La mulți ani, tuturor, pentru 2015 !

Doctrina militară a Rusiei pute a declarație de război.

Agerpres (aici). Rusia și-a publicat noua doctrină militară.

O primă observație. Rusia nu dă doi bani pe statele vecine ! Nu o interesează ce cred sau vor vecinii Rusiei. Față de vecini are atitudinea celui care deține forța și își poate permite să îi ocupe „în 24 de ore”, așa cum a tot promovat propaganda rusă capacitatea Rusiei de a se mișca fără obstacole până ajunge în fața adversarului „real”.

Fiecare țară are dreptul să se apere de un eventual agresor. Fiecare țară are dreptul să își ia acele măsuri ce permit acțiunile de contracarare împotriva actelor de agresiune ale unui eventual invadator. Ei bine, Rusia lui Putin consideră că măsurile luate de statele din spațiul ex. sovietic și din estul Europei pentru propria apărare, împotriva unei eventuale agresiuni din partea Rusiei constituie un act de agresiune împotriva Rusiei !

Îndrăznesc să afirm că Rusia a rămas încremenită în proiect. Vrea să redevină puterea militară care poate să redeseneze granițele în Europa și în lume după cum îi sunt interesele. Nu vrea să negocieze cu statele vecine, prea mici pentru orgoliul său, vrea să discute numai cu puterile mari ale lumii, să își împartă lumea între ele, ca sfere de influență și zone de interes economic și comercial. Amintirea imperiului țarist și a mult-potentei uniuni sovietice nu îi lasă să doarmă liniștiți.

Tonul Moscovei este ultimativ. Nu acceptă dialogul. NATO trebuie să renunțe la pregătirea pentru apărare a statelor membre vecine cu Rusia, să renunțe chiar la apărarea lor pentru că în anumite scenarii construite la Moscova acele state sunt în sfera de influență „istorică” a Rusiei ! În doctrina publicată, Rusia anunță ca risc militar strategic opoziția statelor lumii la agresiunile teritoriale din Ucraina, ocuparea Crimeii și nerecunoașterea dreptului Rusiei de a o ocupa constituind, din punctul de vedere al Rusiei, o atitudine agresivă la adresa Rusiei. În doctrina prezentată, „nerecunoașterea cuceririlor” militare de teritorii în dauna Ucrainei, acuzațiile la adresa Rusiei pentru crearea și păstrarea unor teritorii străine sub ocupație rusă - Transnistria, Osetia, Abhazia etc. -, constituie „revendicări teritoriale” sau „ingerințe în afacerile interne ale Rusiei” !

Întărirea securității statelor membre ale NATO, vecine cu Rusia și instalarea sistemului global antirachetă în Europa reduce capacitatea de agresiune a Rusiei aspra statelor vecine, în special europene. Nu vorbesc doar de linia de la Nord la Sud, de la frontierele Norvegiei până la frontierele Turciei ci și la Georgia, Moldova și Ucraina care pot intra sub umbrela scutului. Practic, orice lansare a unor rachete de pe teritoriul Rusiei în direcția vest poate declanșa contrareacția rachetelor antirachetă dar și a altor sisteme de apărare situate în spațiul cosmic. Orice bombardier strategic rus poate fi lovit înainte de a depăși granițele Rusiei. NATO obligă Rusia să își plimbe „jucăriile” doar în spațiul național nu și în afara acestuia. Prezența trupelor NATO în România, Polonia și țările baltice împlinesc și condiția „apărării intereselor” statelor care au forțe armate în aceste țări.

Rusia poate critica (pervers) opțiunile militare ale statelor din prima linie dar nu le mai poate împiedica să își ia măsuri de apărare. Aventura Rusiei din Ucraina a luat de pe fața Rusiei vălul. Este același bandit internațional care a terorizat estul Europei, și nu numai, zeci și zeci de ani.

Îmi scot pălăria în fața lui Ludovic Orban. Cu plecăciune, „excelență” !

Nu mă pot abține să nu preiau, de la Agerpres (aici), declarația lui Ludovic după terminarea alegerilor.

