Tu, Guvern al României, liberal, accepți șantajul unui privat, produci daune unei regii a statului dar și altora, prin politica de dumping pe plan european (!), aproape imediat ce intri ca țară în UE cu angajamentul că vei practica politici de piață liberă - cu scopul final de a întări propria economie obligată să performeze, să se restructureze etc. De fapt, Vosganian a susținut și cu aprobarea lui Tăriceanu a implementat un tip de politică economică de pe timpul regimului comunist.
În esență, chiar din stenogramă se vede că a fost o combinație care, în termeni penali - așa cum au definit procurorii acțiunea -, este constituirea unui grup infracțional organizat. Ion Nicolae a făcut memoriul cu amenințările de rigoare (închiderea fabricilor, trimiterea în șomaj a salariaților, oprirea industriei chimice etc.), Varujan Vosganian în calitate de ministru vine în fața guvernului și nu doar că ridică problema lui Nicolae, ci îi amplifică „efectele” pentru a obține satisfacerea cererilor acestuia. Iar Nicolae își dublează averea în urma „intervenției” statului în sprijinul lui. Direct, personal, odios, nedrept, imoral. Laszlo Borbely scoate în evidență foarte bine faptul că Nicolae a avut o creștere uriașă a profitului, de la 10 mil lei în 2006 la 166 mil lei în 2007. Mai mult, Nicolae a mers pe export sever, peste 70% din producție.
Ce efecte benefice a avut Agricultura de pe urma subvenției de stat imorale și ilegale pe fond ? Nici unul. Agricultura nu s-a dezvoltat, unii au luat îngrășăminte din exterior (deci importuri severe). Singurul beneficiar a fost Ion Nicolae care și-a dublat averea. Este evident că având un asemenea efect măsura „politică” guvernamentală, actul intră la categoria infracțiunilor în actul de guvernare.
De ce se teme Vosganian ca dracul de tămâie ? De prevederile legii răspunderii ministeriale. La art. 8 alin (1) lit. b) este esența temerilor vosganiene:
„Art. 8
(1) Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 la 12 ani urmatoarele fapte savarsite de membrii Guvernului in exercitiul functiei lor:
a) impiedicarea, prin amenintare, violenta ori prin folosirea de mijloace frauduloase, a exercitarii cu buna-credinta a drepturilor si libertatilor vreunui cetatean;
b) prezentarea, cu rea-credinta, de date inexacte Parlamentului sau Presedintelui Romaniei cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde savarsirea unor fapte de natura sa aduca atingere intereselor statului”.
Actul normativ pitrocit de Vosganian ar fi prezentat în nota de fundamentare sau expunerea de motive o anume situație, pentru a determina Parlamentul să aprobe legea. Ei bine, acel act de prezentare a legii este proba care se încadrează în prevederile acestui articol. Dacă în urma mașinațiunii se constată și alte fapte cu caracter ilegal (eu cred că mai sunt !), atunci Vosganian ar fi condamnat la pedeapsa maximă la care se adaugă un spor de la alte fapte plus pedeapsa complementară de la art. 9 alin. (2):
„(2) In cazurile prevazute la art. 7 alin. (1) si la art. 8, pe langa pedeapsa principala se va aplica si pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a mai ocupa o functie de demnitate publica sau o functie publica de conducere pe o perioada de la 3 la 10 ani”.
În urma acestor date, toate reale, cu probe ce nu pot fi anulate, ajung la concluzia că Vosganian a comis nu una ci poate mai multe acte ce pot fi încadrate la infracțiuni.
Astfel, Senatul României s-a făcut de rahat. S-a opus legii, s-a opus unei instituții a statului investită cu soluționarea unei cauze penale reale, s-a opus principiilor democratice. Este evident că polologhia lui Vosganian pică. Este evident că polologhia lui Tăriceanu pică. Tăriceanu este un vinovat la fel de mare, a știut că este o tâlhărie și a aprobat-o. Fără semnătura lui, ordonanța de urgență nu devenea act juridic !
