„Domnul Băsescu este, ca să spun așa, un caz clasat” afirmă în prima parte a interviului Crin Antonescu. Face afirmația pentru a accentua intervenția din zilele precedente cu privire la declarația lui Victor Ponta cu privire la schimbarea procurorului Papici (cel care își terminase de drept, potrivit legii, mandatul la șefia unei secții a DNA). O face pentru că Victor Ponta și Crin Antonescu au un proiect în comun, un proiect pentru care au adus la aceeași masă două partide politice adversare în mod natural: PNL și PSD. Iar proiectul nu privește lupta împotriva lui Traian Băsescu sau a formațiunii cu care acesta a nenorocit o țară întreagă ci privește consecințele guvernărilor băsesciene în toate planurile: economic, social, cultural, fiscal, de politică externă, judiciar. De aceea proiectul are o denumire slogan: Dreptate până la capăt. Pentru că este vorba, în fond, despre o mare și cumplită nedreptate făcută întregului popor român, indiferent de etnia de care aparține fiecare cetățean al României.
Crin Antonescu face foarte bine că detaliază legătura pe care o are cu Victor Ponta și consecințele acestei legături. Face bine și pentru că lămurește telespectatorul asupra angajării PNL în actul de guvernare și și că își asumă acest act de guvernare la fel de mult cum și-l asumă Victor Ponta și PSD sau PC.
În tonul discuției și al explicațiilor date de Crin Antonescu este normal ca „problema” Traian Băsescu să nu mai prezinte interes. Este un caz clasat politic. Pentru că omul politic Traian Băsescu nu se găsește doar la sfârșitul unui mandat, ci chiar la sfârșitul carierei politice, cele făcute de el până acum reprezentând „un model de eșec politic” prin folosirea proastă, tembelă chiar, a oportunităților oferite de viața politică. Băsescu s-a dorit a fi un al doilea Ceaușescu. A reușit. Măcar să nu aibă parte de sfârșitul mentorului său. Ne-am mai civilizat, ce naiba !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu