Procurorii nu reprezintă Justiția !

Aseară, la Gâdea, Oana Stancu a făcut niște afirmații care ar trebui luate și înscrise „cu sânge” în „cartea neagră” a realităților sociale din România de azi. A arătat, foarte exact, că în Românie suntem prinși în cercul vicios al bunului plac instituțional. Parchetul cu procurorii lui, indiferent de atribuții, Serviciul Român de Informații și institutul de cercetare criminalistică care face ca cererile și interesele procurorilor și ale SRI să devină probe împotriva persoanelor incomode politicienilor puterii care îi controlează (sau, de ce nu, sunt controlați de aceste instituții).

Faptul că o personalitate a Antena Grup a ajuns la DNA (?!) ca urmare a unei plângeri penale a RCS&RDS este doar o mică parte a problemei. Din ce a apărut pe piață este o plângere a sinistrei companii RCS&RDS că a fost obligată să încheie un contract cu Antena Grup în urma unui „șantaj”. Să îmi fie cu iertare, de ce au semnat contractul ? De ce nu au mers într-un proces civil dacă Antena Grup a vrut să introducă clauze leonine ? În fine, aici este vorba mai mult despre actul abuziv al RCS&RDS care a scos din grila lor de programe posturile Antena Grup provocând un scandal imens cu proprii abonați și reacția CNA. RCS&RDS a acționat politic, Antena Grup fiind ostilă, realmente, lui Traian Băsescu și gașca. Iar RCS&RDS fiind de fapt unul dintre marii susținători ai lui Băsescu. Reclamația penală la DNA este o aberație. Unde este actul de corupție între doi actori privați ? Nu poate exista așa ceva. Aici sunt aplicabile prevederile dreptului civil cu privire la contracte și ale dreptului comercial privind derularea acestora și soluționarea litigiilor între părți.

Ca să închei cu contractul, prin semnarea lui de către RCS&RDS orice instanță poate constata că respectivii au acceptat condițiile contractului. Pentru că, fără putință de îndoială, RCS&RDS avea posibilitatea să aleagă.

Ca atare, plângerea penală este parte a unui conflict comercial pe care RCS&RDS l-a dus în sfera politicului prin apelarea la ajutorul procurorilor. Iar eu, cetățeanu român, beneficiar al protecției procurorilor potrivit Constituției în fața abuzurilor de orice fel care îmi afectează viața, liniștea socială, integritatea etc. mă întreb: care este pericolul social pentru mine, cetățeanul, din toată tevatura asta ? Nu am găsit. Atunci ajung la concluzia că este, de fapt, un serviciu politic, benevol, al procurorilor în favoarea unor privați având va suport logistic banii mei. Da, eu, cetățeanul, plătesc mendrele procurorilor care fac serviciul public de favorizarea a unora în dauna altora. Departe, foarte departe de rolul și funcția lor publică.

Exemplul acesta confirmă semnalul de alarmă dat de Oana Stancu. Noi, cetățenii români, nu avem nici un mijloc legal de apărare împotriva abuzurilor procurorilor din România, împotriva abuzurilor lucrătorilor din SRI, împotriva abuzurilor celor de la acel institut de cercetare criminalistică care sunt capabili să falsifice probe pentru a satisface dorințele bolnave a celor îmbătați de puterea politică.

Clarificări date de Crin Antonescu cu privire la Constituție

Procesul demarat de USL de revizuire a Constituției suscită un interes imens. La un moment dat aveam senzația că se vor face „mici cârpeli”. Pe zi ce trece, pe măsură ce dinspre liderii USL vin clarificări peste clarificări încep să cred că revizuirea va fi destul de serioasă, că au fost identificate acele probleme care au nevoie de mai multă corectare. Am ascultat aseară explicațiile lui Crin la Oana Stancu. Am citit explicații date de acesta jurnaliștilor. Am citit și comentarii ale unor „gică contra”.

Se face o oarecare tevatură pe ideea că în Constituție nu va fi înscrisă „contribuția Casei Regale” la modernizarea României. Unii sunt supărați că nu vor fi introduse prevederi care să stipuleze că România este un stat creștin-ortodox, că nu se dă Bisericii un rol statal etc. Cei care „reclamă” astfel de lucruri sunt în eroare. Constituția nu este carte de istorie, este legea supremă care privește fundamentele statului român. Cetățenii cu drepturile și libertățile lor fundamentale, instituțiile statului și lucrul acestora, puterile statului și raporturile dintre ele.

Iau de la Agerpres o „știre”. Este însă doar una dintre știrile de care mă folosesc. Nu cuprinde totul. Are însă suficiente informații care îmi arată că treaba este foarte serioasă.

Aseară, m-am bucurat enorm atunci când Crin a arătat că au propus o definire clară a „puterii judecătorești”. O definire înseamnă, după mine, că s-a ajuns la concluzia că este necesar, după atâți ani, să se spună clar, în actul constituțional, ce este puterea judecătorească și care este întinderea ei. Cât este ea de mare. Mi-a plăcut și faptul că a specificat că puterea judecătorească este a ICCJ și a structurilor teritoriale ale acesteia. Fără nici un dubiu. Că CSM poate fi condus doar de un judecător. Precizarea are o mare importanță. Procurorii rămân magistrați însă nu fac parte din putere.