Nota de mai jos nu lasă loc de dubii.
„Nota şedinţei de Guvern din 27.02.2008, astfel cum reiese şi din extrasul stenogramei acestei din urmă şedinţe.
Varujan Vosganian: Lucrurile în privinţa asta stau aşa, stimaţi colegi. Eu am făcut o Notă în care am prezentat această industrie şi am prezentat…Industria are 9000 de salariaţi şi consumă 70%, consumă numai gaze naturale. Problema însă nu este atât creşterea gazului natural, ci este faptul că, o dată cu creşterea gazului natural şi, atenţie, la ei nu creşte cu 8%, la ei creşte cu…mai mult, pentru că preţul gazului la industrie este 60% intern şi 40% extern şi atunci…..
Călin Popescu Tăriceanu: Nu-i mai bine să importăm noi îngrăşăminte din Rusia şi China sau de la ăştia care au gaze?!
Varujan Vosganian: Domnule Prim-ministru, ar fi bine dar, vedeţí dumneavoastră, pe lângă faptul că avem vreo 9000 de salariaţi, 70% din producţia lor se duce la export, deci….
Călin Popescu Tăriceanu: Mai rău! Dacă se duce la export producţia, înseamnă chiar că suntem proşti.
Varujan Vosganian: Păi, nu suntem, că ne creşte deficitul…în fine….
Călin Popescu Tăriceanu: Auzi, nu mă lua pe mine cu vrăjeala…Noi ce facem?! Eu am înţeles. Practic, trebuie să subvenţionăm preţul gazului ca ei să producă şi după aia să exporte. Deci, eu nu fac decât prin subvenţie să…export subvenţia.
Varujan Vosganian: Ştiţi cum e, domnule Prim-ministru. Aici lucrurile stau aşa: există anumite industrii la care în toate ţările se face această treabă, se lucrează prin preţul materiei prime. Noi, România, am evitat. Spre deosebire de alte ţări, industria de îngrăşăminte din România a beneficiat de un ajutor marginal, pe care l-am dat, adică între 9 şi 17 dolari la mia de metri cubi de gaz…Nu uitaţi că ei consumă 2,4 miliarde de metri cubi de gaz. Deci, dacă ăştia se opresc mâine, noi o să avem o mare problemă şi pe piaţa internă de gaz că s-ar putea să trebuiască…
Călin Popescu Tăriceanu: Să ne scadă preţurile…
Varujan Vosganian: Nu să ne scadă preţurile! Deci, domnule Prim-ministru, oricum, ceea ce spuneţi dumneavoastră şi care este în vîrtutea unei vânoase abordări liberale, pe care eu o accept, nu se poate face oricum, de azi pe mâine. Eu vă propun aşa: ca să nu impietăm asupra producţiei agricole cu creşteri de preţuri, să-i lăsăm şi pe ei să trăiască, eu am cerut Guvernului prin această Notă o perioadă de 6 luni în care să putem majora plafonul de 17 dolari până la un plafon de 40. Ei, la plafonul de 17 dolari, în medie, au o scumpire de…o ieftinire de 12 dolari. La plafonul de 40 de dolari, vor avea, probabil, vreo 25-30 de dolari ceea ce va însemna pentru Romgaz, eu am calculat aici, e o anumită pierdere, dar în orice caz e mai mică decât….
Călin Popescu Tăriceanu: Varujan, hai să vedem care este prețul la îngrășăminte pe piața liberă și să vedem dacă e același preț cu care vând ăștia, atunci mai bine importă și-mi salvezi….
Varujan Vosganian: Reduc importul de gaze.
Călin Popescu Tăriceanu: Reduc importul sau nu reduc importul și păstrez nițel, gospodăresc mai bine rezervele care le am de gaz.
Attila Korodi: ….industria aceasta era obișnuită că întodeauna a fost ajutată și nu cred că este bine, pentru că s-a obișnuit prea mult cu lucrul acesta…
Laszlo Borbely: Domnule Prim-ministru,…domnul Varujan e mai nou în Guvern, s-a discutat în 2005, vă aduceți aminte, când au venit iarăși cu plânsul că, domnule, ce dezastru! Că închid fabricile, nu știu ce…Dacă ne uităm la profitul lor pe anul trecut e 166 de milioane față de 10 milioane în 2006. Deci, bine merci, nu numai că au profitat din nou, ci au mers pe profit, au mers pe export, nici nu ajută pe ăștia ai noștri…deci, nu sunt de acord….Deci, haideți să ne băgăm în ei, haideți să fim mai duri cu ei…
Călin Popescu Tăriceanu: Auzi, Varujan, știi ce citesc eu aici? Prețul îngrășămintelor, culmea e că a scăzut de anul trecut. 330 – 340 față de 370 -380 în 2007.
Varujan Vosganian: Asta e problema lor, că ne cresc costurile în țară și le scade prețul la export. Domnule Prim-ministru, înțeleg din ce spuneți să facem un scenariu să vedem avantajele și costurile pentru reducerea producției. Dacă înțeleg bine. Impactul pe buget, impactul pe forța de muncă, impactul
pe prețul gazului și așa mai departe.
Călin Popescu Tăriceanu: Da, pentru că altfel senzația mea este că subvenționăm prostește, ți-am spus. Și consumatorul final, individual și industria….Asta e o subvenție….
Varujan Vosganian: Deci, asta e problema. Dacă să acordăm, eu am zis ca, împreună cu Ministerul Agriculturii, să găsim o formulă, o schemă, dacă poate să reziste industria, dar am zis totuși să acordăm o perioadă….În fine, o să mai cercetăm atunci.
Călin Popescu Tăriceanu: Știi care e chestia, Varujan? Noi nu putem să fim competitivi cu industria asta în condițiile în care prețul de cost cu care sau dracu știe cu ce preț lucrează ăștia în Rusia, care sunt producători de gaze naturale, este de nu știu câte ori mai mic decât prețul de achiziție al nostru…
Varujan Vosganian: Uite, eu vă promit…
Călin Popescu Tăriceanu: N-ai cum să fii competitiv.
Varujan Vosganian: Eu vă promit că nu-i dau drumul la protocol cu ei până nu vă aduc o situație cu ce se întâmplă în alte țări și, dacă în alte țări se procedează la asemenea sprijin prin preț ca și în România, n-am avea un motiv să le diminuăm avantajul competitiv în felul acesta. Deci, din datele pe care le am eu….
Călin Popescu Tăriceanu: Îți dai seama că prețul la gaze care e pe piață acum e un preț dictat de foarte mulți factori exogeni, nu de costul de producție, nu de existența resurselor, ci e un preț speculativ, care nu are o legătură cu valoarea resursei…
Varujan Vosganian: Să vedem, că dacă şi în ţările din jur se utilizează această finanţare prin preţ, atunci nu avem motiv să n-o facem noi, să ne blocăm singuri industria. Dacă însă nu se face şi noi trebuie să forţăm susţinerea ca să fie industria viabilă, atunci luăm alte măsuri.
Călin Popescu Tăriceanu: Varujan, senzaţia mea, să spun pe scurt, senzaţia mea este că eu, în loc să creez valoare adăugată la chestia asta, export valoare adăugată. Da? Asta e!
Varujan Vosganian: Hai acum, totuşi, păstrând proporţiile, 10 dolari subvenţie la mia de metri cubi ce dăm noi sunt câteva milioane de euro, nu cred că asta poate fi…adică câteva milioane de euro ca să muncească 9000 de oameni şi să…Gândiţi-vă că ei dau la buget 500 de milioane de lei pe an. Păi, 500 de milioane de lei este 150 de milioane de euro. Eu le dau subvenţie de zece ori mai puţin, dacă o luaţi aşa. Una peste alta, mai mult dau decât iau. Asta e clar. Pe ansamblu….bugetul primeşte 130 de milioane de lei…de euro. De ce-mi iei tu banii? De ce-mi smulgi inima din piept, micşorându-mi veniturile?”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu