Probe ioc. Ba, mai mult, în discuțiile cu Ghiță folosește expresia „că se vorbește prin târg”. Expresia poate fi interpretată în acest sens sau poate fi interpretată în sensul că ea, Udrea, știe precis de „afacere”, are date și poate să îl dea „în gât” la DNA. Dar asta este treaba procurorilor și nu a mea. Voi afla de la procurori ce și cum când aceștia vor deschide cutia cu maimuțe să le vedem și noi.
În tot circul făcut de Udrea se desprind, totuși, niște semne de întrebare. Semne de întrebare care privesc instituții ale statului și clarifică substanța regimului Băsescu. Practic, Udrea devoalează corupția și abuzurile lui Traian Băsescu din poziția de Președinte al României. Dacă sunt reale afirmațiile ei, Traian Băsescu ar cam trebui acuzat pentru abuz în serviciu, trafic de influență etc.
În primul rând, mi-a atras atenția afirmațiile lui Udrea privind relațiile cu Coldea și Pescariu. Ea fiind un fel de „samsar”, om de legătură. Pescariu îi cere să intervină la Coldea pentru a i se debloca un cont în străinătate. Ei bine, aici am o problemă. Coldea în ce calitate ar putea interveni ? SRI nu are nici un atribut de blocare a unor conturi în străinătate ! Nu are competențe în afara teritoriului național și, apoi, blocarea unui cont sau deblocarea acestuia poate fi cerută de procurorul de caz și aprobată de o instanță de judecată. Mi-a mai reținut atenția și faptul că Pescariu știa că acest Coldea „a mai deblocat” alte conturi ale unor oameni de afaceri la cererea acestora prin intermediari. Care or fi aceia ?
Ei bine, aici avem o mare, foarte mare problemă. Ba chiar mai multe.
Justiția nu este independentă ! Din moment ce Justiția execută dispoziții ale unei instituții de informații, după cum vrea instituția sau oamenii din fruntea acelei instituții, atunci Justiția nu mai este în slujba cetățenilor ci este în slujba unor persoane. Mai grav este faptul că un om politic poate interveni la o instituție de informații pentru ca aceasta să acționeze într-un fel sau altul. O altă concluzie care se desprinde de aici este aceea că SRI s-a subordonat prin liderii instituției unor oameni politici. O altă declarație a Elenei Udrea vine și completează tabloul prin aceea că la SRI sunt „scheletele” pe care oamenii politici vor să le ascundă. Asta înseamnă, nici mai mult și nici mai puțin că SRI a făcut „poliție politică”.
Elena Udrea a aruncat un hârdău de rahat pe Justiție și pe SRI. Spun Justiție pentru că nu doar procurorii au pocnit din călcâie la comandă politică ci și judecătorii !
Declarațiile Udrei vin să confirme, cumva, acuzațiile aduse lui Băsescu de subordonare a instituțiilor de forță ale statului în folos politic personal.
Instituțiile acuzate vor trebui să iasă în fața noastră, a cetățenilor, a celor care i-a angajat și îi plătesc, să dea niște explicații. Cei care au încălcat legea trebuie trimiși în fața instanțelor de judecată și condamnați pentru infracțiunile săvârșite.
Udrea arată, din ce în ce mai moale (se pare că cineva i-a spus că a luat-o pe arătură !), cum a funcționat sistemul autoritar abuziv a lui Băsescu. O altă declarație, a Alinei Mungiu Pippidi confirmă, cumva acest lucru, individa lăudându-se că ea și alții au lucrat la acest sistem.
Pe site-ul „România Curată” (un ONG anti-corupție, spun ei), Mungiu se destăinuie. Arată cum au participat ei la construirea regimului Băsescu și îi arată și pe cei care au lucrat la fundamentarea și susținerea acestui regim. Ba și recunoaște că lucrarea lor a eșuat ! Articolul este aici. Preiau o parte din articol pentru că este semnificativ.
„„Schimbă acest peisaj ceva din relatarea din cartea mea ”Tranziția. Primii 25 de ani” despre ”cercul virtuos” inițiat în anul 2004, cu Coaliția pentru un Parlament Curat, ascensiunea publică a Monicăi Macovei, auditul Freedom House cu strategia anticorupție incluzînd ANI, numirile unor procutori independenți? Nu: cercul a început atunci: dar a trecut prin diverse faze, și nu a fost nici un moment the only game in town, nu a avut exclusivitatea istoriei. Să nu uităm că dl. Chiuariu ne-a anchetat pentru strategia anticorupție de la audit (vânduți Comisiei Europene și lui Freedom House), că pe de o parte lucrurile bune au continuat, cu greu (Doru Țuluș anchetând ani de zile pe cei din sport până a reușit să-i bage pe toți), pe de alta Traian Băsescu, ca să răzbească obstacolele, a crescut și el puterea la ce avea, adică la servicii, așa s-a ajuns la mii de mandate de ascultare, așa am ajuns eu să nu mai pot vorbi cu Monica la telefon (Păi cine ne ascultă? Ai noștri? De ce?), așa au apărut bancurile cu DNA secția penală a SRI, așa s-a ajuns că Daniel Morar a făcut poliția votului din 2012 că oamenii de la procuratură erau prea timizi, de unde prin 2004 mandatul DNA era mai îngust și mai clar definit și așa SRI a ajuns să controloze absențele la CSM, chestie de neconceput într-un stat de drept, și să facă denunțuri că șefii justiției încasează diurne necuvenite (ăia care nu votau cu noi), în vreme ce Horia Georgescu își schimba regulat partenerii de tenis în căutarea unei cariere internaționale greu de accesat altfel cu studiile lui modeste. Cât Monica și trupa noastră făceau strategii și concursuri pe acolo care permiteau Curților să fie conduse pentru prima oară de oameni fără legătură cu mafia judiciară, creșterea puterii lui Traian Băsescu se făcea paralel, și mult mai repede, Udrea era instalată șef de cabinet din ziua întâi, o conspirație a unei găști rivale (familia Săftoiu) o dădea jos temporar, pe la licitații Patriciu și Cocoș se ciocneau cu intensitate galactică, șeful statului îmi promitea la plecarea mea în Germania că Udrea nu va fi niciodată mai mult de secretar de partid, dar nu reușea să se țină de cuvânt, venea criza, chiar și oameni de ai mei, ca Rodica Culcer sau Andreea Pora, se aliniau la noua ordine pentru că presa se împărțea în mogulii lor (Voiculescu, Vântu) și mogulii noștri (Sârbu, Adamescu, Căncescu, Niro – toți șase azi în pușcărie sau pe drum), o vreme Traian juca la ambele capete și așa erau renominalizați Morar și Kovesi contra candidaților Udrea, că avea din toți la fiecare ocazie (și Traian în asta nu juca adesea pe mâna ei), dar finalmente se ajungea la un compromis pe Bica și Predoiu, la care nimeni nu avea nimic împotrivă. Și așa, cele două lumi, o anticorupție de putere mereu mai mare, mai represivă, mai selectivă, curăța dușmanii regimului, de la Marko Bela (care ne ajutase să trecem declarația de avere) dar și pe ai noștri (Șereș et comp), în vreme ce un sistem de spoliere eficient se instala cu impunitate aparentă la fisc, secretariatul general al guvernului, ministerul Economiei, Educației, Comunicațiilor, Dezvoltării Regionale și finalmente și Justiției (listă ne-exhaustivă). Numai căderea regimului în 2012 a permis procurorilor o perioadă de autoritate politică mai neclară, în care după primele ezitări s-a trecut la urmărire și arestare generalizată. Dar să fie clar că asta nu e integritate, nici azi, din moment ce se ia șpagă și se plănuiește un Comarnic-Brașov ca ăsta pe care îl vedem. O anticorupție eficientă, ca în Olanda, previne producerea faptului, la noi toate faptele se petrec și doar unii sunt săltați, pe urmă și alții, nu e vina procurorilor, ei trag în armata politică de cum se mai deschide câte un crenel de oportunitate, azi se poate mai la stânga, mâine mai la dreapta, dar ce e uluitor este că armata de infractori tot se adună sub ziduri că nu știu niciodată care e consemnul, se aruncă făina sau se varsă ulei încins???””.
Este semnificativ ca nume și acțiuni, este semnificativ pentru că vedem cum Traian Băsescu a permis unor grupări ale societății civile să decidă asupra instituțiilor statului, asupra persoanelor care vor deveni conducătorii instituțiilor, vedem cum Băsescu a „compensat” prin întărirea structurilor de informații aflate sub controlul lui și începem să înțelegem, cei care vor (!), „comerțul” politic între Băsescu și PSD (Sârbu, Ponta etc.).
Băsescu și PSD și-au împărțit puterea. Una ție, una mie. Ceilalți ... să dispară. Mungiu recunoaște că „cercul vicios” al puterii a fost construit de ea și ai ei în 2004. Că persoane din Justiție, din serviciile de informații, din alte instituții publice au fost selectate pentru a fi „purtărori” ai puterii. De fapt, a fost un fel de jaf la putere. S-au folosit de ONG-uri străine pentru a impresiona populația, au denigrat instituțiile statului care nu puteau fi controlate - Parlamentul -, s-au luptat pentru controlul tuturor ministerelor care puteau asigura accesul la finanțele publice sau controlul cetățenilor (MAI cu DGIPI !).
Udrea a devoalat acest sistem. Pentru că Mungiu Pippidi vine cu acest articol, vorbele Udrei capătă un anume sens.
Ei bine, Udrea se comportă ca la mahala. A spus ea ceva dar nu îndrăznește să spună ce a spus Mungiu. Iar din spune Mungiu, Udrea nu era „pe felie” (Monica Macovei !).
Acum gat. Chiar este gata. Udrea va fi doar un fel de „acar Păun”. Și proastă și orgolioasă. Cam mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu