Ca orice om, am căutat o motivare a hotărârii conducerii Senatului privind încuviințarea cererilor procurorilor în cazul Dan Șova. Am găsit la Agerpres (aici) explicațiile (aiuritoare) ale lui Ioan Chelaru, senator PSD, vicepreședinte al Biroului Permanent - cel care a luat hotărârea în urma votului -, membru în comisia juridică. Sunt pur și simplu penibile. Un penibil grotesc.
Normal că cei care au preluat explicațiile se vor uita la actele normative la care senatorul face tot felul de trimiteri.
Stupid, individul pune accentul pe „secretul votului”. Ce are tanda cu manda ? Nu secretul votului a fost deranjant, pentru ei a fost, sigur, pentru că senatorii PNL au votat la vedere astfel că nu au putut mânări imaginea publică a unei tâlhării. În sensul că senatori din toate formațiunile politice ar fi fost împotrivă. Aiurea. Au fost împotrivă cei de la guvernare și cei din UDMR. Cu unele excepții.
Problema este hotărârea Senatului pitrocită la Biroul Permanent, cu încălcarea evidentă a prevederilor constituționale.
Este vorba despre art. 173 din Regulamentul senatului care spune că încuviințarea cererii procurorilor se face „... cu votul secret al majorității membrilor săi”. Și punct. Prevedere care încalcă, flagrant, prevederile constituționale, prevăzute la art. 76 alin. (2): „Legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare cameră”.
Culmea ipocriziei individului și a colegilor care au mânărit votul din Senat în cazul Șova, este că aduce în discuție două decizii ale CCR care stipulează, în cauze anterioare, că hotărârile Senatului se adoptă cu votul majorității celor prezenți dacă legea fundamentală nu prevede altfel. Iar legea fundamentală spune, clar, la art. 76, care sunt majoritățile. Le legile organice și regulamentele Camerelor Parlamentului majoritatea este cea a membrilor fiecărei Camere iar la legile ordinare și hotărâri, majoritatea este cea a membrilor prezenți.
Decizia CCR din 990/2008 a fost aplicată, prin modificarea art. 150 din Regulamentul Senatului prin hotărârea Senatului nr. 7/2009 însă „onorabilii” senatori nu au făcut și pasul următor să modifice art. 173 care se referă tot la o hotărâre.
Chiar el recunoaște că Senatul trebuia să își modifice propriul regulament însă nu a făcut-o. Aici este o șmecherie odioasă.
PSD a comis o nouă ticăloșie. PNL va ataca hotărârea Senatului la CCR, azi va depune sesizarea de neconstituționalitate la art. 173. Normal, CCR va constata neconstituționalitatea hotărârii. PSD va spune că decizia CCR este ... pentru viitor, așa spune art. 147 alin. (4): „Deciziile CCR se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.
Ticăloșia conducerilor succesive ale Senatului este mai mult decât evidentă. La art. 150, modificat în urma deciziei CCR din 2008, hotărârile de încuviințare a cererilor procurorilor privind membrii guvernului se iau cu votul majorității senatorilor prezenți, la art. 173 este altfel, când este vorba despre membrii Senatului astfel că ajungem la o situație absurdă.
Dacă membrul guvernului nu este senator, hotărârea pentru cererea procurorilor se ia cu votul majorității senatorilor prezenți, dacă este însă senator se aplică prevederile de la art. 173, care impune raportarea la toți senatorii.
Cei care nu au răbdarea de a citi și urmări în actele normative vor fi înșelați de talmeș-balmeșul „explicat” de pesedistul Chelaru. Se plictisește omul și renunță la a mai înțelege după lege, așa că ia de bună, după orientarea politică sau sentimentală, cele spune de unul sau altul.
PSD devine, pe zi ce trece, cea mai odioasă formațiune politică. Întrece PDL-ul băsescian.
Cât despre Tăriceanu și acoliții care îi stau aproape, am din ce în ce mai mult convingerea că aceștia nu au fost, vreodată, liberali.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu