega au fost trimiși în judecată de DNA pentru presupuse fapte de corupție. Azi am citit, pe Mediafax, că aceștia au fost achitați în 3 mai, de Inalta Curte de Casație și Justiție, procurorii făcând recurs la completul de cinci judecători. Nu știu soluția din recurs, găsesc însă interesante observațiile judecătorilor din dispozitivul hotărârii de achitare.

Este evident că procurorii nu au avut probe. Convorbirile telefonice au fost interpretate de procurori ca fiind premergătoare unor acțiuni viitoare de corupție, judecătorii dând însă altă interpretare.

Concluzia judecătorilor a fost că discuțiile au fost preponderent politice, că fiul lui Păcuraru este rupt de context, că angajările politice în funcții publice nu sunt interzise de lege chiar dacă din punct de vedere moral nu sunt corecte, pentru că nu se ține seama de competența reală a celui numit în funcția respectivă, că în cauza dedusă judecății nu există corupție.

Meteahna este veche. Toate partidele au practicat-o. De aceea este imoral, azi, ca PNL și PSD să îi critice pe cei din PD-L care au dus această meteahnă pe culmile abuzului. Nu este nevoie să faci de mai multe ori un abuz pentru a-l condamna, este suficient unul.

DNA-ul PD-L a dus la instanță o meteahnă pe care PD-L o are și o promovează cu agresivitate. După ce pleacă PD-L de la guvernare, Morar și procurorii lui au gata dosarele cu miniștrii PD-L aflați în astfel de situații ?

Macovei, Justiția și Schengen

Anul acesta am ratat obiectivul european de a finaliza aderarea la Spațiul Schengen. Băsescu, la Cristoiu în emisiune, a luat pe umerii lui responsabilitatea eșecului de țară, eșec major, dând, așa cum știe doar el, vina pe acei funcționari și demnitari ai guvernului care nu și-au făcut treaba. Nici o problemă. Eșecul Schengen nu este atât de major pe cât este derapajul grosolan de la democrație, încălcarea principiilor politice care trebuie să guverneze o țară membră a clubului economic al UE.

Monica Macovei publică, pe blogul ei, și transmite agențiilor de știri, părerea ei cu privire la acțiunea Schengen. Nu pot să nu fiu de acord cu ea în problemele care privesc Justiția. Deficiențe în actul de justiție care, așa cum observă și procuroarea comunistă, nu necesită modificări legislative ci doar „o doză de respect față de cetățenii români și europeni”. Nu trec mai departe fără a observa că trimiterea este redundantă, din moment ce cetățenii români sunt cetățeni europeni iar separarea din text făcută de madam Macovei este de prost gust, în caz că își dă seama de tâmpenie. Sau contestă cetățenia europeană a românilor ? Iar asta este rea-credință. Fac precizarea că aderarea la Spațiul Schengen este, în principal, o condiție pentru asumarea responsabilității României față de securitatea statelor membre Schengen care la frontierele externe aflate sub supravegherea României se bazează pe profesionalismul polițiștilor de frontieră români și nu constituie o condiție pentru recunoașterea cetățeniei europene a românilor. Românii sunt cetățeni europeni din momentul aderării țării la Uniunea Europeană.

În fine, madam Macovei punctează:

Discutiile se vor relua, iar pana atunci justitia din Romania trebuie sa-si asume responsabilitatea si sa rezolve rapid chestiunile criticate in ultimul raport privind Mecanismul de Cooperare si Verificare (MCV).
Solutiile reies din rapoartele Comisiei Europene pe MCV. Iata cateva exemple:

1. Judecatorii sa judece dosarele cu politicieni amanate de ani de zile;

2. CSM sa inceapa concret curatarea sistemului judiciar si sa-i sanctioneze pe procurorii si judecatorii care au tras de timp sau din vina carora s-au implinit termenele de prescriptie;

3. CSM sa-i sanctioneze pe judecatorii si procurorii care nu au depus in termen declaratiile de avere si interese. Excluderea din magistratura ar fi o dovada de luare in serios a normelor de integritate.

La punctul 2 intră, pentru că tot am pomenit în postarea de mai devreme, procurorii care nu și-au îndeplinit atribuția legală de sesizare a Tribunalului București cu starea de nelegalitate a PD-L. Sau nu este pentru ei această cerință.

Necazul lui Macovei este altul. Nu Justiția este problema României în cazul de aderare la Schengen. Nu are treabă Spațiul Schengen cu soluționarea dosarelor politicienilor aflate, parte din ele, la procurori - pentru a mai adăuga niște convorbiri telefonice interceptate ilegal -, parte la instanțele de judecată unde atât procurorii cât și avocații părților trag de timp cerând, ba unii, ba ceilalți, noi termene și amânări pentru te miri ce. Nici actele de corupție din „viața civilă” nu este problema Spațiului Schengen. Statele care se opun aderării României și Bulgariei la Spațiul Schengen au probleme cu corupția de la frontieră, acolo unde se realizează o parte din sistemul de securitate a Uniunii Europene, corupția de la consulatele celor două țări unde se realizează altă componentă a securității europene - acolo se dau vizele Schengen. La aceste două locații se referă Franța, Germania, Olanda, Finlanda și celelalte țări membre ale Spațiului Schengen care se opun aderării României. Și aici au dreptate. Scăderea drastică a veniturilor polițiștilor de frontieră, a polițiștilor care se ocupă de străini, a polițiștilor din localitățile române, a personalului care deservește consulatele României în statele terțe a creat o stare de pericol la securitatea României azi și chiar a statelor UE. În cazul în care ar admite intrarea României în Spațiul Schengen, pericolul ar fi mult mai mare. Acum au garanția dată de Ungaria și Grecia, țări membre ale Spațiului Schengen care controlează potrivit normelor Schegen, persoanele care intră în Spațiu de pe teritoriul României și Bulgariei. Nu mai spun de porturile europene unde ajung aceste persoane sau aeroporturile statelor membre Spațiului Schengen unde fiecare stat în parte își execută controlul de securitate.

Madam Macovei, nu ai treabă cu Schengen. Ai tu o păsărică cu Justiția română, mai ales cu judecătorii și vrei să legi toate nenorocirile provocate țării de colegii tăi portocalii de judecători. Mă mir că ai făcut referire la procurori. Asta înseamnă că au apărut și procurori care vor să își respecte statutul de magistrat. Este un semnal bun.

PD-L s-a salvat. Este legal.

Ieri, vineri, Tribunalul București a admis cererea PD-L de modificare a statutului, potrivit legii partidelor. Aflat în ilegalitate din luna iunie, PD-L a fost protejat de Parchetul de pe lângă Tribunal și, normal, de Kovesi, Procurorul General al României. Nu mai spun de neglijența partidelor din USL care au ratat momentul de a sesiza procurorii de încălcarea legii.

Am tratat subiectul aici. În dosarul 59194/3/2011 înregistrat în 5.09.2011 suntem anunțați de media că la primul termen, pe 23 septembrie 2011, s-a admis cererea PD-L. Contestația se poate face în termen de cinci zile de la comunicare.

Am luat informația de la Agerpres.

Evenimentul are deja suficientă notorietate pentru a nu fi lăsat să se stingă. Sunt câteva lucruri aici.

Procurorii nu au acționat potrivit legii pentru sesizarea instanței de judecată de încălcarea legii de către PD-L. Este un abuz de putere în dauna intereselor publice mai mult decât evident. Însă nu avem procedură pentru a-i sancționa. Dacă procurorii nu vor să facă ceva ce legea îi obligă nu există prevedere legală care să garanteze că un denunț împotriva lor făcut, culmea, tot la ei, se poate finaliza printr-o cercetare echitabilă și corectă. Din acest motiv Ministerul Public condus de Koveși și DNA-ul lui Moraru au devenit state în stat. Ce au făcut procurorii băsescieni se numește abuz. La abuzul de drept se răspunde doar politic și legislativ, ceea ce presupune o altă majoritate parlamentară și un alt Guvern. Trebuie făcut ceva ca procurorii să se subordoneze legii. Nu se mai poate așa.

În dosarul de mai sus, depus de PD-L, USL putea deveni intervenient, ca urmare a unei cereri. Legea așa prevede. Nu văd acest lucru. Să fi hotărât USL să nu îi deranjeze pe băsescieni ? Atunci ce facem cu declarațiile sforăitoare ale lui Victor Ponta ? Ce facem cu toate analizele media din zilele din urmă când legea partidelor politice a fost aprig dezbătută, în special cu privire la termenul de 30 de zile din art. 25 alin. (2) ? Cum este acest termen ? Imperativ și sancționatoriu sau de recomandare, așa cum susținea, doct, Emil Boc ? După lege este imperativ. După soluția instanței este de recomandare. Iar asta deoarece persoanele interesate, și aici mă refer la partidele politice din opoziție, partidele din USL, nu au acționat în consecință.

Eu consider că PD-L s-a salvat cu sprijinul „tovărășesc” al USL. Asta este senzația mea. Să vedem dacă USL introduce contestație în termen. Sau nu există interes ?

A venit să ne convingă.

