Între toleranță și radicalism. Lumea și-a pierdut măsura. „Politicile corecte” duc la moartea nativilor unei națiuni.

Lumile calificate ca „moderne”, lumile în care s-a impus, din punct de vedere politic, discursul dominat de toleranță, calificat ca fiind „corect politic”, își dau „obolul de sânge” pentru prostie manifestă. Rădăcinile comportamentului prostesc sunt în doctrinele de stânga moderate.

Egalitatea de șanse a fost extinsă de la proprii cetățeni la persoanele din toată lumea, de cele mai multe ori proprii cetățeni fiind uitați sau lăsați la urmă sau pur și simplu neglijați, guvernarea pentru bunăstarea propriilor cetățeni a fost extinsă la guvernarea pentru persoanele din toată lumea prin diminuarea agresivă a bunăstării proprii, migrația unor persoane a fost extinsă la emigrația unor întregi populații și acceptarea fenomenului ca fiind normal, cetățenia (ca formă de identificare și protecție a populației native) a devenit „bun comercial” fiind oferită tuturor celor care vor să o obțină pe considerente din ce în ce mai ciudate (uneori) etc. Am ajuns să ne discriminăm proprii cetățeni pentru a avea laude de la organisme internaționale din ce în ce mai dubioase.

Mai mult, Organizația Națiunilor Unite s-a transformat din for al națiunilor componente în susținător al globalizării orientat către susținerea migrațiilor și acordării în cadrul națiunilor constituite a unor facilități pentru imigranți superioare celor acordate populațiilor autohtone. ONU a ajuns să lucreze împotriva națiunilor, în special împotriva celor care au evoluat. Evoluția a început să fie considerată „o crimă” împotriva statelor care nu evoluează din diferite considerente, împotriva unor populații care nu vor să evolueze, împotriva unor religii care țin în întuneric populațiile asupra cărora au influențe.

Am ajuns în situația absurdă în care contabilizăm săracii locali dar susținem cu înfocare imigranții, cu măsuri la care proprii cetățeni nu au acces. Plângem la imaginile cu copiii imigranților și nu ne uităm la imaginile cu copiii săracilor din propria țară. Cerem Guvernului să accepte imigranții și să li se asigure resurse financiare pentru  un trai decent dar nu vedem cei peste 4 milioane de români săraci, flămânzi, cu copii mici în bălțile din fața caselor. Pe românii săraci îi facem „puturoși”, fără a judeca cauzele care îi țin în starea de sărăcie pe când migranților le aducem laude că sunt oameni cultivați necesari economiei, schimbului cultural, întăririi solidarității internaționale etc.

Aici, în România, îi facem pe săraci „țigani”, „jegoși”, „puturoși” etc. dar nu ne îngrijim să aducem dezvoltarea acolo unde ei trăiesc. Nu le facem drumuri, nu le ducem canalizare, nu le ducem curent electric, nu încurajăm investițiile în care săracii să poată aplica ... nu facem multe.

Sunt împotriva imigrației necontrolate. Sunt împotriva discriminării propriilor cetățeni pentru a da mai mult altora din taxele și impozitele plătite de mine. Solidaritatea internațională nu trebuie să facă săraci în propriile țări. Ajungem să trăim într-o lume absurdă. Să ne negăm propria familie pentru a face bine cuiva de a cărui existență nu am știut până la un moment dat. Să nu mai lăsăm copiilor, celor din sângele nostru, averea, bunurile, valorile pentru că trebuie să le împărțim cu alții, pentru a respecta principiul egalității promovat cu ostilitate de unii de pe aiurea.

Ne pierdem măsura. Una este să accepți, într-un plafon rezonabil, niște străini în propria țară, propria familie, străini care acceptă că vin într-o altă lume, o lume cu valori diferite de cele din țara din care vine, cu o altă educație, religie, ba chiar cu mai multe religii care nu sunt în opoziție violentă, se acceptă unele pe altele și sunt gata să se adapteze culturii locale și alta este să accepți niște străini care vor să își impună propriile obiceiuri, propriile comportamente religioase, care promovează violența religioasă, violența domestică etc.

Comportamentul prostesc, lipsit de măsură al multiculturalismului promovat de socialiștii europeni, al egalitarismului, al solidarității internaționale își arată fața hâdă astăzi. Franța își dă obolul de sânge pe altarul prostiei socialiste, al internaționalismului socialist, o urmează Germania, Belgia, Olanda, Spania, Italia, Grecia, SUA etc.