„Chiar dacă am fost în competiție cu Alina Gorghiu, în momentul în care competiția s-a încheiat sunt alături de președintele PNL Alina Gorghiu. Voi face tot ce depinde de mine pentru ca această alegere să fie confirmată și Alina Gorghiu să fie un succes pentru PNL. M-am simțit în mod evident, pentru că așa este uman, nedreptățit pentru faptul că președintele ales al României nu m-a susținut pe mine și nici nu i-am cerut lucrul acesta. Deși a avut o altă opțiune, sunt în prima linie a bătăliei pentru punerea în practică a proiectului Klaus Iohannis. Voi veghea din poziția de prim-vicepreședinte al PNL alături de președintele PNL Alina Gorghiu ca marele PNL să fie un partener solid, un partener credincios, un partener corect pentru Klaus Iohannis în îndeplinirea obiectivelor fundamentale pentru România din programul prezidențial.

Alina Gorghiu are avantajul de a fi o figură mai nouă în viața publică. Știu că o mare parte a alegătorilor și-au dorit acest lucru și acest lucru s-a realizat prin înțelepciunea colegilor mei de partid. În schimb, este nevoie și de experiență și Alina Gorghiu are experiență, iar dacă nu are suficientă experiență, întreaga mea experiență îi va sta la dispoziție. Este nevoie de o creștere pas cu pas a capabilităților, a tot ceea ce înseamnă bagajul de cunoștințe și de abilități de care are nevoie un președinte de partid. Chiar dacă el pare că nu este complet la Alina Gorghiu, vă asigur că este aproape complet, iar dacă nu este complet voi fi întotdeauna alături de Alina Gorghiu pentru a o susține.

Închei prin a transmite un mesaj către foarte mulți membri ai PNL și foarte mulți cetățeni din afara PNL care și-au exprimat susținerea pentru candidatura mea la președinția PNL. Îi rog ca așa cum o susțin eu pe Alina Gorghiu și ei să o susțină pe doamna președinte a PNL”.

Ludovic Orban așa cum îl știu. Un mare om. Un om de onoare. Un liberal adevărat !

O întrecere de bun augur. Ludovic Orban vs. Alina Gorghiu.

Tradițional, dacă pot spune așa, competiția în PNL a trecut la un alt nivel. Asta înseamnă că partidul a evoluat. S-a democratizat. Este mai înțelept.

Dacă este să fiu foarte direct și fără menajamente, Ludovic Orban este unul dintre liderii liberali care au menținut ideea de competiție mereu vie. Este un tip construit pentru competiție, pentru întrecere, fără a neglija cealaltă parte a personalității și competențelor lui. Este un tip așezat, matur, inteligent, dispus însă și la momentele de recreere atât de necesare refacerii spiritului și condiției umane. Să nu uităm, cu privire la competențe, candidatura lui la PMB unde a excelat prin programul politic pentru București cel mai bun al unui candidat. Ludovic Orban este un politician de nota 10.

În „umbra” marilor lideri ai PNL au crescut tinerii. Alina este unul dintre ei. Cu privire la Alina sunt și voi fi mereu subiectiv. Ea este cea care m-a recomandat la intrarea în PNL. Pentru mine este „șefa” !

Între Ludovic și Teodor înclinam către Ludovic. Îl cunosc mai bine decât pe Atanasiu (pentru care am multă apreciere, indiferent de campania negativă care i s-a făcut !), ne-am întâlnit, am discutat. Îl apreciez mult. Între Ludovic și Alina o aleg pe Alina. O cunosc mai bine, am mare încredere în ea, atât ca om cât și ca politician (cu niște ani în urmă discutam între noi, despre un viitor posibil în politică al Alinei. Am ajuns la concluzia că ar fi bună de președinte al PNL. Ei bine, se pare că a venit timpul).

În plus, alegerea Alinei în fruntea PNL - copreședinte al PNL -, răspunde unei cerințe sociale imperative. Împrospătarea clasei politice, aducerea în prim plan a unor lideri noi, dacă este vorba despre o femeie, cu atât mai bine. Eu cred că Alina este capabilă să asigure copreședinția PNL, este capabilă să asigure un parcurs cât mai bun al procesului fuziunii între PNL și PDL. Are capacitatea de a media - să nu uităm că legislația medierii și promovarea medierii o are în prim plan, ca inițiatoare și ca susținătoare ! Până la alegerea unei noi conduceri unitare a PNL, un mediator calificat este imperios necesar. Îl avem în persoana Alinei Gorghiu.

Ca să fiu sincer, alegerea lui Iohannis m-a surprins. Este evident că am fost sub influența „tradiției” care spune că un lider puternic, „de fier”, atât de necesar PNL în perioada următoare, este musai un bărbat. Alegerea Alinei Gorghiu ar fi o premieră. Ar fi prima femeie președinte al liberalilor din întreaga existență a partidului. Știu că vor apare speculațiile între imaginea Brătienilor, lideri ai PNL de-a lungul istoriei României, și Alina Gorghiu. Din câte o cunosc eu, are în ea „sămânța” necesară pentru a deveni „o doamnă de fier” în politica românească. La fel ca Ludovic Orban este foarte fermă când este vorba despre principiile care stau la baza liberalismului. Nu admite deviațiile însă admite analizele, amănunțite, logice cu privire la un fenomen sau o stare socială. A fost mereu adepta lucrului făcut până la capăt. A știut, mai mereu, să aștepte atunci când condițiile nu au permis realizarea unui obiectiv. Imediat ce condițiile au devenit favorabile, Alina a revenit asupra proiectului pentru a-l duce la bun sfârșit. Pentru că era convinsă de justețea opțiunilor ei. Înclin să cred că aceste calități ale Alinei au fost observate de colegii ei, în principal de Klaus Iohannis care a văzut, cumva, în ea un adept al „lucrului bine făcut”. Nu degeaba a fost Alina aleasă purtător de cuvânt al PNL și membru în echipa de campanie a lui Klaus Iohannis. Ce spune Atanasiu vine să confirme cele de mai sus. Alina a fost „sufletul” echipei de campanie a lui Iohannis.

Ce va alege partidul vom vedea, azi. Eu înclin să dau credit Alinei Gorghiu.

În ambele variante PNL are de câștigat.

Actualizare !

Alina a fost aleasă cu 48 de voturi vs. 27 voturi pentru Ludovic.

Crin despre Iohannis : ”un om care vorbeşte puţin şi gândeşte cât vorbeşte” !

Am ascultat interviul lui Crin Antonescu la „Gândul”. Am citit atent ce au publicat cei de la Gândul (aici). Am ajuns, la final, la concluzia că este o exprimare a unor gânduri fără pretenții personale asupra modului în care se vor comporta diferitele personaje ale lumii politice. Cu o excepție. Viitorul posibil al lui Traian Băsescu în PNL. Teoretic, dacă Băsescu vrea să intre în PNL și cei din PNL îi acceptă cererea, Băsescu ar intra în tabloul „foștilor președinți” ai noului partid (realizat din fuziunea dintre PNL și PDL).

Sintetic, Crin se bucură pentru înfrângerea PSD și a aliaților lui și nu vrea ca viitorul lui să fie legat de Traian Băsescu. A rămas cu nostalgia proiectului USL, cu regretul că acesta nu s-a materializat, normal spun eu (și eu am acest regret), fără a credita însă PSD-ul. Are, încă, pentru Victor Ponta, o anume „simpatie” fără a fi însă mai mult decât o apreciere oarecare. Nu este legat sentimental de Ponta. Faptul că îi evidențiază negativ pe cei care i-au făcut campania (brutală, comunistoidă ...) arată că îi pare rău de imaginea pe care Ponta și-a construit-o sau i-a fost construită. Un fel de românescul „brânză bună în burduf de câine”.

Nu am sesizat atitudinea negativă față de Iohannis. Crin spune despre Iohannis că este „un om care vorbeşte puţin şi gândeşte cât vorbeşte”. Avem două idei exprimate într-o frază. Iohannis „vorbește puțin” și Iohannis „gândește cât vorbește”. Jurnaliștii fără prea multă minte și cei interesați să vadă altceva decât a exprimat Crin, au amestecat propozițiile și înțelesul lor, au legat adverbul „puțin” folosit ca o caracteristică a modului de a vorbi de propoziția următoare fără nici o logică. Jurnaliștii și analiștii de mântuială nu au observat că în a doua propoziție există conjuncția „cât”, care introduce propoziția modală. Astfel, alte formulări ar fi că Iohannis „gândește în timp ce vorbește”, ba chiar „vorbește după ce gândește”, dacă folosim conjuncția sub forma introducerii propoziției temporale. Ba chiar „gândește doar la ce vorbește”.  Dacă este să apreciez corect, Crin îl laudă, de fapt, pe Iohannis pentru „cumpătarea în vorbă”, pentru echilibrul în dialog, pentru acribia cu care respectă timpul, conceptele, ascultătorul.