Andrei Chiliman, Președinte al Organizației PNL București, primar al Sectorului 1 București,  „greu” al partidului, fiind membru de la înființarea acestuia, inginer ca pregătire dar și „inginerul” care a făcut posibilă evoluția Sectorului 1 către lumea civilizată pe care o admirăm când călătorim în vest, pe care o admirăm când ajungem în sector, care a atras investitorii străini - din Austria, Germania, Franța și nu numai -, astfel încât veniturile la bugetul Sectorului 1 să constituie o țintă în campania dementă a PD-L în frunte cu bezmetica Elena Udrea, de desființare a sectoarelor și aducerea tuturor veniturilor la bugetul central al capitalei pentru a fi „redistribuit” după nevoile politice ale PD-L.

Ne-am adunat din timp. Am luat o bere, eu pentru că alții au ales apa sau sucul (păcat de ei, par oameni sănătoși !), în așteptarea invitatului. Discuții, impresii, critici ... normale. În dreapta mea, pe perete, slid-uri de prezentare a omului politic A. Chiliman. De la începuturi și până ... în viitor. A apărut Andrei Chiliman. Blogger și el. A apărut și prietenul Adrian Crăciunescu. Am sesizat noi că Adrian a profitat de ocazie pentru a pune întrebări unui primar în funcție despre arhitectura sectorului și a capitalei, despre protecția monumentelor istorice, domenii în care este foarte bine pregătit. Doare este arhitect. Când colo, ce să vezi ! Adrian îl întreabă despre grădinițe. Ocazie pentru A. Chiliman de a specifica ce face el cu privire la asigurarea, în Sectorul 1, a necesarului de locuri în grădinițe mai ales că cererile sunt și din localitățile de la limita sectorului. Totuși, Adrian s-a respectat și a cerut niște lămuriri cu privire la un turn aprobat prin PUG și PUZ încă din anul 2000, lucrare ce nu are ce căuta acolo unde a fost prevăzută. De-ale arhitecților. Dar și ca problemă de echilibru arhitectural al unei localități în dezvoltare.

După ce Vasi Băescu i-a făcut prezentarea, de la naștere și până în prezent, iar A. Chiliman a dat niște răspunsuri pentru completare, Lilick a început să îi pună întrebările bloggerilor. Multe întrebări. Unele au fost sărite, fie nu era momentul fie nu erau necesare. Răspunsurile lui A. Chiliman au fost clare. Unele în detaliu, altele au fost mai „sărăcuțe”, justificând prin faptul că se lucrează, încă, la finalizarea unor acțiuni și activități ce vor materializa ideile lui, ale organizației PNL pe care o conduce, ale partidului în general cu luarea în considerare a faptului că PNL are, în acest moment, două alianțe: ACD cu PC și USL între ACD și PSD. Este evident că principiile liberale se vor pune față în față cu cele social-democrate urmând ca în final să se ajungă la un compromis care să dea satisfacție tuturor părților angajate în „contract”. De fapt, asta este și regula de bază a contractului. Indiferent de scopul lui. Mai ales dacă este unul politic. Iar în „contractul” USL nu încap clauzele leonine, așa cum se întâmplă în „contractul” alianței băsesciene de la guvernare.

Nu voi urmări întrebările și răspunsurile date. Voi puncta acolo unde eu consider că este important. Normal, pentru cei curioși ar fi bine să spun tot. De sunt bucureșteni, ar fost bine să fi venit. Pentru ceilalți, din țară sau străinătate, îmi cer scuze. Eu sunt cam lung la vorbă și ar fi să iasă de un roman. Așa că, mă limitez la ce mi-am propus.

O prima întrebare a fost, așa cum era și normal, legată de anunțul USL de susținere a independentului Sorin Oprescu pentru obținerea celui de al doilea mandat la Primăria Capitalei. Liberalii, în general, și-ar fi dorit un candidat propriu, având în vedere faptul că Bucureștiul este mai favorabil liberalilor decât altor formațiuni politice și pentru că există, deja, o proiecție a PNL București pentru un program de „guvernanță” a capitalei. A. Chiliman a confirmat existența programului, a precizat că încă este în lucru pentru a-l pune de acord cu programul PSD și cerințele PC, fără a neglija proiecțiile candidatului Sorin Oprescu cu privire la București și evoluția acestuia în viitor. Este nevoie de un program pe termen lung, un program care să sprijine și un viitor primar general, ca linii directoare, pentru ca viața bucureștenilor să devină mai bună. A. Chiliman a arătat, în context, că „toate problemele Bucureștiului sunt acumulări ale problemelor pe care primarii generali de până acum nu le-au putut rezolva”. S-a guvernat în București după ureche. De cele mai multe ori. Fără o proiecție pe termen mediu și lung o localitate nu poate fi guvernată. Indiferent de mărime. Iar aici nu este vorba doar despre trafic, spații verzi, parcări, școli, grădinițe, spitale, policlinici etc. ci toate acestea la un loc plus industria și comerțul. Nu poți rezolva o problemă dintr-un domeniu fără a avea în atenție toate celelalte domenii, fiecare cu probleme sale, multe și, de cele mai multe ori, foarte urgente. După ce întâlnirea a luat sfârșit iar camera foto a fost oprită, l-am abordat pr A. Chiliman pentru a cere detalii privind principiile, măcar, pe care PNL le urmărește în materializarea unei bune „guvernanțe” a Bucureștiului. Spre surprinderea mea, A. Chiliman mi-a dat un răspuns foarte apropiat de motivarea cu care I.I.C.Brătianu s-a prezentat în fața parlamentului de atunci, unde a susținut o dare de seamă intitulată „Activitatea corpurilor legiuitoare și a guvernului, de la ianuarie 1922 până la 27 martie 1926”. I-am spus și lui că are aceeași abordare. Mă folosesc de broșura publicată de Lucrețiu Tudoroiu la propria editură, Editura Lucretius, în 2011, intitulată „Sectoarele Bucureștiului. Istoria unei povești de succes”, de unde iau un paragraf semnificativ pentru cele afirmate de mine mai sus:

„La alcătuirea legii de unificare administrativă s-a ținut seama de principiile cele mai democratice. În acest scop s-a căutat să se asigure:
a) libertatea dezvoltării locale, singura capabilă să contribuie la armonizarea completă a sforțărilor tuturor factorilor administrativi, dintr-un oraș sau județ;
b) o descentralizare cuminte, sănătoasă, care să nu slăbească unitatea statului;
c) participarea la administrația locală, a unui număr cât mai mare de cetățeni, reprezentați autorizați ai tuturor ramurilor principale de activitate: învățământ, muncă, agricultură, comerț, industrie, etc., etc.;
d) executarea unui riguros control cetățenesc în aplicarea legilor;
e) alegerea consiilor comunale și județene pe un termen mai lung, care să garanteze desăvârșirea unui program serios de muncă, întocmit de gospodari cu adevărat pricepuți;
f) independența consiliilor comunale și județene, sustrăgându-le de la orice influență politică;
g) asigurarea resurselor financiare, prin modificarea sistemului de impozite în favoarea organizațiilor județene și comunale”.

După legea cu caracter general, de unificare administrativă, o lege modernă, care îmbina descentralizarea cu necesitatea controlului autorităților centrale, apare „Legea pentru Organizarea Administrațiunii comunale a orașului București”, care preia principiile de mai sus, care stipulează că Bucureștiul este capitala României, că se împarte în sectoare cu personalitate juridică (au bugete proprii și capacitatea de exercițiu asupra propriului patrimoniu), că percep taxe și impozite și rezolvă toate problemele ce privesc interesul local în zona de responsabilitate.

Răspunsul lui A. Chiliman m-a dus cu gândul către aceste concepte liberale de la începutul secolului trecut. Am avut senzația continuității în convingeri. Sincer să fiu, chiar să fi avut ceva împotriva lui A. Chiliman, răspunsul lui ar fi înlăturat orice gând negativ.

Cu privire la candidatul PNL pentru Primăria Capitalei, A. Chiliman a precizat că sondajele interne au confirmat doar pe Crin Antonescu ca posibil candidat însă Președintele PNL a refuzat candidatura. Conștienți de faptul că pentru a închide accesul PD-L la Primăria Bucureștiului este nevoie să fie susținută personalitatea care acceptă suportul USL s-a convenit să fie susținut Sorin Oprescu. Cu referire la persoana sa ca posibil candidat la capitală, A. Chiliman ne-a reamintit că în urmă cu un an de zile, aproape, ne-a spus (bloggerilor liberali) că nu va candida la Primăria generală deoarece are un proiect de dus la îndeplinire pentru Sectorul 1, proiect din 2008, aflat în derulare. A mai precizat că, în situația în care partidul i-o va cere, va candida, având convingerea că nu va fi un primar prost ! Cu referire la faptul că sunt lideri liberali care se împotrivesc susținerii candidaturii lui Oprescu, A. Chiliman a arătat că este important acum să avem un program coerent de guvernare la București și să „îl cucerim” cu candidatul care are cele mai multe șanse. Părerea colegilor liberali opozanți este doar o pată de culoare în acest context. El, A. Chiliman a colaborat bine cu Sorin Oprescu și speră ca după finalizarea programului pentru București să colaborareze mai bine, mai ales că are o serie de obiective în sector la care are nevoie de sprijinul Primăriei Generale.

Cu referire la primăriile de sectoare, A. Chiliman a arătat faptul că PNL are șansa de a mai prinde cel puțin o primărie. La Sectorul 3 sau la Sectorul 6. Iar la S3 îl avem pe Florin Alexe, prezent la întrunire și gazdă primitoare. Noi, cei de la PNL S3 sperăm, din suflet, să avem succes cu președintele filialei noastre la alegerile locale și să luăm primăria, mai ales că Negoiță dorește să se retragă. Chiar dacă la PD-L nu poți ști ce va urma mâine, este posibil ca Negoiță să se țină tare și refuze o nouă candidatură. Probabil că „s-a îngrășat destul”. Aici, pe acest subiect, s-a ajuns la modificările legislative ale PD-L în încercarea disperată a băsescienilor de a valorifica la maxim învățămintele alegerilor anterioare. În primul tur primarii în funcție au obținut voturi majoritare. Desființând al doilea tur de scrutin, pedeleprele vor să profite de această inerție a alegătorilor, astfel că primarii pot fi aleși cu cu puțin peste 20% din voturi dacă, contracandidații acestora au rezultate sub acest procent. A. Chiliman a și precizat că un primar ales dintr-un tur cu un procent slab nu are aceeași putere ca un primar care a obținut mandatul de la o majoritate. Să fie clar că alegerile într-un singur tur nu sunt favorabile majorităților ci „norocului” funcției. A. Chiliman a și atras atenția că legea strâmbă a băsescienilor nu echilibrează situația în sensul ca cetățenilor să li se garanteze un instrument de control asupra primarului ales în mod complet nedemocratic. Pedeleprele au lucrat legea cu scopul de prezervare a puterii unei formațiuni politice în contra cetățenilor țării. Iar situația mă duce cu gândul la perioada comunistă unde legile țării prezervau PCR „dreptul” la putere în dauna tuturor cetățenilor țării.

Cu privire la o altă temă intens dezbătută, despre monarhie, A. Chiliman a declarat că sistemul monarhic este mai stabil decât actualul sistem de republică struțo-cămilă-băsesciană. De fapt, în țările unde există monarhii, partidele politice nu mai au grija șefului statului, ci doar a programelor lor de guvernare cu care caută să atragă electoratul. Șefii respectivelor formațiuni politice se concentrează pe actul de guvernare și nu pe tâmpenii, cum se întâmplă la noi. Oricum, despre subiect recomand lectura și audiția de pe blogul lui Lilick.

La final, Lilick ne-a făcut o surpriză. Miercurea viitoare, de la orele 18.30, ne întâlnim cu „adversarul” Adrian Năstase ! Blogger social-democrat. Îmi amintesc că el a fost printre primii politicieni care a privit cu simpatie și a încurajat acțiunea noastră, a bloggerilor liberali, de a declara o zi „No Băsescu day!”. Chiar a scris ceva pe blogul lui despre acțiune. Sunt curios cum va fi. A. Năstase va avea ocazia să îi vadă pe cei care au scris pe site-ul ziarelor Adevărul, Cotidianul (când era și în print), Ziua etc. impotriva lui și a guvernării sale. va răspunde unor întrebări, posibil incomode (poate), ne va privi în ochi și îl vom privi în ochi, curiozitatea fiind la ea acasă, mai ales când este vorba despre noi. Oricum, A. Năstase va încerca să nu se facă de râs. Este un orgolios curat, pur și dur. Va fi interesant.

Pe mine, A. Chiliman m-a convins. Omul mi-a plăcut. Este bun, ce mai ...

Preluare eșuată. Lăzăroiu ... out.

Sebastian Lăzăroi, acest „Houdini de Comănești” - cum l-a „botezat” Lilick -, a reușit să întindă coarda și așa subțire a raporturilor sale cu greii PD-L încât a obligat, dacă pot spune așa, pe incompetentul Emil Boc să îi ceară revocarea din funcția de ministru al muncii pentru considerente politice. Evidente. Comunicatul Guvernului este sec. Cererea-propunere, aici este de discutat, se întemeiază pe art. 85 alin. 2 din Constituție care prevede că în caz de „ ... remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, Președintele revocă și numește, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului”. Deci, avem o remaniere guvernamentală. Având în vedere faptul că iubita noastră Constituție are și alte prevederi privind încetarea funcției de membru al Guvernului, la art. 106, unde există posibilitatea ministrului incomod de a își da demisia, deduc că acțiunea lui Boc este una de forță, provocată de o nemulțumire profundă față de Lăzăroiu cel guraliv „pe dreapta”. Îi putea cere demisia iar Lăzăroiu, probabil, ar fi acceptat. Revocarea este însă o demitere. Pentru ce ? Ei, aici sunt dedesupturile acțiunii. Nu a fost demis pentru incompetență crasă, dovedită, lipsă de viziune și rea-credință față de cetățenii României, fiind promotorul acțiunilor de lezare a libertății de conștiință prin politizarea actului administrativ public. Lăzăroiu a acționat împotriva prevederilor art. 29 din Constituție care recunoaște și garantează „libertatea gândirii și a opiniilor ...”. Împărțirile făcute de Lăzăroiu a primăriilor după culoarea politică a aleșilor locali în vederea finanțării de la guvern pe programe administrative, în orice domeniu de interes local, este un atentat la libertatea gândirii și a opiniilor cetățenilor care au dat vot majoritar pentru alegerea reprezentanților lor. Lăzăroiu a fost demis pentru că a vorbit în dauna PD-L, a imaginii partidului incompetenților portocalii față de potențialii votanți „de dreapta”, singurii care ar mai putea salva PD-L de la dispariția parlamentară.

Cerere-propunerea. Înclin să cred că cererea a fost imperativă, mai ales din partea greilor PD-L, în special a celor care s-au dat cu Boc lovind în Blaga, forma de propunere este însă prevăzută în Constituție astfel că formal, cererea este o propunere. Cred, de asemenea, că Băsescu a înghițit cu greu „afrontul” celor care încă sunt la baza puterii lui. Nu a avut ce face. A semnat decretul de revocare. Nu mai avea cum să îi recomande lui Boc să obțină cererea de demisie a lui Lăzăroiu, actul formal prevăzut de Constituție al revocării devenind, într-un timp foarte scurt notoriu. Nu neg faptul că Băsescu se va folosi, în continuare, de Lăzăroiu. Indivizii vorbesc aceeași limbă, având scopuri comune. Pe undeva dau dreptate lui Bogdan Duca și Horațiu Buzatu. Merg chiar pe mâna lui Lilick care consideră că Lăzăroiu are „sarcina” de a acționa asupra unui anume electorat iar Dan Diaconescu „în direct” are sarcina de a atrage, pentru Băsescu, normal, electoratul „din boscheți”. În „Gândul”, ziaristul acreditat la PD-L face o declarație care are parfum de credibilitate. Lăzăroiu l-a deranjat pe cotrocenistul șef, derbedeul Traian Băsescu ! Posibil. Are și omul dreptatea lui, mai ales că stă mai toată ziua pe lângă pedelepre pentru a le vedea mișcările și a le urmări gândurile. Totuși, eu nu cred că este atât de simplu. Dacă ar fi 100% cum spune ziaristul, i s-ar fi cerut demisia și nu era demis !

Lăzăroiu a jucat o carte dură. Preluarea către „Alba ca Zăpada”, această „fata morgana” a dreptei (?!) românești, a pedeleprelor care nu au comportament neocomunist, Emil Boc fiind „liderul” neocomuniștilor băsescieni. Treabă grea și complicată, presupune lucrătură fină însă nu s-a putut. Lăzăroiu a ales modelul „gheoagei” băsesciene acolo unde trebuia umblat cu bisturiul. Declarațiile lui au deranjat greii partidului. Aceștia s-au simțit amenințați. Este evident că urmau să fie înlăturați din toate structurile de conducere unde erau așteptați Elena Udrea, Sever Voinescu, Cristian Preda, Monica Macovei, Teodor Baconski și alții. Ioan Oltean, Emil Boc, Cezar Preda, Vasile Blaga și alții ca ei urmând să îngroașe rândurile „șomerilor politici”. Lăzăroiu își formase la „Madame Blogary” un grup de susținere, evoluat de curând sub forma unui ONG, grup destul de critic la adresa greilor PD-L care nu doreau „evoluția” partidului cu Lăzăroiu în frunte. Nu cu mult timp în urmă cei de la „madama” prostituției politice românești îi vedeau lui Lăzăroiu poziția de premier al României urmând ca în 2014 să devină, neaparat, candidatul „dreptei românești” pentru funcția de președinte al României. Demiterea de acum strică jucăria la care Lăzăroiu a inceput să lucreze de ceva ani, de când s-a hotărât să se facă mare în politică.

Deocamdată, Lăzăroiu a ratat pista care îi asigura ascensiunea de mare șef la „dreapta românească”. Slugă prea-plecată a cotrocenistului șef va urma indicațiile prețioase ce îi vor fi transmise prin „persoane abilitate”, în caz contrar ... posibil un dosărel interesant despre făcutele și nefăcutele lui prin anii din urmă.

PNL a comunicat punctul său de vedere cu privire la această „încheiere de conturi” din Guvern, într-un comuncat.

