SPP este serviciul secret basescian !

Umbland eu pe net, fara prea mult chef, asa, de plictiseala, dau peste Cotidianul. Si peste Cornel cu al sau comentariu. Un mic zvac ma indeamna sa il citesc. Ma uit unde ma trimite el, in actele normative insirate ca margelele pe ata si ajung, relativ repede, la concluzia ca are dreptate. SPP este alceva decat ar trebui sa fie. Si pentru ca este asa, avem si o problema de securitate nationala. Un serviciu de informatii in beneficiul unei singure persoane, chiar daca acea persoana este Presedintele Romaniei in functie, este un mare pericol pentru noi, ceilalti, cetatenii.

In Constitutia Romaniei exista un articol incalcat grosolan prin aceasta facatura basesciana. Art. 2 alin. (2) din Constitutie prevede ca "Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu". Iar aici vorbim de suveranitate nationala incalcata de o persoana in nume propriu. Iar persoana respectiva se numeste Traian Basescu.

Trebuie sa lamurim lucrurile. Nu se mai poate asa.

La acest articol, la alin. (1), se prevede ca "Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum". De aici, trebuie sa mergem sa vedem care sunt acele "organe reprezentative" si mai ales, unde sunt ele reprezentative. Care le sunt puterile de reprezentativitate.

In primul rand Parlamentul. Este organul reprezentativ suprem al poporului. Are drept de control asupra tuturor celorlalte institutii ale statului, inclusiv asupra Presedintelui.

Presedintele Romaniei reprezinta statul roman in relatiile cu alte state sau cu organizatiile de state la care Romania este parte. El nu are reprezentare interna. Doar externa.

Guvernul Romaniei nu are reprezentare ci este mandatat sa indeplineasca atributii executive, de administrare.

Parlamentul Romaniei are controlul asupra tuturor institutiilor statului care indeplinesc functii specifice sigurantei si securitatii nationale, materializate in culegerea, prelucrarea si valorificarea informatiilor, inclusiv despre persoane. Dupa cum vedem din informarea lui Cornel Nistorescu, SPP a depasit propriile atributii de protectie si paza a demnitarilor si a intrat in zona serviciilor de informatii. Dar legea lor nu prevede ca SPP este controlat de Parlament. Nici nu avea cum sa controleze Parlamentul un serviciu platit de la buget pentru paza demnitarilor. Ne faceam de tot rasul pe tot mapamondul. Dar acum treaba este serioasa. Foarte serioasa. O unitate militara a fost preluata de un politician si este folosita pentru culegerea informatiilor confidentiale despre ceilalti politicieni carora le asigura protectia dar care culege informatii si despre politicienii adversi care nu au dreptul la protectie ! Grav. Foarte grav.

In aceasta idee si renuntarea de catre Crin Antonescu la demnitatea de vicepresedinte al Senatului pe timpul campaniei electorale are o noua conotatie. SPP-istii care ii asigurau protectia ar fi turnat la Basescu toate informatiile la care ar fi avut acces.

Pun mai jos comentariul lui Cornel din Cotidianul. Este nu doar interesant ci si util.

Ochii pe SPP!
30 Aug 2009 Cornel Nistorescu

În ultimele zile, numele SPP-ului a fost pronunţat din ce în ce mai des. Şi de fiecare dată în legătură cu înregistrările de la Comisia parlamentară sau cu alte chestiuni ce ţin de libertăţile cetăţeneşti.

Şi totuşi, partidele politice şi societatea civilă nici măcar nu au clipit, în ciuda faptului că informaţiile despre năzbâtiile SPP sunt mai vechi. O simplă privire pe bugetul anului 2009 ne arată un număr de 3.334 de angajaţi, plătiţi în acest an cu 24 de milioane de euro (plus taxele către bugetul de stat), premiaţi cu încă unul şi având alocate pentru activităţile legate de siguranţa naţională încă 34,5 milioane de euro. Nu discut despre bugetul pentru construirea noului sediu şi despre preţul bisericii incluse în proiect (SPP-iştii nu pot apăra şi nici urmări dacă nu se roagă!). Spre sfârşitul guvernului Adrian Năstase, la CSAT fusese depus un proiect de lege care prevedea aproximativ 650 de oameni.

În 5 ani, SPP-ul a crescut de aproape 5 ori. Are meserii de toate felurile (croitori, bucătari, ospătari, frizeri), are buget pentru plasarea ofiţerilor prin cârciumi pentru că se presupune, dar nu se ştie pe unde poposeşte seara şi noaptea Traian Băsescu.

În conformitate cu Legea 191/1998, completată cu OUG 103/2002 şi aprobată cu modificări şi completări de Legea 67/11 martie 2009, SPP-ul nu este serviciu de informaţii. Este doar „un organ de stat” „specializat în protecţia demnitarilor români şi a demnitarilor străini pe timpul şederii lor în România, a familiilor acestora, în limita competenţelor legale”. Serviciul se subordonează preşedintelui României. În mandatul lui Traian Băsescu nu avem ştiri despre un control parlamentar temeinic asupra acestui serviciu. Dimpotrivă, pare a fi singurul serviciu care se supune necondiţionat şi raportează doar preşedintelui României, executând toate ordinele acestuia, indiferent de natura lor. De altfel, directorul SPP Lucian-Silvan Pahonţu s-a afirmat doar ca un executant super-supus. În anul 2006, la SPP a mai fost adus generalul-locotenent Alexandru Burian. Acesta a lucrat şi în informaţiile militare, dar mai ales în DGIPI (fostul 0215 de la Interne şi Administraţie).

Din informaţiile noastre, de la venirea sa la SPP a început dezvoltarea activităţii de serviciu secret, de urmărire de persoane, înregistrări de convorbiri, analiză şi interpretare de date, deşi Legea 191/1998 prevede: „Operaţiunile tehnice pentru efectuarea acestor activităţi se execută de către Serviciul Român de Informaţii” (art. 14. lit. e). SPP-ul cooperează cu celelalte servicii de informaţii şi „poate efectua cu respectarea Legii 51 din 1991 verificări prin solicitarea şi obţinerea de obiecte, înscrisuri sau relaţii oficiale de la alte instituţii”. „Solicită procurorului, în cazuri justificate, cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală autorizarea efectuării unor activităţi potrivit Legii 51/1991 în scopul culegerii de informaţii pentru îndeplinirea misiunilor specifice.” Deci SPP-ul era un serviciu de pază şi însoţire, dar s-a transformat pe nesimţite într-unul de urmărire, ascultare, prelucrare şi stocare de informaţii. Şi atunci întrebarea este ce fac cei 3.334 de angajaţi, mai ales că paza ambasadelor este efectuată cu soldaţi de la unităţile de jandarmi? Pe cine urmăresc acoperiţii de la UM 0163 şi dacă au aceştia mandate semnate de procurori? Şi dacă au, mandatele privesc persoane periculoase pentru siguranţa demnitarilor sau privesc urmărirea unor politicieni, jurnalişti şi adversari politici ai preşedintelui?

Ce face SPP? Înregistrează telefoanele din Parlament, urmăreşte adversari politici şi cheltuieşte fonduri exorbitante de la buget, asta doar pentru ca preşedintele României să deţină un instrument informativ suplimentar pe care nu-l verifică nimeni?

Un control parlamentar minuţios se impune mult mai repede decât ne-am putea imagina!

Se impune un control parlamentar minutios. De ce nu si o desfiintare a SPP si externalizarea serviciilor acestuia sau limitarea atributiilor acestuia doar la Presedintele Romaniei. Restul demnitarilor, pentru propria protectie, ar trebui sa foloseasca servicii externalizate.