Pe cine protejăm din solidaritate internațională ?

Criminalii din Franța s-au plimbat prin Europa cum au vrut ei pentru că aveau documente de identitate franceze ! Nu îi poți opri pe criminalii „jihadiști” pentru că Franța sare în sus de indignare. La fel și Germania. La Budapesta și-au căutat complici. În Belgia, Franța dar și în alte țări, imigranții deveniți cetățeni au format enclave culturale în care populația de baștină nu mai are dreptul să intre. A devenit „pământ supus legii islamice” ?! În Marea Britanie promotorii islamismului radical nu se sfiesc să propage islamismul și violența islamică apărați de „drepturile omului”. Apărați de aceste drepturi au comis acte de o violență extremă. Judecata s-a făcut doar asupra persoanei/lor. Presa serioasă scoate în evidență zilnic acte de violență extremă comise de imigranții din diferite țări, imigranți care au primit cetățenia, sunt abia veniți sau sunt copii sau nepoți ai imigranților mai vechi. Victimele lor sunt însă cetățenii care fac parte din etniile locale. Sunt nativii acelei țări sau cei care s-au adaptat acelei țări.

Reacția radicală a societății este normală. Este forma de autoapărare a fiecărei comunități conștiente de drepturile și libertățile sale. Nu laud radicalismul, îmi este peste putință. Radicalismul aduce moarte și pentru vinovați dar mai mult pentru nevinovați.

Nu am de gând să susțin măsurile de solidaritate pentru imigranți. Nu avem, aici, în România, rezolvată problema săracilor noștri. Avem prea mulți săraci la câtă populație avem. Principala noastră obligație este să asigurăm bunăstarea tuturor românilor, să le încurajăm evoluția personală, să îi facem independenți de asistența socială, abia după ce avem mâncare, haine și case pentru toți românii putem contribui, dacă avem cu ce, la îmbunătățirea vieții în alte părți ale globului pământesc.

Pentru a nu avea terorism în propria țară, trebuie să controlăm imigrația. Nu o facem, vom vedea cum ne mor concetățenii pentru considerente absolut străine culturii noastre. Este aberant !

NATO este solidar cu Turcia !

Reuniunea de azi a ambasadorilor din cele 28 de state membre NATO a ajuns la soluția pe care Turcia o urmărea: solidaritatea celorlalte state membre NATO cu Turcia în lupta acesteia cu Statul Islamic și pentru apărarea integrității teritoriale și a suveranității.

Turcia nu a cerut intervenția celorlalte state membre NATO. Este bine de reținut.

Jens Stoltenberg, secretarul general al alianței, a făcut anunțul. A specificat că Turcia nu a cerut ajutor militar.

De reținut și alte informații în context.

Turcia și-a dat acordul ca o bază aeriană turcă să fie folosită de avioanele coaliției pentru bombardarea pozițiilor SI.

Împreună cu SUA, Turcia a convenit asupra unei zone libere de jihadiști cu o lățime de 100 km de la granița turcă în interiorul Siriei.

Președintele turc Recep Tayyip Erdogan a declarat că între Turcia și PKK nu poate exista pace. PKK fiind considerată organizație teroristă nu doar de Turcia ci și de celelalte state NATO sau ale UE. În Turcia au loc arestări ale tuturor celor care sprijină sub orice formă SI și PKK.

În concluzie, Turcia va purta războiul ei cu PKK dar va participa și la lupta împotriva SI.

Această solidaritate impune Turciei participarea activă la lupta împotriva SI. Chiar dacă turcii și-au luat măsura de siguranță să nu depășească suta aia de kilometri în interiorul Siriei. Va fi tărăboi mare în Siria. SUA și celelalte state membre NATO vor avea grijă, cred eu, ca turcii să nu lovească forțele kurde aflate în luptă cu SI, ci să se limiteze doar la taberele PKK.

Nu am văzut nimic despre acțiunile Turciei în Irak. Acolo unde luptă, de fapt, kurzii din Irak. Va fi interesant de urmărit.

Crin Antonescu despre reușită și solidaritate

Agerpres. Preia, pe bucăți, discursul lui Crin Antonescu de aseară, de la conferința de presă ținută după BPN al PNL. Pune accentul pe cota de 5% de reducere a CAS și solidaritatea cu Victor Ponta și guvernul USL.

Abordarea Agerpres este corectă. Această cotă de 5% naște „monștri”, în media. Nu am văzut un post Tv care să reia corect abordarea lui Crin Antonescu sau a lui Victor Ponta. Mai mult, jurnaliștii au forțat obținerea de la Daniel Chițoiu a „angajamentului” că își va da demisia dacă obiectivul nu va fi îndeplinit. Nu au obținut acest lucru și nici nu au dorit să preia explicațiile, logice, ale lui Chițoiu privind pregătirile ce se vor face pentru ca obiectivul scăderii cu 5% a CAS să fie îndeplinit. Nu au preluat pentru că obiectivul lor major este să „demonstreze” telespectatorilor că USL nu se ține de promisiuni. Să sădească îndoiala și să speculeze și în viitor pe ruperea USL și candidaturi separate, PNL și PSD, la prezidențiale.

Pe lângă cota de CAS ce urmează a se reduce au o mare grijă. Explozia prețurilor din cauza creșterii accizelor dar și ca urmare a noilor taxe asupra unor construcții care, până în prezent, au fost exceptate de la taxare ani în șir pe considerentul că statul trebuie să încurajeze economia. Practic însă, statul dădea de pomană operatorilor de stat sau privați din economie. Iar aceștia nu s-au limitat doar la atât. Au cerut mai mult și au primit, astfel că statul a devenit, în timp, părtaș la jefuirea populației în favoarea operatorilor economici.

Chițoiu a explicat, iar eu îl cred, că vor fi luate măsuri, până la apariția legii de reducere a CAS cu 5% de acumulare, la buget, a deficitului care va apare ca urmare a reducerii. Și sunt semne clare că acest deficit poate fi acoperit. ANAF reorganizat a început să opereze în regim normal de lucru, în luna octombrie depășindu-și planul estimat, ceea ce înseamnă că treburile merg spre bine. Combaterea corupției și a evaziunii fiscale va fi mai bine organizată, astfel că sunt speranțe certe că veniturile la buget vor fi mai mari, chiar din acest sfârșit de an, iar alte măsuri economice prevăzute în legea bugetului vor obliga economia la negru și cea gri să lase loc economiei la vedere. Având ca obiectiv reducerea CAS cu 5% sunt sigur că Guvernul nu va mai arunca cu banii în stânga și dreapta pentru satisfacerea unor „baroni locali” ci va acoperi acel deficit ce urmează a se naște din aplicarea măsurii.

Pe de altă parte, creșterea accizei la carburanți și destinarea fondurilor astfel acumulate pentru construcția de autostrăzi va asigura finanțarea construcției de autostrăzi, va asigura o reducere a cheltuielilor de transport astfel că mărirea accizei se va acoperi din reducerea cheltuielilor cu transportul. Alte taxe ce urmează a se introduce vor asigura aplicarea principiului egalității între contribuabili. La fel și mărirea bazei de impozitare. Este anormal să existe persoane care sunt scutite de la impozitare pentru nu știu ce merite. Le dai, un fel de recompensă ca o rentă pe viață pentru nu știu ce merite, care reprezintă în sine o favoare, dar nu îi scutești de contribuția socială. Este absurd pentru că și ei sunt beneficiarii tuturor sistemelor sociale din țară. Că vorbim de sănătate, că vorbim de învățământ, că vorbim de ordine publică, că vorbim de apărare, că vorbim de administrație. Este inadmisibil, după părerea mea, ca acei indivizi „merituoși” (mare parte falși merituoși, de fapt cea mai mare parte dintre ei) să beneficieze gratis de toate serviciile naționale. După ce că au apucat să își obțină niște rente pe tot restul vieții mai beneficiază și scutirea de impozite și de gratuitatea serviciilor publice. Iar toate astea costă, astfel că noi, ceilalți, suportăm și costurile făcute cu ei. Păi, nu este bine. Eu vreau ca toți cei scutiți de tot felul de costuri cu serviciile sociale să fie obligați să le plătească. Așa cum le plătesc eu. Sunt sigur că cei aproape 9 mil. de beneficiari, sub o formă sau alta de favoruri legale, vor avea o contribuție substanțială la buget astfel încât să ajungem în normalitate. Politic, nu știu cărui partid i se închină indivizii aceștia. Nu mă interesează. Unii pot susține PSD însă sunt sigur că nu sunt liberali. Mai degrabă sunt ai PDL sau băsescieni.

Mai mult decât clar s-a exprimat Crin Antonescu cu privire la solidaritatea lui și a PNL cu Victor Ponta și PSD în cadrul USL cu privire la acordul cu FMI și construcția bugetulu pentru anul viitor. Iar asta trebuie reținut de către toți habarniștii din media și așa-zișii analiști politici care văd cu totul altceva decât este în realitate. Iar realitatea se vede în acțiunea guvernamentală și în Parlament, acolo unde PNL și PSD formează în 99,99% din cazuri majoritatea care aprobă, prin vot, acțiunile guvernului.

A explodat „mămăliga finanțistă”.

Ieri a plesnit buboiul la finanțe. O vorbă a lui Băsescu spusă la instalarea lui Ialomițeanu în locul lui Vlădescu preluată de „umil” Boc ca obiectiv politic de guvernare și pusă în aplicare, cu indolență (spun eu), de pupincuristul Ialomițeanu a făcut „să explodeze mămăliga” la finanțe.

Cu ocazia asta am aflat, mai mulți, că salariile la finanțe sunt aiurea. Salariul de bază este o ciudățenie. Baza o constituie stimulentele. Dar, mă întreb eu, stimulentele intră în calculul formării pensiilor ? Nu cred. Ca atare, salariații de la finanțe sunt viitorii pensionari cu pensii la limita de jos a sistemului chiar dacă au o contribuție importantă la fond în procentul ce li se reține din venitul brut.

Dar nu doar despre venitul lor vreau să vorbesc. Deși venitul mic, mizerabil, insultător pe care Băsescu și gașca portocalie îl consideră „normal” pentru cei care au obligația de serviciu de a asigura veniturile bugetului consolidat al statului este cauza de bază, probabil singura, pentru care acești oameni au decis să protesteze.

Băsescu a considerat că stimulentele de la finanțe și de la muncă sunt abuzuri financiare cu care ministerele respective ocolesc „solidaritatea” întregului popor pentru politica de distrugere a țării promovată de guvernarea portocalie. Neinformat corect (ca de obicei), urechist în ale managementului, Băsescu a dat tonul. Neinformat (la fel ca stăpânul), urechist în aceeași măsură, idiotul de Boc a decis iar noul ministru de finanțe a pus în practică tâmpenia. Nu a mai semnat ștatele pentru distribuția sporurilor. Constat, fără stupoare, că Ialomițeanu nu cunoaște modul în care sunt constituite veniturile celor de la finanțe. Dacă le-ar cunoaște ar fi văzut că măsura sugerată de Băsescu și dispusă de Boc este o sancțiune pecuniară suplimentară aplicată unor oameni care au suportat o reducere a salariului de bază cu 25%. Cu salariul de bază redus sever și stimulentele se reduc sever pentru că sunt procente din salariul de bază. Se pare că cei de la finanțe care nu au prea fost văzuți protestând până acum, în speranța că portocalii nu se vor atinge de stimulentele la care au dreptul potrivit legilor în vigoare, s-au înșelat. Acum au veniturile reduse cu procente de până la 80%, dacă este să cred pe cei care și-au exprimat off-ul în fața camerelor Tv. Am toate motivele să îi cred.

O vorbă din bătrâni spune „să îți faci vara sanie și iarna căruță”. Construirea veniturilor diferitelor categorii de salariați pe baza sporurilor și stimulentelor asigură o oarecare bunăstare pe timpul vieții active, în măsura unei stabilități îndelungate la acel loc de muncă însă sancționează sever pe lucrător la momentul ieșirii la pensie. Pentru că pensia se calculează la salariul de bază și nu la venit. Acceptarea sporurilor și a stimulentelor de către salariați fără condiția luării lor în calculul pensiei viitoare a fost o politică greșită, în special a sindicatelor. Dar, asta este. Când eram în activitate am militat și am acționat, în limitele atribuțiilor funcționale, pentru includerea sporurilor de bază în salariul colegilor mei. Nu am fost singurul. Ceva s-a reușit însă nu în totalitate. Mereu au fost, mai ales printre guvernanți (PSD) și parlamentari (în special PSD și PRM), indivizi care au considerat că o astfel de acțiune „ar împovăra statul”, ar fi „un furt de la stat” și, ca atare, unele sporuri au fost lăsate în afara salariului de bază cu toate explicațiile și demonstrațiile făcute în fața unor indivizi care au ajuns în Parlament pentru alte merite decât cele legate de inteligență și cunoașterea vieții concetățenilor lor. Iar parlamentarii actuali nu se deosebesc de cei trecuți. Cu unele excepții, normal.

Am mai scris că acțiunile de protest ale diferitelor categorii socio-profesionale sunt mai utile decât o acțiune de mare amploare, cu sute de mii sau milioane de manifestanți. Cu o zi înainte mi-am susținut ideea în fața colegilor liberali în S3 unde eram la o discuție cu Mihai Voicu. Aceste acțiuni nu exclud acțiunile comune ale tuturor lucrătorilor, fie ei de la stat, fie de la privat, fie împreună. Se va ajunge la o astfel de acțiune însă noi, cei care privim cu atenție evenimentele am aflat care sunt doleanțele fiecărei categorii socio-profesionale. Acum putem spune că nici o categorie socio-profesională nu este mai avantajată ca celelalte, mitul bunăstării unora față de alții, promovat cu insistență de pedeleprele guvernante pentru dezbinarea românilor a picat. Aseară, târziu, și-au anunțat solidaritatea cu cei de la finanțe polițiștii, cadrele didactice, medicii, alte organizații sindicale. Abia aseară am avut certitudinea că românii se unesc. Chiar dacă au ca motiv venitul. Sărăcia ne unește. De aici se poate merge mai departe și se va ajunge la o corectă analiză a unei guvernări dezastruoase, la politicile publice dezastruoase ale PD-L și aliații UDMR, UNPR și minoritățile naționale altele decât cea maghiară. Toți aceștia se fac vinovați de dezastrul în care a ajuns țara. Se fac vinovați pentru că, fiecare dintre ei, au tradat pe cei care i-au mandatat să îi reprezinte în organul reprezentativ suprem al poporului român, Parlamentul.

Observ că o mare influență în sensibilizarea populației o are acțiunea de protest a unor categorii socio-profesionale percepute ca fiind reprezentanți ai puterii. Manifestația polițiștilor a făcut mai mult decât marea manifestație din primăvară, deși, atunci s-au adunat la Palatul Victoria peste 40.000 de oameni. Unde erau și polițiști. Dar 5-6.000 de polițiști în marș între Palatul Victoria și Cotroceni, celebra, de acum, zicere „javră ordinară”, a adus mai mult în atenția publicului situația dezastruoasă a fiecăruia dintre noi. Eu cred că acea manifestație a stimulat, cumva, protestul de ieri de la finanțe. A descătușat lucrătorii finanțelor din starea de non-combat complice cu guvernarea în care s-au complăcut până în prezent. De ieri, de la declanșare, protestul finanțiștilor a căpătat un puternic accent politic, în contra cererilor repetate a liderului sindical Marica. Ieri individul a pozat frumos în apărătorul colegilor săi însă pentru mine este un duplicitar. Am eu senzația asta de când îl tot urmăresc pe la televiziuni.

Pe lângă manifestarea solidarității celorlalte categorii socio-profesionale cu finanțiștii adaug, cu de la mine putere, iminenta declanșare a protestelor magistraților. Chiar dacă aceștia vor face referiri doar la probleme ce țin de justiție și de respectarea unor prevederi legale, protestul magistraților va fi în completare la protestele celorlalte categorii socio-profesionale pentru că, punctual, doleanțele magistraților sunt în favoarea tuturor cetățenilor României și, să nu uităm, magistratul judecă după lege iar soluția o dă potrivit propriei constiințe ! Așa spune legea. Iar un magistrat hotărât să aplice legea, cu o conștiință liberă de „pupinbăsism”, este o garanție că Justiția în România va fi dreaptă.

Ce trebuie să facem ? Acum trebuie să protestăm. Vehement. Dar mai trebuie ceva. Să ne pregătim pentru ziua de după „ciuma portocalie”. Ziua în care „să îngropăm morții”, „să oblojim răniții”, să consiliem/tratăm dezamăgiții, să prezentăm corecțiile la actele normative care au adus atât rău oamenilor. Tuturor oamenilor. Inclusiv celor care cu știință sau nu au dat acele voturi care au adus la putere „ciuma portocalie”.