Bine, acum nu am pretenții de la toți „jurnaliștii”, sunt și ei niște oameni cu pretenții intelectuale, știu să scrie, știu să citească și să socotească însă până la a comunica idei mai este drum lung. Au și ei nevoie de bani, de sinecuri, au familii de întreținut (unii), au poșete de cumpărat (altele) etc. Mă deranjează superficialitatea cu care unii jurnaliști și analiști cu oarecare vizibilitate se grăbesc să dea cu piatra. Înclin să cred că vor să devină „VIP”-uri.

Negoțul murdar cu viața. A altora. Ei, medicii șpăgari, cu traiul bun de pe pământ.

Agerpres (aici). Medicii șpăgari de la Constanța au fost prinși în flagrant. Instanța a dispus arestarea preventivă pentru 30 de zile.

Ai 3.000 lei, trăiești (nu se știe cât !). Nu ai, mori dracului acolo acasă, sărăntocule !

Dacă ar fi un caz izolat, mai treacă meargă, o excepție, niște nenorociți. Îi judecă instanța, îi trimite la pușcărie, își fac pedeapsa, li se ia dreptul de a profesa. Din păcate nu este. Iar asta este o problemă gravă, la nivelul întregii societăți.

În mod nedemn susțin unii slaba retribuție a medicilor, ca o condiție a actului medical. Sunt scârbit de astfel de poziții. Se uită faptul că este vorba despre viața oamenilor, de fapt. O retribuire mai bună a medicilor, absolut necesară nu poate condiționa dreptul la viață al celor care au nevoie de asistența, de intervenția respectivilor medici.

Dacă este să completăm imaginea cu jaful pe care tot medicii îl comit asupra bugetului public pentru „a onora parteneriatele” lor cu producătorii de medicamente și materiale sanitare vedem unde naiba se duc banii. Poate chiar cei cu care veniturile lor ar crește.

Lepădarea de Satana ?!

Victor Ponta a devenit radical. Ptiu, să nu'l deochi !

A scris rectorului Universității București, Mircea Dumitru, fără a uita să fie fals. Ca om. Așa cum a fost și până acum. Scrisoarea este publică (a publicat-o el !), nu este un comunicat al Universității, ca pe un fapt divers. Ca atare, acțiunea are doar rol de promovare politică.

„Stimate Domnule Rector, vă scriu pentru a vă notifica renunțarea la titlul de doctor în drept acordat în anul 2003 de către Universitatea București. Este un gest pe care trebuia să îl fac mai demult, încă din momentul apariției acuzațiilor publice cu privire la teza mea de doctorat. Nu am făcut acest lucru pentru că m-am considerat de bună credință în argumentele mele la momentul apariției contestării și nu am vrut să amestec planul pur profesional cu cel politic.

Domeniul Educației este unul fundamental și esențial nu doar pentru activitatea Guvernului, ci și pentru viitorul nostru ca societate europeană. De astăzi avem un nou ministru al Educației și Cercetării și îmi doresc ca mandatul acestuia să fie plin de succes în atingerea obiectivelor sale, fără a fi perturbat de o temă care în timp a devenit eminamente politică”.

Politrucul, tot politruc.

Plagiatul (pentru care eu am mari îndoieli, dar este treaba mea) i-a atârnat greu la reputație, fiind unul dintre motivele scăderii popularității lui și a încrederii. Hoțul este hoț și cu asta basta.

Scopul pentru care renunță este legat tot de popularitatea lui și de încredere. Nu vrea ca tema plagiatului să perturbe acțiunile ministerului învățământului ! Ca să vezi ! Câtă grijă pe Ponta. La ce va mai renunța pentru ca alte ministere să nu fie perturbate de reputația lui îndoielnică ?

