Canibalizarea opoziției

Anunțul făcut de Dacian Cioloș și colegii din România 100 că au depus actele pentru înființarea unui nou partid, Partidul Mișcarea România Împreună, care va folosi formula prescurtată „România Împreună” (sentimentalul va fi folosit la maxim, emoția în politică dă rezultate după cum ne învață istoria politică, mai ales asupra celor care nu au lămurite propriile idei politice!), a obligat diferite personalități cunoscute să adopte o poziție. Mai ales personalitățile care au lucrat în echipa Fundației România 100.

Este și cazul Violetei Alexandru care, cu ceva timp în urmă, a ales să se alăture PNL,  în calitate de consilier a președintelui Ludovic Orban.

Declarația ei este civilizată și lămuritoare. O poziție adoptată în cunoștință de cauză. Este și puțin critică, pentru că privește o boală a politicii dâmbovițene: divizarea opoziției la PSD.

După părerea mea, ar fi incorect să se spună că este vorba despre „opoziția de dreapta”, pentru că pe partea dreaptă, ideologic, există o singură opoziție: Partidul Național Liberal. Fac o paranteză: observ că o parte a jurnaliștilor care atacau copios PNL până mai de curând au ajuns la concluzia că PNL este, totuși, singura formațiune politică de dreapta, din punct de vedere ideologic. Este un început bun.

Chiar dacă am citit declarația Violetei Alexandru pe Facebook, mă folosesc de articolul din „Adevărul” - Un fost ministru tehnocrat se dezice de Cioloş. „Orice nouă construcţie politică canibalizează opoziţia de astăzi“

Explicația, tehnică (doar a făcut parte din guvernul de tehnocrați ai lui Cioloș!), a Violetei Alexandru este lămuritoare:

„Orice nouă construcţie politică neclarificată doctrinar confuzează electoratul, un electorat sufocat de modelul populist promovat de PSD-ALDE, canibalizează opoziţia de astăzi, mai ales USR. Voturile se vor risipi. Plătim un preţ prea mare în condiţiile în care, oricum, la un moment dat, opoziţia tot va trebui să colaboreze. Matematic, istoric vorbind, la momentul asumării guvernării, partidele trebuie să formeze împreună o majoritate. Aşadar, astăzi ni se spune că nu se poate lucra cu partidele existente dar în viitor – da, se vor găsi explicaţii să se poată. Nu este corect faţă de oamenii cărora li se cere astăzi susţinerea”

Avem mai multe elemente de discutat aici. Eu încep cu cel privind „ ... ni se spune că nu se poate lucra cu partidele existente ...”.  Este „o producție” de marcă a unui grup de intelectuali strâns uniți în jurul Grupului de Dialog Social care, resimțind o uriașă dezamăgire în urma relației cu Traian Băsescu, au decis să formeze ei un partid de tip nou, modern, meritocratic etc. și a rezultat USB mai apoi devenit USR. Campania împotriva PNL din anul 2015 și 2016 a fost dusă în forță având susținerea presei arondate PSD (pentru că era împotriva PNL!) astfel că o parte a electoratului PNL care urmărea activitatea membrilor GDS, a presei asociate acestui grup, a renunțat să mai susțină PNL și a susținut USB și mai apoi USR. Altă parte a cetățenilor care nu avea încredere în USR, din diferite motive, au ales să rămână acasă. Astfel, în București, dezastrul a fost complet. PSD a câștigat pe linie tot ce se putea câștiga în condițiile unui absenteism cumplit.

Bine observă Violeta Alexandru că lozinca de mai sus este negată de nevoia unei colaborări ulterioare pentru accederea la guvernare ( eu folosesc termenul „perfidă”), pentru că o viitoare colaborare cu un partid „existent” este necesară în viitor dar, adaug eu, dacă este posibil ca acel partid existent să fie cât mai redus cu putință (pentru asta există tot felul de mijloace de influențare a electoratului!), cât mai amețit cu putință pentru a se supune noilor partide apărute.

La fel ca USR, MRÎ al lui Cioloș merge pe confuzia politică. Nu își declară ideologia politică. Iar Violeta Alexandru observă foarte bine faptul că ceva nu este în regulă. Eu spun, fără să mă complic, că Dacian Cioloș începe să facă politică directă cu o minciună. Nu spune cine este, lasă impresia că ar fi ceva, fiecare persoană putând să îl poziționeze unde simte nevoia sau dorința.

„Spun asta nefiind convinsă, dar nu e rolul meu să insist, în ce măsură partidul înfiinţat de Premierul Cioloş este un partid de dreapta sau de stânga. Personal am încercat mai de mult să mă lămuresc. Mă gândesc, însă, că temele mari de pe agenda publică vor forţa noua formaţiune să se clarifice doctrinar. Un discurs axat exclusiv pe bun simţ, a fi împreună, onestitate, transparenţă, etc. fără propuneri de politici publice într-o viziune politică sau alta, pe marginea temelor grele din societate, nu durează prea mult. Mesajul meu sper să dea puţin curaj celor cam mulţi care merg la două capete, Ro100 şi PNL. Ştiu că ne place să ne scuzăm prin faptul că lucrurile sunt într-o continuă aşezare în România. Ca să fim clari, se numeşte oportunism.”

 Și cu asta, destul de elegant, fără a fi brutal, avem o imagine cât de cât calificată asupra viitorului partid cioloșist: un partid oportunist care una va spune și alta va face. Iar despre ce spune și ce face va fi nevoie de un alt articol.