Băsescu își valorifică mandatele de Președinte prin Mișcarea Populară

Evenimentele se succed cu repeziciune. Pe 23 martie, convenția PDL impune președinția lui Blaga. Pe 6 aprilie, spune Blaga, vor fi aleși ceilalți conducători ai PDL. Elena Udrea, nemulțumită și rănită în orgoliul de „primă doamnă a PDL”, a contestat constant decizia convenției. La un moment dat a renunțat la contestații, nu înainte de a primi „indicația” prețioasă a lui Blaga: cine nu respectă deciziile partidului, pleacă. Așa că, Udrea a decis că nu mai pleacă și rămâne un simplu membru al partidului pentru a lupta contra USL. Hodoronc-tronc fleoșc. Numai că, decizia lui Udrea este puțin ciudată. De ce a luat această decizie ? Păi, simplu. Băsescu însuși ne-a spus aseară, la B1 (emisiunea lui Turcescu), care ar fi cauza: dacă Udrea ar fi câștigat, imaginea lui publică ar fi avut de suferit. Ca să vezi minune. Dar nu este. Este o concluzie trasă de pupincuriștii lui Băsescu de la Cotroceni, preluată de Băsescu și lansată la Turcescu. Iar concluzia a venit după ce Udrea a început să piardă, sever, din sprijinul celor care au susținut-o la convenție. Toți primarii „majori” ai PDL au afirmat că nu părăsesc partidul (normal, pentru că ar pierde primăriile iar alegerile locale anticipate ar fi dus la instalarea pe tronurile de primari a unor candidați ai USL !). Parlamentarii PDL sunt dependenți de primarii PDL și baronii locali. Udrea ... nu este printre ei. Au zis baronii locali că nu pleacă din partid, hop și Udrea nu a mai avut susținători. Simplu.

Am crezut, la fel ca mulți alții, că Udrea este „vârful de lance” al unei acțiuni băsesciene de înființare a unui nou partid, cu orientare declarată de dreapta (?!), pe care Băsescu să îl conducă din umbră, în vederea obținerii supremației pe partea dreaptă a scenei politice în lupta cu PNL. Nu este așa. Din ce se vede în media, se pare că vom ajunge la concluzia că Udrea a candidat pentru satisfacerea orgoliului propriu, susținerea ei de către Băsescu fiind o încercare disperată de a împiedica ascensiunea lui Blaga și revenirea, prin acesta, la conducerea PDL a „dinozaurilor PD”. Înclin să cred că Udrea, ca urmare a luptei din convenția PDL, a intrat în categoria „perdanților”. Iar lui Băsescu nu îi plac perdanții. Lui Băsescu îi plac doar câștigătorii. Mai puțin Blaga. Dacă însă Blaga va obține mai mult pentru PDL decât a lăsat Boc și Băsescu (acel sub 20% de la parlamentare este „creația” lor exclusivă, Blaga urmând să amplifice în public imaginea dezastrului în partid cauzat de Băsescu și Boc alături de Udrea și alții), nu este exclus ca, în viitor, Băsescu să îl curteze pe Blaga și să îl accepte ca partener. Părerea mea.

Băsescu a contraatacat pierderea PDL (alegerea lui Blaga a fost o despărțire de Băsescu, fără nici o discuție, fără însă ca lui Băsescu să îi fie închisă ușa partidului, semnalul pedeleprelor fiind acela că poate coabita cu ei dar nu din postura de șef, ci de partener egal, ceea ce lui Băsescu nu îi place) prin înființarea Fundației Mișcarea Populară. O recunoaște, nonșalant, la Turcescu în emisiune:

„Da, a fost ideea mea să lansăm o astfel de fundație. Dar nu voi avea nicio contribuție la conducerea ei, nu voi fi nici măcar în bord, deși legea îmi permite, dar voi veghea și o voi încuraja să existe. La conducerea ei se va afla un om de prestigiu, probabil din lume culturală sau chiar jurnalistică. Eu nu mai am nevoie de niciun beneficiu politic, vreau doar ca cei 56% de oameni care n-au votat să aibă un loc de manifestare”, a spus Traian Băsescu.

Nu exclude posibilitatea ca peste un an, doi sau trei ani această fundație să se transforme în partid politic.

„Nu exclud acest lucru, dar nu vreau ca fundația să fie un buffer pentru partidele politice. Dacă se va transforma în partid eu voi pleca. Această fundație n-are decât peste un an, peste doi, peste trei să se transforme în partid, dacă va fi ceea ce vor românii. În acel moment misiunea mea va fi încheiată și voi pleca”.

Ce înțeleg eu de aici. În primul rând, Băsescu vrea să atragă pe cei care nu vor să aibă a face cu partidele politice. Indiferent de opțiunile lor (ținta o constituie cei 56% din cei care nu au venit la vot). Practic, vrea să atragă în politică pe cei care nu o fac. Având în vedere că la conducerea Fundației vrea o personalitate a societății civile, probabil din lumea culturală (Pleșu, Patapievici, Tismăneanu, Liiceanu, Mihăieși etc. ?) sau jurnalistică (Pora, Lupea, Turcescu, Marian, Cartianu etc. ?), Băsescu a pus ochii pe ONG-urile care l-au susținut și pe sateliții acestora. Având în vedere că Fundația se va transforma în partid politic, se pare că imediat după alegerile prezidențiale din 2014, evident că va încerca să preia dintre parlamentarii și aleșii locali de la toate formațiunile politice care au „orientări de dreapta”: PDL, Forța Civică, PNȚ-CD Pavelescu, Noua Republică, PNL ... Băsescu își pune pielea la bătaie. De fapt, după convenția PDL, nu mai are altă alternativă. Pentru că nu acceptă compromisul.

Este evident că primii înscriși în fundație vor fi consilierii lui care, după prezidențialele din 2014, vor părăsi Administrația Prezidențială. Diaconescu, Lăzăroiu, Chifu ... vor forma nucleul dur al fundației și al viitorului partid Mișcarea Populară. Băsescu spune că se retrage. Se retrage pe dracu. Nu se retrage pentru că va fi „momeala” pentru atragerea în fundație (și apoi în partid) a celor care l-au susținut fără a putea face politică: procurori, judecători, avocați, funcționari publici, polițiști, jandarmi, securiști etc. Normal, unii dintre aceștia vor părăsi magistratura acuzând politizarea Justiției sau vor ieși la pensie. Este evident că există o proiecție de personal care justifică nașterea și evoluția fundației. Fostul procuror Cristian Diaconescu are încă legături strânse cu foștii colegi din procuraturi, cu cei din Ministerul Afacerilor Externe, cu cei de la interne. Ca să dau doar un exemplu. Nu mai spun de media băsistă plină de doritori să se înscrie pe listele fundației. Experiența lui Dan Diaconescu (în direct) a dat ideea „salvatoare”. Prin cooptarea jurnaliștilor, Băsescu se bazează pe o mediatizare agresivă a Fundației și obiectivelor politice a acesteia. Pentru că oricine analizează obiectivele Fundației distinge cu ușurință faptul că obiectivele sunt pur politice. Ele se găsesc pe site-ul lui Cristian Diaconescu:


„- modernizarea României
- păstrarea orientării proeuropene și proatlantice ca unica soluție pentru România
- reforma constituțională
- stimularea clasei de mijloc
- locuri de muncă pentru tineret
- criterii de integritate pentru o clasă politică adaptată la valorile Uniunii Europene
- reformarea sistemului de educație orientat spre performanță
- stat de drept eficient bazat pe principii constituționale solide
- promovarea culturii românești precum și stimularea afirmării tinerelor talente
- stimularea elaborării unor strategii pentru dezvoltarea agriculturii, industriei IT și a turismului prin consultarea categoriilor profesionale specializate
- dialog continu cu românii care trăiesc în afara granițelor precum și identificarea oportunităților pentru încurajarea acestora de a reveni acasă
- strategii vizând încurajarea tinerilor care au studiat în străinătate pentru a-și pune competențele în slujba României
În actele constitutive ale fundatiei vor fi enuntate o serie de programe si strategii care vizeaza dezvoltarea societatii romanesti, in ansamblu, cu accent pe oferirea de oportunitati pentru clasa mijlocie si tineret, ca principale forte motrice pentru progresul tarii noastre”.


Eu cred că toate aceste obiective vor avea la bază analizele și proiecțiile la care au lucrat consilierii lui Băsescu pe timpul cât au fost la Cotroceni. Practic, majoritatea documentelor Fundației sunt deja făcute, au girul lui Băsescu, au fost mediatizate constant în media, au fost dezbătute și susținute mediatic de presa pupin-băsistă, au fost analizate și aprobate de ONG-urile compuse din pupin-băsiști etc.

Va avea succes Băsescu ? Ei bine, înclin să cred că da. Nu mare sau foarte mare, însă de va reuși să atragă niște „civili” cu notorietate alături de el, atragerea unor politicieni oportuniști va fi floare la ureche. Cât de mare va fi partidul Mișcarea Populară ? El speră că mai mare decât PP-DD la parlamentarele de anul trecut. Numai că va trebui să reușească să formeze un nucleu suficient de mare din „civilii” care sunt țința principală. De nu va reuși, Mișcarea Populară nu se va transforma în partid. Cred că va urmări, prin sondaje, să vadă unde se va situa la popularitate mișcarea. De va ajunge la 10% (ceea ce este mult), se va transforma în partid și va încerca să încurajeze migrația de la celelalte formațiuni politice. Oricare ar fi ele. Parlamentari să iasă. Așa cum a „guvernat” cu un PDL format din peste 50% din FSN-iști, se poate guverna și în continuare cu politicieni socialiști convertiți la creștin-democrație. Ce naiba, Cristian Diaconescu este un exemplu concludent. Dacă Mișcarea Populară va avea succes, nu este exclus ca „infamul” PDL să aibă opțiunea, în viitor, de a se unifica cu respectiva mișcare. Ar putea și partidulețele lui MRU și Pavelescu să adere. Cu voie sau fără. Voința lor va fi nerelevantă.