Guvernul Ponta IV, un talmeș-balmeș marca PSD.

M-am uitat, am citit câte ceva, nu am rămas cu o impresie bună. Sincer.

Să lucrăm cu materialul clientului. Nu lista noului guvern este foarte importantă, important este ce vrea Ponta și PSD în continuare.

Prezentând noul guvern, reorganizat și remaniat în profunzime, Victor Ponta a cuvântat cu „înțelepciune”: „Am pornit de la ideea de a avea un guvern cu mai puțini miniștri, cu mai mulți parlamentari, senatori, deputați, pentru a exista o legătură și mai bună între Guvern și Parlament, care, constituțional, controlează activitatea guvernului, și un guvern care să reușească să fie eficient în îndeplinirea priorităților pe care le avem în 2015 — 2016.

...

De asemenea, s-a obținut și sprijinul din partea grupurilor parlamentare, în unanimitate, pentru această formulă. Și colegii noștri de guvernare — UNPR, PC și PLR — au avut ședințele lor și, de asemenea, există susținere. Important este ca acest guvern restructurat să-și îndeplinească, în 2015 și 2016, toate obligațiile care revin în baza programului de guvernare al USL din 2012, programul cu care am candidat în alegeri și pentru care am primit votul Parlamentului și, de asemenea, să pună pe agendă câteva dintre noile reforme, noile inițiative și noile obiective pe care le avem în următorii doi ani, în așa fel încât la finalul mandatului parlamentar și guvernamental, în 2016, să putem să avem un bilanț foarte clar legat de ceea ce am promis în 2012 că vom face la guvernare și ceea ce am realizat. Sunt obiective dificile, dar cred că 2015, un an fără presiuni electorale și un an în care îmi doresc ca să avem pentru prima dată după foarte mulți ani o colaborare reală și în interes public între guvern, Parlament și președintele țării, să reușim chiar mai mult decât am reușit în ultima perioadă.”

O primă impresie cu care am rămas: PSD și Victor Ponta au strâns rândurile. Nu mai merge cu miniștrii independenți politic, Ponta nu își mai poate permite să guverneze după cum vrea „mușchii lui”. Vrea susținere parlamentară de la partidele subunitare care se vântură prin Parlament, foarte bine, deschide pușculița și dă bani „băieților” că le este foame. Chiar și propriilor „băieți” ținuți deoparte prin forța dominației lui Ponta și a familiilor mafiote din PSD care l-au susținut.

În aceeași paradigmă trebuie citită și „retragerea” lui Dragnea din funcția de vice-premier. Menținerea lui la dreapta lui Ponta ar fi dus la ruperea PSD. Celelalte grupuri de interese din PSD i-au transmis lui Ponta (vorba vine, probabil că s-au întrunit capii familiilor mafiote din PSD și au negociat cu cuțitele pe masă !) că își poate pierde rapid „capul” dacă îi mai sfidează. În această notă rețin amenințarea lui Ponta către „colegii” din PSD: cei care nu votează guvernul, vor fi excluși din partid ! De ce a fost nevoie de o astfel de amenințare ? Simplu. Pentru că Ponta știe că alte grupuri de interese din PSD pot pica guvernul pentru a pune mâna pe putere. Mai ales după ce Ponta-Dragnea-Sârbu au comis comunistoida mișcare de decapitate a grupului Geoană-Vanghelie, prin excluderea celor doi dar și prin excluderea lui Șova, cel care începuse să își formeze propriul grup de putere în partid. Plecarea lui Ghiță este doar de ochii lumii. Ghiță are ceva „sarcini” obscure. Formarea unui grup puternic de susținători ai lui Ponta din membrii PSD, din cei mai neînsemnați (tinerii !) și dominarea organizațiilor locale în favoarea viitoarelor lupte mafiote între grupurile de interese din PSD. Părerea mea.

O altă impresie cu care rămân este aceea că Ponta nu își poate permite promovarea unui program politic de guvernare propriu. Mulți văd, puțini cunosc. Ponta și PSD sunt legați de USL. Alegerile prezidențiale au adunat în sprijinul lui Ponta o parte dintre foștii susținători ai USL. Fără ei, Ponta ar fi avut sub 30% din primul tur. Ponta este legat de USL că vrea sau nu. De aceea este imperios necesar pentru el să promoveze alianța cu partidul lui Tăriceanu, o clonă după PNL. Nu își poate permite să spună că duce mai departe programul USL doar cu UNPR-ul lui Gabriel Oprea și PC-ul lui Dan Voiculescu ! Lumea nu le percepe ca fiind membre ale USL. Cu excepția nostalgicilor sentimentali, telespectatori ai Antenei 3. Pupătorii de moaște.

Ponta are nevoie, ca de aer, de „acceptul” instituțional al lui Klaus Iohannis. Își dorește, speră cu disperare, ca Iohannis să „tacă”. Să stea ca „mutul” la Cotroceni. Să nu iasă și să critice guvernul pentru acțiunile sale. Să nu facă referiri la PLR-ul lui Tăriceanu. Să nu laude PNL-ul din care provine. Să uite de angajamentele asumate pe timpul campaniei electorale și să nu mai pomenească, vreodată, de politicile de dreapta. Eu, dimpotrivă, sper ca Iohannis să fie „viu”. Să aibă dorința de a duce mai departe cele angajate. Are suficiente atribuții și competențe la nivelul Președintelui României de care se poate folosi pentru a conduce țara către obiectivele propuse. Este evident că acestea nu pot fi realizate având la Palatul Victoria un guvern al PSD asezonat cu tot felul de partidulețe imorale.

Cu referire la miniștrii cabinetului Ponta am doar o părere. Sunt niște miniștri într-un cabinet degeaba. În privat pot fi oameni de toată isprava. Profesional pot fi oameni competenți. Politic însă, nu au cum avea aprecierea mea. Sunt membri în partide dubioase, sunt persoane dubioase prin ambițiile politice. Pe deasupra măr frumos, înăuntru găunos. Sau cum mai spune românul, brânză bună în burduf de câine. Alții, mai harnici ca mine, au reușit să îi prezinte în adevărata lor lumină.

Las la o parte toate vorbele frumoase spuse de Ponta și noii lui miniștri, sunt falsuri politice. Acest guvern nu este ce avem noi nevoie. Este un guvern politic, este un guvern de împărțire a ciolanului puterii iar membrii săi sunt niște oportuniști care își pot trece, acum, în CV, faptul că au fost miniștri ai României. Este un guvern al disperării politice, ce bântuie PSD, împletită cu vanitatea și orgoliile mărunte ale aliaților parlamentari. Interesul națioal ?! La dracu cu el ! Îl rezolvă generalul izmenelor.

Era să uit. Acest guvern este o mare minciună politică !

Mare harababură pentru ... nimic. Guvernul Ponta IV.

Senzațional, formidabil, exploziv, de neînchipuit, bla-bla-bla titrează mediile de informare favorabile noului guvern Ponta, unul restrâns, remaniat, reformat, reașezat, o strânsură cu nume, unele onorabile însă cu puteri mici. Foarte mici. Nu are viitor. Sper eu. Speră mai mulți.

Azi, Ponta îl va anunța. Mâine poate să îl prezinte Parlamentului. O zi-două durează votul în comisii și aprobarea lui în plen odată cu legea bugetului. Mare parte dintre miniștrii nou veniți nu au treabă cu bugetul. Nu au lucrat la el, vor fi simpli executanți ai unor „ordine” politice. Până la depunerea jurământului de către Klaus Iohannis, noul Cabinet va depune jurământul în fața lui Băsescu. Ar fi ultimul act al coabitării Băsescu-Ponta.

Nu am de gând să apreciez pe vreunul dintre cei care vor fi miniștri. Nici nu am de gând să gândesc ce ar putea face ei pentru mai binele țării. Am vaga impresie că această remaniere, reorganizare este doar pentru a fi făcută. PSD readună, sub umbrela ministerelor tradiționale, toate ramificațiile secundare ale ministerelor inventate de ei în 2012 pentru a împiedica PNL (pe atunci partener de guvernare) să își pună în aplicare programele proprii, așa cum au fost ele convenite la formarea USL.

Noul guvern Ponta umple spațiul mediatic. Legea bugetului a trecut pe planul II. Impresia generală este că PSD este singurul care există. Undeva, acoperit de ceața tăceii, PNL clocește. Nu spune mare lucru, nu critică excesiv, nu contrează. Tace și dracu știe ce face. A tăcut pe timpul campaniei pentru prezidențiale și a câștigat Iohannis. Candidatul la funcția de premier al PNL își vede de treabă. Construiește programul alternativ de guvernare, proiectul alternativ de buget, alege viitorii candidați pentru funcțiile de miniștri, se gândește la viitoarele alianțe și stabilește cât și cum vor da din putere. Nu tac ei degeaba, ce naiba !

Tăcerea PNL scoate în evidență gălăgia din PSD și contrele dintre noii aliați. Presa, avidă de informație, nu scapă ocazia să apeleze la cei vizibili pentru „bombele de presă”. Și vin, vin unele după altele. În PSD se ascut cuțitele și se comit agresiuni, Tăriceanu a devenit important, mai important ca UNPR-ul interesului național al lui Oprea care s-a hotărât să dea un șah periculos PSD - ei susțin doar un cabinet condus de Victor Ponta ! Tăriceanu a devenit mai important chiar și decât PC-ul lui Voiculescu condus de „băiatul cu mapa a lui Ponta”, Daniel Constantin. Nici UNPR și nici PC nu trec pragul lui 5% în toate sondajele, măsluite sau nu. Tăriceanu are acel 5% care îl face „credibil”. Cât timp ? Nu prea mult.

Peste toate se suprapune tâmpenia politică. Tehnic, orice idee de organizare a statului și a funcționării instituțiilor acestuia este posibilă. Politic însă, poate avea consecințe nu doar nedorite ci chiar catastrofale, mai ales pentru un stat care are pretenția că este democratic. Ce mă deranjează pe mine, este faptul că cei din PSD, în special Ponta, Dragnea și toți cei care îi susțin, vor să modifice organizarea și funcționarea statului pentru că ei nu mai pot controla propriul partid. Este un comportament tipic unui partid care vrea să fie confundat cu statul. Așa a procedat PSD sub conducerea lui Năstase când au modificat Constituția. Nu mai spun de legile țării. Comportamentul PSD nu s-a schimbat. Este același partid care vrea să fie statul.

Ce viitor va avea noul guvern Ponta ? Dracul știe. Eu nu îl văd. Așa cum nu cred în bugetul făcut acum. După cum este făcut, Ponta și ai lui spun că alimentarea bugetului este sigură, că vor avea chiar un surplus de finanțare pentru scăderea sau eliminarea unor impozite. Aiureli. Din ce au planificat anterior, nu au putut cheltui pentru că fie nu au avut bani, fie au dat drumul la pomeni. cel puțin o treime din bugetul anual pentru investiții nu a fost nici acumulat și nici consumat. Degeaba au băgat acum cu 9 miliarde mai mult dacă ei în 2014 au cheltuieli mai mici, efectiv realizate, decât în 2013. Și în 2014 au planificat mai mult ca în 2013 ! Degeaba asigură cheltuieli, pe hârtie, pentru cofinanțare dacă legislația aferentă nu a fost promulgată. Unele acte normative nici nu sunt scrise ! Degeaba planifici acțiuni dacă nu ai fost în stare să pui de acord legislația română cu acquis-ul comunitar. Marii specialiști ce au îndeplinit demnități în guvernele Ponta de până acum au fost atât de performanți încât am ajuns în criză. O criză legislativă. După ce vom fi sancționați de UE pentru că nu am reformat legile le vom reforma, vom adăuga legile pe care le-am ocolit și abia apoi vom constata că planificarea bugetară propusă de guvernul Ponta III este cam pe alături.

Nu trebuie să ne punem speranțe în noul guvern pentru că odată cu instalarea în funcție a lui Klaus Iohannis nu știm ce urmează să se întâmple. Pe ici colo apare câte un pesedist sau aliat al PSD care îi dă „sfaturi” lui Iohannis să nu influențeze cumva majoritatea din Parlament și să sprijine demiterea guvernului Ponta. Că vezi Doamne ar fi împotriva Constituției. Ei bine, PSD face acum valuri însă are „morcovul” băgat în fund cu tot cu frunze. După investirea lui Iohannis, ce se va alege de toată „munca” lor ?!