Cu privire la Președintele statului se vor face precizări privind întinderea atribuțiilor acestuia. Îi rămân ca domenii de acțiune doar politica externă și de securitate. Atât la nivel intern cât și extern. Nu știu dacă vor umbla la CSAT însă, după părerea mea, ar trebui să se umble. Fie să fie desființat și atribuțiile de coordonare a forțelor de apărare și securitate națională să treacă la un organism care se înființează în situații de criză sub controlul Parlamentului fie să rămână însă fără a mai dubla Guvernul. Pentru că Băsescu asta a făcut până acum. A dublat Guvernul cu CSAT. Pentru că acolo a introdus „spre aprobare” toate tâmpeniile privind „obiectivele strategice de securitate națională” unde au apărut economia, comerțul, sănătatea, învățământul, justiția etc. Aprobările în CSAT au devenit „obligatorii” pentru miniștri astfel că Băsescu a pus mâna pe toate instituțiile statului.

Parlamentul se va întări. Nu îmi place că rămân ordonanțele și ordonanțele de urgență. Nu îmi place de loc. Este vorba despre legiferare aici, este vorba despre nașterea unor raporturi juridice care produc efecte și știm cu toții că unele ordonanțe, simple sau de urgență, au fost respinse sau modificate sever de Parlament. Nu ne putem juca cu raporturile juridice în așa hal. Menținerea lor ca atribut și putere a Guvernului menține o stare de bulibășeală în raporturile dintre Parlament și Guvern. Este inadmisibil. Eu unul nu agreez menținerea ordonanțelor în Constituție. Avem suficiente legi cu caracter general care acoperă toate domeniile de acțiune umană. Guvernul ar trebui să emită hotărâri de guvern care să stabilească procedurile de urmat în cazurile în care, de obicei, se emit ordonanțe. Toate drepturile pentru care se emit ordonanțele sunt prevăzute în codul civil. Toate. Cu referire la articolele din acest cod să se emită hotărâri care să specifice cine anume are un drept de explorare, exploatare, concesiune etc.

Consider, în final, că treburile merg spre bine, din punctul meu de vedere cu unele minusuri. Mă bucură faptul că a fost acceptat de comisie amendamentul lui Chiuariu privind demnitatea umană ca fundament al statului de drept. Foarte bine. Trebuie însă ca toate celelalte prevederi constituționale să aibă în esența lor această teză fundamentală. Totul trebuie raportat la demnitatea umană pentru ca statul să fie al oamenilor și nu al instituțiilor sale. Mai mult, CCR ar trebui obligat să „judece” în contencios constituțional, în primul rând, dacă prevedea contestată a încălcat sau nu demnitatea umană. Abia apoi să meargă pe firul judecății să vadă dacă alte prevederi constituționale au fost respectate.

Eu unul sper ca treaba să meargă bine. Fac precizarea că cei de vârsta mea am avut constituțiile noastre. Sincer, îmi doresc ca aceasta să fie o constituție care să mă mulțumească, în cea mai mare parte. Plecând de la zicerea că „fiecare generație ar trebui să aibă constituția ei”, mă gândesc că această constituție revizuită ar cam trebui să acopere speranța de viață a unei generații. Să nu mai avem, în viitor, epoci ca a lui Ceaușescu sau Băsescu, epoci negre pentru întreaga națiune.

Oettinger neonazistul

Gunther Oettinger, comisar european pentru energie, membru CDU - creștin-democrat german -, politician cu state vechi, promotor al politicilor de forță față de celelalte state europene, contestat vehement de multe ori pentru poziții absolut dubioase, atât în țară cât și în spațiul UE își permite, hahalera, să aibă aprecieri denigratoare la adresa altor state. Își permite pentru că alte state stau și înghit măgăriile Berlinului. Italia „neguvernabilă” a reacționat, presa italiană cerând demiterea individului, Cancelaria germană ieșind în grabă la presă cu „aprecierea” că Germania nici nu se gândește să susțină, cu referire la Italia, aserțiunea lui Oettinger.

Și Corlățan așteaptă explicații. Agerpres. Și eu, cetățeanu român, aștept să fiu informat de Corlățan, ministrul meu de externe, asupra explicațiilor pe care le dă Germania, Barroso sau scuzele neonazistului Oettinger. Aștept. Pe Wiki, creatura are o prezentare suficient de lămuritoare.

Mă simt deranjat de comportamentul germanilor față de noi. Mă simt deranjat profund. M-am hotărât să boicotez toate produsele germane. Din banii mei dar și pe banii altora din afara Germaniei, pe produsele și serviciile lor (unele de mântuială), Germania prosperă. Germania este autoarea marii minciuni a secolului cu austeritatea ca măsură de salvare a Europei. De fapt, salvarea băncilor germane și a altora care lucrează în cârdășie cu cele germane. La noi, sluga lui Merkel, sinistrul Traian Băsescu a făcut chiar mai mult. A adus țara în sapă de lemn pentru a face loc mai multor produse și servicii germane împiedicate cumva de dezvoltarea românească.

Aștept. Aștept mai mult demiterea neonazistului german din funcția ocupată la Comisia Europeană. Poate nu ar strica să dăm voturi negative propunerilor germane.

PDL în „chinurile refacerii”. Mișcarea Populară intră în comă.

După ce PNL a exclus „cârtița” băsesciano-mereuistă numită Andrei Chiliman hop, de unde-de neunde, PDL anunță și el excluderi. Nume grele, băsescieni puri și duri, „voci critice” în stil Macovei (dementa de la Bruxelles), apropiate dementei, demenți și ei, cu stil de papagali politici. Niște copy-paste după lideri aiuriți de mai peste tot mapamondul.

Încearcă aburitorul Chiliman să țină pasul, să se bage și el în cărțile istoriei ca victimă a abuzurilor „Moscovei”, să aibă plăcerea de a vedea poporul plângându-i de milă, să vadă cum sare „de fund în sus„ cu adâncă stupoare clasa politică popular europeană pentru abuzurile ce i se fac aici, în țărișoara lui dar ... pauză. Lumea nu îl știe. Lumea de prin București măcar, darămite lumea „incultă” din provincie. Nu mai poate. PDL îi va lua fața. Fără menajamente. Păi ce, se compară el cu deja celebrul distrugător al învățământului românesc Funeriu (funebru personaj cu pretenții de intelectual). Sau cu Baconschi cel iubitor, „năprasnic”, de nuri feminini pe bani publici. Sau cu „eminentul” politolog de doi bani bucata Cristian Preda europarlamentar „degeaba” pentru România ? Nu, nu se compară. Nici cu Teodor Paleologu, jucăușul.

Propunerea pentru excluderea „cârcotașilor” vine de la „vest”. Alin Popoviciu, vice cu „vestul” la PDL. Poporul din vest, de acolo de la el, îi vrea afară pe cei care se chinuie să încropească din nimic, dar de fapt din resursele PDL, partidul iubit al lui Băsescu: Partidul Mișcarea Populară. Cică a depus „cererea” corespunzătoare la partid. A ieșit și Cezar Preda anunțând „cumplite” fapte săvârșite de pedeleii care au rămas, în fapt, pedelepre. Cică, știe el de la colegii liberali, că respectivii tot dau târcoale pe la ușile liberalilor, ba pe la centru, ba pe la periferie poate-poate sunt primiți și „binecuvântați” de liberali cu ceva acolo, chiar mărunțiș de e, pentru a trece aceste vremuri grele. În fapt, cam toți cei chitiți a fi dați afară sunt mai mereu cu ochiul și timpanul la ușa Mișcării Populare a lui Băsescu. Ar vrea ei la Băsescu însă nu prea pot acum, nu de alta, dar de poame bune ce sunt nici acolo nu pot intra așa ușor. Au ei ceva bube în cap de li se face selecție. Ca la intrarea în bandele infracționale sau organizațiile teroriste.

Normal că s-a iscat vervă. Presa băsistă este în derută. Cu cine să țină ? Care va fi învingătorul ? Nu mai au repere. Băsescu este pe ducă iar înființarea Partidului Mișcării Populare este doar o intenție. Prea mulți entuziaști care să îl „nască” (cum spun eu, „fete” cum spune un prieten) nu sunt. Mișcarea din PDL, dacă se va produce, tulbură cumplit zisa „naștere”. De aia a sărit în sus coana Nutzi, spaima Constituției. Lumea este tulburată. Dacă Blaga și echipa lui chiar ajung să facă treabă, atunci pedeleii au de ales. Rămân pedelei și mănâncă atât cât au sau trec în altă tabără și mănâncă de sub unghii.

Pe zi ce trece se prefigurează o despărțire din ce în ce mai clară de Băsescu. Acum, la rând, sunt oamenii lui. Oameni care pierd, în urma „curățeniei”, popularitatea. Oamenii din țară vor face socoteli. Nu este mare distanța de la „cel mai bun” la „o hahaleră”. Despărțirea de PDL cu scandal duce la despărțirea și de lumea politică activă. Oamenii lui Băsescu nu au „față” la membrii USL, UDMR nu lucrează cu „mărunțișuri”, minoritățile parlamentare merg doar cu puterea. Iar mărunțișurile vor fi, de se va „făta” și partidul lui Băsescu, Partidul Mișcarea Populară, Partidul Forța Civică, Partidul Național-Țărănesc Pavelescu, Partidul Noua Republică și ... ce o mai fi. Mărunțișuri născute să împiedice pe alții, mărunțișuri ce se vor mânca între ele.

Eu mă întreb. Va fi capabil PDL să renască ? Va avea suficient „sânge în instalație” Blaga să refacă PD ? Dacă nu, se va alătura la masa „canibalilor” politici de „dreapta”, se va hăitui cu ei și va dispare la coșul de gunoi al istoriei.

Chiliman a reușit ! Va pleca din PNL așa cum a vrut el. Dat afară. MRU întinde covorul roșu ?

BPN al PNL a făcut jumătate din treabă. A fost de acord cu excluderea lui Chiliman din PNL dar și a deputatului Diana Tușa (soția jurnalistului Iosif Buble de la A3). Agerpres.

Chiliman mai are puțin și reușește să plece din PNL dat afară păstrând astfel primăria Sector 1 București pentru Partidul Forța Civică. Mai mult, Forța Civică va avea un deputat în plus în Camera Deputaților. Pentru MRU este un succes. Destul de mic el, pentru că nu sunt mulți liberali care îl urmează pe Chiliman. Totuși este un succes. Pentru PNL este o pierdere. Pierde o primărie. Hm. O primărie. Da. Așa pare. Dar, ce consilieri are primăria ? Ce formațiuni constituie majoritatea „legislativului” de la S1 ? Bănuiesc că USL. Asta dacă nu cumva PSD va încerca o coabitare cu Chiliman și Forța Civică. Să vedem ce va face PSD partid specialist în coabitări.

Sunt curios, MRU va întinde covorul roșu pentru primirea lui Chiliman ?

