Italia este supusă frământărilor. Unii, își bagă nasul unde nu le fierbe oala

Sergio Mattarella, președintele Italiei

Liga (extremă dreaptă) condusă de Matteo Salvini şi Mişcarea 5 Stele (M5S, antisistem) a lui Luigi Di Maio au format o coaliție pentru a guverna Italia. Partide euro-sceptice, agresive, cu o viziune asupra viitorului Italiei în afara angajamentelor din Tratatele Uniunii Europene. Au propus un premier, acceptat de președinte dar, care a refuzat desemnarea ca ministru al economiei a unui eurosceptic declarat.

A pornit circul. Luigi Di Maio a cerut „demiterea președintelui pentru înaltă trădare” deși acesta are o prevedere constituțională pe care s-a bazat când a refuzat nominalizarea la portofoliul economiei.

Agerpres dă o sinteză a problemei formării noului guvern.

M-a surprins asemănarea între ideile PSD și ALDE de la noi cu ideile La Liga și M5S de la Italieni. Nu este o întâmplare!

Față de situația din România, președintele Italiei are un mare as în mânecă. Poate dizolva cele două Camere ale Parlamentului și declanșa alegerile anticipate. În România acest atu al Președintelui nu există.

Cum ne-am obișnuit deja, Frontul Național din Franța, condus de Marine Le Pen, are obiceiul să își bage nasul în treaba altora deși, atunci când vine vorba despre Franța și problemele ei interne este foarte radicală în a respinge „părerile din afară”.

''Uniunea Europeană şi pieţele financiare confiscă încă o dată democraţia. Ceea ce se întâmplă în Italia este o lovitură de stat şi un jaf contra poporului italian comise de instituţii ilegitime. În faţa acestei negări a democraţiei, furia popoarelor sporeşte peste tot în Europe!''

Vi se pare familiară declarația? 

Seamănă cumva cu declarațiile unor lideri PSD și ALDE? Nu mai spun de Traian Băsescu!

Și Marine Le Pen are ce are „cu statul paralel”. De fapt, toți cei care au beneficiat ani și ani de zile de bunăstarea venită din munca altora au impresia că problemele lor sunt generate de „instituțiile ilegitime”. Sunt inadaptații lumii moderne. Lângă ea vine vice-președintele FN, Nicolas Bay, cu o declarație la fel de șocantă.

''Domnul Mattarella recurge la o lovitură de stat instituţională, el este în mod normal garantul instituţiilor şi trebuie să fie în serviciul Constituţiei italiene; el este astăzi în serviciul Uniunii Europene şi al Comisiei Europene''

Să nu mai aud pe unii și pe alții că în vestul Europei ar fi politicieni mai evoluați ca la noi! Sunt la fel. Până acum nu i-am văzut și auzit și ne-am ghidat doar după odele cântate lor de jurnaliștii plătiți, preluate de jurnaliștii români în goană după senzații tari. Ei bine, au și ei pleșoienii lor, codrinii lor, răduleștii lor, tăricenii lor, vosganienii lor etc.

Se pare că în Italia se va ajunge la anticipate. Președintele Sergio Mattarella întinde o mână de ajutor societății prin desemnarea pentru a forma un guvern a unui tehnocrat. Un guvern de criză care să pună „batista pe țambal” un timp, să mențină Italia pe linia de plutire și chiar să permită Italiei scăderea datoriei externe imense până se calmează spiritele și se vor desfășura noi alegeri parlamentare. Intenția este intenție. Majoritatea turbulentă formată de extrema dreaptă și partidul antisistem (aici am mari semne de întrebare! Se pare că sunt anti-UE, sunt anti-sistemul creat pentru funcționarea pieței comune europene!) este posibil să blocheze investirea. Înseamnă că aleg anticipatele pe care președintele Mattarella le va anunța.

Vecinul Austria are un astfel de guvern. Este, probabil, un exemplu pentru actuala majoritate italiană dar, nu este suficient. Rămâne întrebarea: ce va face majoritatea anti-UE din Parlamentul italian? Va accepta perioada de reflecție propusă de Mattarella sau vor intra în noi alegeri convinși că le vor câștiga.

Cred că vom mai auzi de anti-europeni cum susțin euro-scepticii italieni. Dar, să vedem ce va mai fi „la locul faptei”. În Italia! O înfrângere a lui Mattarella, este de rău augur. O victorie a lui, va aduce un timp prețios ideii de Uniune Europeană și proiectelor de întărire a ei.