O aberație a administrației publice. Financiară.

Ieri, am purtat o discuție cu o doamnă tânără. Printre altele, mi-a spus că a plătit impozitul pentru locuința cumpărată anul trecut deși fostul proprietar plătise același impozit pe aceeași locuință. Când a motivat că impozitul pe locuință este deja plătit pentru anul 2014, i s-a replicat că ea este alt proprietar și ca atare este obligată să plătească impozitul.

O aberație.

Impozitul este „pe locuință” , nu pe persoana care este proprietar. Nu este impozitat proprietarul, este impozitată locuința aflată în spațiul locativ al localității.

După logica (absolut idioată) funcționarilor financiari, dacă o locuință își schimbă proprietarul de mai multe ori pe an ei sunt „în drept” să ceară impozit pe locuință de tot atâtea ori. Un impozit întreg. Este practic o formă de furt din avutul persoanei sub motivarea interpretării legii. Un abuz administrativ. Dar și o probă că la Primăria București legea este facultativă, după cum vrea mușchiul funcționarului.

Când se schimbă un proprietar, al unui imobil, între părți se încheie un contract - la notar -, în care privește atât activul cât și pasivul respectivei proprietăți. Pentru un an de zile, administrația publică poate lua doar un impozit. Dacă a fost plătit de fostul proprietar, se transferă obligația achitată către noul proprietar. Este inadmisibil ca funcționarul financiar al primăriei să mai ceară încă o plată a impozitului pentru că s-a schimbat proprietarul !

Oare câți bani obțin primăriile și statul prin astfel de abuzuri ?!