USL sau alianța pe care băsescienii o tot „destramă”.

Azi, butonând la Tv, am ajuns și la B1. Incitant, pe burtieră, anunțau: Adevărul - Deputatul Alina Gorghiu despre destrămarea USL. Punct și punct.

Mă duc la „Adevărul”. Da, Alina a scris un material în care are formularea „destrămarea USL” dar nu în sensul că s-ar pregăti așa ceva ci în sensul că finalizarea obiectivelor alianței pentru perioada în care s-a constituit ar însemna, în cel mai înalt grad, o maturizare a politicii românești.Da, Alina face vorbire și despre alianțele care au fost distruse până la urmă datorită orgoliilor mărunte. Culmea, numitorul comun al tuturor alianțelor politice eșuate este nimeni altul decât Traian Băsescu.

M-am lămurit. Alina nu prevede destrămarea USL însă B1 al lui Turcescu are un material pe care îl va manipula, grosolan, în interes propriu. Oare câți telespectatori (chiar dacă nu sunt mulți) se vor uita și în ziarul „Adevărul” pentru a vedea ce și cum ? Puțini sau nici unul. Așa că, în mintea unor băsescieni se va naște ideea că liberalii vor „destrămarea USL” și vor saliva copios la gândul că Băsescu și lăzăroii lui au avut dreptate.

Of, Lăzăroiu. Ipocrit, chipurile inteligent, Lăzăroiu a anunțat ritos că destrămarea USL va duce țara la mare ananghie. Că destrămarea „ar fi bună” după alegerile europarlamentare. Haida-haida. Nu îl cred. Nu îl cred pentru că în ideea formării Partidului Mișcarea Populară destrămarea USL ar fi ca o cireașă de pe tort. Mai ales dacă destrămarea s-ar produce din cauza PNL care, normal, va fi aspru sancționat de populație, partidul urmând să intre într-un declin major iar parte dintre politicienii liberali care îl mai au încă în suflet pe Băsescu ar trece, urgent, la noul partid băsescian. Cu Chiliman și Moisescu în frunte.

Nu cred că USL se va rupe. Culmea, face ce face Băsescu și gașca lui care se ocupă cu propaganda și aduce mereu și mereu în prim-plan destrămarea USL. Tare mare supărare are Băsescu pe acest USL de nu poate trăi din cauza lui.

Se va naște Partidul Mișcarea Populară

Se va naște. Pentru că „așa a fost scris în stele”. Pentru că așa a hotărât „creatorul dreptei europene” în România, Traian Băsescu. Detalii aflăm din comunicatul Fundației Mișcarea Populară preluat de agențiile de presă, de presă și toți cei care au ceva de spus cu privire la „problemă”. Eu iau de la Agerpres.

Pe site-ul Fundației se face precizarea că aceasta nu se transformă în partid ci, la cererea membrilor săi, va înființa un partid care se va constitui în „brațul politic al fundației”. Probabil că partidul va purta denumirea „Partidul Mișcarea Populară”.

Programul viitorului partid va avea, evident, girul fundației. Nu va fi un partid de sine-stătător. Va fi legat ombilical de fundație. De la fundație vor pleca către partid toate deciziile. Cine va fi președintele partidului, care vor fi organele de conducere, care va fi programul, cine vor fi candidații pentru diferitele structuri administrative ... Totul se va hotărî la fundație, partidul având obligația să pună în aplicare deciziile. Bine, eu pot specula că Traian Băsescu va sprijini fundația cu deciziile politice, fundația le va transforma în deciziile fundației, partidul va aplauda înțelepciunea deciziei băsesciene și va umple spațiile de emisie ale televiziunilor cu voința politică a partidului care va face și va drege. Va fi penibil. Un talmeș-balmeș. Normal că EBA va fi candidata partidului „braț politic al fundației” pentru alegerile europarlamentare.

Câți membri are fundația ? Dintre cei care au internet și folosesc internetul în mod activ peste 3.000 și-au pus semnătura. Pentru un partid este necesar însă de mult mai mulți. Așa că se presupune că se va umbla, serios, pe la celelalte formațiuni politice în căutarea de aderenți. Cei mai la îndemână sunt în PDL, în gruparea Elenei Udrea care nu se dă în lături să declare public că PDL ar trebui să fie alături de partidul care se va naște. Atât de alături încât să se confunde cu acesta, dacă se poate cu, normal, renunțarea la Blaga și aliații lui care nu sunt pe placul lui Traian Băsescu. O invitație la canibalism politic în toată regula. Apoi, nașterea partidului băsescian va pune în mare dificultate Partidul Forța Civică. Spațiul politic strâmt în care evoluează cele două partide (cu generozite un 20-25% din votul popular), alături de PDL, PNȚ-CD Pavelescu, Noua Republică a lui Neamțu le va împinge fie la comasare (canibalism de dreapta) fie la blocarea tuturor. Sunt curios nu la declarațiile pe care le vor avea toate celelalte partide de pe „așa-zisa parte dreaptă” ci la acțiunile lor. Vor accepta MRU, Neamțu, Blaga și Pavelescu ca partidele lor să devină partide aservite viitorului partid băsescian ? Este mai mult decât evident că viitorul partid băsescian va bloca toate celelalte partide în evoluție. Iar la anul toate vor să participe la alegerile europarlamentare. Dacă vor forma o alianță, posibil viitorul Partid Mișcarea Populară va dori să fie partidul conducător. Va face PDL pasul înapoi ? Se va considera învins ? Ce va face MRU ?

Băsescu forțează. Știe că este șansa lui să câștige prin desființarea tuturor celorlalte partide care se reclamă de dreapta. Să le ia membrii activi - nu are alți membri activi de unde să ia, membri activi în politică nu apar din neant. Sunt tare curios dacă fundația lui Băsescu va avea capacitatea de a forma și înscrie un partid politic viabil. Sunt tare curios să văd care vor fi acțiunile partidelor care au devenit ținte pentru a fi „consumate” de viitorul partid băsescian. Sunt tare curios ce va face PDL. Înclin să cred că Blaga se va opune din toate puterile. Înclin să cred că o parte dintre băsescienii din PDL nu o vor mai urma pe Nuți ot Pleșcoi în aventura ei politică.

Vreau să văd cum vor reacționa partidele din USL. Îmi doresc să acționeze împotriva lui Băsescu. Una este coabitarea instituțională și alta este renașterea politică a catastroficului de la Cotroceni. Practic, acel nerealizat „Jos Băsescu !” are acum un rost. Mare. Sunt tare curios. Mai pe față, mai pe dos, PDL va trebui sprijinit pentru a rezista canibalismului politic băsescian.

Excluderi la PNL. Doar atât ?!

Moisescu și alți 11 colegi din Filiala PNL Sector 1 București au fost excluși din partid în urma unei ședințe în care s-a exprimat un singur vot împotrivă. A lui Ludovic Orban. Toți aderenți la Inițiativa România Liberală, toți ostili PNL, partid în care erau membri.

Săptămâna ce vine, se anunță noi excluderi, a celor care nu pot fi excluși de organizația din care fac parte, Chiliman și Diana Tușa, primar și deputat PNL. Este nevoie de acceptul altui organ. Mecanism intern de protecție a celor investiți de partid cu încredere pentru a-l reprezenta în fața opiniei publice.

Personal, absolut personal, consider că măsura este corectă și bine-venită. Pot specula că este făcută cu întârziere, pentru că cei în cauză au avut suficient timp pentru a dezbina organizații locale. Acum se fac excluderi la nivelul Filialei Sector 1 București însă este necesar să aflăm dacă se vor face și în alte organizații ale PNL, pentru că în mod sigur sunt și alți membri și susținători ai IRL încă membri ai PNL. Dacă s-a început „curățenia” la Sector 1 București, este normal să se continue la celelalte organizații. Sunt convins că la nivelul central al partidului se cunosc susținătorii lui Chiliman și Moisescu din organizațiile locale.

Membrii fondatori ai IRL. Liberali și foști liberali și membri ai Forței Civice. Partid advers. Fost membru al ARD, membru acum cu PNȚ-CD Pavelescu în construcția „Alianța DA”, epigon al vechii alianțe distruse de Băsescu. Prin grija lui Moisescu, IRL a semnat aderarea la „Alianța DA”. Suficiente probe pentru a face dovada că IRL s-a despărțit, în fapt, de PNL. Acum este corect ca toți membrii și simpatizanții IRL din PNL să fie dați afară din partid. Indiferent de consecințe. Chiar și consecința pierderii primăriei Sector 1 București. Chiliman, de mult timp nu mai acționează ca un membru al PNL la primăria de sector. De mult timp are „alianțe” proprii cu membri ai PDL, FC sau alte mișcări obscure manevrate de Băsescu și acoliții lui. Este timpul să se facă pasul cel mare și să fie trimis Chiliman la Băsescu, acolo unde îi este locul.

Îmi vin în minte momentele de la Filiala Sector 2 București, filială care poate fi un bun exemplu pentru modul exemplar în care s-a refăcut după dezastruosul mandat al lui Dan Cristian Popescu, acum vice-președinte sau prim (?!) al Forței Civice. Observ că în Filiala Sector 1 București este un număr mic de excluși. La care se vor adăuga Chiliman și Diana Tușa. În total 14 persoane. Organizația este însă una mare. Nu este exclus să fi plecat o parte dintre membri, mai curajoși, către Forța Civică. După alegerile interne în organizație se vede că aceasta este în viață, că nu este pro-Chiliman sau Moisescu, că are de gând să obțină rezultate pozitive și să câștige la viitoarele confruntări electorale. La fel a fost și la Sectorul 2. Au plecat un număr mic de membri după Dan Cristian Popescu, organizația devenind azi mult mai mare și mai puternică.

Nu este vorba doar despre excluderi. Este vorba despre o adevărată curățire a PNL de „neghină”. Urmează parlamentarele europene și apoi alegerile prezidențiale. PNL trebuie să acționeze ca un tot, unitar. Chiliman și ai lui sunt ca celulele canceroase pe corpul PNL așa că este absolut necesară intervenția „chirurgicală”.

După operațiunea din aceste zile nu este exclus ca unii membri ai PNL simpatizanți ai IRL sau dușmănind pe Crin Antonescu să plece. Nu este exclus însă și faptul că măsura luată de excludere a lui Chiliman și Moisescu să încurajeze alte persoane să se înscrie în PNL, actul de forță având, întotdeauna, o putere de atracție mare. Mulți oameni apreciază determinarea cu care conducerea unei organizații acționează. Faptul că în PNL există, fără nici un dubiu, libertatea de exprimare și că cei care au ceva de spus sunt ascultați atrage. Atrage pentru că este altceva față de alte organizații.

Chiliman și ai lui vor deveni membri ai altei formațiuni politice. Toate semnele duc către Forța Civică. Acolo însă, se vor lovi de interesele celor care îl susțin pe Mihai Răzvan Ungureanu. Dacă „supărăciosul” Chiliman își va vedea visul cu ochii, să fie desemnat candidat la Primăria Generală a Bucureștiului, îi va fi, cumva, fidel lui MRU. Posibil ca în proiecția FC să existe acest vis al lui Chiliman. Nu degeaba DCP este membru fondator al IRL. Culmea, dacă este să luăm prin comparație statutele partidelor, ar fi trebuit ca MRU să îi atragă atenția lui DCP și celorlalți IRL-iști că au aderat la altă platformă politică. Nu se produce „fenomenul” ceea ce îmi arată că IRL este, de fapt, organizația „civilă” a Partidului Forța Civică. Dacă mă uit la membrii fondatori, constat că Moisescu, Chiliman și Diana Tușa sunt singurii din PNL atrași. Ceilalți, în frunte cu Duca, sunt de mult timp alături de FC chiar dacă în paralel simulează liberalismul în așa-zisa organizație a bloggerilor liberali (juridic o simulație cu scopul de a înșela pe cei dispuși să fie înșelați).

Excluderile sunt absolut necesare. Paravanul „liberalismului” fluturat ostentativ de membrii FC și IRL este o simulare ordinară. După declarația lui Moisescu că IRL promovează afilierea „liberalilor” la popularii europeni scopul IRL este mai mult decât clar. FC are nevoie, ca de aer, de voturi la parlamentarele europene pentru a adera la PPE. Liberalii înșelați de Chiliman și Moisescu ar fi un mare bonus. Având în vedere misionarismul lui Duca pentru biserica catolică și supremația acesteia în viața politică europeană prin intermediul creștin-democrației, având în vedere că „invitații” și susținătorii IRL din alte formațiuni politice sunt susținători ai catolicismului politic, înclin să cred că MRU și ai lui și-au propus să devină partid creștin-democrat. Adversar al liberalismului de orice fel. Ca să mă refer doar la liberali.

Acțiunea de excludere din PNL a iubitorilor de creștin-democrație trebuie să continue. Vor creștin-democrație, vor să promoveze supremația politică a bisericii catolice, este treaba lor. Dar nu din interiorul PNL. Pentru că PNL este de fapt partidul libertăților cetățenești, este partidul libertăților civile, este partidul libertăților de conștiință. Este partidul unde se pot exprima oamenii care au credințe diferite. Pe care îi unește ideea libertății.

La mulți ani, PNL !

Da, da, da. Azi este zi de sărbătoare pentru cei care sunt, cu adevărat, liberi, responsabili de propria soartă, care au curajul să spună cu gura deschisă „eu”, care își propun să facă ceva pentru cei din jurul lor pentru mai binele lor și al comunității, care refuză servilismul și autoritarimul, care sunt conștienți de valoarea libertății și de obligațiile pe care libertatea personală le impune atunci când relaționează cu ceilalți.

Cei de azi avem de dus, mai departe, o moștenire istorică. Liberalismul la români. Celor care vor veni în PNL sau alături de el trebuie să le arătăm că au ajuns unde trebuie: la liberalii români. La cei care au format națiunea română, la cei care consideră că românii evoluează în și către civilizația viitoare prin propriile forțe, fără a fi nevoie să se plece a supunere în fața altor națiuni, la cei care au refuzat și refuză constant să accepte dictatul străinilor și dictatura politică internă a slugilor puterilor politice străine sau a grupurilor de afaceri.

La mulți ani, liberalilor !

Și eu sunt un radical.

Am ajuns la concluzia că sunt un radical. Am niște idei de la care nu mă abat. Sunt aproape, da, aproape de ideile liberale, puțin prea la dreapta uneori și destul de ciudat mai către centru în alte situații. Sunt ale mele și nu îmi doresc schimbarea lor. Sunt „pe calapodul” construit de mine.

Eu îmi doresc un stat puternic, liberal, cu instituții care să fie în slujba mea, a cetățeanului și nu împotriva mea. Pentru că azi am senzația că instituțiile noastre publice sunt împotriva mea, a cetățeanului, am hotărât să le judec. Știu, sunt sigur că există tot felul de „atotcunoscători” care îmi vor atrage atenția că a judeca instituțiile noastre publice, începând de la puterile statului până la ultimul polițist de pe stradă este „contra spiritului democratic”, radicalismul din mine îmi spune că trebuie să o fac.

Și o voi face.

O voi face fără a mă sprijini pe părerile altora. O voi face fără a avea ca motiv ce a spus altul. Nu mai am timp, fizic și nici răbdarea necesară, să mă duc după „X” sau „Y” să văd ce spune și cum „combate”. Nu mai am nici plăcerea de a citi părerile contrare ale „analiștilor patriei”. Mă voi referi, pe cât posibil, la sisteme și instituții.

Azi am ce am cu Justiția. Cu niște ani în urmă m-am exprimat în sensul că avem nevoie de o definire, constituțională dacă se poate, a Justiției. Cine este această a treia putere în stat numită Justiția ? În Constituție se vorbește despre „Autoritatea judecătorească”, care, după mintea mea, este doar o componentă a „puterii publice” numită Justiție. Am citit și auzit niște păreri ale unor onorabili universitari care separau „puterea” Justiției, considerând că „Autoritatea judecătorească” se manifestă ca putere a Justiției doar prin secțiile de contencios administrativ și fiscal, celelalte atribute ale autorității judecătorești, în domeniul civil, penal și comercial fiind doar parte a unui serviciu public. Două părți aflate în litigiu se prezintă în fața unui judecător care, urmând procedurile prevăzute de lege în cauza respectivă, hotărăște cine are dreptate, câtă dreptate are, cum se revine la starea anterioară producerii actului nedrept etc. Nu sunt de acord cu acest punct de vedere.

Nu sunt de acord pentru că în fapt, toate puterile statului se găsesc în exercițiul unui serviciu public. Îndiferent că sunt alese prin vot sau numite de cei care au puterea de a dispune, potrivit legii. În esența, Justiția ar fi acea putere a statului care este chemată să soluționeze cauzele aflate în divergență între persoanele fizice sau juridice, indiferent de cauza care duce la divergență. Prin legile noastre, capacitatea de a soluționa cauzele în divergență este dată și unor organe administrative, în final însă, persoana nemulțumită se va adresa totuși Justiției. Având în vedere faptul că Justiția este singura care are capacitatea de a soluționa litigiile între persoane, ea este o putere. Este, adevărat, numai că noi, prin Parlament și Guvern, prin alte instituții ale statului investite cu diferite atribuții, nu vrem ca ea să fie o putere independentă. De aceea am înființat diferite instituții „măscărici” cum ar fi Curtea Constituțională, Consiliul Superior al Magistraturii etc. Prin unele reglementări ale acestor instituții măscărici am subordonat actul de justiție interesului politic. Anii din urmă au confirmat această cumplită realitate. La CCR avem „judecători constituționali” aleși politic cu competența „cumplită” de a decide inclusiv asupra modului în care trebuie soluționată o cauză. Rolul judecătorului a dispărut. Judecătorul de azi este obligat prin lege să „hotărască” copy-paste după cum dictează niște habarniști ajunși „judecători constituționali”. Acestea nu mai sunt hotărâri judecătorești. CSM, altă panaramă legală, își „crează atribuții” în urma unor ședințe de plen, în afara cadrului constituțional. Iar CCR este de acord. Corb la corb nu-și scoate ochii.

Interesul politic, pervers și nedrept față de noi, cetățenii, are intenția, prin revizuirea Constituției, să păstreze această stare de fapt. Vom avea în continuare o Justiție care seamănă mai degrabă cu câinele legat de căruța nomadului decât cu atelajul în sine. Vom avea în continuare o Justiție de fațadă, o Justiție „copy-paste”, o justiție care nu se va adresa cetățenilor ci intereselor politicienilor.

Poate că va trebui să schimbăm politicienii. Nu cu cei din vest, se pare că sunt mai corupți decât ai noștri, ci cu alții dintre noi capabili să înțeleagă libertatea și demnitatea umană așa cum este ea construită de natură.

Ca cetățean sunt obligat, cred eu, să apreciez hotărârile instanțelor de judecată și deciziile CCR. Sunt obligat. Pentru că cei care iau hotărâri judecătorești și decizii constituționale sunt în serviciul meu. Democratic, domnilor analiști, este ca eu, cetățeanul, să apreciez, periodic, comportamentul și profesionalismul celor care lucrează pentru mine. Democratic este ca eu să cer politicienilor cărora le dau votul să schimbe, prin lege, acolo unde „angajații” mei comit abuzuri. Vreau să definiți Justiția, vreau să limitați strict, atribuțiile CCR, vreau ca la CCR să ajungă judecători și nu procurori, să ajungă univeristari cu ani grei la catedrele de drept nu tot felul de pomanagii care nu își pot confirma titlurile universitare, vreau ca acest CSM să rămâne doar un organ administrativ de control al angajaților din justiție, vreau ca procurorii să fie ce sunt de fapt - agenți guvernamentali - și nu magistrați. Vreau să părăsim socialismul sovietic și devenim o țară reală, o țară a cetățenilor României.

Sărbători fericite, tuturor !

Urez sărbători fericite tuturor celor care țin de credința ortodoxă ! Pe lângă ei, să aibă parte de bunăvoința acestor zile și ceilalți, credincioși sau nu însă participanți la sărbătoare.

Noi, „păgânii”, „barbarii”, avem beneficiul tuturor sărbătorilor religioase dacă îi respectăm pe cei apropiați nouă și participăm la bucuria și împlinirea lor.

Credința este o problemă de intimitate. Trebuie respectată. Trebuie acceptată ca parte a vieții personale atunci când partenerul tău o are. Atunci când rudele sau afinii o practică. Participând la bucuria lor îi ajuți să se împlinească.

Un Paști fericit tuturor !

Micii, lung prilej de vorbe și de ipoteze

Niște jurnaliști de bani gata, niște neica-nimeni, niște panarame până la urmă, mi-au provocat multă supărare. Că vezi Doamne, la UE, se pune de o interdicție la micii noștri, tradiționali, o minune culinară reală. Mie îmi plouă în gură numai când mă uit la poză, dar să fiu în fața unei farfurii cu mici calzi, scoși cu grabă de pe grătar ...

Manipulare grosolană, ordinară. Cui folosește ? Asta este întrebarea ?

Dacă o iau pe partea logică a cererii UE, dacă țin cont că cei de la UE nu își bagă nasul în bucătăria de acasă ci doar în domeniul industriei alimentare și al comerțului, ajung pe aproape. Cald. Frige. Cineva are de suferit. Acel cineva este procesatorul de cărnuri care nu mai poate introduce în pasta de mici cu ingredientele ei tradiționale, alte-alea. Bicarbonatul (să înfoaie compoziția), colorantul (care să mascheze carnea învechită, mațele și zgârciurile) și conservantul (care să ajute compoziția de mici să stea mai mult la raft). „Ingrediente” care fac industria „rentabilă”. Altfel, va trebui să se limiteze drastic la timpul de expunere la raft. Iar comerciantul are mai mult de lucru, pentru că de este prins cu produse expirate poate da cu subsemnatul, plătind niște amezi iar dacă iese mai rău ajungând în pușcărie. Ca să vezi. De la ei a pornit această campanie murdară în presă. Nu în interesul cumpărătorului, ci doar în interesul lor. Al procesatorului și al vânzătorului.

Tradițional, bicarbonatul este înlocuit cu un timp natural de macerare a cărnii folosite, de colorant nu mai este nevoie pentru că omul nu bagă în compoziție și mațe sau alte alea iar conservantul se poate duce dracului pentru că micii se formează în ziua în care ajung pe grătar și de acolo în gură unde aduce pe lângă arome divine și un potop cu vin sau bere, după preferințe. Bașca, acolo unde este loc, un țoi de țuică aprigă la tărie.

Aflu de la Hotnwes că avem la Bruxelles un reprezentant al Ministerului Agriculturii care a prezentat rețeta de mici cu cererea ca aditivii alimentari din rețeta de mici să fie permiși în continuare. În condițiile în care România a fost de acord, cu ceva timp în urmă, cu prevederile Regulamentului nr. 1129 referitor la aditivii alimentari care nu are treabă cu produsele tradiționale.

Eu am făcut și mici acasă. Natural, tradițional, dar și cu ingrediente din comerț, la pachet. Recunosc, pentru că sunt băiat bun, că pentru a fi mai afânați, la a doua tranșă, am folosit în compoziție mai multă slănină de porc. Nu am avut răbdare să țin carnea de vită la macerat în condimente. De frică. Nu am știut și nici nu știu bine, cât trebuie ținută. Apoi, am combinat-o cu carnea de porc. Până una alta, am obținut niște mici gustoși, i-am consumat repede, în familie, am băut bine după, vin roșu. Se poate.

Nu cred că industria noastră alimentară va avea câștig de cauza în această campanie. Vor trebui să renunțe la aditivii alimentari care ne prezentau altfel o compoziție plină de mațe, zgârciuri și alte-alea sub titlul pompos de „pastă de mici” sau ”mici tradiționali”.

Creștin-democrația de rit ortodox

Chiar dacă liderii acestei mișcări politice nu o spun cu întreaga gură, Mișcarea Populară copie, copy-paste, din ideologia creștin-democrată acele elemente care să îi dea o anume identitate. Ei nu spun că sunt purtătorii mesajelor politice ale catolicismului, nici nu pot, nu au cui, copie însă elementele de politică publică ale creștin-democraților germani.

Dar nu se pot feri, direct, de religie. De aceea, înclin să cred că vor apela la religie, masiv, în perioada următoare, în special la religia ortodoxă fără a neglija componenta ei catolică. Mă aștept ca liderii religioși ai celor două religii creștine din România să apară din ce în ce mai mult în preajma „intelectualilor” noii mișcări politice. Iar în programele publice ale mișcării să capete o mai mare consistență mesajul creștin.

„„Iniţiatorii precizează că valorile lor izvorăsc din "tradiţiile creştine şi ale Iluminismului", fiind vorba despre Individ şi Societate””. Mediafax.

Mișcarea Populară are o direcție distinctă. Apelează la „mulțimea mută”, la cei care până în prezent nu au ieșit în spațiul public cu mesaje politice în speranța că aceștia vor dori să se implice în politică de partea lui Traian Băsescu și în spațiul politic creștin-democrat. Pentru promovarea valorilor tradițional creștine la români, fie că este vorba despre ortodoxism, fie că este catolicism, fie că este o altă formă de manifestare a creștinismului. Pentru că altfel nu se poate. Nu ar avea adepți. Sunt însă intelectuali care promovează non-stop creștinismul în media, unii care ar putea ajunge în „plasa” politică băsesciană a Mișcării Populare. Pentru promovarea „iluminismului”, MP apelează la toți intelectualii.

Față de talmeș-balmeșul de la PDL, față de aiureala rudimentar-politică de la Forța Civică, Mișcarea Populară se arată mai coerentă. Culmea, o concurează abia născuta Noua Republică, a lui Neamțu, care sare ca ars când vine vorba despre MP. Normal. Prin „puterea” lui Băsescu, MP îi ia NR bazinul electoral actual și îi dinamitează accesul la cel viitor.

Teoretic, MP ar putea lua din bazinul electoral al PNL dar și al PSD. Teoretic. Creștin-democrația este un mix conservator cu social-democrație și ceva liberalism (dar nu prea mult). Are vocație de ideologie unică ce poate naște partidul unic. Preia din creștinism toate valorile morale, evidențiind individul și libertatea economică însă sub controlul statului pentru realizarea „visului omenirii”, o economie de piață sociale. Normal, în partitura MP apare „lupta împotriva comunismului” ca obiectiv major.

Dacă protestanții germani au reușit să aibă cea mai puternică creștin-democrație din Europa, de ce nu ar reuși și ortodocșii români ?