„Este regretabil faptul că Sebastian Lăzăroiu nu a fost demis pentru lipsa de viziune și soluții în domeniul pe care-l gestiona, ci în urma unui conflict politic cu activul de partid. Cu alte cuvinte, dacă tăcea, Lăzăroiu rămânea liniștit ministru, cu toată incompetența și cu tot cinismul său”.

Iar de aici la a constata că indivizii din PD-L, UDMR și UNPR sunt la guvenare ca să fie și ei undeva nu pentru a face ceva nu este cale lungă.

De zi cu zi la PNL S3

Ieri, la Cafeneaua liberală Brătianu, la orele amiezii, am avut întâlnirea Grupului Seniorilor Liberali din Sectorul 3. Prima după vacanța asta prelungită și, normal, foarte animată. Dar eram puțini. Un mic număr de oameni cu părul alb puși pe treabă în slujba ideii de liberalism. Lucrețiu Tudoroiu, liderul de grup, era pornit pe fapte mari. Florin Alexe, președintele filialei PNL Sector 3 ne-a onorat cu vizita astfel că unor probleme li s-au găsit soluții pe loc. Particularitatea propunerilor colegilor mei și a soluțiilor găsite și acceptate de Florin și Lucrețiu constă în aceea că Florin trebuie pus la muncă grea. Nu eu, ci Alexe. Încep tot felul de campanii iar Florin Alexe, președintele filialei, va trebui să fie prezent acolo unde poporul liberal îl cere pentru a fi prezentat cetățenilor Sectorului 3. Va trebui să aibă la el, obligatoriu, „sacul” cu problemele Sectorului și soluțiile liberalilor pentru soluționarea lor în sprijinul cetățenilor. Florin a fost de acord cu majoritatea propunerilor noastre. Urmează să trecem la muncă. Să sprijinim, în funcție de abilitățile cu care am parcurs anii de viață, proiectele PNL, cu accent pe cele ale PNL S3.

O idee mai din primăvară a seniorilor liberali de la S3, o campanie pentru înființarea unui spital generalist în sector de care sectorul duce lipsă, o lipsă acută, mai ales după dezastruoasa reformă a sănătății promovată de derbedeul de la Cotroceni, va începe chiar de săptămâna viitoare. În partea pregătitoare, pentru că va trebui să preluăm corturile de campanie ale fetelor din OFL S3 care în aceste zile au campania lor cu privire la sănătatea populație. Campania merge foarte bine iar cetățenii care au fost la corturi să își ia tensiunea au ridicat fetelor liberale și alte probleme, unele dintre ele urmând a face obiectul altor campanii, cât de curând, cum ar fi poziția PNL față de modul în care înțelege PD-L să distrugă zona Roșia Montană prin promovarea celui mai nociv procedeu de exploatare a minereurilor aurifere. Dar să revin la spital. Va trebui să vedem unde ar putea fi o locație corespunzătoare pentru acesta, o locație care să permită accesul populației la serviciile medicale. Faptul că legislația actuală este restrictivă nu ar trebui să fie un impediment. Campania pentru spital este doar prima parte a acțiunii, celelalte acțiuni, principale, urmând a se desfășura, în mod evident, în anul 2012 și după aceea, perioadă în care, în mod sigur, handicapații din PD-L și UDMR nu vor mai fi la guvernare. Noi doar vrem să vedem care este părerea persoanelor trăitoare în sector cu privire la această inițiativă, în special a persoanelor în vârstă, pe principiul potrivit căruia este mai ieftin să previi decât să intervii în problemele de sănătate ale unui om. Mai ales că anii de guvernare portocalie și-au adus și își aduc barbar contribuția la slăbirea stării de sănătate a marii majorități a populației. Vom beneficia în campanie de starea de spirit a cetățenilor, sensibilizarea lor în urma campaniei ”PNL are grijă de sănătatea ta” desfășurată de Organizația Femeilor Liberale la nivel național, cu rezultate excelente peste tot.

Pe timpul acestei campanii vom căuta să mai atragem în Grupul Seniorilor Liberali niște combatanți, oamenii care simt ceva pentru liberalism și partidul nostru. Oameni care au idei și care doresc să participe la salvarea cetățenilor sectorului de coșmarul portocaliu. Suntem puțini sau, mai bine zis, membrii Grupului nu pot acoperi toate zonele sectorului pentru a da semnificație acțiunilor noastre în sprijinul celor mai afectați cetățeni, persoanele în vârstă. Pe de altă parte, este mai ușor pentru noi, persoane în vârstă, să transmitem leatului nostru, informațiile de care aceștia au nevoie. Este o problemă de psihologie, normal. Nu trimiți un tânăr, chiar inimos și de bună crediță, să poarte discuții cu persoane în vârstă despre problemele acelor persoane. Doar cunoașterea informației despre o problemă a persoanelor în vârstă nu te califică pentru soluționarea ei. De aceea trebuie să găsim acele persoane în etate dispuse să participe la campaniile noastre, ale seniorilor liberali din S3.

Urmează sondajele de opinie pentru desemnarea candidaților la primăria Sectorului 3 din partea USL. Florin Alexe este pe listă și a constituit varianta noastră până acum. Are suficientă experiență în administrația locală, a fost consilier la S3, și administrația centrală a Bucureștiului fiind consilier la Capitală. Promovarea este în plină desfășurare.

După primirea unor noi membri în partid, am văzut meciul de la Roma, Lazio-Vaslui. Apoi am fugit acasă să văd meciul Stelei. La un alt televizor din Cafenea se urmărea, cu zgomotoasă satisfacție, victoria lui Rapid în Israel. Zi plină și bună.

Următoarea întâlnire este marțea viitoare. Noi, Clubul Blogerilor Liberali și PNL Sector 3 avem ca invitat pe Andrei Chiliman, președintele PNL București și primar al Sectorului 1. Tot la Cafeneaua Liberală.

Stăm bine pe București. PNL Sector 3 are o cotă bună spre foarte bună. Dacă ajungem la 40% popularitate avem multe speranțe pentru viitor.

Actualizare:

Lilick îmi spune că ne întâlnim cu Chiliman joi !

Scutul, banii și românii

Agerpres îmi oferă o serie de date care pot fi combinate în vederea unei analize de caz. Știrea este importantă pentru consecințele relațiilor româno-americane și pentru faptul că derbedeul de la Cotroceni s-a înjosit și ne-a înjosit într-o acțiune de politică externă importantă, fără discuție. Dar, despre Băsescu și comportamentul lui scriu mai bine alții, cum ar fi Roxana, de exemplu. Fata asta are dreptate, multă, de aceea o dau de exemplu.

Nimic nu se face fără un scop. Mai ales în politica externă a statelor. Americanii au o strategie de apărare față adversarii lor pe plan mondial. Și au băieții ăștia o groază de adversari. Chiar și o parte dintre cei care se declară pe față prieteni au comportamentul unor adversari atunci când li se pare lor că este momentul potrivit să aibă un comportament mai dur față de „unchiul Sam”. Este evident că americanii au un mare interes ca sistemele lor de apărare, în special cele care cuprind înalta tehnologie, să aibă poziții geo-strategice favorabile.  Europa prezintă un mare interes datorită funcționării NATO. În apropierea Europei sunt zone geografice bogate în resurse minerale care fac cu ochiul corporațiilor americane în condițiile în care resursele de hidrocarburi tradiționale au început, de ani buni, să își cânte singure prohodul. SUA are o administrație conștientă de faptul că bugetul său este dependent de bunăstarea afaceriștilor americani. Iar aceștia au băgat bani buni în tot felul de investiții prin Asia și Africa, ca să mă refer doar la zonele relativ apropiate de coana Europa. Investițiile americanilor trebuiesc protejate de guvernul american, scop major al politicii americane externe recunoscut de toate administrațiile SUA de-a lungul istoriei. Iar americanii se folosesc de toate instrumentele de politică externă cunoscute și inventate de-a lungul timpului. Că sunt politice, că sunt administrative, că sunt militare, că sunt de informații nimic nu este lăsat deoparte. Au ajuns și în România, iar aici au hotărât să fidelizeze pe români, încă în epoca primitivă a lumii moderne, în special prin unii dintre conducătorii lor, prin „mici” atenții militare și garanții de securitate. Ba o bază logistică la Kogălniceanu, ba acum, baza de la Deveselu ce va găzdui o componentă a sistemului antirachetă american, o unitate de rachete anti-rachetă. Este un sistem defensiv. Este parte a unui sistem complex, ce cuprinde sisteme radar - turcii au anunțat că pe teritoriul lor va fi amplasat un radar care va face parte din sistem -, unități de suport logistic (probabil vor fi cele mai multe și cu specializări diferite), unități de comandă și, normal, sistemele de supraveghere prin satelit. Bașca unitățile de aviație destinate cercetării, interceptărilor sau atacului cu rachete aer-sol. În România se va amplasa, peste aproape 4 ani, după ce baza militară de la Deveselu va fi reactivată și modernizată (pe cheltuiala românilor). Pentru că așa ne-a spus păpușarul de la Cotroceni, la 3 mai acest an:

"Am aprobat ca locul de amplasare al sistemului antirachetă să fie în fosta bază aeriană de la Deveselu din judeţul Olt. Baza aeriană rămâne sub comandă românească, iar parte din suprafaţa bazei va fi utilizată de sistemul antirachetă american. Comandantul bazei este ofiţer român, nu este vorba de o bază americană, ci de o bază militară a forţelor aeriene române, care este parţial utilizată şi de sistemul antirachetă. Pentru deservirea sistemului antirachetă, la Deveselu vor fi dislocaţi, în medie, circa 200 de militari americani, iar cifra maximă care poate fi atinsă, ca număr de militari dislocaţi, este de 500".

