Omul suferă. Își dorește ce nu poate. Mânat de orgoliu, vanitos până peste poate, a decăzut. Lumea în care trăiește nu este cea în care el ar fi un om de succes. În orice caz, este evident că lumea asta este peste măsura capacităților lui. Este un tiran ratat.
A călcat în străchini în cazul Dan Șova iar acum a ieșit să îi atace pe cei care îl critică sau nu au fost de acord cu decizia conducerii Senatului. Este penibil.
În primul rând se cuvine a arăta lipsa de consecvență în activitatea instituției pe care o conduce.
În 18.11.2014 s-a votat începerea urmăririi penale pentru doi foști miniștri, în prezent senatori.
Ecaterina Andronescu și Șerban Mihăilescu. La Andronescu au votat „pentru” 72 de senatori iar „împotrivă” 62. La Mihăilescu au votat „pentru” 77 senatori iar „împotrivă” 51. Ambele acțiuni au fost finalizate cu o hotărâre a Senatului de încuviințare a urmăririi penale. Tăriceanu cel atât de vehement azi nu a ridicat problema „necesarului de voturi pentru ca cererea DNA să fie admisă”, așa cum susține acum.
În cazul lui Șova, au votat „pentru” 79 de senatori iar „împotrivă” 67. Se vede și de pe Lună că în cazul Șova au votat mai mulți senatori pentru (mai mulți chiar și decât în cazurile Andronescu și Mihăilescu !) însă, ce să vezi, Tăriceanu și gașca din Senat care îl acompaniază constată că nu este împlinită majoritatea.
Mai mult, Tăriceanu susține și faptul că nu trebuie emisă o hotărâre de respingere în acest caz pentru că ... din moment ce este o cerere respinsă ea nu mai există ! Sună tare ciudat și este total împotriva constituției sau a legii. Senatul trebuie să emită o hotărâre de admitere sau de respingere. Este un act formal care reprezintă un act de voință. Fără o hotărâre de respingere cum poate ști DNA care este voința Senatului ? Constituția și legea spun că Senatul „încuviințează” prin vot secret cererea. Este evident că dacă are obligația de a încuviința o are și pe aceea de a nu încuviința. Formal, pentru a da substanță prevederilor legale, Senatul trebuie să emită o hotărâre. După Tăriceanu, nu. Ciudat om și ciudați consilieri mai are.
Nici o problemă. Președintele CCR s-a scăpat și a declarat presei că ei pot fi sesizați și în situația în care una din Camerele Parlamentului nu emit o hotărâre. Poate că Tăriceanu nu a fost atent la evenimentul de presă, poate că sfătuitorii lui nu au fost atenți sau au tratat cu superficialitate problema însă este evident că ce spune Tăriceanu a fost deja altfel definit de Zăgrean. În plus, Zăgrean a mai afirmat că una din regulile democrației este și aceea că cei care fac legile trebuie să se supună lor. Atenție Tăriceanu ! Nu faci după cum te duce pe tine capul.
În ieșirea șifonată în presă după apariția criticilor la adresa lui și a Senatului, după ce Klaus Iohannis a sesizat CCR pentru conflictul juridic de natură constituțională, după ce CSM și DNA au exprimat puncte de vedere prin care critică ce s-a întâmplat după votul din Senat, Tăriceanu acuză Președinția, CSM și DNA de „uzurparea unor atribuții ale Senatului”, de „încălcare a independenței acestuia”.
Dacă stau să mă gândesc mai bine, se pare că aceste idei au fost exprimate mai întâi de Victor Ponta, nu cu mult timp în urmă. Pe Tăriceanu nu îl duce mintea la așa ceva. Este peste puterea lui de înțelegere.
PSD și-a îndeplinit obiectivul. A întârziat arestarea preventivă a lui Șova concomitent cu verificarea reacției Președinției. Avea nevoie să știe dacă Președintele Iohannis se menține ferm cu privire la independența Justiției. Au vrut să vadă dacă există o portiță la Cotroceni, ca pe timpul lui Băsescu, pe unde să intre „negociatorii”. Pentru că, de bună seamă, urmează, probabil, să aibă parte de un tratament DNA și alte persoane, mai importante decât Șova.
Pentru că Ponta nu are de gând să se ia la trântă cu Iohannis, din cauză de pierderi politice serioase, au căutat un fazan care nu are ce pierde. L-au găsit în persoana lui Tăriceanu. Iar acesta se comportă așa cum cei din PSD s-au așteptat. Ca prostul satului.
Ca tacâmul să fie complet, la România Tv a apărut, halucinant, Daniel Barbu (i-am dat votul pentru a ajunge senator, lichea !), care a afirmat fără să se împiedice în limbă că sesizarea CCR și acuzele aduse conducerii Senatului sunt „un atac la democrație”. Asta m-a dat pe spate.
Voit sau din rea credință, posibil și din prostie, Tăriceanu amestecă niște articole de lege și regulament ca să dea impresia de cunoaștere a problemei.
Art. 24 din Legea privind statutul senatorilor și deputaților cuprinde la alin. (4) cum se stabilește rezultatul votului: majoritatea senatorilor. Art. 172 din Regulamentul Senatului cuprinde numai procedura la care a făcut referire DNA când a trimis adresa la Senat. Rezultatul votului este prevăzut la art. 173 ! Nu are nici o treabă cu neconstituționalitatea art. 172 din Regulamentul Senatului (cum „se apără” Tăriceanu). Nici celelalte alineate din art. 24 mai sus pomenit. Sunt neconstituționale doar cele care se referă la rezultatul votului. În concluzie, Tăriceanu mănâncă rahat spunând că este dintr-o felie de tort.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu