Când legea bate Constituția. La noi ca la nimeni.

Se cuvine a face precizarea că este vorba despre Constituție în forma ei de astăzi, că încălcarea s-a produs, grav, pe timpul Guvernului Tăriceanu când PD era la guvernare alături de PNL și că ministrul responsabil cu Justiția era sinistra Monica Macovei. Eu consider că PNL se face vinovat că a acceptat siluirea Constituției atunci, pentru că liberalii ar fi trebuit să se opună, având premierul, ideilor totalitariste promovate de PD la cererea, evidentă, a lui Traian Băsescu, aflat la primul său mandat.

Se cuvine a preciza că însăși Constituția este construită în reglementările referitoare la „Autoritatea judecătorească” - cap. VI, aiurea. Secțiunea a 2-a cuprinde „Ministerul public” care are atribuții în activitatea judiciară, ceea ce este un abuz, după mine, ducând la nivel constituțional o instituție care putea fi construită doar printr-o lege organică. În fine.

Dacă tot este așa, măcar să fi respectat Constituția.

Urmează revizuirea Constituției. Din ce am înțeles eu, juriștii PSD și ai PNL nu au de gând să pună ordine în harababura constituțională privind Justiția. Nu acceptă să pună procurorii care „... reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor” (art. 131 alin. (1) din Constituție) în afara „autorității judecătorești” chiar dacă la articolul 132 alin. (1) din Constituție se statuează că „Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției”. Este o diferență imensă față de judecători care, potrivit prevederilor art. 124 alin. (3) „sunt independenți și se supun numai legii”.

Până la anul 2005 s-a funcționat, cumva, după Constituție. Atunci, sinistra Monica Macovei a impus modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraților luând, neconstituțional, propunerile pentru numirea în funcție a procurorilor de la Consiliul Superior al Magistraturii la ministrul justiției:

„TITLUL XVII: Modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul magistratilor
80. Articolul 53 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 53. - (1) Procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, prim adjunctul si adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului National Anticoruptie, adjunctii acestuia, procurorii sefi de sectie ai acestor parchete, precum si procurorul sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si adjunctii acestora, sunt numiti de Presedintele României, la propunerea ministrului justitiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minima de 10 ani în functia de judecator sau procuror, pe o perioada de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singura data...”

Această modificare este neconstituțională pentru că încalcă prevederile art. 134 alin. (1) din Constituție care spune : „Consiliul Superior al Magistraturii propune Președintelui României numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor, cu excepția celor stagiari, în condițiile legii”.

Stupid este faptul că toți suntem obligați a respecta legea, chiar dacă aceasta încalcă Constituția. În afara Curții Constituționale a Românei nimeni nu este autorizat să constate că o lege încalcă Constituția. Nici cea mai înaltă instanță de judecată, ICCJ. Mai mult, pentru a ajunge la judecata unei instanțe competente trebuie să deschizi o acțiune în contencios administrativ, să se constate ca legală poziția ta în fața instanței ca parte activă în proces, să introduci excepția de neconstituționalitate iar apoi instanța să ceară arbitrajul CCR. Asta dacă alte autorități competente nu își fac treaba pentru care au fost alese sau investite cu autoritate. Și sunt. Dar nu au interesul (?!).

Suntem în plin proces de numire a procurorilor șefi la Ministerul Public și Direcția Națională Anticorupție. Respectând legea, ministrul Justiției, Mona Pivniceru, a selectat și a propus două persoane pentru a ocupa funcțiile. CSM i-a audiat. Cumplit. Batjocură. Avizul negativ fiind de la sine-înțeles. De fapt o continuare a unei lupte politice duse de Traian Băsescu în contra USL. Ministerul Justiției a scos și o apreciere a modului în care s-a desfășurat interviul cu fiecare candidat constatând, pe bună dreptate, că scopul nu a fost evaluarea candidaților pentru funcțiile propuse ci supunerea lor la un interogatoriu inchizitorial pentru a se demonstra că nu sunt buni. O primă observație se cuvine. Scopul interviului este de a permite să se producă o evaluare profesională și nu o apreciere emoțională (ca să nu spun politică). Acest scop a fost încălcat grosolan. Secția de procurori a CSM a reacționat, dând publicității un comunicat în care justifică „penibil” interogatoriul la care s-au dedat și, pentru că este o structură evident politică, practică ceea ce PDL a dezvoltat în comunicarea publică. Acoperirea rahatului cu preșul aducând în discuție cu totul și cu totul altceva decât subiectul în discuție. Mai mult, umblând aiurea, pe ocolite, luând ca exemplu o altă instituție publică - autoritatea judecătorească -, apreciază că procedura pentru numirea procurorilor ar trebui să se facă la fel ca la judecători. Nu s-au referit la textul constituțional care impune, sărmanul, așa ceva - art. 134 alin. (1) din Constituție. Păi, cu astfel de panarame la nivelul CSM cum naiba să avem o Justiție corectă ?

"În acord cu poziţia constantă din ultimii ani a CSM, Secţia pentru procurori apreciază ca fiind imperativ necesară realizarea procedurii de numire în funcţiile de procuror general al PÎCCJ şi, respectiv, procuror şef al DNA într-o modalitate simetrică cu cea prin care se realizează numirea preşedintelui, vicepreşedintelui şi preşedinţilor de secţii ai ÎCCJ, respectiv propunerile pentru funcţiile anterior menţionate să fie iniţiate de Secţia pentru procurori a CSM", se mai precizează în comunicatul preluat și prezentat de Agerpres.

Harababura este completă. CSM nu le are cu Constituția, motiv pentru care mai înainte a sărit în sus când ministrul justiției și-a exprimat anumite opinii cu privire la activitatea procurorilor, susținând că a intervenit în actul de justiție. Absurd. Constituția îi contrazice pe membrii CSM. Art. 132 alin. (1) din Constituție impune procurorilor să se supună controlului ierarhic și nu doar legii, sub autoritatea ministrului justiției.

Iau de pe Wikipedia sensul noțiunii de autoritate: „Mai specific, autoritatea ca relație socială între cel puțin doi actori, bazată pe un principiu de legitimitate, în care unul dintre actori acceptă să-și modifice comportamentul, recunoscând voința activă a celuilalt în virtutea principiului de legitimitate. Altfel spus, autoritatea este o relație socială între un agent activ și unul pasiv, în care agentul activ are dreptul de a comanda iar agentul pasiv recunoaște acest drept în virtutea unui principiu de legitimitate, pentru atingerea unei finalități comune. Întotdeauna autoritatea presupune o legitimitate și o responsabilitate (care asigură legătura cu o legalitate)”.

Ca să vezi.

CSM se prevalează de prevedera constituțională potrivit căreia are rolul de a „garanta independența justiției”. Însă nu are treabă cu constituția. Pentru în exercitarea atribuțiilor sale, folosindu-se de puterea politică (!), a încălcat și încalcă permanent atribuțiile constituționale ale altor autorități. Cu ajutorul politicienilor din PDL, CSM a devenit stat în stat. La fel ca CCR.

USL are obligația de a descâlci acest nod al competențelor încurcate, al încălecărilor de competențe, al supremației absolute a unor persoane ajunse în funcții de demnitate publică, cum sunt membrii CSM sau ai CCR și refacerea structurii statului în serviciul unei națiuni și nu al unor orgolioși ajunși să conducă.

O provocare. Statul liberal cu ajutorul social-democrației.

S-au terminat frământările generate de alegeri. Tot felul de alegeri. USL este copleșitor de majoritar în Parlament. Guvernul s-a format și va funcționa într-o construcție diferită de cele anterioare. Ideea de bază ar fi aceea că obiectivele de investiții începute trebuiesc terminate și începute noi proiecte care să aibă suport financiar temeinic. Un fel de „gata cu treaba de mântuială și cheltuirea aiurea a banului public”. Nu doar la investiții ci și în administrație. Fără a umbla la subtilitățuri, consider că este bine. Adăugăm la aceste idei și un angajament de început pentru continuarea politicilor de reducere a datoriei publice concomitent cu dezvoltarea mediului economic pentru înființarea unor noi locuri de muncă, mărirea bazei de impozitare, reducerea taxelor și scăderea TVA. La astea se adaugă reorganizarea administrativ-teritorială - construirea regiunilor administrative -, redefinirea competențelor de la guvern, regiune, județ și poate localitate. Treabă multă.

Principiul parității pe temeiul căruia a fost construit USL s-a păstrat. Măcar numeric dacă nu și valoric. Victor Ponta a luat pentru PSD ministerele cu vizibilitate externă și a organizat Guvernul în așa fel încât ministerele care vor necesita mulți, foarte mulți bani să fie la PSD, inclusiv banii de la UE. Cheia de la sipetul cu bani ai bugetului este la Liviu Voinea (PSD) iar obligația de a face politicile financiare a rămas la PNL - Daniel Chițoiu -, dar și obligația de a aduna banii, în special de a performa în creșterea gradului de colectare a veniturilor la bugetul de stat. Astfel, se observă că PSD a dat PNL acele ministere care duc la dezvoltare și la o îmbunătățire a ordinii sociale - finanțele, economia, justiția, ordinea publică, sănătatea, apele și pădurile etc. Învățământul a rămas la PSD. Fără a fi rău, constat că PNL are răspunderea dezvoltării sociale iar PSD pe cea a consumului social-democrat.

Observațiile și comentariile din media observă doar că PSD a luat cei mai mulți bani. Pe undeva au dreptate. Dacă privim actuala guvernare doar ca pe o asociere în vederea prăduirii statului. Dacă însă acceptăm că această guvernare, cel puțin până la terminarea mandatului, are un alt scop decât al celui de a prăda, în sensul de a reașeza țara pe alte temelii, acceptate de toate curentele politice, pornind de la constituție și terminând cu reorganizarea administrativ-teritorială, obiective care vor consuma multe resurse în anii ce urmează, putem deduce că „prăduirea” bugetului nu are cum se face din cauză că „prada” nu va exista. Este însă adevărat că împărțirea „viitorului ciolan” va fi însoțită de lupte crâncene, în interiorul USL. Mai mult, organizarea pe regiuni, după ce această organizare va fi trecută în Constituție, va duce la noi alegeri locale, cele pentru „parlamentele regionale”. USL are ocazia, ca la aceste alegeri să își verifice susținerea populară pentru măsurile luate. Nu mai spun de referendumul care se va desfășura pentru aprobarea legii de modificare a Constituției. Însă până la acest referendum vom lua la cunoștință de rezultatele recensământului, se vor reface listele electorale permanente și se va beneficia de o nouă prevedere constituțională care instituie lipsa cvorumului la orice fel de referendum.

Fără a crede că intențiile USL vor fi respectate în procent de 100%, admit faptul că PSD a acceptat ideea minimală a statului liberal, care pune accentul de dezvoltare și lege, pe drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor în timp ce social-democrația se va plia, în acești ani, pe o nouă ordine socială ce se construiește în comun. Această împărțire a guvernului și a responsabilităților guvernamentale confirmă spusele unor social-democrați, spuse cărora le-am pus un semn de întrebare în coadă pentru că nu le credea în totalitatea lor.

Până la proba contrară refuz să preiau, ca prostul, ideile din propaganda băsistă, potrivit cărora USL nu se va deosebi de celelalte alianțe la guvernare și că scopul guvernării este îmbogățirea guvernanților. Am vota cu speranța că ajungând la guvernare USL, va guverna pentru o țară mai bună și nu pentru menținerea unei țări băsesciene.

Miniștrii PNL au ocazia acum să promoveze acele politici liberale în domeniile de activitate în care au devenit responsabili fără prea multe piedici. Au finanțele, au economia, au trasporturile, au IMM-urile și mediul de afaceri, au pădurile și apele, au munca, au sănătatea, au justiția, au MAI. Au, practic, toată țara. Nu cred că vor fi opriți să pună în operă conceptele liberale potrivit ideologiei PNL despre stat și societate. Construirea statului liberal. Această împărțire guvernamentală mă duce la aceste concluzii.

USL s-a instalat la masa bucatelor

Bârfe, zvonuri, șușanele. Stop. Băsescu a înghițit porcul și, cum spuneau unii, vomită jumări și caltaboși.

Dimineață, într-un cadru de colhoz festiv, Băsescu a jucat scena consultărilor. S-a făcut că întreabă, cei din față s-au făcut că răspund. În sală, majoritari erau cei de la PDL, FC, PNȚ-CD, UDMR și PP-DD. Adică opoziția. Minoritari erau cei de la USL. Doar patru persoane, câte una pentru fiecare partid component.

Băsescu a încercat manevră de putere care s-a terminat într-un mare fâs. A chemat fiecare partid cu câte 5 reprezentanți maxim. Spera că USL se va prezenta pe partide astfel încât ar fi avut în față cel puțin 20 de USL-iști. Susținătorii lui au înțeles manevra și i-au sărit în ajutor. FC cu 4 parlamentari a venit cu 5 reprezentanți, PNȚ-CD cu 2 parlamentari a venit cu 5 reprezentanți, PDL și UDMR au venit cu câte cinci parlamentari. PP-DD și minoritățile au venit tot cu câte 5 reprezentanți. USL nu a venit pe partide. Fiecare partid și-a trimis câte un reprezentant. Ca atare, în fața lui Băsescu au stat cei din USL grupați la aceeași măsuță, ca formațiune politică distinctă. La care se adaugă lipsa lui Antonescu. A fost prima „palmă” primită de Băsescu. A doua a fost comunicarea comună a celor 4 partide din USL care au arătat care le este voința. I-a fost înmânată de față cu toți susținătorii lui, prezenți ca majoritate la ceremonie. A doua „palmă”. La întrebările lui Băsescu s-a răspuns după caz, la urmă rămânând doar propunerea cu Victor Ponta. Continuând circul, pentru a se scuza față de haimanalele lui, prezente la ceremonie, și-a motivat decizia citind să audă toată lumea și să poată Administrația Prezidențială pune pe site filmulețul doveditor (?!) numărul de parlamentari pentru fiecare partid al USL și pentru formațiunile care susțin candidatura lui Ponta astfel încât să se vadă că nu poate face nimic împotriva voinței poporului. 32 de minute a durat comedia. Imediat mai apoi s-a anunțat semnarea decretului de desemnare a candidaturii lui Ponta. Comunicarea deciziei nu s-a mai făcut, cum era normal, la pupitru, americănește. Băsescu intrase deja în fibrilație.

Presa continuă cu scenariile și scenaritele. Băsescienii au ajuns să calculeze posibilitatea ca Ponta să refuze PNL pentru aducerea UDMR la guvernare pentru un oarecare viitor politic, avantajos exclusiv lui Ponta. A picat și asta, UDMR a fost refuzat la guvernare iar maghiarii sunt foc de supărați pe PNL - „întrebați PNL de ce nu am ajuns la guvernare -, ar fi spus Hunor. Zvonistica dă ca sigur și faptul că UNPR nu va avea funcții de execuție în Guvern. Gabriel Oprea (generalul izmană) primește o funcție de vicepremier cu rol de consilier al primului-ministru pentru probleme de apărare și ordine publică. O relație naș-fin, obligație de familie, însă Oprea este complet pe dinafară în probleme militare sau de ordine publică. Radu Tudor de la Antena 3 este mai bun ca el, măcar la probleme de consiliere. În fine, prin această numire Ponta va demonstra că nepotismul la nivel înalt nu are limite morale. Interesul național este mai mare (fleoșc).

USL a trecut la formarea Guvernului și împărțirea ministerelor. 11 la PSD + UNPR, doi vice prim-miniștri și două departamente. 11 la PNL + PC, un vice prim-ministru și două departamente. Cum-necum este un fel de paritate. Mâine se pun numele pe ștatul cu miniștri. Lumea așteaptă ca Ponta și PSD să refuze numirea unor miniștri ai PNL. Ba, mai mult, o anumită lume așteaptă ca Băsescu să mârâie iar Pnta să îi facă pe plac. Dar, suntem la negocieri. În contra-partidă și PNL poate face acest lucru. Deasupra capetelor atârnă „sabia despărțirii”. Trag concluzia că nu se va abuza de poziții ireconciliabile. Cad ei cumva la pace pentru binele comun. Sigur este că ministrii unei părți vor avea secretari de stat de la cealaltă parte care vor seconda miniștrii. Nu se știe ce va fi în viitor și lumea trebuie să fie pregătită.

Practic de azi USL este la masa de bucate și mănâncă, egoist, hulpav, părțile bune, hrănitoare, din ciolanul puterii. Pe lângă masă, pe sub masă este mare foșgăială. Se aud schelălăituri, mârâituri, miorlăituri ... Sunt cei din opoziție. Fiecare vrea un rest, cât mai bun dacă se poate. Le este teamă că vor muri de inaniție. Acum că și UDMR nu mai are trecere la USL este mare teamă în prefecturi, în deconcentrate, în alte instituții ale statului unde funcțiile au fost date pe baza carnetului de partid portocaliu-PDL, verde-UDMR sau roșu-UNPR. Da, și UNPR. Pentru că la parlamentarii pe care îi au, pozițiile lor sunt exagerate. Iar la împărțeala de după apocalipsa lui Băsescu, PSD și PNL vor împărți paritar ciolanul sau pe aproape, apoi fiecare va proceda la împărțirea cu vecinul dup criteriile fiecărui grup în parte. Eu nu văd cum vor accepta PSD-iștii ca UNPR-iștii să aibă mai mult decât pot duce. Ar fi culmea. După ce că au păpat grețos de la Băsescu să continue și de la Ponta ar fi peste putința suportabilității.

Să văd ce mai aduce ziua de mâine. Deocamdată rămân în așteptare.

În așteptarea Guvernului Ponta II

Am intrat în starea de „așteptare”. Jaloanele sunt cunoscute.

Băsescu și-a salvat onoarea. Nu vrea să îl nominalizeze pe Ponta însă, ca să vezi, liderii UE îl forțează să o facă ba, mai mult, partidele parlamentare au căzut de acord că Victor Ponta trebuie să fie premier. El, săracul, a vrut să dea valoarea Constituției după interpretarea lui Stanomir, Lăzăroiu, Cristian Preda și a altor „specialiști” de înaltă valoare teoretică și practică internațională însă este strâns cu ușa de realitatea crudă din țară. Așa că Ponta va fi nominalizat să formeze Guvernul.

De aici, un șir lung de „succesuri”. Miniștrii vor fi nominalizați de Ponta, Crin și Constantin iar Parlamentul îi va vota cu cel puțin 2/3 din voturi. Nu se poate opune. Nu că nu ar vrea, ci pentru că UE se opune ca el să mai provoace o criză politică. Este clar. Îi va fi abuzată voința. Trist.

La USL se lucrează în draci. Se construiește Guvernul, se finalizează bugetul, se pregătesc legile și HG-urile de care are nevoie viitorul Guvern pentru a funcționa. Evident că vor fi modificate legile de organizare și funcționare ale ministerelor care au astfel de legi și se vor emite HG-urile pentru organizarea și funcționarea ministerelor noi. Vor fi modificate și HG-urile care stau la baza organizării și funcționării unor ministere care se desfac. Sunt legi organice care vor suferi modificări pentru a desface atribuțiile din sarcina unor ministere și transferarea acestora plus completarea lor pentru ministerele nou înființate. Îmi imaginez ce pățesc juriștii din ministere și din agențiile care vor suferi modificări de structură și funcționale. Am trecut prin așa ceva și îmi este milă de cei care sunt implicați. Vai soarta lor de consilieri juridici. Dacă au pornit construcția legislativă din timp, pe măsură ce ideile se coagulau, ar trebui să fie deja gata cu mare parte din construcția legislativă. Pentru că, fără doar și poate, primele ședințe ale noului Guvern vor avea ca finalitatea aprobarea HG-urilor necesare formării noului Guvern și a proiectelor de lege care vor modifica structurile existente. Probabil că procedurile la Parlament pentru aprobarea proiectelor vor dura foarte puțin. Unele legi vor fi modificate prin Ordonanțe sau ordonanțe de urgență.

PDL are și el de lucru. Sunt în faza autocriticii. Din ce s-a auzit la ședința lor de ieri s-a desprins concluzia că au guvernat în forță și prost. Pentru că prostia nu se tratează și nici nu trece, au constatat că și contrucțiile politice au fost făcute aiurea. Dr. Cristian Rădulescu a punctat bine cu „calul puternic care era de fapt o vacă” și gloabele care au tras în jos partidul la alegeri. La Tv, Gheorghe Tinel o ținea langa cu guvernarea lor bună însă greșeala în lipsa de comunicare. Andreea Paul (Vass) guița și ea, atot-cunoscătoare, că măsurile economice au fost bune, că au salvat țara de la dezastru ... Este evident că PDL va continua să își susțină, public, „succesurile” din guvernarea Boc și să guițe oripilați împotriva măsurilor ce se iau de guvernarea USL.

Gloaba Forța Civică, partidul lui Nati Meir condus acum de Mihai Răzvan Ungureanu, are obiective politice clare. Vor să formeze „dreapta europeană”, să propună premierul la consultările de la Cotroceni, să câștige alegerile europarlamentare și pe cele prezidențiale. Și toate acestea cu 4 (patru) parlamentari. Unul la Senat și 3 la Cameră, toți declarați câștigători prin redistribuire. Politic, este un mare succes, declară MRU, pentru un partid care a ieșit la rampă în luna septembrie. La naiba. Nu câștigi nimic dar obții succesul ! Dracu mai înțelege.

PPDD este în vervă. Îl vor propune pe Ponta ca premier însă nu cred că îl vor vota în Parlament. Ca la balamuc sau ca la OTV. Aseară se desfășura la OTV teribila Liliana Mincă, alături de idiotul ăla care a fost milițian și DD. Am fugit. Piei drace !

Ăla mic cu capul mare guiță și el pe undeva însă nu am dat de el. Se pare că și PNȚ-CD Pavelescu are ceva parlamentari. Unul-doi, dracu știe. Nici ei nu își pot forma un grup parlamentar. La fel ca forțoșii lui MRU. PDL îi invită la ei, în grupurile lor. Treabă complicată.

ARD, adică adunătura politico-ideologică de mântuială care a participat la alegeri, are, de toți, 80 de parlamentari. Li se adaugă, cam pretențioasă exprimarea, 67 de parlamentari PPDD pentru a forma opoziția. ARD singur nu poate face mai nimic în Parlament. Fără PPDD sunt nula-nula. Ambele grupări au probleme. Nu este sigur că vor colabora. Nici una nu poate oferi celeilalte ceva. Ca atare, opoziția la guvernare va avea doar rolul de a le evidenția că există. Dacă însă unii dintre parlamentarii lor vor cocheta cu puterea, opoziția nu va avea posibilitatea să introducă moțiuni de cenzură împotriva Guvernului și nici să sesizeze Curtea Constituțională.

Pragmatic, fără sentimentalisme aiurea, o convenție cu UDMR a USL va distruge opoziția. Cel puțin până la alegerile prezidențiale, USL va avea puterea absolută. După ... se vor manifesta, din ce în ce mai mult, punctele de vedere divergente între PSD și PNL. Până atunci însă, traseismul politic va fi activ. În cazul în care USL va câștiga prezidențialele, pe scena politică putem vorbi doar de două forțe: PSD - stânga politică -, PNL - dreapta politică -. Fără putere, fără posibilitatea de a exercita o putere oarecare, PDL se va micșora din ce în ce mai mult. Actuala opoziție va asista la actele de putere ale PSD și PNL. Între cele două formațiuni politice aliate vor exista controverse politice și în actul de guvernare. Chiar de vor ajunge la consens, în interesul guvernării comune, semnalele publice date vor confirma că ele reprezintă, de fapt, forțele politice potente în România. Românii vor observa că PNL și PSD sunt adversare politice chiar dacă guvernează împreună. Anarhia politică actuală se va stinge încet-încet și se va forma acea bipolaritate pe care o clamăm de ceva timp.

O parte din electoratul activ este atras de ideea de dreapta politică. Până acum, s-au declarat de dreapta PNL, PDL, UDMR, PNȚ-CD și mai nou, FC. Curat, alegerile actuale au dat câștig de cauză doar PNL. Toate celelalte formațiuni politice auto-proclamate de dreapta s-au încadrat, cu chiu cu vai, într-un procentaj de abia 17%. UDMR a luat, la sacrificiu, puțin peste 5%. Dar UDMR nu vrea să fie asociat cu loserii din PDL, PNȚ-CD și FC. Ei au alte obiective politice și alte aspirații. Nici nu pot spera la mai mult în viitorul previzibil. Așa că rămân să cucerească electoratul de dreapta doar PNL, PDL și FC (cu foarte mari rezerve). PDL și FC nu pot proba că sunt de dreapta. Vorba lungă și îmbârligată, un fel de copy-paste după ideile înșirate în cărțile unor ideologi din străinătate nu convinge. PNL în schimb, are marea șansă de a continua să probeze că este un partid de dreapta prin măsurile ce vor fi luate în cadrul viitoarei guvernări. Sunt sigur că PNL își va impune politicile de dreapta în cadrul alianței cu PSD pentru că proiectul de guvernare comun conține aceste direcții. De fapt, PSD și PNL au, ca scop politic secundar, definirea lor ideologică în fața electoratului pentru ca în viitor lupta politică dreapta-stânga să se ducă între ele. Totul pe un fundament al organizării de stat acceptat de ambele ideologii.

Până la nominalizarea lui Ponta avem posibilitatea să ne distrăm cu PDL, FC și PPDD. Un circ politic grețos, de cele mai multe ori. Dacă suntem atenți, vom observa și dorințele mărturisite, cu jumătate de gură, a unora dintre parlamentarii redistribuiți, ai celor trei partide, de a activa în viitor, în PNL. Interesant.

Mircea Geoană s-a întors împotriva USL

Panarama asta de om are probleme serioase la cap. Acum o mai făcu odată. A avut inițiativa formării unui guvern, altul decât cel ce rezultă din voința USL. Ilie Sârbu a confirmat la Tv. Unii au venit la Ponta și i-au arătat că au fost contactați de Geoană. Mai sunt și alții care vor fi puși față'nfață cu Geoană pentru a confirma.

Iau ca variante de lucru mai multe ipoteze:

1. Băsescu, prin interpuși, i-a propus să caute susținere în PSD pentru a forma un guvern, Geoană urmând a fi desemnat candidat de premier;

2. A luat Geoană inițiativa știind că Băsescu caută soluții pentru a scăpa de Ponta, urmând a-i pune lui Băsescu pe masă soluția rezolvată;

3. Geoană și Băsescu au fost în legătură permanent, Geoană urmând a fi reactivat atunci când Băsescu ar fi avut nevoie.

Probabil că mai sunt variante.

Este evident că în PSD sunt persoane care nu au agreat alianța cu PNL. Și invers. Bănui că în PSD sunt persoane care nu mai agrează alianța cu PNL după rezultatul alegerilor. Niță, de exemplu, are o atitudine ostilă față de PNL. Iar de când cei din UNPR au hotărât să se reîntoarcă în PSD treaba se complică mai mult.

Băsescu și analiștii lui au calculat bine, dacă au avut inițiativa. Aceleași calcule au fost făcute și de Geoană și ai lui, dacă el a avut inițiativa. PSD este copt pentru o diversiune băsesciană. Are pe Geoană capabil de orice pentru a pune mâna pe putere. Mirosul ciolanului ar stimula gustul pentru o mică trădare și la alții din PSD, la care s-ar adăuga, fără nici un efort, cei din UNPR. Nu este exclus ca și din PNL să fie unii cu ochii atent deschiși către o asemenea combinație. Una peste alta, dacă acțiunea subversivă nu ar fi fost descoperită, putea avea un rezultat. Așa, Ponta va trebui, alături de cei care au puterea în PSD să taie creanga putredă cu sacrificiile de rigoare. Cei care sunt „afectați” de măsură vor deveni parlamentari independenți iar după un timp se vor întoarce în partid, la fel ca Geoană.

S-a lucrat din greu. S-a luat „bob cu bob” și s-a evaluat în timp scurt. Posibil ca unii din parlamentarii câștigători acum și dispuși la trădare să fi fost cunoscuți din timp.

O astfel de acțiune ar fi avut și un rezultat, pe moment, neașteptat. Parlamentarii PPDD ar fi rămas împreună, formând împreună cu ARD, UDMR și trădătorii din USL o majoritate, subțire ea, suficientă însă pentru a răsturna câștigul în alegeri al USL. La care s-a fi adăugat, imediat, grupul minorităților naționale care, potrivit tradiției, ar fi votat cu puterea. Indiferent care este ea.

În această cheie, negocierile cu UDMR capătă altă dimensiune. Neplăcut.

Se joacă tare. La rupere. Excluderea lui Geoană nu garantează siguranța viitoarelor mișcări. Reprimirea lui Geoană în PSD pentru a-i permite să candideze se dovedește a fi dăunătoare.

Ieri, la A3, Dragnea a confirmat că decizia de a merge cu PDL în 2008 a fost luată de 2-3 persoane din conducerea PSD. Iar atunci Geoană era președintele partidului. Iar beneficiarii imediați au fost unii din PSD care azi guiță împotriva PNL, cum este Niță.

Până acum acest eveniment este cel mai serios risc pentru USL. O victorie frunoasă la alegeri poate fi făcută praf de Geoană și acoliții avizi de putere prin orice mijloace.

Să vedem ce vor face cei din PSD. Dacă o vor lălăi, înseamnă că alianța cu PNL este foarte temporară. Dacă vor lua măsuri dure, înseamnă că au de gând să finalizeze un acord politic așa cum a fost el semnat.

Intoxicarea post-alegeri

Nebunie. După „spaima” majorității constituționale obținută de USL s-a trecut la intoxicarea brutală a populației, mai bine zis doar a părții care are timp să citească tâmpeniile din presa pupinbăsistă (va trebui totuși să îi schimbăm denumirea nu peste mult timp, Băsescu fiind deja în moarte clinică din punct de vedere politic), cu privire la „catastrofele” ce ne așteaptă în viitor.

Cei care citesc și sunt fideli fițuicilor „Adevărul”, „EvZ” sau se uită la B1 Tv, România Tv, HotNews sau alte fițuici pro-băsesciene au satisfacții supreme. Scenariile catastrofice sunt la mare căutare. Procesul are un nume: îndobitocire. Este un proces continuu.

Elena Udrea dezvoltă, inteligent (!), varianta dizolvării Parlamentului. Unul din motive ar fi că Băsescu va face în așa fel încât va duce la aplicarea prevederii constituționale potrivit căreia după ce două desemnări de premier pică în Parlament, se ajunge la alegeri anticipate astfel că Parlamentul ar urma să slăbească. Haida-haida. Pe aceeași lege ? Dar nu contează. Mulți văd, puțini cunosc. Art. 89 alin. (1) din Constituție spune că procedura dizolvării Parlamentului se poate realiza doar după ce consultă președinții celor două Camere și liderii grupurilor parlamentare. Dar Băsescu va avea în față un Parlament ostil care nu va accepta ideea, parlamentarii putând lesne constata că Băsescu a încălcat spiritul Constituției, că desemnările lui au fost făcute cu scopul de a împiedica formarea unui Guvern susținut de Parlament și că cea mai bună soluție pentru ca viața să meargă înainte este suspendarea lui. Nu se poate opune voința lui voinței populare. Este evident că varianta Elenei Udrea, expusă pe larg la Tv, este moartă „în coteț”. Este o intoxicare.

O altă măgărie este lansată de Excrementul zilei. Vă mai amintiți sloganul lui Claudiu Crăciun lansat în Piața Universității ? „PDL=USL, aceeași mizerie”. Ei bine, Excrementul îl exploatează acum lansând gogorița că 47 de noi parlamentari ai ARD și PPDD negociază intrarea în USL. ARD are 80 de parlamentari, PPDD are 68 de parlamentari. O treime din numărul total ar urma să treacă la USL. Toți din categoria reevaluaților redistribuiți potrivit legii catastrofice a alegerilor parlamentare. USL nu are nevoie de ei. Evident că, cel puțin la nivelul PNL, va exista un refuz. Poate și la PSD. Însă o variantă în care, să zicem, parlamentarii ARD ar declara, undeva în timp, că susțin prin vot propunerile ACD (PNL+PC) ar putea duce la un Parlament de uniune națională și un Guvern asemenea forțâdu-se astfel formarea mai repede a unei separări în USL. PSD cu UDMR ar forma polul de stânga iar PNL cu ARD ar forma polul de dreapta. În timp, UDMR ar intra, cum este obișnuința, în colaborări funcție de puterea relativă a stângii și dreptei în Parlament. Nu este exclus ca în viitor PNL să ia la remorcă PDL. NU este exclus ca în timp, ușor-ușor, parlamentari ai ARD să migreze la PNL. Au acolo deja o parte din foștii colegi care s-au mișcat mai repede. Dar acum nu este bine să se accepte astfel de mișcări. Mai ales că ARD are în Parlament nucleul dur. Nucleu care trebuie refuzat, constant de PNL, pentru a pune și mai mare presiune pe pro-băsescieni, pe ungureni și alte panarame care au trădat PNL în timpul din urmă. Pe lângă mișcările din Parlament, sunt convins că în teritoriu vor bate la ușa PNL foarte mulți dintre pedeliștii care nu au prins Parlamentul precum și cei care au ajuns la concluzia că PDL nu mai are viitor. Chiar dacă accept ideea că membrii și simpatizanții PDL vor bate la ușa PNL și că o vor găsi deschisă, nu îmi place ideea că nucleul dur al PDL și trădătorii notorii ai PNL vor veni la ușa noastră. Aceștia trebuie ignorați. Brrr. Numai la gândul că Elena Udrea, Flutur, Boureanu, Țurcan, Anastase, F Alexandru, MRU și alte panarame ar ajunge în PNL îmi provoacă frisoane. Iar posibilitatea există. Ciolaniada este sport național.

Mă opresc aici. Sunt, după părerea mea, cele mai sinistre intoxicări.

O lege cretină.

Legea alegerilor parlamentare este cretină. Este inadmisibilă. Scopul legii este evident încălcat odată cu democrația. Parlamentarismul este aruncat la gunoi.

Este inadmisibil să ai pe un colegiu mai mult de un reprezentant. Acum avem câte doi. Pentru că s-a născut această porcărie, ar trebui mers mai departe. Fiecare formațiune politică care depășește 5% în colegiu să aibă câte un reprezentant în Parlament. În colegiile în care nu au minim 5% nu. La final, se va vedea cine are o majoritate, iar dacă nu există, se vor forma majorități pe negocieri directe.

Idioată treabă. Toți redistribuiții care sunt pe locul secund în reprezentarea pentru Parlament sunt „aurolacii” politicii băsesciene. Pentru că excrementul acesta de la Cotroceni este capul tuturor tâmpeniilor din țara asta.

Numa mâine nu-i duminica votului

S-au gătat și sondajele. Cu excepția sondorilor PDL (ăi de scriu sondajele pentru PDL de 17 ani), toate celelalte echipe de sondori dau cu 50% + n pentru USL. Asta la vot. La numărarea mandatelor după validare, toate, dar absolut toate măsurătorile duc USL la aproape 60% mandate în Parlament.

Cum-necum vom avea o majoritate absolută USL în Parlament. După validare și întrunirea noului Parlament în plen vom vedea și compoziția pe partide. Pe Camere. Și aici se întrevede niște scoruri mari pentru PSD și PNL. Sunt și ceva scoruri pentru partidele mai mici, cum ar PDL, PC și UNPR. Nu iau în calcul PNȚ-CD Pavelescu și Forța Civică Ungureanu.

Să încep cu perdanții. ARD are până în 20% speranțe de vot. Vom vedea care sunt câștigătorii partidelor din ARD pentru a vedea și viitorul lor politic. Vom vedea dacă PNȚ-CD intră în Parlament și cu câți parlamentari. La fel Forța Civică. De au câștig de cauză cele două firfiricuri de partide, PDL pierde din putere. Nu va fi mare lucru dacă PDL, în această ipoteză, va ajunge la sub 10% reprezentare în Parlament. Să nu uităm că firfiricurile PNȚ-CD și FC, de ajung în Parlament cu un număr oarecare de parlamentari sunt libere să se asocieze puterii USL. Protocolul ARD își finalizează obiectivul odată cu sfârșitul alegerilor. Pentru un ciolănaș cât de mic de la putere pentru a putea revigora partidulețul lor cu promisiunea realizată de a ajunge la guvernare. Colo un subsecretar de stat, colo un director de agenție sau consilier etc. Ciolanul puterii va fi ca un magnet.

Sub 20%, ba chiar la 10% sau mai puțin, dacă se întâmplă cele de mai sus, PDL va trebui să aleagă să dispară sau să iasă la joc. Singura șansă a PDL de a mai exista este PNL. Pentru asta însă, trebuie ca PDL să accepte politica PNL în următorii 4 ani ai guvernării USL de a pune noi temelii democrației în România, alături de PSD, astfel ca după 2016, când la alegeri se va confrunta dreapta cu stânga politică să existe bazele statale ale României acceptate de ambele curente politice. Deja văd că Blaga, în numele PDL este de acord cu modificarea Constituției chiar dacă va fi propunerea USL. Din ce am înțeles eu din expunerile USL cu privire la Constituție, vor fi făcute modificări acolo unde și Blaga spune că vor fi făcute. Cred, cu convingere, că Blaga și ai lui au acceptat propunerile USL mai ales că PNL are o putere egală cu PSD la negocierea articolelor constituționale. Rămânem republică semi-prezidențială cu atribuții mai bine precizate pentru fiecare actor al puterii de stat. Astfel că actuala Constituție nu va suferi modificări majore.

Câștigătorii au și ei problemele lor. Dacă PNL și PSD își calculează cu înfrigurare numărul de parlamentari pentru a vedea câtă putere vor avea în fiecare Cameră - pornind de la 25% -, PC și UNPR urmăresc să ajungă la capacitatea de a forma grupuri parlamentare cu posibilitatea de a avea reprezentanți în structurile de conducere ale Parlamentului în nume propriu. Din punctul de vedere al participării la guvernare nu se mai pune problema. Ambele partide au antecedente în problema fidelității. PC chiar este un campion. Voiculescu poate avea într-o zi o străfulgerare a minții și să se ceară în afara ACD, alianța cu PNL, convins că are puterea, de unul singur, să reziste confruntărilor politice. În 2005, după ce a trădat PSD în 2004, a plecat din guvernarea DA în urma scandalului cu Băsescu. A mers alături de PNL în grupul ALDE la PE unde a fost bine apreciat. Apoi s-a aliat din nou cu PSD și a ajuns în guvernarea PDL-PSD, în 2008, din care a plecat în 2009 când iar nu i-a mai convenit. Apoi a format cu PNL alianța ACD. Până acum, să nu-i fie de deochi, a rămas în ACD și a participat la formarea USL. Frecușurile din ACD sunt normale din moment ce PC își apără cu îndârjire șansa de a deveni un partid cu peste 5% intenție de vot și 7%, cel puțin, putere în Parlament. Dacă asocierea cu PNL le convine și va conveni și PNL, PC va rămâne alături de PNL și în viitor, ca forță politică de centru. Mai ales că din achizițiile PC din această vară se poate desprinde ideea că PC a devenit, pentru unii, un partid interesant. Mă „pișcă” gândul că unii de la PDL sau altă formațiune politică de mărimea unui firfiric care nu pot ajunge la PNL să încerce, cu determinare, să ajungă la PC. Astfel că PC se va constitui într-un partid balama care să chibițeze majoritatea între PNL și PSD la următoarele alegeri de după 2016.

Nu îmi propun ză „citesc” în viitor toate chichițele așa că mă opresc la ideile astea. Sunt probabilități însă așa le văd eu.

Important este ca duminică să reușim să ducem USL cât mai sus. Îmi doresc un PNL cât mai aproape de 30% în Parlament, dacă nu se poate mai mult. Sunt convins însă, tot probabilitate, că PSD va avea peste 30%. Dar la aproape sau peste 60% mandate în Parlament din partea USL nu este exclus ca PNL să fie aproape sau peste 30%. Aici sunt rău cu PC și mai ales cu UNPR. Depinde ce vor obține aceste partide și vom mai vedea. Alte analize, pe termen scurt. Pentru că pe termen lung, analizele de mai sus sunt plauzibile.

Republică sau monarhie ?

Aseară, invitatul lui Radu Tudor a fost Crin Antonescu. Nu se putea ca din multele probleme în dezbatere să lipsească opțiunea pentru monarhie a liderului PNL.

Opțiunea lui Crin Antonescu este monarhia. A fost clar exprimată și aseară, așa cum a fost pusă în media de ani și ani de zile. Este totuși opțiunea lui ca om, ca cetățean însă nu o poate impune celorlalți. Pentru că majoritatea cetățenilor țării, în special a cetățenilor care înțeleg să participe la viața politică prin vot cu ocazia alegerilor de tot felul, este diferită. Rezultatele evaluărilor sociologice au fost concentrate de Crin Antonescu în această formulare:

"Probabil că (...) o majoritate a cetăţenilor României (...) doreşte în continuare să aibă o formă de stat republicană şi să îl aleagă pe acest reprezentant al naţiunii. Dacă suntem într-o astfel de situaţie, nu putem vorbi nici de o republică parlamentară propriu-zisă, în care preşedintele să fie ales de Parlament. Dacă asta este opţiunea românilor, atunci sigur că ne vom îndrepta către formula agreată de către toţi cetăţenii, şi anume o republică în care rolul Parlamentului trebuie să fie foarte puternic, în care preşedintele să fie ales direct de cetăţeni, să aibă nişte atribuţii, dar foarte clar delimitate, în aşa fel încât să nu existe riscul să alunecăm în cazul unui preşedinte cu apucături speciale, aşa cum s-a întâmplat în anii lui Traian Băsescu, dar în acelaşi timp să nu fie doar un tăietor de panglici". Agerpres.

Corect. „Probabil că ...”. Probabil pentru că ideea monarhică este abia în formare. MS Mihai I nu mai este pentru o parte a românilor doar un personaj istoric, o curiozitate mondenă, devine pe zi ce trece o soluție în vederea adoptării unei forme de stat care să asigure acea stabilitate necesară evoluției naționale.

"Dacă ar fi după mine, dacă eu aş decide singur în chestiunea asta, dacă ar fi mâine un referendum care să mă întrebe dacă vreau republică sau monarhie constituţională, eu aş vota pentru monarhie constituţională. Aş fi gata să pledez într-o dezbatere politică despre avantajele acestei formule. Dacă însă asemenea formulă nu întruneşte consensul sau o majoritate în cadrul spectrului politic sau la cetăţenii României, evident că accept formula republicană şi îmi desfăşor activitatea politică în cadrul ei".

Eu sunt republican însă nu sunt ostil ideii monarhice. Interesul național este peste voința mea politică cu privire la forma de stat. Voi urma interesul național așa cum, ca să dau un exemplu concret, Crin Antonescu deși monarhist acceptă republica pentru că așa dorește cetățeanul român acum.

Rămâne de clarificat o problemă. Crin Antonescu nu a formulat concret tipul de republică. Parlamentară sau semiprezidențială ? Din ce a spus el, este vorba despre o republică semiprezidențială în care Președintele are atribuții foarte precise în Constituție pentru a nu mai derapa de la democrație așa cum a făcut Traian Băsescu pe tot timpul mandatului lui. Sincer, nu îmi place. Înțeleg de aici că apărarea, ordinea publică - în partea administrativă și nu în partea Justiției -, relațiile internaționale vor fi sub controlul Președintelui. Nu îmi place pentru că Președintele are un mandat de 5 ani, deci politica lui este temporară, la fiecare Președinte ales vom avea diferențe de abordare. Dacă am avea un monarh, nu ar fi probleme de abordare în sensul „fiecare cu mușchii lui”, aceste politici ar fi stabile. Nu îmi place pentru că nu am garanția continuității. De aceea prefer o republică parlamentară chiar dacă cetățenii doresc un Președinte ales de ei.

Este evident că modificările la Constituție vor amenda sever atribuțiile Președintelui și vor corecta atribuțiile altor instituții ale statului. În special acolo unde normele constituționale sunt ambigui, ambiguitate care a permis Curții Constituționale a României să devină stat în stat. Ambiguitate care a permis Ministerului Public (Parchetul General) să devină agent politic al puterii băsesciene. Care a permis serviciilor de informații cu sprijinul și la porunca CSAT să încalce grav drepturile și libertățile civile ale cetățenilor și să acționeze politic în favoarea unui partid politic și a unui Președinte temporar.

Voi urmări evoluția. Nu cred că voi fi pe deplin mulțumit. Actuala Constituție a fost modificată cu peste un deceniu în urmă în intenția de a face o țară așa cum au dorit liderii PSD, o țară pentru Adrian Năstase. Ajunsă pe mâna lui Traian Băsescu, Constituția a arătat că de fapt este un mare fiasco.

UDMR ? De ce nu ?!

Exclud, acum, declarațiile patetice și forțate, de cele mai multe ori, cu privire la UDMR. Consider declarația lui Hunor de sâmbătă seara ca o poziție oficială a UDMR cu privire la viitor.

În primul rând, consider că declarația vine ca urmare a unei declarații făcute de Crin Antonescu.

„Crin Antonescu a declarat joi seară că nu exclude ideea unei guvernări împreună cu UDMR, însă acest lucru depinde de anumite condiţii şi de modul în care sunt armonizate poziţiile formaţiunii maghiare cu cele ale USL”. AGERPRES

Atragerea UDMR la guvernare de către USL se va produce doar dacă USL nu va avea suficiente mandate în Parlament care să îi permită proiectele majore ale modificării Constituției și regionalizării. Regionalizarea va trebui prevăzută în Constituție, pentru că regiunile vor căpăta independență administrativă și financiară, mare parte din atribuțiile Guvernului privind dezvoltarea locală se vor duce la „guvernele” și „parlamentele” regionale. Deși este de dorit ca USL să aibă 2/3 din mandatele de parlamentar, pentru a nu mai depinde de condițiile șantajiste ale UDMR, așa cum UDMR ne-a obișnuit până acum, nu este exclus ca majoritatea de care are nevoie USL să schimbe Constituția să fie realizată doar cu sprijinul UDMR. Există totuși posibilitatea ca propunerile USL de modificare a Constituției să aibă susținere chiar din partea parlamentarilor, sau a unor parlamentari, ai ARD și chiar PPDD. Nu este exclus. Nu știm, acum, ce vor face cei din PDL. Întrevăd, totuși, o posibilă declarație de apropiere a PDL de PNL, în condițiile în care PNL va fi al doilea partid parlamentar ca forță. Din diferitele declarații ale pedeliștilor, chiar mizerabile la adresa PNL (nu mai spun de USL), trag concluzia că ei își văd viitorul alături de PNL, în special după niște ani când, normal, PNL se va separa de PSD ajungând la maturitate proiectul politic comun. Cred că, mai mult, apropierea de PNL a PDL se va face aproape imediat după liniștirea apelor alegerilor parlamentare actuale.

Kelemen Hunor atinge tocmai punctele sensibile ale viitorului apropiat. Anul 2013 care deși va fi unul extrem de greu, din punct de vedere economic (plata ratelor unor datorii imense făcute aiurea de PDL) va avea o importanță covârșitoare pentru viitorul țării.

„Anul viitor va fi unul extrem de dificil, va trebui să plătim o datorie externă foarte mare, iar asta înseamnă o presiune enormă asupra bugetului, e nevoie de reforme fiscale şi economice, de amendarea Constituţiei care necesită două treimi şi e un proiect foarte important fără de care nu putem să mergem mai departe cu regionalizarea, cu reorganizarea regiunilor de dezvoltare. Şi este nevoie, după foarte mult scandal, după enorm de mult scandal, de o stabilitate politică şi de o majoritate largă pentru 2013 şi pentru 2014. Să nu uităm 2014 va fi din nou an electoral, de aceea 2013 pentru societatea românească şi pentru viitorul României va fi un an vital. Nu avem voie să pierdem nici o zi din 2013 pentru că pe urmă intrăm într-un an electoral când nu vom mai face nimic cunoscând tradiţia românească, când într-un an electoral lucrurile se opresc. De aceea, eu spun că oricine doreşte un proiect pentru viitor care poate fi pus în practică trebuie să se gândească la o majoritate extrem de stabilă şi la o stabilitate politică foarte, foarte solidă”, a spus preşedintele UDMR.

Pentru mine a fost mai mult decât clar. UDMR a ajuns la concluzii finale privind poziția uniunii în relația cu USL care va da și va asigura puterea în următorii ani.

Având în vedere că deputații minorităților naționale vor susține majoritatea parlamentară a USL și Guvernul USL, poziția UDMR vine și clarifică situația. De vor intra în Parlament, vor sprijini USL pentru că interesele lor majore pot fi realizate doar prin colaborare cu puterea. Această declarație rupe „cordonul ombilical” care leagă sau lega UDMR de PDL. Iar calculele PDL privind construirea unei opoziții alături de UDMR vor trebui părăsite.

Dacă UDMR va conveni să se alăture programului USL, se pot găsi nișe în program care să fie completate cu interese politice ale UDMR astfel încât UDMR să participe la guvernare și să fie un garant al majorității necesare realizării proiectului constituțional.

Un eșec cât o victorie

Summitul pentru bugetul 2014-2020 al UE a eșuat. Adică nu s-a ajuns la consens astfel că se va reveni asupra principalelor probleme ale finanțării bugetului UE începând cu prima parte a anului viitor.

Era de așteptat. Supremația PPE asupra UE nu a mai funcționat la definirea și evaluarea bugetului. Interesele naționale au avut prioritate, unii dintre opozanții înverșunați ai proiecției lui Rompuy fiind din familia PPE. Pe de altă parte, din acest an suntem în fața unei rearanjări a scenei politice europene, popularii europeni pierzând teren în fața social-democraților și a liberalilor. La 9 decembrie noi, românii, vom avea o majoritate puternică a USL în Parlament, un Guvern al USL foarte puternic orientat către schimbare, inclusiv în domeniul relațiilor internaționale. După noi, la anul, vor intra în febra alegerilor alte state europene. Febra aruncării peste bord a popularilor europeni cuprinde Europa. Sistemul economic de pradă propus de popularii europeni va fi înlocuit de un sistem axat pe dezvoltarea socială a națiunilor, pe libertatea de asociere și pe respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Mai mult, mediul privat este chemat să asigure dezvoltarea economică a statelor iar guvernele să se ocupe de problemele ce le aparțin. Este destul de ciudat că social-democrații adoptă, cum-necum, un concept liberal curat: rolul redus al statului în economie. Bine, recunosc, nu va fi așa cum ne-am dori însă va fi un mare pas înainte.

Privatizarea sistemelor de sănătate și învățământ se va opri. Nu doar în România, ci în mai toată Europa. Demența privatizării acestor sisteme naționale începută sub guvernările popularilor europeni, având ca urmare o stare precară de sănătate a populației și un nivel de pregătire deficitar al tinerilor este motiv de conflic social în mai toate statele Europei. Statele europene au decăzut față de secolul trecut pentru că au adoptat, habarnist, politici ce nu corespund istoriei și culturii lor. Cele două sisteme au stat la baza formării statelor, alături de Justiție și apărare, ordine publică și mediu (mai nou). Sunt domenii care nu pot fi lăsate la bunnul plac al unor investitori. Standardele de calitate în aceste domenii și costurile funcționării lor nu pot fi date unor sfere de influență private. Mediul privat poate contribui la îmbunătățirea funcționării sistemelor însă nu se cuvine a le prelua și administra.

Informațiile din presă asupra summitului m-au dus la aceste gânduri. Franța, Polonia, celelalte state care își apără populația împotriva abuzurilor „băieților deștepți” de prin Germania, Anglia, Italia etc. vor să pună punct final epocii merkeliste de la conducerea UE. Vor reuși.

O bună analiză a vânzolelii de la summit o oferă Cotidianul. Față de alte publicații care dau dovadă de cruntă superficialitate, Cotidianul are o analiză de substanță. În puține cuvinte ne duce la spiritul care a animat negocierile. Ne duce la unele adevăruri. La fel ca în România, unde birocrații incompetenți ai PDL au dus țara de râpă, UE a ajuns într-un mare impas din cauza eurocraților incompetenți ai PPE.

Cristoiu, „acuzatorul public” constituțional. O panaramă de jurnalist.

Cristoiu interpretează Constituția după cum vrea mușchiul lui. Acum îl acuză pe Victor Ponta de încălcarea Constituției. Acuzație gravă, menită să scoată pe Băsescu (cel apărat/criticat) din mocirla în care singur s-a băgat în anii din urmă ca cel mai prolific politician în negarea normelor constituționale în litera și spiritul lor. Totuși, Cristoiu rostește și un mare adevăr: „Constituţia României e o capodoperă de echivoc, întrecînd orice produs liric la capitolul posibilități de interpretare”.

Păi măi Cristoiule, dacă este o capodoperă de echivoc, cum naiba vii tu cu interpretările din Evenimentul Zilei ? Să te faci singur de „cacao” ? Sau ai de justificat o plată ? Până și titlul articolului este o mare tâmpenie, raportat la acest caz. Este adevărat că Băsescu a închis ochii la încălcarea Constituției, nu însă în acest caz.

Cristoiu interpretează, în manieră personală, având ca fundal „echivocul” textului constituțional, art. 86: „Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită”. Nu îl interpretează asupra conținutului, care constă în „problemele urgente și de importanță deosebită”, ci asupra modalității consultării. Consultarea însă nu oricum, ci după cum a fost formulată cererea: Victor Ponta împreună cu membrii Guvernului. Aici, evident, Cristoiu sare pârleazul. Ca puricele peste 7 cai.

Guvernul nu se supune Președintelui României. Nu îi este subordonat. Relația constituțională Președinte - Guvern nu presupune subordonare ci cooperare, colaborare, consultare. Atât. Există un singur moment în care Președintele conduce și poate solicita o anume abordare a problemelor din partea Guvernului, atunci când se convoacă CSAT unde se stabilește o linie comună de acțiune a Guvernului cu celelalte agenții ale statului pentru apărarea națională sau securitatea națională. În rest, Președintele nu are cum dicta Guvernului. Iar Constituția, echivocă cum este ea, spune clar acest lucru în art. 109 alin. (1).

Citind mai mult din Constituție și văzând că aceasta prevede altceva cu privire la raporturile dintre Președinte și Guvern, constat că Ion Cristoiu a luat-o razna pe arătură.

Nu Cristoiule, nu poate Băsescu să acuze încălcarea Constituției de către Ponta pentru că nu a mers cu miniștrii la consultare. Pentru că, poate nu știi, Ponta reprezintă Guvernul în relația acestuia cu Președintele, Parlamentul, Justiția, alte instituții ale statului independente, cu instituții și guverne străine. Apoi, interpretând cum vrea mușchiul meu, Băsescu a vrut să impună Guvernului, profitând de această consultare, măcar imaginea subordonării executivului Președinției dacă nu mai mult. Mai mult sigur că nu putea. Pentru că locul unde se iau hotărârile Guvernului este la ședința de Guvern, care are loc la Guvern și nu la Președinție, iar pentru participarea la ședințele de Guvern a Președintelui există articol distinct în Constituție. Și mai mult, consultarea se poate face în mai multe moduri. Putea să scrie Guvernului, putea vorbi la telefon cu Ponta, putea cere o poziție a guvernului față de problemele care îl interesează, fie că are, fie că nu are atribuții legale în domeniu. Bașca faptul că o consultare a Guvernului nu poate privi ceva ce este străin competențelor Guvernului. Ca atare, Băsescu dorind să știe poziția Guvernului în anumite probleme ce sunt de competența exclusivă a acestuia a trebuit să se mulțumească cu explicațiile Premierului. Ce ar fi făcut miniștrii ? Ar fi stat cuminți în scaune și ar fi ascultat pălăvrăgeala lui Băsescu cu Ponta. Iar dacă ar fi pus întrebări miniștrilor, ar fi încălcat prevederile constituționale, fiind evident o ingerință în viața internă a guvernului.

Cristoiu a luat-o razna.

Dezvoltarea economiei este atributul mediului privat

Bucharest Forum 2012. Ponta susține un concept liberal. Pur liberal:

"Cred că avem un moment astăzi zero cu potenţial pozitiv, cred că lucrurile bune, dar şi cele greşite făcute în trecut trebuie să ne rămână în minte ca ceea ce trebuie evitat în viitor. Trebuie să înţelegem că nu vom avea niciodată bani la buget, bani pentru sănătate, pentru educaţie decât dacă avem un mediu de afaceri performant - şi o spune un premier social-democrat -, da, cred că lumea economică privată este cea care va construi dezvoltarea României, cea publică trebuie doar să beneficieze şi să sprijine această dezvoltare. Cred, de asemenea, că nu poţi într-o democraţie să ai dezvoltare economică pe fondul unei nemulţumiri şi frustrări sociale fără precedent", a concluzionat Victor Ponta.

Cred că asocierea PSD cu PNL este cea care a întărit convingerea lui Victor Ponta, sigur și a altor social-democrați, că ideile liberale cu privire la economie sunt singura cale pentru o dezvoltare economică sănătoasă. Nu este exclus ca, în viitoarea guvernare USL, să se meargă mult mai departe decât s-ar fi gândit cineva în situația în care doar PSD ar fi ajuns la guvernare.

Tot din ce a spus Ponta deduc și faptul că cele două sisteme de stat cu impact major în progresul unei țări, sănătatea și educația, nu vor mai fi lăsate de izbeliște. Nu poți progresa fără un sistem de educație dedicat populației și fără un sistem de învățământ care să valorifice, treptat, știința.

Îmi place abordarea. Aștept să iau și să studiez proiecția de guvernare a USL. Nu mă interesează cea a PDL (ARD). Nu are rost să îmi încarc memoria cu nimicuri.

ARD. Alianța disperării

ARD s-a lansat. Costuri 20.000 euro, din cotizațiile membrilor de partid. Ale tuturor partidelor componente sau doar a membrilor PDL ? Posibil de la toți. Inclusiv de la NR, adică Neamțu (usturoi) și FC a lui MRU (adică DCP ?).

Bun. Nu costul este important. Este important faptul că alegerea candidaților a fost bătută în cuie. Urmează să vedem rezultatul alegerii. În urma votului din 9 decembrie.

Comentând lansarea ARD, ziarele pupincurist-băsiste o critică. Rău. Uneori cu mai multă răutate decât pot să o fac eu, alții ca mine, alți oameni neînregimentați politic.

În Adevărul lansarea este considerată apatică. O lansare moleșită, nesimțitoare, moale, pasivă ... cam multe atribute negative. Dar o spune un ziar ce a fost este și probabil va fi, cel puțin până la constatarea definitivă a falimentului în curs, de partea lui Traian Băsescu și a acoliților lui. Din discursul lui Blaga se degajă minciuna. Nu mai au puterea însă mai au suficientă putere să mintă. Ca în 2008 când au promis marea cu sarea iar apoi au dus de râpă totul. În loc să dea, cum au promis, au luat. De pe unii oameni până și pielea, altora le-a luat viața, pe alții i-au dezonorat iar alor lor le-au umplut buzunare. Acum iar promit. Posibil să mai găsească fraieri care să se lase păcăliți. Nu printre ai lor, cei care încă mai speră la funcții publice cu bani mulți ci dintre cei care au crezut în ideea luptei împotriva corupției. Cei care în 2008 și-au dat votul pentru a pune lupul paznic la stână.

În Evenimentul Zilei poziția jurnaliștilor este la fel apatică ca lansarea propriu-zisă. Au încercat ei să dea viață avortonului politic ARD însă s-au umplut de ridicol. Sintetic, îngroșat, „emotiv”, îl arată pe Traian Răzvan Ungureanu cum face frecție la piciorul de lemn:

„Pe scenă au apărut candidaţii de la Bucureşti, "candidaţi adevăraţi în slujba unei Românii adevărate", după cum a spus Traian Ungureanu. Acesta i-a invitat pe sceană pe liderii ARD, numindu-l pe Blaga, "liderul hotătârii", pe MRU "liderul deschiderii", pe "liderul elanului, Mihail Neamtu" şi pe "liderul traditiei, Aurelian Pavelescu".

Șoc și groază. Toate paparudele politice au căpătat de la TRU titulaturi exlusive. Restul aproape nici nu mai contează. Restul anunțurilor de la lansare este ca apa de ploaie. Cade, udă și dispare. Contează ce spune un alt asociat al portocalezilor și pupincurist cunoscut. Dan Andronic sintetizează bine (are și el niște merite, totuși): „Din toată lansarea ARD a rămas doar anunțul de pe Facebook al lui Băsescu”.Și pentru că gura păcătosului adevăr grăiește, Andronic încheie comentariul său spunând cu convingere că „Nu ştiu dacă Traian Băsescu va ieşi cu un atac dur la adresa guvernării USL aşa cum spunea Ion Cristoiu. Dar, într-un fel sau altul, va ieşi din conul de umbră în care a intrat în ultima vreme, spre disperarea USL şi spre salvarea ARD”.

Da, analistul Andronic conchide că ARD are nevoie, pentru a fi salvat, de intervenția lui Traian Băsescu. Salvat ?! Da, salvat. Salvat din moartea clinică în care a intrat cu liderii exclusivi anunțați cu pompă teatrală de TRU. Liderul hotărârii, liderul deschiderii, liderul elanului și liderul tradiției.

Îmi pun întrebarea, ca alegător: cum pot să dau votul unora născuți dar neviabili ? Cum pot credita niște politicieni care se mint între ei și mint pe toți cei cărora li se adresează ? Cum mai pot crede niște politicieni care una promit și alta fac ? Cum ?

Dacă ne uităm cu atenție la candidații PDL, dacă iau în considerare faptul că PDL a înființat o comisie de etică în frunte cu sinistra Monica Macovei și că aproape toate recomandările respectivei comisii au fost invalidate de conducerea PDL, constatăm că PDL rămâne același. Un partid confiscat de o clientelă politică pusă pe jaf. La candidații PDL s-au adăugat „fomiștii” lui MRU - din partidul preluat de la Nati Meir -, disperatul Neamțu și „tradiționalul” Pavelescu cu ai săi „țărăniști” de modă nouă.

Este clar. ARD are ca obiectiv supraviețuirea. Politică. PDL este în pericol să dispară ca partid parlamentar și își dorește să devină măcar „o balama” politică, așa cum susțin niște băsescieni pe blogurile lor. De aceea toți pedeleii se uită cu speranță și disperare la Băsescu. Toți declară, fără rușine, că intervenția lui Băsescu în favoarea ARD este singura lor șansă să mai rămână în politică. Pentru că tot capitalul politic al ARD este insuficient pentru a rezista.

ARD este o alianță formată din resturi. Resturi provenite de la mese diferite, resturi fără legătură între ele. Resturi capabile să își dea în cap între ele pentru a ajunge, cumva, la ciolan. Resturi care vor trăda, la un moment dat, pentru că trădarea le-a intrat în sânge.

Candidații mei la parlamentare

Am participat la lansarea candidaturilor USL pentru colegiile din Sectorul 3 București. La Rin Grand Hotel.

Candidații mei sunt Daniel Barbu la Senat și Eugen Nicolăescu la Camera Deputaților.

Li se opun Cristi Rădulescu, liderul PDL din Senat și Sulfina Barbu. Din partea PP-DD concurează Mihaela Florescu pentru Senat și Virgil Marian Cosma pentru Camera Deputaților.

Este o provocare pentru Daniel Barbu să treacă de la teoria politică la acțiunea politică în camera superioară a Parlamentului. Închide, prin candidatură, un cerc. Al vieții. Știe politică, acum va trebui să o aplice. Acum va trebui să ia decizii finalizate prin vot în Senat asupra unor aspecte ale vieții cetățenilor țării. Iar Senatul este cel care decide asupra apărării naționale, ordinii și liniștii publice, asupra sistemelor vitale organizării statului - Justiție, sănătate, învățământ etc. Din toate punctele de vedere este un candidat aproape perfect.

Eugen Nicolăescu are experiența activității parlamentare. Este în fața celui de al patrulea mandat. Din discursul lui la prezentare s-a văzut că știe ce anume să comunice, din punct de vedere politic, celor care îl susțin. Are o bună vizibilitate în rândul celor din domeniul sănătății unde a activat ca ministru ce a promovat acțiuni curajoase pentru un sistem performant. Are o bună imagine ca economist, ca persoană foarte bine pregătită în domeniu, în special în managementul economic.

Amândoi au o imagine curată. O imagine peste care vine conceptul de „slujitor al cetățenilor”, exprimat de Daniel Barbu în discursul său. Daniel Barbu și-a început discursul cu o zicere: „Cine vrea să fie primul, să-i slujească pe ceilalți”. Înțeleg că este un concept biblic însă este și un concept existent în toate guvernările bune pomenite în istorie, indiferent de țara în care acesta a fost promovat. Conducătorii luminați și-au slujit popoarele.

Oponenții lor mai importanți sunt Cristi Rădulescu și Sulfina Barbu. Diferența este majoră, anii din urmă arătând că cei doi au avut ca scop în viață slujirea lui Traian Băsescu și a intereselor, mărunte, ale avarilor din PDL, cei care au finanțat partidul și au avut prioritate la jefuirea sistematică a avuției țării. Jaful practicat de PDL este măsurabil în nivelul de trai al populației la limita subzistenței, în scăderea, tragică, a speranței de viață, în distrugerea sistemului de sănătate cu consecința morții premature a celor care nu au avut posibilitatea să își plătească tratamentele și intervențiile chirurgicale, în slăbirea, accentuată, a capacității economiei românești de a performa prin plecarea persoanelor active în lumea largă pentru a căuta un loc de muncă, în distrugerea sistemului de învățământ, în distrugerea, încă din 2009, a IMM-urilor s.a.

Am încredere în candidații mei și sper ca, din acest an, Sectorul 3 să fie curățat de jegul portocaliu. Este timpul să avem candidații care ne apără interesele, nouă, celor mulți, nu doar celor care au împărțit bugetele între ei, funcție de interesele politice. Așa cum s-a întâmplat în Sectorul 3 sub guvernarea portocalie.

USL vs ARD la București

De ici, de colo, am adunat și pus față în față candidații USL și ai ARD la București. Nu am găsit lista PP-DD însă o voi vedea mai târziu, fie întreagă fie pe bucăți.

Este de observat că la colegiile pentru Camera Deputaților, opozanții PNL sunt 2 de la FC și 3 de la PNȚCD.

În colegiul 3, Sector 1, Ludovic Orban îl are ca oponent pe Gabriel Biriș, avocat specializat în probleme financiare unul dintre coautorii politicilor economice ale PDL. Pe care le explica cu multă sârguință la emisiunile TV, toate măsurile abuzive ale guvernelor Boc și Ungureanu primind atributul „de necesitate”. Sunt persoane care dau o mare apreciere lui MRU și ciracilor lui, persoane care se declară ca aparținând curentului politic liberal. Sunt curios dacă vor face campanie pentru Biriș în contra lui Orban. Chiar sunt curios.

În colegiul 8, Sector 2, Bot Octavian îl are ca oponent pe Dan Cristian Popescu, cel care a fost președinte al PNL Sector 2. Bot Octavian nu este străin de PNL. Din 1990 a activat în PAC, PL'93, PNL, PNL-CD, UFD, AP, în 2008 în PDL, ca anul acesta să revină în PNL. Este deputat ales în Bihor, este președinte la Fundația Clubul Dreptei. Sunt sigur că va fi susținut de colegii din PNL Sector 2 însă va fi și atacat de unii dintre cei care se cred, încă, liberali. Ca experiență politică și de viață este net superior lui Dan Cristian Popescu care a venit la PNL de la PNȚ-CD.

În colegiul 25, Sector 6, controversatul Gigi Becali îl are ca oponent pe Udriște Gheorghe, fost director în Primăria capitalei, fost director al Motrorex. Este o disproporție evidentă între fostul funcționar al statului Udriște și investitorul Becali. Udriște a lucrat la nivele înalte, a participat la proiecte de infrastructură de miliarde de lei, a fost una din rotițele importante ale programelor de dezvoltare urbană. Udriște știe cum este treaba la stat. Gigi este un investitor care și-a dezvoltat propriile afaceri. Pentru că Gigi nu avea nici cea mai mică cultură antreprenorială, este evident că a ales să aibă colaboratori care știu să facă așa ceva, el fiind cel care pe banii din investițiile imobiliare a luat deciziile necesare pentru propria dezvoltare. Cum-necum, place sau nu, Gigi Becali este un model al „visului american”. Sincer, sper ca Gigi Becali să aibă consilieri deștepți și să facă o campanie care să îl ducă în Parlament.

În colegiul 2, Sector 1, Diana Tușa o are ca oponentă pe Constantinescu Anca, zisă „ciocul mic”. Sectorul 1 se spunea că este liberal. Să vedem ce va reuși Diana, pentru că este unul dintre cei mai buni parlamentari liberali. Despre „ciocul mic” nu am cuvinte. De bine. Sper să nu mai arunce cu invective sau cu pahare de apă în fața celor care o contrează.

În colegiul 9, deputatul PNL Budurescu Daniel Stamate îl are ca oponent pe deputatul PDL Paleologu Teodor. Budurescu vine din colegiul 2 București iar Paleologu își păstrează colegiul. Budurescu este un foarte vechi liberal. Din 1990. Sper să câștige un nou mandat. „Pleașca” poate că nu merge de mai multe ori la apă.

În colegiul 22, în colegiul ei de parlamentar, Alina Gorghiu are în față pe țărănistul Diaconescu Lucian, PNȚ-CD Pavelescu. Reputația Alinei în colegiu ar trebui să îi confere un mare avantaj.

Prof. Vlad Nistor îl are ca oponent pe consilierul local din Primăria Sector 1 Băzgan Mihai, de la PDL. Este o provocare pentru cei din Sectorul 1. Băzgan are deja un exercițiu electoral în sector așa că va fi de tras, spun eu.

Florin Alexe, președintele PNL Sector 3 are ca oponentă pe Marilena Lăcătușu de la PNȚ-CD. În sector avem un scor bun, așa că speranțele sunt mari.

Eugen Nicolăescu (PNL) are ca oponent pe Sulfina Barbu (PDL). În colegiul meu. Sunt sătul de Sufina. Îmi doresc să reușim să curățăm sectorul de „culoarea portocalie” care începe să miroasă a hoit. Sper ca cei din PSD și PC să participe activ la vot pe colegii pentru ca USL să aibă toate mandatele. La fel și noi, liberalii, în colegiile în care sunt candidați de la PSD și PC.

Colega noastră, la PNL S3, Ispir Raluca întră în bătălia electorală contra lui Petrescu Cristian (PDL), pupilul Elenei Udrea, fost ministru al dezvoltării în guvernarea panaramă de câteva zile a mult pomodatului Mihai Răzvan Ungureanu. Petrescu candidează în colegiul care i-a dat mandatul de deputat. La alegerile parlamentare precedente, Sectorul 3 a fost printre campnionii naționali la absenteism. Din acest motiv PDL a câștigat toate colegiile în sector. Acum sper să fie altfel iar tânăra Raluca Ispir să își înceapă bine cariera politică parlamentară.

Academician Dinu Giurescu, candidat PC, îl are ca oponent, în sectorul 4, la Piedone, pe Raicu Mircea Cristian de la PDL. Viceprimar al capitalei, consilier în Consiliul General, Raicu Mircea este un pedelist care știe bine Bucureștiul. Va fi o luptă grea la care noi, liberalii, alături de cei din PC și PSD trebuie să punem umărul pentru alegerea eminentului profesor Giurescu. Este o reală diferență de valoare între cei doi. Raicu poate rămâne în Consiliul General unde a băgat strâmbe destule până în prezent. La strâmbe băsesciene se pricepe.

La Senat avem pe Călin Popescu Tăriceanu contra Ofițeru Augustin de la PNȚ-CD Pavelescu. Numai că Ofițeru Augustin nu este țărănist la bază, este de la Noua Republică a lui Neamțu Mihai (usturoi). Cineva va candida degeaba. Eu spun că Ofițeru este acela.

La mine în colegiu candidează prof. Daniel Barbu (PNL) contra lui Rădulescu Cristi (PDL). Rădulescu este senator ales în colegiul 6, colegiul vecin. Este vechi în Parlament. Cu funcții mari în FSN și apoi la PD. Este liderul senatorilor PDL în Senat. Vom avea mult de lucru pentru a promova pe Daniel Barbu în dauna acestui „greu” portocaliu.

Gen. Dobrițoiu Corneliu ca candida contra lui Ivășchescu Nicolae (PDL), vicepreședinte al acestui partid și fost secretar de stat în ministerul muncii, apoi ministru interimar și ministru în guvernarea cu termen redus Ungureanu.

Sunt condiții bune pentru ca aici, în București, USL să ia toate sau aproape toate mandatele. Noi, liberalii, trebuie să participăm la toate acțiunile de promovare ale USL, chiar dacă titularii pe candidaturi sunt de la alte formațiuni politice.

O candidatură aparte este a lui Victor Ciorbea care pentru a candida a ales să devină membru al PNL. Va avea ca adversar pe un alt țărănist, de la Pavelescu, pe criticul literar Alexandru Ștefănescu, membru al Uniunii Scriitorilor, candidat fără succes pentru PNȚCD la Suceava în 2000 ... Alex Ștefănescu a ieșit în media la B1Tv, Nașul Tv pentru a discuta politică lăudând cu sârg pe Băsescu și PDL iar la TVR discută cultură. La cultură este în mediul lui. La politică ... se dă de partea băsescienilor.

I. Camera Deputaților


1. Nistor Gheorghe-Vlad (PNL)        vs    Băzgan Mihai-Marian (PDL)
2. Tușa Adriana-Diana   (PNL)         vs    Constantinescu Anca (PDL)
3. Orban Ludovic        (PNL)            vs    Biriș Gabriel (FC)
4. Tudorache Daniel     (PSD)           vs   Canacheu Costică (PDL)
5. Popescu Dumitru Iulian (UNPR)   vs   Moța Maria (PDL)
6. Nassar Rodica        (PSD)             vs   Mihăilă Ioan (PNȚCD)
7. Tudorie Violeta      (PSD)              vs   Prună Tudorel (PDL)
8. Bot Octavian         (PNL)               vs   Popescu Dan-Cristian (FC)
9. Budurescu Daniel Stamate (PNL) vs   Paleologu Teodor (PDL)
10.Florin Alexandru Alexe (PNL)      vs   Lăcătuș Marilena (PNȚCD)
11.Nicolăescu Eugen     (PNL)          vs   Barbu Sulfina (PDL)
12.Ispir Raluca Cristina (PNL)          vs   Petrescu Cristian (PDL)
13.Vulpescu Ioan         (PSD)             vs   Dinu Maria Mirela (PDL)
14.Podașcă Gabrieala maria (PSD)   vs   Zătreanu Dan-Radu (PDL)
15.Petrache Adrian-Alin  (PSD)         vs   Cerbulescu Constantin (PDL)
16.Tănăsescu Claudiu Andrei (PC)    vs   Toma Veronica (PDL)
17.Diaconu Mihai Bogdan (PSD)       vs   Popescu Marin-Radu (PDL)
18.Bănicioiu Nicolae (PSD)               vs   Minculescu George-Aristide (FC)
19.Giurăscu Dinu (PC)                       vs   Raicu Mircea Cristian (PDL)
20.Chiriță Dumitru (PSD)                  vs   Tufă Radian-Doru (PDL)
21.Pop Georgian (PSD)                      vs   Trăilă Cristina (PDL)
22.Gorghiu Alina Ștefania (PNL)       vs   Diaconescu Lucian (PNȚCD)
23.Niculescu-Mizil Ștefănescu           vs    Drăgan Teodor ((PDL)
Tohme Oana (PSD)
24.Sturzu Mihai Răzvan (PSD)          vs    Geantă Florian-Daniel (PDL)
25.Becali George (PNL)                     vs    Udriște Gheorghe (PDL)
26.Mironescu Răzvan Horia (PNL)    vs    Vlaston Ștefan-Ion (PNȚCD)
27.Florea Damian (PC)                       vs    Angheliu Iulian Mihai (PDL)
28.Mihăilescu Ion-Bogdan (PSD)        vs    Văduva Silviu (PDL)

II. Senat

1. Colățan Titus (PSD)                       vs    Gherasim vasile (PDL)
2. Popescu Călin Tăriceanu (PNL)     vs    Ofițeru Augustin (PNȚCD)
3. Oprea Gabriel (UNPR)                   vs    Șerban Nicolae (PDL)
4. Pelican Dumitru (PC)                      vs    Boagiu Anca-Daniela (PDL)
5. Daniel Barbu (PNL)                        vs    Rădulescu Cristi (PDL)
6. Andronescu Ecaterina (PSD)          vs    Pralong Sandra (PDL)
7. Ciorbea Victor (PNL)                      vs    Ștefănescu Alexandru (PNȚCD)
8. Voiculescu Dan (PC)                        vs    Crăciun Iulian (PDL)
9. Croitoru Cătălin (PSD)                    vs    Feeldman Alexandru (PDL)
10.Popa Florian (PSD)                        vs    Ciocălteu Alexandru (PNȚCD)
11.Dobrițoiu Corneliu (PNL)               vs    Ivășchescu Nicolae (PDL)
12.Mutu Gabriel (PSD)                        vs    Todirașcu Valeriu (PDL)

Scenarii și scenarite marca EvZ.

Încerc să fiu conștiincios și să citesc acele comentarii cu caracter politic sau măcar cu tentă politică care au sens în acțiunea politică directă a unora sau altora. Sunt și comentarii, articole sau eseuri politice, bune și ele însă neadecvate scopurilor mele. Nu sunt citite decât de un grup restrâns de persoane care sunt dispuse la dialogul elevat, uneori fără finalitate.


Televiziunile și ziarele, în print sau în format electronic, aleg să evidențieze doar ce doresc cititorii lor. Iar aceștia sunt oameni de toată mâna, partizani ai unei formațiuni politice sau alta. Eu sunt cei care de fapt promovează în viața reală formațiunile politice, suplinind de multe ori politicianul.

EvZ vine cu propria campanie de denigrare a USL, luat pe fiecare partid component nu doar ca grup politic. Este evident faptul că undeva, în analizele modrogane, există constatarea unui risc pentru PDl în campania actuală, risc care se poate materializa prin pierderea votanților.

Dan Voiculescu este una din țintele preferate. Scenaritele lui Voiculescu sunt tratate cu predilecție.

 "Mai văd, din păcate, oportunismul politicienilor români care se va manifesta. Să ne închipuim că suntem pe 10 decembrie. USL câştigă alegerile, preşedintele va nominaliza un membru USL care nu va fi decât unealta lui pentru distrugerea USL. Acest om va primi mandat de premier desemnat, în 24 de ore îi va convoca pe preşedinţii PSD şi PNL să facă Guvernul, ei vor refuza să participe la negocieri, dar va fi un pesedist care merge la negocieri, se va găsi cineva din conducerea PNL să meargă la negocieri, premierul desemnat va găsi fisură în fiecare partid, le va oferi posturi de ministru, secretar de stat, director, îi va ruga să convingă membrii partidelor lor să voteze noul Guvern. În 48 de ore, vom avea un Guvern condus de un premier care va fi omul lui Traian Băsescu", spune Voiculescu la A3, la emisiunea lui Gâdea.

Am subliniat ceea ce Voiculescu aberează:

1. USL are în componență, pentru alegerile parlamentare, oameni de-ai lui Băsescu ?

2. La discuții cu Băsescu vor merge alții decât Antonescu, Ponta și Constantin ?

3. USL va accepta ce vrea Băsescu la intervenția unui individ, oarecare, din conducerea USL ?

Sunt afirmații halucinante. Inchipuiri. Pentru că Voiculescu își închipuie. Iar închipuirile lui Voiculescu (poate nu ar strica ca individul să se retragă un pic din prim-planul politic) fac deliciul presei portocalii și ajută, fără doar și poate, la decredibilizarea USL în fața propriului electorat.

Normal că plăcinta asta nu putea fi ratată. EvZ a marșat într-o știre de senzație. Lângă care mai apare o șopârlă. Ponta este lucrat de Antonescu și Dragnea.

Aici este băgat în scenă Lăzăroiu:

„Lăzăroiu consideră că preşedintele PNL a decis să candideze în Teleorman pentru că a înţeles că are nevoie de „două capete de pod în PSD”, deoarece „ e clar” că Victor Ponta nu îi mai poate garanta că va ajunge şef de stat.

„De fapt, Crin Antonescu a înţeles că are nevoie de două capete de pod în PSD. În caz că se năruie unul, să se sprijine pe celălalt. Cum Ponta s-a cam surpat, ar mai fi Dragnea. E clar că Ponta nu îi mai poate garanta lui Crin presedinţia ţării”, a scris Sebastian Lăzăroiu pe pagina sa de Facebook.

Tot pe reţeaua de socializare, consilierul prezidenţial a creionat un scenariu conform căruia Liviu Dragnea este propus premier, după ce Băsescu îl respinge pe Ponta. „Dacă nu îl acceptă pe Dragnea încep suspendarea”, concluzionează Sebastian Lăzăroiu”.



După toate aceste scenarii și scenarite date ca sigure îți pui, pe bună dreptate, întrebarea: oare de ce mai există USL ?


PDL lucrează intens. Simte cum se prăbușește.

DD face calcule. Nu trebuie neglijat.

DD face calcule. Și explică. Pe îndelete. Alegerile acestea sunt mai împortante decât cele locale sau prezidințiale la un loc. Pentru că aceste alegeri sunt pentru alegerea primului ministru și al formațiunii care va face guvernul.

Calculele lui arată că o prezență la vot de 62% are drept consecință câștigarea alegerilor de către PP-DD. O prezență la vot între 45 și 60% are consecința câștigării alegerilor de către USL iar sub 45% câștigă PDL/ARD.

Observ o preocupare evidentă a lui DD pentru aceste alegeri. Au validat, spune el, 300 de candidaturi din 5-600 pretendenți, azi, după ce vor fi depuse și alte cereri de intrare în PP-DD concomitent cu cele de noi candidaturi, vor finaliza lista candidaturilor. Încă 200.

Din tonul și conținutul discursului de aseară, DD are și nu are speranțe la cine știe ce victorie. Se pare că speră, real, la o semnificativă prezență în Parlament. Chiar împotriva „ciocoilor” care au modificat legile după 2000 pentru ca partidele poporului să nu mai câștige atât de multe voturi, așa cum s-a întâmplat cu PRM. Clar. Imaginea este completă.

Este evident că PP-DD va lua de la toate formațiunile politice votanți. Între recomandările primite de el, de la admiratori, i se sugera să îl ia pe Ponta la ochi cu toate „păcatele” acestuia „devoalate” de presă.

Nu am mai stat să îl ascult. Era prea târziu. Posibil să aibă și alte recomandări sau să aibă în atenție toate formațiunile politice concurente. Inclusiv ARD, în special PDL.

Nu este exclus ca PP-DD să repete momentul PRM din 1999. Să obțină peste 20% din voturi și să aibă o consistentă prezență în parlament, inclusiv conducerea unor comisii parlamentare. Mă duce gândul la Tudor Marcu, fratele lui Vadim care era la Comisa de apărare a Camerei Deputaților, grandoman și prost ca noaptea. Acum se întrevede un PP-DD-ist. Or fi la fel de proști ?

PP-DD va mai crește, va lua viteză în aceste zile, pe măsură ce campania se va acutiza. Votul ca sancțiune va redeveni masiv pentru că promotorii sancțiunilor politice sunt pe val. Unii la Tv, alții în presa scrisă, alții pe net. Unele persoane cu ceva notorietate Tv, parcă angajate să mănânce rahat în direct, își exhibă putregaiul intelectual formulând aberații fără număr. Nu au treabă cu statul de drept, nu au treabă cu viitorul țării, nu au treabă cu calitatea celor care vor fi aleși ca decidenți. Au treabă cu buzunarul lor. Sunt chemați pentru a spune tâmpenii și o fac cu nonșalanță. OTV-izarea televiziunilor s-a înfăptuit. Diferă doar formatul de prezentare al aberațiilor.

Cui folosește ?

Citesc, pe sărite, diferitele comentarii politice. Nu le citesc pe toate. Nu are rost. În general, comentariile anti-Antonescu și anti-PNL au ca autori oameni care se declară „de dreapta - liberali”, unii chiar „monarhiști”, alții „ doar intelectuali”. La toți găsesc întâi o stare de dezgust, după care o declarație „pe propria răspundere” că sunt „de dreapta” ca apoi să înceapă discreditarea, folosind fiecare, după talentul scriitoricesc, toate combinațiile de cuvinte care ar putea influența cititorul să disprețuiască sau să urască PNL și în special pe liderii acestuia. Bine, nu se uită de PNL-ul interbelic, nu se uită de familia Brătienilor, îi întorc „intelectualii” în groapă mai ceva ca pe carnea pusă la rotisor.

Față de unii „scriitori” nu am nici cea mai mică prețuire. În special față de cei care compun azi GDS, cei care scriu la fițuicile băsesciene, chiar și față de unii care umplu net-ul de bălării etc. Am însă o anume reținere față de cei care până mai dăunăzi dar și în aceste zile au cochetat cu PNL, cu liberalismul, cu ideile liberale. Cui folosește campania lor anti-PNL înaintea alegerilor parlamentare ?

Pentru că PNL este într-o alianță cu PSD, nu folosește PSD. Ba, pot spune că, prin ricoșeu, ar putea afecta PSD. Atunci mă duc în grădinile adversarilor politici: ARD (o combinație între PDL, FC și PNȚ-CD Pavelescu) și PP-DD. Nu cred, deși nu este imposibil, ca acești scriitori să militeze, indirect, pentru PP-DD. Nu intru în analize amănunțite. Puțin probabil. Atunci este evident că ei scriu și militează pentru ARD. Pot spune că ei nu militează pentru PDL. Direct. Că ei militează pentru FC, în special pentru acei membri de bază ai FC care au trecut, cu ceva timp în urmă, pe la PNL. Cu ce scop ? Normal, cu scopul ca aceștia să primească de la cei care vor fi lămuriți de „scriitori” votul la parlamentare. Să aibă un număr de parlamentari care să înlocuiască candidații USL astfel încât să nu se ajungă, Doamne ferește, la o majoritate „periculoasă” a USL în Parlament.

Acesta nu este singurul scop. Un alt scop, direct, este acela de a credita Forța Civică ca partid liberal, ca formațiune care poate înlocui PNL pe scena politică românească, ca partid care, chipurile, este construit să promoveze liberalismul autentic (?!), modern (?!) în folosul național. Epigoni politici. Kitsch politic. Adunătură de orgolioși și vanitoși incapabili politici. Fiind o creație politică băsesciană, la fel ca defunctul PLD al lui Stolojan și Stoica, vor sfârși în „burta” PDL. Acolo unde se va duce, până la urmă, PNȚ-CD-ul lui Pavelescu. Cu FC, Băsescu încearcă să repete aventura „liberal-democraților” din 2005.

Iar unii dintre liderii liberali sau foști lideri liberali, acum căzuți în dizgrație pentru faptele lor „neortodoxe”, alimentează această campanie de denigrare a liderilor PNL și chiar a PNL pentru „răzbunările” lor mărunte. Este jenant. Pentru mine, aceste persoane nu mai pot beneficia de apreciere. Gesturile meschine nu îmi plac. Admir, în timp „de pace”, lupta pentru promovarea unor idei, diferențele de abordare în disputele liberale însă nu admir și disprețuiesc aceste campanii de denigrare în preziua și pe timpul luptei politice parlamentare. Le asemui actelor de trădare. Pentru că ele aduc un folos, uneori imediat, adversarului politic, în special când este vorba despre Traian Băsescu și PDL (cu toate anexele lui).