Atacul din Siria

Siria, obiectivele atacului, motivarea politică

Nu îmi propun în această postare să concurez presa profesionistă așa că recomand Digi24, HotNews, News dar și alte publicații profesioniste și nu aservite unor interese meschine.

Era sau nu necesară această intervenție? Aceasta este întrebarea.

Da, o spun mai multe state care au de apărat propriile interese strategice, state care nu își doresc în imediata vecinătate un stat care utilizează armele chimice împotriva populației civile. Siria a folosit în repetate rânduri arma chimică împotriva propriei populații ostile regimului Assad (pentru cauze proprii populației Siriei). Am preluat, pentru că o consider semnificativă, declarația lui Emmanuel Macron: nu putem tolera banalizarea utilizării armelor chimice. O întoarcere la posibilitatea ca o țară să utilizeze armele de distrugere în masă a populațiilor este de netolerat. Iar Siria se califică ca țară al cărei regim actual nu s-a împiedicat de să utilizeze armele chimice împotriva propriului popor dar împotriva unui adversar politic și militar!

Nu, o spun statele aliate regimului lui Bashar al Assad, nu aliate Siriei! Rusia, stat care se pare că nu și-a respectat angajamentul internațional de a supraveghea lichidarea stocurilor de arme chimice din Siria ba chiar a permis continuarea producerii acestora urmărind propriile interese de poziționare strategică pe plan internațional. Iranul, țară care are interesul de a avea în Siria un aliat în războiul diplomatic cu alte state din lumea arabă.

În urma atacului au apărut tot felul de aprecieri. Cât de eficient a fost atacul?

Ei bine, din mai multe puncte de vedere, exterioare unei analize „civile”, atacul și-a dovedit eficiența în mai multe feluri.

În primul rând a adus în aceeași tabără „militară” SUA, Franța și Marea Britanie. Acțiunea comună a celor trei state pentru un interes major comun este un semnal. NATO a acționat unitar prin statele sale membre.

„Susţin acţiunile Statelor Unite, Marii Britanii şi Franţei împotriva resurselor de arme chimice ale regimului sirian. NATO consideră că utilizarea armelor este inacceptabilă. Cei responsabili trebuie traşi la răspundere”, afirmă Jens Stoltenberg, secretarul general NATO.

Celelalte state membre NATO, care nu au participat la acțiunea militară de sancționare susțin acțiunea.

În al doilea rând, acțiunea a arătat Rusiei că voința ei nu poate impune NATO tipul de reacție. Diplomatic și militar, Rusia a suferit un eșec. Nu a putut opri sancțiunea militară. Mai mult, statele membre NATO au anunțat că vor sancționa Siria cu o săptămână înaintea atacului. Au informat Rusia că obiectivele atacului sunt elementele de infrastructură destinate producerii armelor chimice și susținerii unor atacuri cu arme chimice. Rusia a informat Siria în detaliu și a sprijinit-o să își planifice și execute mutarea armamentului și aeronavelor din zonele în care atacul ar fi posibil. Între SUA, Franța, Marea Britanie și Rusia au fost deschise în permanență liniile de comunicare convenite. Avertismentele lui Putin în dialogul cu Trump, Macron și May nu au împiedicat acțiunea comună.

În al treilea rând, s-a confirmat faptul că Rusia s-a lăudat cu ce nu poate. Rusia a amenințat, pe toate canalele media, că va interveni în cazul unui atac împotriva Siriei. Nu a intervenit militar! Nu își permite o înfruntare militară cu SUA și restul statelor membre NATO. Mai mult, spațiul aerian al Siriei nu a fost protejat așa cum Rusia s-a lăudat. Declarațiile oficialilor sirieni arată că au doborât 30% din rachetele care au fost lansate împotriva obiectivelor militare. Din peste 100 de rachete lansate ar fi 30 distruse înainte de a atinge obiectivele. Înseamnă că restul de aproape 70 de rachete și-au atins țintele! Sistemele rusești de apărare anti-aeriană au fost depășite. Țintele stabilite au fost lovite.

Este evident că analiștii militari ai ambelor tabere dar și alții care se vor apleca asupra acestei acțiuni vor ajunge la concluzii interesante. La fel, analiștii politici. Scopul a fost îndeplinit. Bashar al Assad și armata lui știu că folosirea armelor chimice va fi urmată de o reacție sancționatorie a SUA, Franței, Marii Britanii dar și a altor state. Pentru că o eventuală altă operațiune de sancționare va fi folosită de alte state din zonă dar și din cadrul NATO pentru a-și exprima disponibilitatea de participare. Putin și militarii lui au aflat că statele NATO nu se joacă cu vorbele iar sistemele lor anti-aeriene nu sunt suficient de capabile pentru apărarea deplină a unui spațiu aerian.

Acțiunea a distrus mitul invincibilității Rusiei. Practic, în Siria, cu această operațiune, sistemele defensive rusești au fost depășite. Mai mult, rușii și-au scos flota în larg pentru ca în eventualitatea în care baza militară rusă din Siria ar fi lovită să nu aibă pierderi de material și personal. Nu a fost nevoie. Atacul cu rachete a fost punctual, departe de oricare locație în care Rusia își staționează trupele și echipamentele.

Batista pe țambal. Așa am tendința să numesc reacția Rusiei. O discuție în Consiliul de Securitate al ONU va rămâne doar o discuție. Acuzele pe care Rusia, Iranul și Siria le vor aduce statelor care au participat la operațiunea de sancționare vor fi combătute cu datele obținute din teren de aceste state prin intermediul agenților proprii dar și a voluntarilor!

Plastic, acțiunea a „pus la colț” nu doar regimul lui Bashar al-Assad ci și Rusia. A fost o formă de descurajare care nu a urmărit obținerea unor victime umane ci doar materiale și etalarea unei forțe pe care propaganda rusească o declarase incapabilă să i se opună.

Localizarea atacurilor

12:40 MAE român: "Acţiunea SUA, Marii Britanii şi Franţei, reacţie fermă la atrocităţile soldate cu victime în rândul populaţiei civile. România, solidară cu aliaţii şi partenerii săi strategici."

ACTUALIZARE 12:50 - Au apărut şi primele imagini cu ţintele lovite de rachetele aliate în Siria. Centrul de cercetare ştiinţifică din Damasc a fost complet distrus.

Încep să fiu din ce în ce mai convins că operațiunea a avut succesul urmărit.

În particular, cred că reprezentanții ortodoxiei ar trebui să vadă rezultatele atacurilor cu arme chimice asupra populației civile, unde mare parte a victimelor sunt copiii înainte de a acuza sancționarea regimului criminal al lui Assad!