Sistemul preferat de americani, pentru a nu spori cheltuielile lor militare, este de a gâdila orgoliile locale și a crea impresia partenerilor că sunt personalități importante ale lumii. Așa a fost și cu baza de la Kogălniceanu. Toate bune și frumoase numai că astfel de gesturi de grandomanie locală se pot permite când ești bogat, când economia îți duduie și ai disponibilități. Nu când ești sărac lipit pământului, cum suntem noi acum, în special din cauza politicilor economice și sociale practicate de Băsescu și gașca lui de idioți aflați la guvernare. De fapt, de teama că americanii vor alege altă țară pentru amplasarea unității sau subunității de rachete, Băsescu a suprasolicitat pe banii noștri. Americanii, băieți deștepți, cu practică îndelungată în ciubucăreala internațională, au primit „darul” și au acceptat circul din zilele trecute cu așa-numita vizită a lui Băsescu la Obama.

Ne facem „de cacao” pentru mai nimic. Pentru că unitatea sau subunitatea de rachete anti-rachetă americane ce va fi amplasată la Deveselu va fi trecută, dacă nu cumva este deja trecută în planurile militare americane la „pierderi posibile” în anumite situații de luptă, fie prin distrugerea ei de către „inamicul potențial” fie prin distrugerea ei de către prietenii americani pentru a nu permite „inamicului potențial” capturarea sau aflarea informațiilor cu caracter secret ce însoțesc, întotdeauna, sistemele și mijloacele de înaltă tehnologie. Ba, de ce să nu observăm, apărarea apropiată a unității sau subunității de rachete americane se va asigura de România. De aceea, probabil, luăm avioanele lor depășite moral în mai amplu proces al americanilor de înlocuire a avioanelor F-16 cu altele mai moderne. Baza de la Deveselul și alte unități românești din sistemul de apărare antiaeriană, dar și terestră, vor avea printre misiunile la pace și protecția acestei unități de rachete. Știu, vor spune unii că unitatea americană este parte a unui sistem american și că americanii vor participa la protecția ei. Corect, numai că americanii vor acționa la și de la distanțe de mii de kilometri. Rachetele americane anti-rachetă sunt cu bătaie lungă, sunt asistate prin satelit, iar comenzile de lansare se vor da de la centrele de comandă americane situate undeva aiurea. Da, este posibil ca în planurile de operațiuni să fie incluse pentru protecția acestei unități sprijinul bulgarilor și al turcilor funcție de capacitățile acestora pentru fiecare situație în parte. Nu exclud nici o înțelegere a americanilor cu Ucraina, în cadrul PfP, precum și cu alte state din zona Mării Negre. Unitatea de la Deveselu va fi inclusă de americani la contribuția lor în sistemul NATO de apărare a țărilor europene. Clar. Dar nu se va subordona comandamentului NATO !

Dăm bani buni, și în ron și în valută, pentru sistemul propriu de apărare în cadrul NATO însă vrem și oficializarea lui. Așa înțeleg eu recomandarea făcută de Băsescu ambasadorilor pe 1 septembrie:

"Toată diplomaţia din statele membre NATO trebuie să înceapă demersurile pentru ca acest summit să se finalizeze, din punctul nostru de vedere, cu adoptarea noului concept de apărare şi descurajare şi un al doilea obiectiv - realizarea de progrese în realizarea şi implementarea sistemului antirachetă NATO. Deci, noi vom putea spune că summit-ul de la Chicago a fost un summit reuşit din punctul de vedere al României, dacă aceste două obiective se ating".

Destul de clar. Dacă în cadrul NATO este reglementat clar sprijinul militar al celorlalte țări în situații de conflict armat în care una dintre țările membre se află, nu din cauza ei (!) însă, în cadrul parteneriatului cu SUA această reglementare lasă loc „posibilităților” de la acel moment ale partenerului american. De aceea Băsescu și sfătuitorii lui au insistat pe formularea unui nou concept de apărare și descurajare al NATO și realizarea progreselor pentru un sistem propriu anti-rachetă. Dar, una vrea Băsescu și alta vor susține francezii, germanii, italienii etc.

Până se vor rezolva unele și altele va trebui să vedem ce facem cu banii noștri. Cheltuielile de apărare fără celelalte măsuri de asistență națională, în special dezvoltarea economică, sănătatea populației, instrucția ei corespunzătoare, cercetarea științifică - cu unele accente pe cercetarea militară -, producția proprie de armament și echipamente militare performante, nu au o finalitate corectă. Iar la noi, ca la nimeni, băgăm bani-ciubuc pentru gloria personală a unor creaturi cu chip de om și distrugem baza națională care ar justifica cheltuielile pentru apărare. Păi cum dracu să se simtă militarii conștienți de importanța lor cu salariile făcute vraiște, aduși la subzistență ? Dăm bani pe niște mașini și mijloace de luptă relativ moderne și obligăm militarul mort de foame să le folosească. Ca la balamuc.

Mă întreb, în altă ordine de idei. Câte rachete vor fi capabile lansatoarele ce vor fi aduse în România să trimită împotriva unor ținte ? Câte rachete vor constitui rezerva ? Care sunt țintele de pe teritoriul național care vor fi protejate de acest sistem anti-rachetă ? Nu cumva sistemul are și alte obligații de protecție, de prin Bulgaria, Turcia, Ungaria, Cehia, Polonia etc. ? Dacă este folosit pentru un prim val al atacului inamic care este timpul de reîncărcare (doar nu vor fi de unică folosință ?!), cum se prevede realimentarea unității cu material de luptă și ... dar sunt prea multe întrebări ce se pot pune așa că mă abțin. Până una alta, s-a convenit amplasarea, documentele sunt parafate și semnate de responsabilii celor două țări, de la noi a negociat Bogdan Aurescu - asta este o notă foarte bună pe care o dau MAE român -, urmează ratificarea lor potrivit procedurilor legislative în cele două țări.

Totuși, nu pot încheia fără să spun că Băsescu s-a făcut și ne-a făcut de rahat. Slugoi mai ordinar nu există.

Bihorenii

La Cafeneaua liberală am avut întâlnire cu liberalii bihoreni. Ieri, în zi de 13. Senatorul Cornel Popa și deputata Lucia Varga. Ei reprezintă Bihorul, organizația PNL din Bihor, populația liberală din Bihor. Și nu doar pe liberali.

Cornel Popa a povestit, încet și cu multă atenție la detalii, despre începuturile vieții lui politice. Despre anul 2000 și despre liberalii din Bihorul de atunci. Erau puțini. Tare puțini. Adunau în jur de 2,5% din voturile bihorenilor. A vorbit despre organizarea partidului pe plan local și județean, despre „milităria” aplicată în viața de organizație, despre politicile aplicate, despre creșterile în sondaje, despre certitudini și incertitudini. A vorbit despre alianțele locale și despre luptele politice locale. A vorbit despre comunitățile locale, de români, unguri ... comunități care admit liberalii, comunități care așteaptă de la liberali să facă ce s-au angajat. Oamenii te judecă după cum te comporți. Iar el, Cornel Popa, ea, Lucia Varga, ceilalți liberali bihoreni au ambiția de a ieși în evidență ca oameni de cuvânt, de a face performanță pentru binele comunității bihorene. Rezultatele s-au văzut la alegerile parlamentare și locale din 2008 când PNL Bihor a devenit cea mai puternică organizație liberală din țară.

Lucia Varga ne-a vorbit și despre ultima inițiativă personală, la care s-a raliat și Cornel Popa, inițiativă care s-a concretizat prin aducerea la București, la Palatul Parlamentului, a copiilor merituoși din două localități bihorene: Vadul Crișului și Sârbi.

Performanța. A fost un cuvânt repetat cu insistență de Cornel Popa. Organizația liberală din Bihor aplică, cu consecvență, regulile performanței individuale. Cei care vor să ocupe funcții politice și administrative în PNL și din partea PNL trebuie să facă dovada performanței individuale în fața concetățenilor care le dau voturile. Nu primesc nimic de gata. Devin, mai întâi, lideri informali locali iar după alegeri interne devin lideri formali ai PNL. Menținerea în vârf impune la rândul ei performanță în ceea ce fac. Chiar de sunt orgolii, acestea sunt temperate. Competiția internă între liberalii care doresc să facă mai mult, să devină cineva în viața politică este benefică și pentru organizație. Organizațiile liberale bihorene sunt puternice pentru că sunt formate și conduse de oameni puternici, pentru că sunt respectate, conștient, valorile liberalismului, pentru că deciziile politice se iau doar după ce apare de jos în sus necesitatea lor. Cornel Popa a insistat mult asupra unui proces social în cadrul organizației locale a PNL, un proces prin care se urmărește identificarea și promovarea liderilor liberali. Deja, spune el, urmează să promoveze a treia generație de lideri locali. Foarte frumos. În alte părți lucrurile se petrec altfel. Câte un lider local face orice pentru a nu avea concurență internă. Organizațiile respective sunt moarte deja, din toate punctele de vedere. Pentru că acolo unde se practică cultul personalității puterea este doar de fațadă, este aparentă.

Oameni organizați și mândri, bihorenii apreciază oamenii care fac, oamenii care au făcut dovada capacităților lor. De aceea probabil bihorenii au cuvinte de laudă la adresa lui Călin Popescu Tăriceanu și își doresc ca președintele Crin Antonescu să apară mai mult alături de Tăriceanu. Poate că ar cam trebui să se umble la PR-ul PNL în această privință. Sunt personalități liberale care sunt apreciate în țară iar lipsa lor în discursul public liberal devine dăunător pentru partid, pentru liberalism în general, mai ales acum când se propagă, cu insistență, tot felul de ideologii surogat copiate de pe alte tărâmuri, ideologii care neagă liberalismul și cultura liberală.

S-a vorbit, cum era și normal, despre autostradă. Cornel Popa este convins că Emil Boc a boicotat autostrada. Posibil. Întrebarea este dacă Boc este singurul ? Oare, nu cumva, boicotul a fost decis la Cotroceni ? Eu cred că da. Am aflat cu ocazia acestei întâlniri că ideea autostrăzii a încolțit la Oradea, în mintea liberalilor care au avut sprijinul colegilor de peste graniță, din Ungaria. Mi-am amintit și de discuțiile purtate de mine și colegii mei cu omologii maghiari în 2001, pe timpul unor negocieri între comisiile tehnice româno-ungare cu privire la trecerea persoanelor, bunurilor acestora și a mărfurilor peste frontieră. Aveam în vedere, pe atunci, doar dezvoltarea de la Nădlac, ungurii garantând că aduc până acolo autostrada, noi urmând să o facem de la Constanta până la Nădlac și cu ajutorul fondurilor europene de dezvoltare. De la omologii maghiari am aflat că autostrada Transilvania este privită cu ochi buni la ei, aveau deja idee cum să dezvolte sistemul de comunicații în zonă în cazul în care autostrada ar fi devenit o realitate. Discuția de ieri cu senatorul Cornel Popa m-a dus în trecut, în perioada în care purtam discuții cu omologii unguri despre necesitatea dezvoltării comunicațiilor care trec frontiera. Era, pe atunci, o cerere a autorităților locale din Arad de a ridica capacitatea comunicațiilor ungare la Turnu de la 3,5 tone pe osie la 7 tone pe osie iar ungurii se opuneau. Noi eram aglomerați de tiruri de mare capacitate iar în Ungaria circulația lor era limitată, trecerea tirurilor fiind permisă doar pe la Nădlac și Episcopia, însă de la Episcopia capacitatea drumului din Ungaria de a satisface nevoile de trafic era limitată. Autostrada Transilvania ar fi continuat în Ungaria și ar fi ușurat enorm circulația transportului de marfă prin cele două țări. După ce că au boicotat autostrada, pedeleii au folosit ideea autostrăzii în campania electorală proprie, pe toate panourile cu autostrada fiind prezenți și candidații PD-L. Jigodism pedelist.

Cum-necum s-a ajuns și la o constatare negativă cu privire la USL. Senatorul liberal a observat, retoric, că deși s-au prezentat diferite programe USL nu se mai vorbește despre ele. Corect. Se vorbește însă despre toate tâmpeniile, se dau răspunsuri la provocările udriste, lăzăriste, țurcaniste însă nu se spune oamenilor ce și cum despre politicile economice pe care USL intenționează să le aplice, nu se vorbește, comparativ, despre politicile agricole, administrative sau sociale, despre pensii și salariile bugetarilor etc. Se bate apa'n piuă zi lumină.

Cu privire la opținea monarhică, senatorul Popa a observat că „România nu este pregătită pentru o construcție monarhică în acest moment”. Chiar dacă există un curent favorabil. Personal, a fost unul dintre primii care au semnat inițiativa lui Tăriceanu ca MS Mihai I să fie invitat în Parlament cu ocazia zilei sale de naștere, ca o recunoaștere a personalității sale și ca o formă de respect. Până la urmă, dacă inițiativa liberalilor va prinde viață facem un pas către normalitate. MS Mihai de România este singura mare personalitate istorică mondială în viață ce a avut un rol deosebit de important în perioada celui de al II-lea război mondial.

Mie mi-a plăcut întâlnirea. Am văzut un lider al PNL deosebit. Un om care știe să conducă. Un om care nu cere însă nu refuză să primească respectul celor din jur pentru munca sa, pentru rezultatele pe care le obține. Un om care vede în viitor și care promovează pe cei care au capacitatea de a trăi și conduce în acel viitor. Nu degeaba PNL Bihor a devenit cea mai puternică organizație liberală.

Toate ca toate însă avea și o pălincuță teribilă. Mmmmmmmm ...

UDMR preferă nechezolul

Nechezol - argou -, cafea în amestec cu înlocuitori, surogat de cafea (pe timpul comunismului ceaușist).

UDMR a făcut mare tam-tam la rectificarea bugetară. Nemulțumit de „șpaga” insuficientă ce se întrezărea, dar și de spaimele ciubucarilor din domeniul afacerilor cu consumabile pentru spitale bașca importatorii de medicamente scumpe bune pentru umflat buzunarul de partid udemerist, Cseke Attila coboară de pa „calul guvernării”, își ia pastrama de cal și pleacă în viața politică parlamentară mult mai liniștită. Acolo ridică doar mâna, la semnalul portocaliu de rigoare sau, dacă nu au pus de o mânărie cu PD-L, la semnalul „patriotic” dat de liderul UDMR prezent în sală. După ceva negocieri la sânge, printre care și condiția ca CNAS să treacă în subordinea ministerului pentru a putea implementa politicile guvernamentale la care UDMR a pus botul, plus „indicațiile prețioase” ale FMI, UDMR numește un alt ministru, de data asta medic și nu notar, care anunță cu mândrie ungurească „succesurile” obținute în negocierile cu CNAS și prezintă noua ordonanță de urgență care să „răspundă dinamicii reformei din sănătate”. De groază.

Ladislau Ritli, noul tovarăș ministru se prezintă în fața presei pe 7 septembrie 2011, cu o meclă serioasă și limbajul de lemn corespunzător:


„Bună ziua. Doamnelor și domnilor, este vorba despre un act normativ aprobat astăzi de Guvern, și anume Ordonanţa de urgenţă privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii. De ce am considerat că este vorba de un caracter de urgență în adoptarea acestui act normativ? Avem în vedere dinamica desfășurării reformei în sănătate, necesitatea ca fondurile, care sunt limitate, să fie gestionate eficient, necesitatea asigurării coerenței în distribuirea fondurilor și, nu în ultimul rând, necesitatea coordonării tuturor activităților și măsurilor care privesc sistemul sanitar, asumate cu FMI.
Consider că participarea tuturor partenerilor, inclusiv a celor de la Ministerul Sănătății, în elaborarea coordonată bugetului de venituri și cheltuieli este imperios necesară. Până astăzi, Ministerul Sănătății, care răspunde de coordonarea și controlul implementării politicilor de sănătate, prevăzute în programul de Guvernare, nu a avut instrumente de influență reală asupra definirii unor politici și elemente strategice financiare ale CNAS.
Prin acest act normativ propunem, subliniez, în condițiile păstrării autonomiei CNAS și al rolului sau funcției de coordonator principal de credite al președintelui CNAS, Ministerul Sănătăţii are rol de coordonator al CNAS în aplicarea politicilor, programelor guvernamentale în domeniul sănătății, adică o corelare a politicilor naționale de sănătate realizate de instituția noastră, Ministerul Sănătății, cu politicile financiare ale serviciilor de sănătate.
Cu ce instrumente se realizează această coordonare? După lungi tratative, respectiv întrevederi și discuții, am căzut de acord ca instrumentul să fie de avizare sau aviz conform, după caz, pe diferite elemente, și anume: pe proiectul de buget de venituri și cheltuieli al CNAS, rectificarea bugetului, proiecte de acte normative ale CNAS, planul de activitate și raportul anual, statutul, documentele de cooperare națională, CNAS raportează sau prezintă rapoarte trimestriale sau anuale Ministerului Sănătății, controlul la casele județene de asigurări, licitațiile naţionale în comun privind medicamentele specifice programelor naţionale. Ministrul Sănătăţii este invitat permanent al consiliului de administraţie, prezidează chiar, fără drept de vot.
CNAS răspunde mai departe, ca și până în prezent, în fața guvernului și a asiguraților, dar și în fața Ministerului Sănătății, pentru întreaga activitate. Numirea președintelui Casei rămâne exact ca și până în prezent.
Privind celelalte case de asigurări, care sunt în subordinea CNAS, respectiv Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, sunt valabile mai departe prevederile legale și organizații funcționale care privesc casele județene, dar aici se păstrează specificul fiecărei zone.
La nivelul Casei Transporturilor, Construcției, Turismului este nevoie de aviz conform al Ministerului Turismului. Deci, consider că, de fapt s-a realizat o normalitate între două instituții care sunt în același sistem și care nu sunt antagoniste, ci complementare”.