După ce am clocit cele de mai sus, înclin să cred că Udrea și susținătorii ei pot primi sarcina de a menține vie, în interiorul PDL, dragostea față de Băsescu. Când va fi să fie, Udrea și susținătorii (care se pot înmulți între timp), plus primarii pedelepre la final de mandat, înaintea alegerilor locale, vor trece la Mișcarea Populară băsesciană forțând PDL să se rupă sau să adere (prin absorbție) la respectiva mișcare.

Băsescu lucrează tare. Cozi de topor la dispoziție are în PDL, urmează să aflăm dacă are și în celelalte partide. Cel mai probabil putem presupune azi că are și în PNL. Dintre pedeleprele care au aderat la PNL în timpul din urmă, dintre cei care nu agrează actuala conducere a PNL (de ce nu Chiliman și Moisescu plus suținătorii ?!), plus alții de prin țară pe care noi nu îi știm încă. Așa că, treaba se complică. Nu doar PDL va trebui să fie una din țintele politice, acum trebuie tratat cu mare atenție și această fundație băsesciană. Mai ales dacă la ea vor adera cei pe care Băsescu i-a indicat la B1 al lui Turcescu. Este de luptat. Hidra băsesciană are niște capete tăiate însă se pare că îi cresc altele. Nu este timpul să băgăm săbiile în teacă.

Băsescu a luat-o razna ?! Mai mult ca sigur.

Este de discutat. Ultimele zile ne arată un Băsescu ciudat. Foarte ciudat. Comportamentul lui iese, mult, foarte mult, din normal. Am fost obișnuiți cu ideea că Băsescu își planifică mișcările politice pentru a obține un avantaj maxim cu efort minim. Chiar dacă unele au fost cam ciudate, ele au adus lui Băsescu „un ce în plus” într-o situație dată. Puteam judeca la fel și ultimele acțiuni numai că nu prea mai merge. S-au schimbat multe din datele problemei. În plus, el nu mai are inițiativa. El nu mai dictează agenda politică și administrativă. Înfruntarea lui cu liderii USL, Antonescu și Ponta, l-a dus în dezavantaj. Evident și constant.

Ziua de 23 martie 2013 îi va fi de tristă amintire. Dimineața își lăuda partidul de suflet pentru „salvarea democrației” băsesciene, seara îi anunța melodramatic că se desparte de ei. Toate explicațiile ulterioare ale susținătorilor lui sunt la nivelul penibil al comportamentului lui. Toate ocolesc adevărul. Băsescu a dat în mintea copiilor. Nu de azi, de ieri, ci de alaltăieri, de niște ani în urmă. Noi nu am văzut bine. Copiii sunt scuzați pentru lipsa de discernământ. Sunt în creștere, au timp să acumuleze. Băsescu este o șandrama bătrână, care a acumulat suficient în viață pentru a deveni un înțelept. Putea deveni. Dar nu a devenit. „Materialul” de suport a fost de slabă calitate. Foarte slabă. Din acest motiv avem în fața ochilor un măscărici penibil care are puteri constituționale ce îl arată ca un factor de risc pentru sănătatea națiunii și un pericol potențial pentru siguranța statului.

După mascarada de la convenția PDL, Băsescu propune USL un parteneriat: „Doresc să reiterez, prin intermediul acestei scrisori, propunerea mea de a avea un parteneriat cu Parlamentul şi Guvernul atât în ceea ce priveşte asumarea în comun a celor trei obiective, cât mai ales pentru desfăşurarea de acţiuni coordonate şi concertate în sensul îndeplinirii lor”. Mediafax.

Parteneriatul are o propunere de plan de acțiune cu termene. Mai peste tot am găsit analize pe marginea scrisorii. Bune și ele. Însă eu vreau să evidențiez altceva. Scrisoarea are alt rol. Scrisoarea vrea să arate că Băsescu se menține constant în ideea de a lucra împreună cu liderii politici din tabăra adversă pentru realizarea obiectivelor guvernării lor la care el vine cu unele propuneri ce pot fi negociate cu privire la unele funcții din Guvern și funcții de decizie din unele instituții publice, cum ar Ministerul Public. Pe de altă parte, scrisoarea vine să arate că el, Băsescu, nu se mai sprijină pe PDL. Acceptarea de către liderii USL a planului de acțiune propus în scrisoare ar aduce, ciudat, pe Băsescu în tabăra USL, făcând din Băsescu unul din beneficiarii succesului guvernării USL în perioada de până la alegerile prezidențiale și, normal, după aceea.

Melodrama din sufragerie cu despărțirea de PDL are o continuare în această scrisoare. Acceptarea propunerii lui Băsescu ar însemna o nouă negociere între USL și Băsescu pentru a stabili limitele colaborării, Băsescu primind cel mai mult. Îl credibilizează în timp ce USL pierde cel mai mult. Practic, USL poate pierde politic tot ce a câștigat până acum. Refuzul USL menține situația politică la nivelul actual. De aceea a fost previzibil refuzul liderilor USL la propunerea lui Băsescu. USL va urmări și realiza obiectivele de politică internă, europeană și externă la care s-a angjat, înscrise în mesajul băsescian însă nu îl va lua pe Băsescu drept partener.

Răspunsul lui Crin Antonescu a fost destul de clar, la Realitatea Tv:

"Nu numai că încalcă, dar acum îndeamnă la încălcarea Constituţiei. (...) Nu numai că este cu totul în afara legii şi a Constituţiei ca o formaţiune politică sau liderii ei să facă propunerile de procurori, dar în general dl Traian Băsescu nu are nici prin natura funcţiei şi cu atât mai puţin natura persoanei vreo calitate de a da termene Parlamentului, despre partide nu mai vorbim. Este o scrisoare pe care mie cel puţin mi-a scris-o degeaba, presupun că nici nu eram destinatarul real. Este un nou gest de natură politicianistă, adică încă un gest din acele mii de gesturi care fac în întregime mandatele dlui Băsescu - nimic serios, nimic durabil, nimic benefic, doar gesturi populiste, giumbuşlucuri şi în cel mai bun caz nişte victorii electorale atunci când au fost pentru domnia sa. Pentru mine este un subiect care nu există această scrisoare. Nu le iau în considerare (n.r. termenele) pentru că nu are niciun fel de calitate". Agerpres.

"Apreciez faptul că am primit o scrisoare şi că nu a postat pe facebook. Dacă preşedintele îşi închipuie că prin noua scrisoare dvs. n-o să mai vorbiţi de PDL, înseamnă ca nu mai e preşedintele pe care îl ştiam noi. O să răspundem în scris, dar după ce se termină subiectul PDL". Agerpres.

Scrisoarea lui Băsescu este un act politicianist. Este un act neserios deși, din conținut și demers, lasă impresia că ar fi ceva deosebit de important. Ea arată că Băsescu se zbate. Se chinuie să redevină personajul politic important care a fost însă se comportă caraghios. Tratată separat de evenimentele politice în derulare, cu accent pe „răfuiala” din PDL, scrisoarea putea fi tratată ca un demers al Președintelui României care vrea să se împace cu opoziția aflată la putere. Tratată în legătură cu evenimentele în derulare, ținând cont de melodrama din sufragerie, este doar un alt gest „extrem” prin care măscăriciul național vrea să spună altceva decât conține mesajul. Mai ales că la propunerile din scrisoare, reiterate în fața Parlamentului, i s-a dat un răspuns negativ. Un răspuns care i-a dat de înțeles cât se poate de clar că el, Traian Băsescu, ca personaj politic, nu mai are nimic de spus României. Nu are cum să devină partener al guvernării USL. El, Traian Băsescu rămâne, pentru totdeauna, răul împotriva căruia s-a constituit USL, răul împotriva căruia a votat populația țării la locale, referendum și parlamentare.

A trata scrisoarea lui Băsescu ca un act serios ar fi un consum inutil de inteligență. Mai grav, am accepta să fim luați de proști. Iar eu nu vreau.

PDL va naște un partiduleț băsescian. Băsescu a dat în mintea copiilor.

Filmulețul lui Băsescu cu despărțirea este pueril. Ca a copilului care se supără pe ceilalți din jur pentru că nu i se dă o jucărie. Lacrimile în ochi și timbrul tremurat al vocii arată ciuda. Având în vedere faptul că are peste 60 de ani, bănuiesc că a fost ajutat, de cineva neajuns la maturitate, să facă această comicărie. Probabil că EBA era alături. Individa a avut în PE astfel de ieșiri așa că are antecedente. Cred că și Lăzăroiu a fost pe alături sau l-a consiliat în consecință. Îi stă în caracter individului.

Filmulețul îmi spune că ideea era în mintea lui de mai mult timp, Lăzăroiu a aruncat-o pe piață, chiar dacă inițial Băsescu nu a fost de acord, public, cu ea. Exista, însă nu avea nici o acțiune concretă în plan. Acum. Era ceva probabil. Planurile se fac abia de acum încolo.

Câți îl vor urma ? Iată o întrebare la care vom afla răspunsurile destul de repede. Udrea va fi „jalonul”. De rămâne în PDL, ceea ce este posibil, va face opoziție cruntă lui Blaga. Dar nu va confirma despărțirea lui Băsescu de PDL. Toți ai ei vor pierde pozițiile de putere din partid și din administrația locală. Blaga și cei care l-au însoțit știu că dacă nu procedează așa, au câștigat puterea pentru a o pierde. Rămânerea lui Udrea în PDL îl face pe Băsescu un caraghios cu filmulețul despărțirii. Dar mai știi, poate și despărțirea asta este din ciclul „plec în 5 minute”. Dacă Udrea pleacă din PDL pentru a forma partidul lui Băsescu, cu scopul de a aduna pe toți susținătorii băsescieni, vom asista la pupături cu MRU și Pavelescu. Nu este exclus ca cei din PDL care au funcții administrative ce depind de partid să stea cuminți până la alegerile din 2016. Atunci va fi marea ruptură în PDL cu condiția ca până atunci partidulețul ce se presupune că va fi înființat va avea o oarecare vizibilitate, ceva peste 5%.

Blaga îmi apare într-o postură ingrată. Uneori gândește bine și acționează prost. Dacă va da dovadă de moliciune, ceea ce este posibil, chiar dacă în discurs se arată un fioros, va avea un partid ostil conducerii lui în foarte scurt timp. Dacă însă va ține cont de sfaturile celor capabili să ducă lupte politice, va avea un partid cu care se va putea așeza la masa negocierilor. Nu este exclus ca PDL să înceapă o ușoară creștere, cei care nu îl suportă pe Băsescu să se ducă alături de Blaga.

Monica Macovei are un rol important. A recunoscut rezultatul alegerilor însă nu este exclus să meargă lângă Udrea. Cristian Preda, susținătorul lui Macovei a stat lângă Udrea ieri, în seara protestelor udriste. Înclin să cred că va merge lângă Udrea. Blaga nu este un personaj agreat de nici unul dintre susținătorii lui Macovei. În plus, Macovei are marea șansă de a pune în aplicare, în noul partid, ideile ei de „corectitudine” politică.

Presa băsistă este, cumva, în dilemă. Din partea cărui partid va critica USL ? Este evident că PDL iese, cumva, din ecuație. Turcescu de la B1 va trebui să aleagă. Nu este exclus să meargă la Udrea, cu toți ai lui. EvZ la fel. Andronic va alege, la rândul lui. Blaga este câh. Tot după Udrea ? Sau, nu cumva, gândind în perspectivă, se va alătura lui Blaga ? Hotnews iar este, cumva, în dilemă. Tapalabă este evident de partea lui Macovei. Iar aici, aici este o idee care îmi dă târcoale. Macovei se duce după Udrea sau se duce la MRU ? Alte fițuici de presă vor fi de partea lui Udrea, fără discuție. Sunt plătite din fonduri udriste, de mai mult timp.

Sunt curios ce se va întâmpla mai departe. Nu neg faptul că acum se activează, la maxim, celula din PNL a foștilor pedeliști care vor căuta să sprijine pe Blaga. O parte dintre susținătorii lui Udrea la convenție vor fi atenționați, momiți către Blaga în ideea anunțată de Blaga însuși la convenție cu privire la deschiderea partidului către alianțe viitoare cu PNL. Între PDL Blaga și băsescienii lui Udrea s-a instalat, deja, confortabil, o proiecție a viitorului politic pentru mulți dintre membrii PDL. Blaga le promite stabilitate și un viitor politic alături de PNL, Băsescu le propune o aventură într-o construcție politică viitoare ce urmează a se naște fără o perspectivă. Doar cei cu boii plecați pe coclauri pot gândi că „dreapta” lui Băsescu are viitor până în 2016. În plus, nu există, în istoria recentă a partidelor politice, o construcție politică a lui Băsescu. Individul nu știe să construiască, știe însă a naibii de bine să consume ce au construit alții. PDL a fost consumat de Băsescu în folos propriu. Nu este exclus ca cei mai hotărâți și mai experimentați în ale politicii să aleagă plecarea către PNL încă de pe acum. Interesele lor locale au nevoie de un partid mare, aflat la guvernare, potent azi și nu într-un viitor îndepărtat.

Dacă și cu parcă ajută la exerciții speculative. Câte ceva se poate întâmpla, dacă țin cont de ce pot gândi cu adevărat oamenii. Pentru cei cu instrucțiunile de folosire a creierului la purtător comportamentul natural în care interesul personal primează, părăsirea lui Băsescu este o necesitate. Anul 2012 a fost anul înfrângerilor lui Băsescu. Populația țării nu îl mai vrea. Ieri, PDL l-a refuzat pe Băsescu. Ieri Băsescu a pierdut sprijinul partidului care i-a asigurat ascensiunea și sprijinul pentru toate ticăloșiile făcute. Acum Băsescu este singur. Faptul că mai are niște susținători nu este ieșit din comun. Însă susținătorii lui au un mare handicap. Nu sunt un partid politic, nu au nici o putere, nu au perspectivă. Mâine, când partidele politice puternice vor dori să desăvârșească căderea lui Băsescu prin acțiuni concrete, susținătorii lui Băsescu vor fi în fața unei alegeri simple: viața sau moartea politică. Înclin să cred că majoritatea vor alege viața politică din care trăiesc de ani buni. Nu îi văd alegând, simbolic, moartea politică. Au și ei familii, angajați, susținători interesați să prospere. Băsescu prin noua lui „idee politică” nu le poate promite nimic în timpul vieții lor.

Sunt curios. Căderea lui Băsescu se anunță spectaculoasă la fel cum spectaculoasă va fi și căderea susținătorilor lui. Despărțirea lui Băsescu de PDL pune în mare dificultate și viitorul Forței Civice a lui MRU și PNȚ-ul lui Pavelescu. Blaga în schimb, are marea șansă de a coagula în PDL pe cei care nu vor pe Băsescu însă nu vor nici PNL și PSD. Azi, pentru mine, PDL cu Blaga are șanse mai mari de a deveni un partid stabil și potent. Mai ales dacă alege să formeze cu PNL, în 2016, polul politic de dreapta.

Un egal mai mult decât norocos

Ungaria - România 2 - 2. Norocos. Tradițional, îi spunem „bulanul lui Pițurcă”. După un meci încurcat, îmbârligat, amețit, greșit, aiurit „am obținut” egalul. Am obținut ?! La naiba. A obținut, deși nu merita, Pițurcă. Chipciu l-a salvat. Chipciu trimis să dea gol, de va putea, la final de meci, când simțeam că nu se mai poate face ceva pentru un egal, măcar.

Fiind doar un spectator și nu un specialist în fotbal tratez „eșecul” de aseară din postura celui care își poate da, cel mult, cu părerea.

Părerea este negativă. În multe faze am văzut cum ai noștri se „călcau în picioare” la o minge, ceea ce m-a făcut să constat că între jucători nu a fost o legătură de echipă. Fiecare a dorit să arate că este bun, cel mai bun, cel mai al naibii. Așa au lăsat spații libere de care au profitat ungurii. Ungurii au fost mai organizați ca noi. Au știut ce să facă. Din acest motiv au condus și erau să câștige meciul dacă nu interveneau, în ultimele minute, Maxim și Chipciu. Maxim i-a încurcat iar Chipciu a marcat. Golul egalării este meritul lor. Pițurcă a fost norocos, nu deștept. Dacă era deștept, folosea din start o echipă care are legături de joc. Avea de la Steaua un schelet pe care putea „pune” un Tamaș și un Ștefan Radu, un Mutu și un Goian. Sunt convins că o echipă care ar fi avut pe axul central jucători de la Steaua ar fi dus la alt rezultat. Toți „stranierii” au arătat că sunt lipsiți de rezistență. Mai mult, Pițurcă a ales o tactică de apărare cu jucători de la Steaua obișnuiți cu atacul. Dacă ar fi ales o strategie bazată pe atac, cu potențialul steliștilor de a lupta, constant, peste 90 de minute, un Mutu sau un Ștefan Radu, chiar Tamaș și Goian ar fi făcut o figură mai frumoasă. Cu un Bourceanu, Pintilii, Chipciu, Rusescu și Adi Popa în formulă, careul ungurilor ar fi devenit neîncăpător iar Mutu putea veni din stânga să coordoneze și să facă diferența. Presiunea asupra apărării noastre ar fi fost mai slabă, astfel că am fi avut un Chiricheș care putea să tragă de la distanță. Alături de Pintilii. Dar nu, nu a fost să fie. Părerea mea este că Pițurcă, orgolios, vanitos, nu a ales cea mai bună variantă. Nu poți să pui peste jucătorii de la Steaua jucători care evoluează în formații mai slabe din străinătate. I-a adus pentru că au nume, pentru că sunt cunoscuți. Dar nu sunt la valoarea pe care o au jucătorii din țară care au luptat în cupele europene.

Înclin să cred că o echipă câștigătoare se putea face cu jucători din țară. De la Steaua, Dinamo, Rapid, Pandurii, Astra etc. Pentru că sunt. Sunt buni, excepționali chiar. Peste nivelul celor care joacă în străinătate. Unora nu le-a plăcut Ștefan Radu. Mie însă da. Criticile la adresa lui sunt nedrepte. Radu nu a avut cu cine să joace. Avea în față pe Mutu și Stancu, doi amețiți, Tamaș îl avea pe Torje, amețit complet, toți cei din atac nu au fost capabili să preia mingile trimise de mijlocași și apărătorii laterali iar când le-au avut, l-au dat ungurilor. Atacul nostru a alimentat, constant, mijlocul maghiar cu mingile necesare atacurilor maghiare. Pe lângă asta, contribuția la apărare a atacanților noștri a fost haotică, mai mult au încurcat, au ajutat atacul maghiar să ajungă la poarta lui Tătărușanu. Având în minte jocurile Stelei, cu apărarea ordonată, cât de cât a tuturor jucătorilor de pe teren, jocul din apărare de aseară al naționalei mi s-a părut o glumă proastă. Norocul nostru a fost că intervențiile lui Chiricheș și Goian (a jucat și bine) în momentele cheie au fost decisive. Dacă nu jucau ei la sacrificiu, ungurii ar fi avut 3-4 goluri avans.

Este evident că am avut flancuri slabe, îngrozitor de slabe. Tamaș nu s-a înțeles cu Torje, Torje fiind mai mereu pe lângă joc, Radu nu s-a înțeles cu Stancu (ce naiba căuta Stancu în stânga ?!), Mutu nu s-a înțeles cu Radu, Bourceanu și Pintilii au fost obligați să stea la mijlocul terenului și astfel s-a pierdut capacitatea lor de recuperare a mingii și aglomerare a atacului, practic apărarea noastră a fost cât de cât bună doar pe mijloc unde erau Chricheș și Goian, Bourceanu și Pintilii. Ungurii ne-au copleșit pe flancuri unde au avut liber. un meci prost organizat și mai ales, prost jucat. Am avut mare noroc cu rezultatul.

Pițurcă nu este de națională. Poate fi orice altceva. Nu l-am apreciat prea mult nici înainte, acum însă nu mai dau doi bani pe el. Sunt antrenori în țară, mai tineri, care îl depășesc. Cu mult. În plus ar trebui „să rupem pisica în două”. Avem obiceiul prostesc de a ne crampona de niște jucători care nu mai sunt de nivelul la care ar trebui să fie un jucător de națională. Idolizați de o parte a presei, aceștia ajung la națională și ne duc la înfrângere. După o primă repriză Mutu și ceilalți erau epuizați. Abia după introducerea lui Maxim, Rusescu și Chipciu s-a văzut o diferență clară în favoarea noastră. Dar dacă Chipciu, Maxim, Rusescu și Adi Popa erau în echipă de la început ? În mod sigur nu mai aveam problema oboselii născătoare de erori cumplite care au sprijinit ofensiva maghiară: Mutu, Grozav, Torje, Stancu. Aleși în detrimentul jucătorilor din campionat care fac față unor jocuri grele, cu echipe mari din Europa, cu rezistență fizică și psihică deosebită. Chiar și Tamaș putea fi înlocuit de Râpă. Cred că Râpă ar fi făcut un joc mai bun. Dar dacă este să judec așa, ajung la o națională formată doar din Steaua cu niște plombe de pe la Dinamă, Rapid și 2-3 „străini”. Cred însă că interesul naționalei este mai mare decât interesul meschin al unor afaceriști din fotbal.

Nu mi-a plăcut meciul. Nu îmi plac nici comentariile unor jurnaliști și comentatori de fotbal. Ăia vorbesc de „succesul” lui Mutu care îl egalează pe Hagi, iar eu văd cum naționala nu mai este națională. Este o afacere jurnalistică și impresarială. Să îi ia dracu și pe unii și pe alții. Eu vreau România campioană mondială. La fotbal. Indiferent că este sau nu Mutu în formație, că este Tamaș sau Chiricheș. A, unii îl critică sever pe Chiricheș pentru meciul de aseară. Ori sunt idioți ori sunt plătiți. Jigodii. Îl laudă pe Grozav care se încalecă cu Torje, îl laudă pe Torje care umblă aiurea pe teren și critică pe Chiricheș care nu a lăsat pe unguri să mai bage 2-3 goluri în poarta noastră. Ce să mai spui ?

Criza din Cipru are ciudățenii.

Impozitarea depozitelor bancare pentru acordarea unei asistențe financiare de 10 miliarde euro de către UE are o mare ciudățenie. Majoritatea depozitelor bancare sunt rusești, multe dintre ele fiind ale unor instituții publice din Federația Rusă.

„Un număr mare din structurile noastre publice activează via Cipru şi în prezent conturile lor sunt blocate din motive de neînţeles”, a menţionat şeful guvernului rus, într-un interviu pentru media europene şi publicat joi. Preiau de la Agerpres.

„Provenienţa acestor bani este evidentă, este vorba de structuri ale statului rus”, a reiterat Medvedev, adăugând că 'acesta este motivul pentru care avem o poziţie fermă faţă de Cipru şi reglementarea datoriei cipriote'. 

Germania lui Merkel este, probabil, inițiatoarea „soluției” UE. Ca principal contribuabil al zonei euro. Reacția ministrului de finanțe german îmi confirmă că „soluția” are prea puțin cu ajutorarea Ciprului și mai mult cu un „război” economic cu Rusia. Cipru este doar „oaia neagră” ce urmează a fi belită pentru interesul german. Interes care are, pe undeva, mai multe coordonate. Gazele de sub platoul continental al Ciprului, poziția geostrategică a Ciprului în fața Asiei mici, influența greacă evidentă asupra Cuprului comunitar etc.

Cipru se vede nevoit să accepte suplimentarea sprijinului rusesc pentru a nu-și duce de râpă populația. Nu mai spun de ideea germană de confiscare a proprietăților prin impozitarea depunerilor bancare. Idee care vine de la creștin-democrații germani cu sprijinul celorlalți creștin-democrați și populari europeni. Idee de dreapta. Confiscarea proprietății în interesul finanțelor europene. Haida-haida !

Germania folosește euro ca pe o armă. Unii dau cu bombe, Germania sărăcește populațiile și distruge economic țările UE. Tot la moarte se ajunge. Numai că metoda germană duce la o moarte chinuitoare.

Ruperea USL ... mai încolo. Mai este de așteptat.

PDL și aliații și-au făcut o temă zilnică din ruperea USL. Explică ba unii, ba alții, cum se rupe USL azi (până la prânz), mîine sau poimâine. Iar vorba este la modă de ceva vreme, uite că se fac aproape 3 (trei) ani de când se tot spune.

Ruperea USL este normală. O cere viața. Numai că are și ea timpul ei. Iar timpul nu i-a venit. Mai are treabă USL cu câștigarea prezidențialelor. Treabă importantă, complicată, cu efect asupra viitorului politicii în România. Anti-băsescul Crin Antonescu ajuns Președinte al României promite a fi un garant al libertăților cetățenești și al democrației. Promite a fi un naționalist modern, în limitele comportamentului democratic european - să nu uităm vorba lui că românii trebuie să fie la fel de naționaliști ca germanii, francezii, olandezii etc. Promite reînvierea acelui atât de dorit „prin noi înșine”, concept liberal care a dus la formarea României moderne. Concept care este opus, cu totul, comportamentului de până acum al lui Traian Băsescu și a clicii politice care îl înconjoară. Promite să fie al tuturor românilor, chiar dacă așa ceva nu este posibil însă este foarte posibil să fie al marii majorități a românilor.

USL mai are de terminat un mare angajament politic, pentru care a primit voturile multe la parlamentare. Să ducă la bun sfârșit o guvernare cu două mari componente: repararea nedreptăților și abuzurilor incalificabile ale guvernărilor băsesciene și punerea României pe alte temelii de dezvoltare. Pentru că restul de guvernare din 2012 a avut doar rolul de a opri abuzurile guvernărilor băsesciene, putem vorbi de guvernarea USL abia de după parlamentarele din toamnă. Suntem la început. Băsescu luptă încă, mârșav, cu sprijinul unor instituții deturnate de la atribuțiile lor fundamentale - Ministerul Public, ANI, CCR - pentru a împiedica guvernarea USL. Este o realitate faptul că acele instituții sunt politizate excesiv, sunt în prim-planul politicii băsesciene de obstrucționare a programului de guvernare USL, sunt însă și disperate pentru viitorul indivizilor care le populează. Procurorii tremură la ideea că nu vor mai fi la egalitate juridică cu judecătorii, că nu vor mai fi magistrați, că vor fi obligați să renunțe la „puteri” ce nu le aparțin dar care le permiteau să se comporte ca o poliție politică. Cei de la ANI sunt îngroziți că li se vor reduce „competențele” și vor fi obligați să se limiteze doar la cercetarea unor cauze, deciziile urmând a fi luate, așa cum este normal (după părerea mea) de către instituția în care își desfășoară activitatea cel căzut în greșeală. CCR are, la rândul lui, coșmaruri. Mai ales de când s-a apucat să adauge la lege, să facă interpretări total aiurea a sensului normelor de drept material și a prevederilor constituționale, de cele mai multe ori în contradicție cu practica judiciară la nivel internațional (CEDO).

PDL, principala organizație politică cu apucături mafiote este aproape de congresul lor. Își vor alege conducerea. Mesajele grupurilor de influență din PDL declamă, reclamă, caută să convingă că USL se va rupe și că ei, portocalezii cei mafioți, vor prelua guvernarea. Cu PSD nu vor, cu PNL vor doar unii, alții mai de soi nu au pe alături așa că toată „tocătura” politică este pentru amețirea portocalezilor buimaci care urmează să dea voturile pentru unul sau altul.

Undeva, în fundal, se aud voci din tabăra USL care reclamă ruperea. Răzlețe ele, cam anemice însă sunt purtate de unele nume cumva mai cunoscute. În general sunt nemulțumiții care nu ajuns la putere sau care, deși au un dram de putere, este o putere săracă. Este o putere controlată. Iar asta nu le place. Nu mai au potențial de creștere a puterii personale, simt că viitorul lor nu mai are acea valoare pe care și-o doreau.

Și Ponta, și Crin Antonescu au tot spus că USL va rămâne intact până își va îndeplini rostul.


Agerpres preia de la România Tv (postul lui Ghiță) o parte din tema discuțiilor:

"Odată şi odată sigur că se va rupe USL", a spus Ponta, la România TV, exprimându-şi speranţa că despărţirea va fi în termeni civilizaţi, un "divorţ fără scandal". 
Întrebat care sunt condiţiile pentru o despărţire civilizată, Ponta a răspuns că este vorba de două: "Să câştigăm prezidenţialele şi să ducem guvernarea până în 2016 în termeni cât mai de colaborare".
"Uite, aşa ca Cehia şi Slovacia, putem în 2016 să facem o despărţire civilizată. Mi-aş dori să avem o alianţă care să dureze pe termenul înţelegerii şi o despărţire între oameni care au lucruri comune", a susţinut Ponta, amintind că, potrivit înţelegerii iniţiale între PSD şi PNL, Uniunea Social Liberală ar trebui să funcţioneze până în 2020. 
Pe de altă parte, el nu a exclus că în 2016 cele două partide "vor merge separat". 

Știu că discuțiile cu privire la ruperea USL vor continua, aprig. Cel puțin la nivelul conducerii formațiunilor care compun USL situația este clară. Iar în PSD este evident că o voce puternică va fi cea a lui Adrian Năstase care, temporar (deși eu sper să fie permanent) este în libertate după o detenție politică comandată de Traian Băsescu și pusă în aplicare de Daniel Morar și judecătorii afiliați politic PDL.

Reforma în Justiție poate avea succes doar pornind „de jos”. Da la faptele „mărunte”.

„Lumea Justiției” semnalează un eveniment petrecut la recursul DNA împotriva deciziei de eliberare a lui Adrian Năstase.

Avocatul Corneliu Liviu Popescu a refuzat să pledeze dintr-o poziție inferioară procurorului DNA. În temeiul unei decizii a CSM privind egalitatea părților în fața instanței de judecată. Completul de judecată a admis cererea ca avocatul să își expună pledoaria de lângă procurorul DNA. După el, ceilalți doi avocați ai lui Năstase au cerut și au pledat de lângă procuror.

Poate părea o bravadă însă este un gest spre normalitate. Statul nu este superior cetățeanului ! De aceea, procurorul care îl acuză nu îi poate fi superior acuzatului. Este doar un reprezentant al statului, al celorlalți cetățeni. Ca atare, avocații acuzatului trebuie să fie la nivelul procurorului. Doar judecătorii sunt deasupra părților, ca cei care reprezintă puterea judecătorească, singurii în măsură să admită sau să respingă acuzarea sau apărarea, singurii în măsură să cântărească fapta și să o interpreteze folosind norma legală, singurii care pot da pedeapsa pentru încălcarea legii și condamna la lipsirea de libertate pe cel care a încălcat legea punând în pericol echilibrul social.

Exemplul avocatului C L Popescu trebuie urmat de toți ceilalți avocați. Acum, instanța a admis ca avocatul să urce podiumul și să stea lângă procuror. Mâine, din practica la instanță, trebuie ca procurorul să nu mai aibă pupitrul lângă judecător ci în sală, lângă avocat. Încet-încet se va ajunge la normalitate. La recunoașterea poziției procurorului ca agent al statului și nu ca parte a puterii judecătorești.

Năstase este liber. Deocamdată.

Năstase este liber. SRS spune că unii au căzut pe gânduri, inclusiv în USL. Eu mă gândesc că urmează alegerile din PDL iar Năstase este liber. Liber să vorbească, să scrie, să se plimbe pe stradă, să meargă la expoziții, la evenimente sociale, culturale etc. Inclusiv la Tv. Are voie să vorbească despre procesul lui, despre comportamentul procurorilor, despre comportamentul politicienilor, despre Băsescu și PDL ... despre țară. Da, despre problemele țării pentru că executarea pedepsei în stare de libertate nu îl constrânge să nu își manifeste dragostea de țară prin exprimarea propriei opinii cu privire la administrarea ei, la organizarea ei, la securitatea ei, la apărarea ei, la demnitarii ei. Condamnarea îi interzice să mai săvârșească fapta pentru care a fost condamnat, iar cele de mai înainte sunt din alt domeniu.

Năstase este liber. Iar Băsescu este îngrijorat că PSD îl va folosi în lupta politică. Chiar și la alegerile din PDL.

Sunt curios să văd dacă procurorii vor avea succes cu celelalte dosare instrumentate lui Adrian Năstase. Este evident că Adrian Năstase a fost un persecutat politic. Iar Daniel Morar este „călăul” epocii moderne care are ca obiectiv al carierei profesionale condamnarea, dacă se poate, a tuturor adversarilor politici ai lui Băsescu și ai Monicăi Macovei. O adaug și pe Elena Udrea, înlocuitoarea lui Băsescu.

Ce este important ?

Valorile, în viața societății, au fost răsturnate cu fundu'n sus. De la Justiție avem trei știri „tari”. Judecătoarele de la secția penală arestate pentru acte de corupție, eliberarea condiționată a lui Adrian Năstase, agresiunea procurorilor asupra judecătorilor (aici nu includ judecătorii corupți ci doar judecătorii hărțuiți pentru că „pun în pericol statutul procurorilor !). Toate aceste știri ne arată că avem o justiție „privată” (cum „cerea” Dinu Patriciu, la un moment dat). O parte a Justiției a fost înregimentată politic la PDL (nu este exclus ca o altă parte să fie „în adormire” la alte formațiuni politice însă nu este încă vizibilă). PDL fiind, pe fond, o organizație privată. O parte a justiției a fost confiscată de judecători, grefieri și procurori cu sprijinul unor avocați în interes propriu. Evident, privat. O altă parte a Justiției a fost confiscată de procurori, în frunte cu Daniel Morar sprijinit de Monica Macovei și Traian Băsescu, în scopul menținerii Justiției sub controlul politic al Președintelui Traian Băsescu, măcar până la terminarea mandatului acestuia iar mai apoi sub controlul politic al „civilului” Traian Băsescu.

CCR se primenește. Doi din viitorii judecători constituționali vor fi impuși de USL - posibil Pivniceru și Dorneanu -, unul va fi nominalizat de Traian Băsescu. Parlamentul își va da votul. Dar dacă Parlamentul va da vot negativ propunerii lui Băsescu ? Nu este exclus, mai ales dacă Băsescu va încerca să impună o caricatură de felul lui Zăgrean sau o paparudă ca Moțoc. Așa ar trebui să facă Parlamentul. Să nu îl lase să mai trimită la CCR o lichea. Calculele arată că Băsescu va avea, cumva, o majoritate prin reprezentantul UDMR care va vota în favoarea expiratului de câte ori expiratul o va cere. Și o va cere pentru că îi este teamă.

Eugen Nicolaescu vrea să pună sistemul de sănătate pe picioarele lui. Face ajustări organizatorice, în limitele legii, va face ajustări la lege, sunt absolut necesare, vrea să asigure independența profesiei medicale și să scoată personalul medical de sub influența nefastă a bunului plac politic. Vrea să ducă actul medical la comunitățile locale (treabă grea, mai ales după dezastrul produs de udemeriștii portocalii pe timpul guvernării catastrofale Băsescu-Boc fără număr).

Suntem supuși unui conflict economic nedeclarat. Agricultura este un obiectiv major al actualei guvernări și nu convine. Nu convine celor favorizați până acum, străinilor care ocupaseră tarabele din piețe și galantarele magazinelor. Marile lanțuri de magazine au impus, încet-încet, numai produse cu marca din altă țară. Produsele din România au început să semene cumplit de mult cu produsele din străinătate. Schilodite cu antibiotice, umflate cu injecții de saramură, hormonizate în exces ... Dezvoltarea produselor autohtone, curate, sănătoase a deranjat. A început războiul. Numai că am și eu o observație. De ce nu își propun producătorii români să satisfacă, cu prioritate, piața românească ? Este bun exportul, dar nu când vecinii îți mor de foame.

Agricultura, Justiția și Sănătatea sunt pe prim plan. Ele sunt urgența națională. Între timp, învățământul, transporturile, ordinea publică, securitatea națională și apărarea își duc traiul cu ce au. Schengen mai poate aștepta. Cămașa este mai aproape de piele decât paltonul.

EPAA rămâne în grafic. Habarniștii nabarnisesc dizgrațios în presă.

Americanii sunt amenințați de nord-coreenii lui Kim. Cu arma nucleară. Ca atare, normal, reorientează cheltuielile pentru „apărare” către protecția apropiată a teritoriului. Niște ani de zile vor fi foarte atenți la ce se întâmplă în Coreea de Nord.

Ce nu au înțeles pitpalacii din presa română, este că americanii nu pot lăsa garda jos față de Iran și alte state care au „chef” să atace prietenii din Europa. Faptul că ultima generație de interceptoare nu vor ajunge în Europa până în 2020, poate mai mult, nu scade valoarea interceptoarelor din generația actuală. În plus, Europa, cu toate statele membre NATO, este obligată să facă mai mult pentru propria protecție. Este vorba despre bani.

Pitpalacii din presă au scheunat penibil: americanii nu vor implementa faza a IV ! Vaii ! Nenorocire ! Care fază a IV ? Aia care era într-un proiect al deceniului următor. Dar jurnaliștii ...

''Statele Unite ale Americii rămân ferm angajate proiectului scutului antirachetă din Europa aşa cum este prevăzut pentru fazele 1-3 ale EPAA (Abordarea Adaptivă în Etape privind Apărarea Antirachetă din Europa) care reprezintă contribuţia SUA la proiectul NATO de apărare antirachetă. Contribuţia SUA la proiectul NATO de apărare antirachetă rămâne neschimbată.

Fazele 1-3 ale EPAA vor furniza în continuare apărare Europei, şi faza 3, în special, prevede protecţia teritoriilor şi populaţiilor statelor membre NATO din Europa.

Angajamentul nostru pentru fazele 1-3 include operaţionalizarea bazei din România la orizontul anului 2015, ca parte a fazei a 2-a, şi cea din Polonia la orizontul lui 2018, ca parte a fazei a3-a. Programul şi bugetul privind operaţionalizarea acestor baze rămân neschimbate. De fapt, lucrările la baza din România sunt programate să înceapă anul acesta şi tot anul acesta vom furniza echipament în cadrul fazei a 3-a la baza din Polonia'', subliniază sursa citată. AGERPRES

Mircea Dușa a venit cu clarificări. Iau tot de la Agerpres.

Penibili jurnaliști mai avem. Nu pricep dar trăncănesc.

„Exodul” pedeleprelor către PNL

S-au încins spiritele. Peste tot. În USL, în PDL, în partidele de buzunar ale lui MRU și Neamțu, în presă (mai ales). PNL pune de un blat cu PDL condus de Blaga prin metoda „iau eu principalii acum și apoi veniți și restul”.

Am pus niște comentarii pe facebook la subiect.

„Am de gând să îmi supăr prietenii.

Observ o oarecare „nervozitate” pe scena politică. Și pe „dreapta” dar și pe „stânga”.

Pentru cei de pe „stânga”, „cartoful fierbinte” este „puterea dreptei”. Câtă este ea în realitate ? Pesediștii urmăresc cu mare atenție ce se întâmplă cu PNL și cu cei care se declară de „dreapta” din alte formațiuni politice care se uită, cu jind, spre liberali. Din declarațiile unor pesediști se vede o oarecare îngrijorare. Mai ales când vorbim despre pesediștii din unele zone ale țării. Mai ales acele zone în care PNL începe să devină, politic, majoritar.

PNL este măsurabil, relativ, PDL așișderea, numai că sunt separate. În plus, PDL este în curs de atomizare. PNL acaparează, intens, personalități din opoziție și din societatea civilă. Cumva, are loc „o reformă” la nivel local a structurilor politice, structurile locale ale PNL se îmbogățesc cu noi membri, foștii adversari politici din anul care a trecut, dar și din anii anteriori. Congresul PNL a făcut schimbări majore de structură la nivel central, aparatul administrativ al PNL la nivel central cerând, imperios, mărirea aparatelor administrative ale organizațiilor locale. Iar asta înseamnă mai mulți membri, mai multă disciplină organizatorică, mai multă birocrație. Un liberal, ajuns funcționar public cu putere de decizie, a afirmat în fața unor colegi că PNL nu face politică de cadre. A greșit. Este „încremenit în proiect”. Nu are viziune asupra viitorului. Este posibil ca în viitor să plece, nemulțumit de evoluția PNL din partid „club” în partid „național”. Există un grupușor cu astfel de idei depășite care se plânge la posturile Tv în pauzele emisiunilor în care apar susținătorii Elenei Udrea sau ai Monicăi Macovei.

Din ce în ce mai intens se vorbește și se dezbate ideea fie a unei asocieri a PNL cu PDL, fie absorbția în PNL a unui PDL condus de Vasile Blaga. Puțin probabilă absorbția. Blaga nu ar fi de acord. Nici unii dintre susținătorii lui. Pentru că printre aceștia sunt un Stolojan, probabil un Stoica sau alții care au încercat distrugerea PNL din interior pentru a-l pune „pe tavă” la dispoziția lui Băsescu. Rămâne plauzibilă ideea unei colaborări ulterioare, mai ales după alegerile prezidențiale și după ce Crin Antonescu va ajunge Președintele României. Dacă nu cumva, până atunci, membrii simpli ai PDL nu trec cu „cățel și purcel” la PNL.

Înclin să cred că la orizontul anilor 2016 vor exista mari frământări pe scena politică. Începând cu 2015. Când USL va avea Președinția, Parlamentul și Guvernul. Atunci va exploda ideea unei continuări a guvernării pe modelul USL și după 2016 chiar dacă PNL, PSD și PC vor concura separat la alegerile locale și parlamentare. Atunci decidenții din PDL (indiferent cu cine se vor afla la conducere, chiar Băsescu), FC sau NR vor căuta să formeze o alianță cu PNL pentru a contracara PSD. Pentru ei, ipoteza unei continuări a guvernării PNL+PSD+PC, cu Crin Antonescu la Cotroceni, ar însemna dispariția lor politică.

Sunt de acord că scenariul nu este plăcut. Este însă plauzibil. Pentru că pentru unii politicieni viitorul este o problemă „de viață și de moarte”. Politică. Evident. Cum-necum, PNL va fi cel mai mare partid pe partea dreaptă a scenei politice. A fost ieri, este azi și va fi și mâine”.

 

 

„Ieri am ajuns la concluzia că venirile de la PDL la PNL sunt o problemă pentru PSD. Venirea lui Stănișoară a răsturnat sever raportul de forțe în Mehedinți. Alte veniri cu astfel de consecințe la nivel județean ar putea acutiza relațiile cu PSD. Totuși, trăind într-o democrație, acestea nu pot fi oprite.

Declarația lui Dragnea arată că nu le convine un PNL prea puternic. Un PNL care să poată învinge PSD în alegerile viitoare. Văd că PSD începe „să mărturisească” dorința ca dreapta să nu se unifice. Să fie atomizată. PNL, PDL, Forța Civică, PNȚ-CD, Noua Republică și câte or mai fi. Între timp, ei coagulează tot ce se naște pe partea stângă.

"Nu aş fi fericit dacă intrările pedeliştilor în PNL se vor înmulţi. Dacă aceste cazuri se înmulţesc există riscul să avem fisuri în judeţe în cadrul USL. Nu ne permitem să le spunem colegilor noştri pe cine să ia, sau pe cine nu se ia, dar trebuie să fim atenţi. O apropiere a PNL de PDL pune serios sub semnul întrebării funcţionarea USL. Trebuie să ne gândim serios dacă vrem să rupem USL, sau vrem să-l păstrăm. Cred că până la urmă nu vom ajunge acolo. Într-un judeţ unde un lider important PDL a fost ani de zile într-un scandal foarte mare, într-o luptă serioasă şi cu PNL şi cu PSD şi de a doua zi să intre în USL e o problemă şi dacă aceste cazuri se înmulţesc începem să avem probleme în judeţe şi atunci există riscul foarte mare să apară fisuri din judeţe. La Mehedinţi, am vorbit cu d-nul Duicu, care era foarte nervos după ce a intrat dnul Stănişoară, a declarat Liviu Dragnea”.

 

 Este evident că presa și analiștii care doresc cu disperare destrămarea USL, la fel ca politicienii din categoria „resturi reevaluate la parlamentare” combat furibund trecerea lui Stănișoară la PNL și probabila trecere a unei mari mase de pedelepre la USL. Pentru că este clar faptul că nu toate pedeleprele sunt de dreapta. Unele sunt de stânga. Rău de tot. Mai de stânga decât Ponta, Dragnea și chiar Iliescu.

Crin Antonescu a dat niște explicații. Detaliate. La „Adevărul”, la „Gândul”, în conferințe de presă și pe holurile Parlamentului. Iau de la „Agerpres”: ''Dacă este nevoie, eu sunt gata să port o discuţie în cadrul USL (referitoare la faptul că PNL aprobă venirea în rândurile liberalilor a unor membri PDL care au demisionat din partidul pe care îl reprezentau -n.r.). În orice caz, ceea ce spunea şi domnul Dragnea şi am spus şi eu, nu există niciun fel de dubiu că suntem capabili să nu lăsăm să fie create astfel de fisuri de către oameni care nu fac parte din USL. Pe de altă parte, eu nu am stat să număr câţi oameni din PDL au venit până acum în PNL şi câţi oameni din PDL s-au dus în PSD. S-ar putea să avem rezultate surprinzătoare. Au fost numai două veniri - una s-a întâmplat demult, vorbim de fapt numai de una, aceea a domnului Mihai Stănişoară. A descrie această întâmplare ca pe un exod, în termeni biblici, mi se pare exagerat. Acest singular arată că nu există niciun fel de motiv să punem problema în termeni de exod. Eu am vorbit despre o percepţie legată de un presupus exod, de o venire în masă de la PDL la PNL. Nu este adevărat. Nu există riscul unei asemenea percepţii. Sunt convins că liderii PSD şi noi vom şti să o preîntâmpinăm''.

Încep să cred că „exodul pedeleprelor” este ca apocalipsa. Deocamdată este anunțat însă nimeni nu îi cunoaște amploarea. De el se tem toți. PSD se teme că PNL își va majora, semnificativ, numărul de membri și, pe cale de consecință, va deveni o putere politică mai mare decât au calculat ei. PNL se teme la rândul lui că nu va putea gestiona un astfel de exod, mai ales se tem liderii locali care își văd amenințate pozițiile de către eventualii portocalezi care vor dori să ajungă în PNL. PDL se teme că va rămâne doar cu Băsescu, Udrea, Macovei și panaramele care au trădat PNL la un moment dat și care acum au aflat, de la Antonescu, că nici o ușă liberală nu li se va deschide. Toată lumea se teme. Eu nu am de ce. Este ca la oaste. Numărul de luptători ce se ia în calcul este dat de cei valizi. Așa și aici. Cei capabili să facă politică sunt cei valizi, înscriși deja în partidele politice sau figurând ca simpatizanți ai acestora. Când ai de luptat, apelezi la cei valizi, în cazuri cu totul și cu totul excepționale apelezi la femei, copii și bătrâni sau la invalizii cu grade mai ușoare de invaliditate. Dacă tot se supără unii de pe margine și critică mișcările de personal în politică, le recomand să vină ei și să întărească partidele. Altfel, ar fi bine să tacă.

Băsescu vrea la Parlament.

Băsescu a făcut cerere să se adreseze parlamentului. Este constituțional. I se face voia. Mâine, marți, va vorbi în aula Parlamentului. Iar asta înseamnă că va vorbi parlamentarilor chiar dacă un mare număr dintre parlamentari au declarat deja că nu vor fi de față pentru că îl consideră ilegitim. De la referendumul din vara trecută fraudat de CCR în cârdășie de DNA și CSM.


Nu este greu să vedem și pentru ce vrea Băsescu să se adreseze Parlamentului. Iau de bază comunicatul lui din 4 martie 2013 (aici).

Va fi o temă de politică externă. Aproape sigur. Numai că eu am o altă abordare. Relațiile de orice natură cu statele membre ale Uniunii Europene sunt mai aproape de politica internă decât de politica externă, așa că aceste relații nu mai au ce căuta în portofoliul atribuțiilor Președintelui României. Probabil că se va lega și de relațiile cu Statele Unite sau Rusia, de exemplu, pentru a avea motiv să se încadreze în limitele atribuțiilor președinției.

Eu sunt curios dacă parlamentarii USL îl vor lua ca exemplu pe Crin Antonescu care nu va participa la „eveniment”.

Am citit unele comentarii care reproșează lui Crin Antonescu poziția. Că a primit voturile cetățenilor pentru a participa la toate acțiunile Parlamentului. Și da, și nu. Eu de exemplu, nu sunt de acord ca parlamentarii PNL+PC și PSD să participe la clovneriile lui Traian Băsescu. Eu i-am votat să îi ia puterea lui Băsescu, nu să i-o confirme.

Îmi doresc ca auditoriul lui Băsescu să fie compus doar din „parlamentarii” redistribuiți pe baza legii catastrofale a alegerilor parlamentare. Parlamentarii care nu ar trebui să existe în Parlament. La fel de ilegitimi ca Băsescu.

Coagularea dreptei. „Oastea” PNL.

Eveniment: Mihai Stănișoară, prim-vice al PDL, mâna dreaptă a președintelui Vasile Blaga, a trecut la PNL. Ieri. Conferință de presă la PNL, Crin Antonescu anunță evenimentul, ziariști cu întrebări incomode, comentarii virulente contra în presă. Pe facebook aceeași situație. Ici-colo câte un comentariu favorabil trecerii, nu din dragoste de Stănișoară, ci din considerente pur politice. La care mă asociez.

Amănuntele picante cu care jurnaliștii și comentatorii politici și-au amestecat informația nu au relevanță. Au doar rolul de a sensibiliza mai mult cititorii dispuși să își verse necazul în comentarii. Să aibă și cititorii portocalii sau anti-PNL un punct de sprijin când se raportează negativ la eveniment.

Voi fi altfel. Sincer, anunțul cu Stănișoară m-a surprins. Negativ, nu îmi place individul. Este unul dintre cei care au lucrat pentru guvernările Băsescu-Boc-Ungureanu. Sunt sigur că întrebat, acum, dacă își menține considerentele pentru care a cauționat guvernările Boc, va spune că „Da”. De fapt, în anunțul făcut a declarat, tranșant, că nu regretă ce a făcut până atunci și că demersul lui este unul eminamente politic. „Prezentul și viitorul dreptei în România îl reprezintă PNL iar el este un om de dreapta. PDL reprezintă trecutul”. Aceste nuanțări îl arată ca fiind nu un membru de partid oarecare ci unul pragmatic. Merge cu partidul care dă valoare principiilor după care se conduce. Nu are sentimente pentru un partid oarecare, pentru un grup de oameni care formează o comunitate ideologică. Se duce acolo unde poate face ce consideră că răspunde necesităților lui politice. Trebuie să recunosc că o astfel de poziție este de apreciat. Suntem împreună dacă avem aceeași direcție. Nu încap sentimentele.

Faptul că am avut un sentiment negativ îmi spune că eu sunt cel slab. Aceată postare are rolul de a arăta că regret sentimentalismul politic față de persoanele politice. De fapt, am confundat un interes general cu unul particular. Partidul liberal, cu întreaga lui istorie, cu ideile pe care le promovează de peste 100 de ani merită sentimentele susținătorilor lui. Trebuie însă să admit că persoanele care populează și lucrează pentru PNL pot fi agreabile sau nu, funcție de fiecare persoană în parte. Din moment ce PNL are de câștigat pe scena politică din activitatea tuturor membrilor săi, sentimentele negative față de un membru sau altul trebuie ținute în frâu. Sper să fiu mai atent în viitor și să nu mai sar de fund în sus la fiecare cooptare sau plecare din PNL.

Buuuun. Până aici am clarificat partea personală. Trebuie să tratez partea politică așa cum o văd, fără sentimentalisme.

De ani de zile se vorbește despre coagularea dreptei. Că vrem sau nu, în percepția publicului unele persoane sunt considerate a fi politicieni de dreapta sau simpatizanți ai dreptei. PNL are ca obiectiv strategic în politica națională și europeană poziționarea clară, fermă pe partea dreaptă a scenei politice. Pentru aceasta, PNL trebuie să atragă în rândurile sale toate personalitățile cu notorietate care activează pe scena politică de dreapta precum și personalitățile din societatea civilă care au sau simpatizează cu ideologiile de dreapta. Ceea ce se întâmplă permanent. Se întâmplă pentru că PNL a ales să își deschidă porțile și să se manifeste pe scena politică ca o forță politică și nu doar ca o orientare politică. Cu toate riscurile pe care această deschidere le presupune.

Este evident că pe scena politică românească avem un număr limitat de persoane care au ales să facă politică la nivel înalt. Ele sunt deja, în marea lor majoritate, membri ai unor formațiuni politice. Destul de rar, din rândul societății civile, ies în evidență personalități care aleg să activeze politic. Toți cei care vor să facă politică vor alege partidul care oferă garanția liniei politice alese, au potențialul de a ajunge la guvernare pentru a aplica respectiva linie politică sau sunt deja la guvernare. Ne aflăm în fața unui fenomen așteptat de ani de zile. Coagularea dreptei. O coagulare cu atât mai necesară cu cât stânga politică a ajuns la apogeu. PSD este la un maxim politic cu potențial de creștere dacă dreapta va mai rămâne divizată. De aceea PNL trebuie, este obligat să accepte în rândurile sale pe toți cei care vor să activeze pe scena politică de dreapta. Chiar dacă în discursul politic de până mai ieri, cei care vin la PNL au folosit cuvinte grele și acuze la adresa PNL sau a liderilor acestuia. Cum este cazul lui Stănișoară.

Este foarte important ca această coagulare a dreptei să fie accelerată. Anul viitor avem alegerile europarlamentare și ar fi benefic pentru dreapta românească să dea cât mai mulți europarlamentari pentru grupul ALDE. Dacă nu mai mulți ca PSD, cel puțin la nivelul PSD. Apoi vom avea alegerile prezidențiale iar PSD trebuie să știe că PNL este destul de puternic pentru a răspunde politic unei eventuale abateri de la înțelegerea dintre cele două partide cu privire la candidatul unic al USL. Dacă PNL ar rămâne, așa cum doresc unii, cu ochii pe pereți pentru a număra caii verzi, în mod sigur ar slăbi. Ar permite PDL să se refacă după înfrângerile din 2012 și PSD să crească mai mult în putere. Fiind foarte activ acum, PNL arată că are putere, arată că are stabilitate. Și organizațională și politică. Iar cele două stabilități sunt cele care atrag pe cei care vor o viață politică cu potențial. În consecință, PSD va rămâne la puterea de acum iar PDL, în special Traian Băsescu, nu vor mai tulbura scena politică.

Analiștii portocalizați trag semnalul de alarmă că PDL va fi absorbit de PNL. Posibil. Însă nu toți pedeliștii de azi vor ajunge în PNL. Există niște limite peste care nu se trece. Limite comunicate presei periodic de către conducerea PNL. Băsescu, Boc, Udrea, Macovei și „cățeii” lor au ușa închisă. Fără PDL aceste persoane sunt în afara scenei politice. Se pot juca de-a politicienii în formațiunile de buzunar ale lui Ungureanu și Neamțu. Chiar și în PNȚ-CD-ul lui Pavelescu. Dacă vor cuceri puterea în PDL, pot să îl ducă la limite cât mai mici în percepția publică și să chibițeze de pe margini luptele politice dintre PNL și PSD. Aaaaaa, să nu uit, să aplaude pe „varan” care își crește partidul zi de zi cu membrii lor.

PSD este o oaste politică redutabilă. PNL trebuie să devină o oaste politică la fel de redutabilă. Puterea nu se negociază. Puterea se cucerește. Cucerirea puterii politice face, că vrem sau nu, victime politice. În special în rândurile celor care pun sentimentele mai presus de obiectivele organizației. Nu poți face politică doar cu sentimentele. Dacă ai sentimente prea puternice, pui în pericol organizația. Exemplul cel mai la îndemână este PDL. De la pragmatism politic a ajuns o organizație dominată de sentimentalism. Nu mai este un partid, este o anexă a „casei” Băsescu. O formațiune de slujitori. Se comportă ca niște slugi ai „casei” Băsescu. Slugi care nu mai au țară. Au doar un stăpân. Comportamentul lor „politic” a devenit antinațional. Nu mai au treabă cu România. Din acest motiv vedem cum politicienii din PDL aleg să plece la PNL sau la alte formațiuni politice care dețin puterea și au capacitatea să o dețină și în viitor.

Coagularea dreptei trebuie accelerată. Timpul este foarte scurt. Frunzăverde, la fel ca alți lideri ai PNL, confirmă faptul că vor urma alte veniri la PNL din PDL. Înseamnă că în teritoriu se lucrează intens la atragerea liderilor locali cu notorietate și putere și că semnalele sunt pozitive. Venirea lui Stănișoară va fi stimulativă pentru alți lideri locali sau de la nivel central din PDL să facă pasul către PNL. Va trebui să acceptăm acest fenomen în curs de desfășurare.

Va fi interesant să văd cum vor reacționa cei din presa subordonată lui Băsescu. Aseară, la Turcescu, Cristoiu era foarte mirat. La fel și Turcescu. Căutau ei ceva dar nu găseau. Mare lucru dacă nu cumva, în scurt timp, vom vedea cum cei doi și susținătorii lor „reevaluează” PNL ca principală formațiune de dreapta în România. Mi se face pielea găină la gândul că urmează viitoare laude ale lui Turcescu și gașca de la B1 sau de la Evenimentul Zilei pentru PNL și politica lui „glorioasă”.

Iar despre Schengen. Corlățean, Băsescu ...

Mediafax publică punctul de vedere al ministrului de externe Titus Corlățean cu privire la aderarea la Schengen: "Care este concluzia? Dacă noi nu vom obţine o decizie corectă, legitimă, (înseamnă - n.r.) faptul că acest proces bazat pe nişte criterii de vechime, pe un Tratat European, nu mai este credibil. Nu mai este credibil, nu mai sunt interesat să fac parte din acest proces. Şi e bine de reţinut. (...) Aşa cum am trăit fără Schengen, putem să trăim în continuare. Prezentăm, scoatem paşaportul, companiile, inclusiv cele occidentale, vor pierde bani şi dacă UE va dori la un moment dat, sau cei care se opun, să invite România, să o facă".

Opinia mea este că unele centre de putere din cadrul UE au exagerat, nepermis de mult, cu aderarea la Schengen a României și Bulgariei. Practic, pentru aderarea la Schengen, noi am preluat și adoptat legislația necesară începând cu anul 2000, am lucrat intens - chiar „foarte intens” cu sprijinul Germaniei, Franței, Spaniei, Olandei, Danemarcei, Suediei ... pentru dotarea materială și adoptarea procedurilor de control la frontieră și pe teritoriul național al străinilor etc. S-au băgat bani mulți în securizarea frontierelor și controlul străinilor. A tuturor frontierelor, nu doar cu privire la controlul documentelor de călătorie în punctele de trecere. Bani din bugetul național, bani din fondurile europene. Bani mulți. Am ajuns la nivelul de sus al securizării frontierelor. Frontierele românești sunt printre cele mai performante putând prelua, cu brio, o parte a efortului de securizare a teritoriului european. Așa cum este, de fapt, scopul Acordului Schegen și a Acordului de aplicare plus alte documente care le completează.

Pe undeva, înțeleg ieșirea lui Corlățean. Doar că această vorbă trebuie completată cu măsurile ce impun începerea controlul la frontiera Schengen (cu Ungaria) așa cum se execută el în Marea Britanie. Ani și ani de zile noi am scos de sub control cetățenii UE. Ai noștri sunt supuși controlului și urmăririi polițienești. Raportul România-statele Schengen nu este egal.

Băsescu, cel vinovat pentru ratarea aderării la Schengen, iese acum ca râia în față și îl observă pe Corlățean. Jegos. Confirmă statutul de slugă pe care îl are față de unii lideri ai cancelariilor europene.

Știu cum se poartă astfel de negocieri și mai știu că întârzierea aderării noastre la Schengen se datorează slăbiciunii de care a dat dovadă Traian Băsescu și gașca lui de incompetenți de la Cotroceni. Pentru mine este evident că nu Ministerul de Externe a planificat și stabilit strategia de aderare ci Traian Băsescu și Cotroceniul. În plus, Băsescu și miniștrii de la interne impuși de el au fost niște mari habarniști: Blaga și Igaș. Tusea și Junghiul. Plus că au înlocuit specialiștii pe frontiere cu habarniștii de la poliție, pupincuriști de seamă doritori de grade și funcții inaccesibile în poliție.

Un PSD-ist vrea scandal ? Cine este acela ?

Ieri eram pe Realitatea.net. La calculator. Tra-la-la și tra-la-la. Citeam altceva. La un moment dat aud de spotul cu personalitățile social-democrate. Printre ele, Mihai Tănăsescu. Hai, treacă-meargă. Apoi, George Maior. Șeful SRI. Aici, deja, nu mai este în regulă. Pe de o parte, activitatea lui Maior la SRI nu are treabă cu social-dmocrația, pe de altă parte, este încă șeful SRI. Spotul inducea ideea că George Maior este un social-democrat activ. Pe cale de consecință, vrem nu vrem, ar fi trebuit să admitem că instituția numită SRI este o structură social-democrată ancorată politic la guvernarea Ponta - premierul fiind și el personaj al spotului.

După reacția de surprindere și neplăcere m-am gândit că este o acțiune diversionistă. Sincer, am bănuit că cineva care are interesul să denigreze USL, să îl rupă, s-a deghizat în social-democrat și a comandat spotul. Am pus întrebarea : cui folosește ?

Acum, un scandal în USL folosește PDL, FC și altor mici grupulețe politice uitate de timp. Totuși, campania asta costă niște bani. Trebuie văzut cine este acel potent financiar care are de gând să dea niște bani pentru un câștig politic. Gândul m-a dus la PDL și FC. În această idee am scris și pe facebook. Totuși, apare „un pesedist” în ecuație. După cum arată Cosmin Gușă mai jos. Iar în ultimul timp a ieșit în evidență cu o poftă nebună anti-PNL și în special Crin Antonescu noul deputat PSD Sebastian Ghiță, proprietarul România Tv.

Preiau de la Realitatea Tv explicațiile date de conducerea postului:

„Social-democraţii europeni flirtează cu SRI. Cel puţin cu directorul Serviciului Român de Informaţii, George Cristian Maior, cel care apare în 10 spoturi comerciale şi mai multe bannere derulate pe mai multe televiziuni şi site-uri, inclusiv Realitatea TV şi REALITATEA.NET.

Reclamele au un scenariu asemănător: prezintă un lider socialist european important, precum Martin Schulz, Hannes Swoboda, fostul premier britanic Tony Blair sau preşedintele Franţei, Francois Hollande, după care se face tranziţia către reprezentanţii social-democraţiei româneşti. Adică spre premierul Victor Ponta şi surpriză! spre două nume care nu mai fac parte activ din rândurile PSD: fostul ministru de Finanţe din Guvernul Adrian Năstase şi ulterior reprezentant al României la FMI, Mihai Tănăsescu (în prezent vicepreşedinte al BEI) şi actualul director al SRI, George Cristian Maior.

Tănăsescu este autosuspendat de mai mulţi ani din PSD şi a fost vehiculat de mai multe ori ca variantă de premier tehnocrat, în timp ce George Cristian Maior a fost numit în fruntea SRI de către preşedintele Traian Băsescu în 2006, după ce anterior, fusese senator PSD şi ambasador.

Maior, vedeta reclamelor pesediste
Surprinzător este faptul că cele 10 reclame amintite se concentrează asupra şefului SRI. Acesta este prezentat pe larg, vreme de câteva zeci de secunde. "Social-democraţia românească este reprezentată şi ea de figuri politice cu potenţial: Victor Ponta, actualul premier, cel mai tânăr premier pe care l-a avut odată România. I-am putea aminti apoi pe Mihai Tănăsescu, vicepreşedinte al BEI şi pe George Cristian Maior, director al SRI. Cariera politică a acestuia a fost precedată de o carieră politică în diplomaţie şi ambele au fost dublate în permanenţă de preocupările ştiinţifice ale lui George Cristian Maior, doctor în drept internaţional şi autor al mai multor studii şi cărţi", e doar un astfel de exemplu.

Contactat de REALITATEA.NET, purtătorul de cuvânt al SRI, Sorin Savu a declarat că instituţia „nu a făcut niciun fel de demers în acest sens. Nu mi s-a cerut punctul de vedere, nu mi s-a cerut acordul. Vom lua măsurile inclusiv în justiţie pentru o asemenea situaţie. Noi regretăm că se încearcă atragerea serviciului în dispute politice. Şeful SRI îşi manifestă clar echidistanţa politică”, după care a spus că va reveni cu precizări.

Mai mult, fostul ministru de Finanţe Mihai Tănăsescu declară că nu ştie nimic despre acest subiect. „Nu ştiu despre ce vorbiţi, eu nu sunt în ţară, nu am prea mult acces la televizor. Nu trebuiau să-mi ceară acordul pentru aşa ceva.”, susţine Tănăsescu.

Guşă: Comanda vine din zona unui pesedist

"Este un lucru fără precedent, din experianţa pe care o am în industria media, care a ridicat semne de întrebare. În urmă cu câteva zile, când s-a primit comanda de spot comercial, plătit - să fie bine lămurite treburile, am spus că e un lucru normal de promovare, se practică în Europa între grupurile parlamentare. Când am văzut alăturarea unor oameni care nu au angajare politică, alături de Ponta, s-au trezit semne de întrebare. Vorbim de personalităţi - Tănăsescu şi George Maior - care nu mai au etichetă poltiică. Am înţeles că nu s-a cerut acordul niciunuia dintre cei 3 implicaţi, Ponta, Tănăsescu, Maior. E un scenariu ciudat de politică dâmbovieană, îşi asumă implicarea unor persoane într-un scandal - de natura să destabilizeze intern USL şi ar putea să se constituie ca replică la intrarea lui Klaus Johannis în PNL. Există un site pe care nu şi-l asumă nimeni, social-democratia.eu, o societate care a comandat ca spotul să apară, companie de publicitate foarte apropiată de afacerile unui lider social-democrat care ar dori să-şi facă pârtie şi să tulbure puţin apele", a declarat directorul editorial al Realitatea TV, Cozmin Guşă.

"Cred că ar fi important pentru acel lider să explice cum şi-a permis să implice în spot primul ministru şi directorul SRI. Să vă dau informaţia în exclusivitate - nici în ce îl priveşte pe Ponta, nici pe Maior nu s-a cerut acord de a fi implicaţi într-un spot de sorginte politică", a adăugat Guşă.

Acesta a precizat că spotul va fi retras de la difuzare.
Antonescu: Se vede că Ponta e ajutat de servicii

Preşedintele Senatului, Crin Antonescu, a făcut o declaraţie ciudată, joi sear la Realitatea TV:"Dacă serviciile îl asistă pe Victor Ponta, e un lucru absolut normal pe care îl salut, e premier şi e normal ca ceea ce pot oferi serviciile - informatii (să-i ofere, n.r) Eu cred că serviciile îl ajută, se vede că îl ajută, inseamnă că serviciile îşi fac datoria şi avem un premier puternic".

Un site, social-democrația.eu, fără identitate, dar cu peste 45 de susținători - unii sunt pe facebook -, își „asumă” identitatea acestei campanii:

Nu spune cine sunt autorii articolelor publicate, nu are identitate. Poate fi al oricui. Rămâne, de bază, informația lui Gușă care afirmă că spotul - comandă plătită - vine din zona unui pesedist.

Să fie Sebastian Ghiță autorul acestei campanii ? Posibil. Se cuvine atunci a vedea ce va face Victor Ponta și PSD. Pentru că din declarația purtătorului de cuvânt al SRI se desprinde ideea că instituția va acționa pe autorii spotului inclusiv în Justiție.

Pentru că sunt pe blogul meu am posibilitatea să concluzionez că acțiunea pute portocaliu. Îmi confirmă „zvonul” potrivit căruia în 2014 se va încerca o schimbare majoră în relațiile din USL, o rupere a acestora, pentru realizarea unei noi majorități parlamentare în care PSD să se alieze cu PDL și resturile pentru a duce pe Victor Ponta la președinție și pe Traian Băsescu la conducerea Guvernului. Bani pentru campanii sunt, spotul și site-ul de mai sus sunt dovada faptului că intenția de a rupe USL este o realitate. Consecințele nu pot fi decât cele induse. Nu cumva Ghiță o fi și în spatele „zvonului” cu Băsescu premier ?