Ori este caraghios ori este prost. Fiind medic, înclin să cred că este caraghios. În plus observ ceva ce îl leagă de șeful lui, umil Boc, cu întrebările alea la care el dă răspunsul, răspunsuri pur și simplu caraghioase. Faptul că este un caraghios se vede și din răspunsurile date jurnaliștilor, unii mai insistenți. Avizele, instrumentele minune ale compromisului pedelisto-udemerist sunt scrise în ordonanță însă ... sunt negociabile în ședința de guvern în caz că ministrul nu cade la pace cu șeful CNAS ?! Ca la nebuni !

Un dialog de toată groaza:


„Reporter: Vreau să vă întreb despre acest aviz. Este consultativ sau obligatoriu ? Ce regim are?
Ladislau Ritli: Avizul conform este obligatoriu, avizul este consultativ. Capitolele care au fost enumerate au diferite note, deci sunt stipulate în acest capitol?
Reporter: Deci se poate face o modificare în bugetul CNAS cu aviz consultativ sau cu aviz obligatoriu? Adică este nevoie de avizul dvs pentru a se face o modificare?
Ladislau Ritli: Aviz simplu, în acest caz.
Reporter: Dacă dvs dați un aviz negativ, ce se întâmplă?
Ladislau Ritli: Renegociem. Acest act normativ… este oarecum obligatoriu să ne consultăm până când ajungem la un consens.
Reporter: Și dacă nu aveți aceeași părere ca și cea a reprezentanților CNAS ce se întâmplă?
Ladislau Ritli: Ministerul Sănătății este factorul coordonator deci contează probabil (?!) foarte mult părerea ministrului Sănătății.
Reporter: Dar este obligatoriu sau este după bunul plac? Dacă vrem să ascultăm de minister sau nu?
Ladislau Ritli: Nu, nu este după bunul plac al nimănui. Este un act pe care îl facem în consens și sunt convins că se poate ajunge la un consens. Nu avem interese adverse.
Reporter: În cazul în care nu se ține cont de avizul dvs și nu se dorește acea renegociere ce se întâmplă?
Ladislau Ritli: Ne consultăm și ne confruntăm până când ajungem la un consens. Putem să cerem și alte instrumente legislative, putem să cerem și părerea altor instituții - Ministerul Finanțelor - sau putem să discutăm în guvern acest lucru.
Reporter: Puteți cere și schimbarea președintelui CNAS?
Ladislau Ritli: Eu, personal, nu am/…/
Reporter: Nu, dar într-o astfel de situație?
Ladislau Ritli: Nu cred că este important acest lucru.
Reporter: Va fi secretar de stat în cadrul Ministerului?
Ladislau Ritli: Nu, are rang de secretar de stat dar este președintele CNAS, care este autonomă”.

Este mai mult decât clar. Guvernul incompetenților condus de Boc își propune să emită un act normativ prin care să satisfacă, politic, partenerul de guvernare maghiar însă situația reală va rămâne ca înainte de începerea crizei între cele două partide surori.

Cu această ocazie UDMR a plecat, bine de tot, de la etajul partidelor politice serioase, cu ștaif și a coborât în cocina porcilor unde se bălăcește cu mare satisfacție PD-L și UNPR. Să nu mai aud de UDMR și nu știu ce parteneriate ale PNL cu acești indivizi. Mi-ar provoca o mare scârbă. Iar eu țin la sănătatea mea.

Actualizare:

Iau de pe oficiosul guvernamental, Hotnews, un articol care are, de această dată, girul portocaliilor. Comentariul este semnat de Sorin Paveliu. Portocaliu intens. Ordonanța cu care se laudă UDMR este o monstruozitate juridică !

Excepțional ? Sau propagandă ?

Valeriu Tabără luptă pentru salvarea lui și a PD-L din rahatul în care s-au băgat. Un comunicat al Guvernului de incapabili Boc ne aduce la cunoștință că „Guvernul a aprobat astăzi un sprijin financiar excepţional în valoare totală de circa 3,75 milioane euro pentru compensarea efectelor crizei cauzate de bacteria E-coli în sectorul legume în perioada mai iunie a.c.”. Văd suma acestui excepțional. 3,75 milioane euro. Mă frate, dar asta este o sumă uriașă, pentru buzunarul meu, de exemplu, dar pentru agricultorii care au rămas cu castraveții nevânduți din cauza campaniei aiurea cu E-coli nu prea. Noroc cu Guvernul de handicapați care ne informează, franc, că suma este destinată unei asociații și altor 6 producători privați care s-au înregistrat la APIA. Stop ! Concluzie. În România au suferit din cauza campaniei cu E-coli doar acea asociație și cei 6 producători privați. De aici o luăm la vale. În România nu mai sunt alți producători de castraveți ? Ăia 6 și cu asociația 7 au produs și distribuit toți castraveții din producția internă în acest an. Ba nu. Mai are o precizare aprobarea Guvernului de hoți pedelepriști și udemeriști și uneperiști: „Plata se acordă pentru compensarea măsurilor de retragere de pe piaţă, de nerecoltare şi de recoltare înainte de coacere desfăşurate în perioada 26 mai 2011 - 30 iunie 2011 ca efect al crizei cauzate în perioada respectivă de bacteria E-coli”. Gata. M-am lămurit. Între timp s-au eliberat terenurile, s-a continuat producția - ca dovadă eu cumpăr castraveți de pe piața țărănească -, ceilalți producători nu au avut probleme cu E-coli ... Măi frate măi, dar aici eu simt miros de șpagă.

O avea și Tabără niște „frați” în ale agriculturii șpăguitoare și a acționat ca atare. O asociație și șase producători privați care s-au înregistrat la APIA cu „pagube”. Hoție pe față. Din bugetul de stat. Păi, de aia trebuie să scadă salariile bugetarilor, să fie dați afară pe capete sau să fie scăzute pensiile. Pentru șpaga guvernamentală. Tabără și ai lui ar cam trebui cercetați penal, după ce li se va lua puterea, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice.

O precizare

O mare parte dintre comentatorii on-line se declară susținători ai USL. Și eu sunt. Cu precizarea că sunt și liberal.

Se uită de către unii faptul că sub sigla USL vor candida cei desemnați de partide pentru președinții de Consilii Județene și primarii marilor municipii reședințe de județ. Pentru președinții consiliilor locale și consilierii locali (la comune, orașe și județe), candidații vor lupta sub sigla partidului care îi propune. Fiecare partid își va susține propriul candidat, liberalii și social-democrații devenind adversari politici. La fel și cu conservatorii. La fel, la alegerile parlamentare, nu se va mai folosi sigla USL.

Să fie clar. USL este doar pentru președinții de consilii județene și primarii marilor municipii. În rest ... se vor manifesta adversitățile tradiționale între liberali și social-democrați.

Este adevărat că se va recomanda ca în campania electorală să se adopte un vocabular civilizat față de adversarii social-democrați și conservatori, vocabularul față de candidații PD-L, UNPR, UDMR și care or mai fi pe acolo fiind neîngrădit. Până la urmă, trebuie, totuși, câștigate niște alegeri. Eu sper ca PNL să ajungă la peste 30 - 35% din numărul total de consilieri locali (uneori și peste). În Parlament sper să avem peste 30 - 35% din numărul parlamentarilor. Este adevărat și faptul că se va urmări, cu mare atenție, ca numărul parlamentarilor USL (aici USL își reintră în drepturi) să fie mai mare de 50%+1 din numărul total al parlamentarilor viitorului Parlament pentru a putea obliga pe Băsescu să desemneze ca premier pe cel desemnat de USL, forța politică majoritară în Parlament (presupunem noi).

Simplificând, eu voi vota acolo unde apare sigla PNL. Indiferent dacă este în sigla USL sau singură.

Și-au tras-o ?

PD-L a comis-o. Cu intenție sau fără ? Aceasta este întrebarea. Până una-alta, trebuie să observăm că PD-L este pur și simplu „în găleată”. Explicațiile lui Boc - păcat de el, are totuși studii juridice, dar se pare că le are degeaba -, sunt absolut aberante.

Cauza: PD-L nu a depus în termen de 30 de zile, la Tribunalul București, documentele Congresului PD-L din 14 mai 2011. Obligația de depunere este prevăzută în Legea nr. 14/2003 a partidelor politice, art. 25 alin. 2 care prevede următoarele:

„Art. 25.(1) Modificarea statutului sau a programului partidului politic poate avea loc in conditiile prevazute de statut. (2) Orice modificare se comunica Tribunalului Bucuresti, in termen de 30 de zile de la data adoptarii, cu indeplinirea prevederilor art. 18 alin. (2) si (3). Tribunalul Bucuresti o examineaza potrivit procedurii prevazute la art. 20 si 21”. 

Termenul de 30 de zile prevăzut în cadrul art. de mai sus este imperativ și este sancționatoriu potrivit prevederilor art. 26 din lege care prevede:

„Art. 26.
(1) In cazul in care modificarile nu sunt comunicate conform art. 25 alin. (2) (adică nu s-au depus în termenul de 30 de zile, dacă nu s-a afișat timp de 15 zile cererea de înregistrare a PD-L la TB și nu s-a publicat într-un ziar central de mare tiraj cererea PD-L - prin grija acestuia, potrivit prevederilor art. 18 alin 2 și 3 din lege !) sau daca instanta a respins cererea de incuviintare a modificarii statutului, iar partidul politic in cauza actioneaza in baza statutului modificat, Ministerul Public va solicita Tribunalului Bucuresti incetarea activitatii partidului politic si radierea acestuia din Registrul partidelor politice. 
(2) In termen de 15 zile de la inregistrarea cererii Ministerului Public, Tribunalul Bucuresti se va pronunta asupra acesteia.
(3) Impotriva hotararii Tribunalului Bucuresti partea interesata poate face contestatie la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 5 zile de la data comunicarii hotararii.
(4) Curtea de Apel Bucuresti se pronunta in termen de 15 zile de la inregistrarea contestatiei, iar hotararea sa este definitiva si irevocabila.
(5) Hotararea definitiva si irevocabila de admitere a modificarii statutului se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a”. 

Numai că aici avem o problemă. Mare. Mare de tot, pe care va trebui să o rezolve USL - cât mai urgent. Pe rolul tribunalului București este un dosar - în civil, pe fond - a lui Viorel Rânghilescu pentru desființarea PD-L, dosar cu numărul 48885/3/2011, depus la grefa instanței la 20 iunie 2011, după termenul de 30 de zile impus de art. 25 alin. 2 din legea partidelor politice PD-L pentru depunerea documentelor. Nu există însă o cerere a Ministerului Public prin care să se dispună încetarea activității PD-L și radierea acestui partid din Registrul partidelor politice, potrivit prevederilor art. 26 alin. 1 din lege. Existența acestei cereri este o condiție procedurală imperativă, ad formationem și ad validitatem pentru începerea judecății în cauză. Din acest motiv este posibil ca la instanța de judecată să se respingă, pe fond, cererea lui VR. VR va putea interveni în procesul deschis, obligatoriu, cu cererea Ministerului Public pentru încetarea activității PD-L și radierea acestuia din Registru, în condițiile art. 20 alin. 2 din lege. Este mai complicat pentru cei care nu au citit această lege însă este procedura obligatorie în astfel de situații. Ca atare, dacă nu există și o cerere a MP, astfel ca instanța să considere că este legal sesizată în condițiile art. 26 din legea partidelor politice, sunt slabe speranțe ca pe data de 8 septembrie 2011 să vedem cum PD-L este radiat din Registrul partidelor politice cu toate consecințele ce decurg din această situație. Nu instanța de judecată va fi vinovată de situație. Vinovat este Ministerul public, vinovate sunt partidele politice din USL care au dat dovadă de neglijență, o neglijență cutremurătoare dacă nu cumva complicitate față de PD-L și chiorul cotrocenist.

Procurorii au făcut-o de oaie, și de această dată. Răspunsul dat lui VR este o dovadă concludentă a pupincurismului de care dă dovadă această instituție obiedientă cu puterea, o adunătură de lingăi ordinari cu pretenții de magistrați.

Datat 3.08.2011, răspunsul este o capodoperă a pupincurismului. Procurorii trebuiau să considere sesizarea ca denunț și nu o petiție. Pentru a manipula mai mult, au dat și un comunicat stupid:

„ 3.09.2011
 COMUNICAT
            Având în vedere  susţinerile din materialul  difuzat în cadrul emisiunii  ,, Subiectiv,, de la postul TV Antena 3, la data de 2.09.2011 , orele 21,00  care au cuprins o dezbatere pe marginea faptului că, o persoană fizică ar fi solicitat instituţiei noastre să sesizeze Tribunalului Bucureşti încetarea activităţii Partidului Democrat Liberal şi radierea acestuia,în temeiul dispoziţiilor art.26 alin.(2) din Legea partidelor politice, însă  Ministerul Public a negat primirea acestei sesizări,
         Biroul de informare publică şi relaţii cu presa din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, face următoarele precizări şi solicită, în aceleaşi condiţii , publicarea punctului său de vedere:
         Petiţia adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de către   dl. Rînghilescu Viorel , prezentată în cadrul emisiunii ca reprezentând dovada faptului că, Ministerul Public a fost sesizat de o persoană interesată în legătură cu încetarea  activităţii acestui partid politic, care nu ar fi respectat dispoziţiile legii partidelor politice  şi  trebuia să solicite Tribunalului Bucureşti radierea ,a vizat o cauză aflată pe rolul acestei instanţe de judecată, în care petentul este parte (???!!!). În  aceste condiţii , în conformitate cu dispoziţiile art. 6 1 din legea petiţiilor( Legea nr.233/2002 cu modificări), petiţia petentului , prezentată în emisiune, a fost transmisă acestei instanţe, respectiv Tribunalului Bucureşti. De asemenea, în concordanţă cu dispoziţiile legii petiţiilor, a fost comunicat petentului  faptul că, această petiţie a fost redirecţionată instituţiei pe rolul căreia se află cauza la care domnia sa a făcut referire.
           Antena 3 a solicitat Biroului de informare publică şi relaţii cu presa din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 2 septembrie 2011 anterior emisiunii ,, Subiectiv,, să comunice dacă ,, Ministerul Public a solicitat Tribunalului Bucureşti să constate dizolvarea PDL având în vedere că această formaţiune politică nu a depus în termen modificările statutului survenite în urma convenţiei din 14 mai 2011,,
          Răspunsul furnizat de instituţia noastră a fost în sensul că ,, la Ministerul Public nu a fost depusă o sesizare care ar atrage incidenţa dispoziţiilor art. 26 (1) din legea partidelor politice,,
           Aşadar, acest răspuns a fost exact, dar asocierea făcută în cadrul emisiunii Subiectiv  dintre răspunsul furnizat Antenei 3 şi comunicarea transmisă dl. Rînghilescu Viorel, de către instituţia noastră este tendenţioasă. Răspunsul transmis dl. Rînghilescu Viorel de către instituţia noastră, reprezintă  numai dovada că petiţia sa a fost redirecţionată instituţiei pe rolul căreia se află cauza în care domnia sa era parte .
          Maniera de abordare a subiectului s-a întemeiat pe alăturarea  răspunsurilor furnizate de instituţia noastră  persoanei fizice şi Antenei 3 , deşi solicitările erau diferite”.

Procurorii ăștia au multă imaginație. Sau procurorii nu cunosc sau nu vor să aplice legile statului român ai cărui angajați sunt. Acolo unde legea prevede imperativ intervenția procurorului, obligatorie pentru deschiderea unui dosar civil, se consideră că sunt puse în pericol grav raporturile sociale prevăzute și reglementate de legea care impune această procedură. Considerentul asupra gravității faptei, practic sfidarea ordinii de drept prin neglijența cu care acționează o formațiune politică după ce își modifică statutul sau condiția, este în sancțiunea maximă aplicată de Tribunalul București, sancțiune ce se concretizează în constatarea încetării activității acelei formațiuni politice și decizia radierii acesteia din Registrul partidelor politice. Este singura situație cu sancțiune radicală din această lege, în afara cazurilor extreme când o formațiune politică încalcă prevederile constituționale, la înființare sau pe parcursul activității sau când se constată că nu mai are activitate (sunt partide fără membri !).

Proba, și pentru procurori, dacă ar fi procurori și nu o nouă formațiune de opresiune publică ca pe timpul comunismului, o constituie adresa către VR a TB:

Se vede și din satelit că până la data de 19.07.2011 nu erau depuse la TB documentele prevăzute de lege de către PD-L. Este un document oficial. Este o probă indubitabilă în fața oricărei instanțe din lume, darămite la TB. Dar TB nu poate să înceapă un proces în cauză pentru că nu este abilitat de lege să se autosesizeze. Cu autosesizarea sunt abilitați de lege procurorii din Ministerul Public care au hotărât, la fel ca stăpânul lor cotrocenist, că legea este facultativă.

Nu puteam trece spre final fără să aduc în față caraghiosul juriștilor din România. Nimeni altul decât Emil Boc. Idiotul fabulează. Iau de pe Mediafax:

"Vreau să fiţi liniştiţi. Documentele au fost semnate, sunt înaintate spre Tribunalul Municipiului Bucureşti. Termenul de 30 de zile din legea partidelor politice este un termen de recomandare, nu de decădere, pentru că în legea partidelor politice, articolul 53, atunci când s-a dorit să se menţioneze că un termen este de decădere, s-a menţionat expres", a declarat Emil Boc.
El a dat ca exemplu termenul de 6 luni pentru înscrierea unui partid politic, care este termen de decădere.
"Restul termenelor, dacă nu sunt de decădere, este de recomandare. Congresul a fost absolut legal, nu a existat niciun fel de contestare a congresului, partidul îşi desfăşoară activitatea în concordanţă cu principiile Constituţiei. Deci, unii spun, toţi vorbesc, important e să ştiţi exact ce se întâmplă", a mai spus premierul.

Ei bine, Bocule, nu este termen de recomandare. Iar art. 53 la care faci referire este la dispoziții finale și tranzitorii, pentru înțelesul tău, totuși, sunt dispoziții care reglementează trecerea de la vechea lege - legea nr. 27/1996 - la noua lege. Dacă ești prost, de ce nu stai acasă ?