Limba română de boschetar a la PMP.

Eveniment recent. Eurodeputatul Cristian Preda a fost exclus din PMP pentru acțiuni care „au lezat statutul partidului” !

Că l-au dat afară din partid, mă lasă indiferent. Că individul vrea mai multă vizibilitate și se consideră în măsură să preia conducerea partidului de la Elena Udrea, mi se fâlfâie. Că individul este toxic, indiferent pe unde își pune fundul, mă ține treaz. Nu cumva să îi vină ideea să apară la ușa PNL mai alb și mai curat ca Alba ca Zăpada, nu cumva să le treacă prin cap liberalilor să îl accepte. Are și varianta asocierii cu Monica Macovei care vrea să își facă partid după chipul și asemănarea ei. Să meargă la ea. Doar a votat-o la prezidențiale.

Mă deranjează formularea găsită de PMP-iști. Preda a „lezat” satutul partidului !

DEX spune că lezat înseamnă vătămat. Vătămat înseamnă stricat, deteriorat, atins (fizic !).

Din formularea celor din PMP ar reeși că Preda a luat statutul partidului, materializat sub forma unei broșuri (probabil) sau măcar a unor foi de hârtie imprimate cu ideile strălucitoare băsiste, și l-a lezat, adică l-a vătămat, adică i-a adus stricăciuni.

Împricinatul spune că este vorba despre altceva. El nu are nimic cu statutul partidului, probabil că îl ține aproape de inimă ca pe Constituția României, el ar fi cerut doar demiterea lui Udrea de la conducerea partidului și punerea lui în fruntea organizației. Ar fi criticat-o pe Udrea pentru deciziile luate și chiar a votat contra ei.

Dacă este așa, de ce oare nu au formulat „intelectualii” partidului acuzația sub forma că „a încălcat statutul partidului” ?! DEX îmi spune că „a încălca” înseamnă a nu respecta, a nesocoti obligațiile din statut. Înclin să cred că așa a formulat „intelectuala” partidului acuzația iar limbricii de lângă ea nu au mai îndrăznit să îi atragă atenția că vorbește la nivelul prostului satului.

Faptul că intelectualul Cristian Preda nu sesizează grotescul formulării, intelectual cu o căruță de diplome, titluri și demnități adunate în CV-ul stufos, îmi arată că degeaba ai carte dacă te comporți și vorbești ca un boschetar.

Mentalitate de partid stat. Nimic despre obligația de aplicare a legii.

Victor Ponta spunea, înaintea alegerilor, că de vor pierde, va scăpa cine va putea.

Acum vrea să scape el și cei care l-au acompaniat. Au găsit ei „bube” în organizarea statului, în fidelitatea „baronilor” locali așa că în loc să își primenească partidul, să introducă reguli în propriul partid s-au gândit să schimbe toată societatea.

Modelul este preluat de la comuniștii lui Ceaușescu. PCR se comporta la fel ca PSD. Avea probleme partidul, se schimba legea, se schimbau regulile, se concentra puterea.

Sunt suficiente exemple, eu îl știu foarte bine pe cel al grănicerilor care au suferit o astfel de măsură. Pe motivul că ofițerii și subofițerii de grăniceri își fac relații în cumunitățile locale și de aici se poate ajunge la „favorizarea infractorilor” și comiterea de infracțiuni contra securității statului, pe timpul grl Milea s-a dispus ca ofițerii de grăniceri din structurile de comandă de la pichete și companii să nu ocupe funcția mai mult de un an ! După un an erau rotați la cel puțin 100 km de localitatea și zona în care au activat. Cei care nu au fost de acord au fost trecuți în rezervă. Un alt exemplu este mai stupid. S-a pierdut un încărcător din port pe timpul unei patrule călare. S-a interzis patrularea călare !

Ponta vine și propune reducerea mandatelor tuturor aleșilor, de la nivel central și local, la două mandate. Motivul este puterea locală pe care o capătă aleșii în timp și ca atare, pericolul ca partidul să nu mai aibă puterea de a-i controla. Prin realizarea propunerii lui Ponta, liderii partidului la nivel central capătă puterea absolută. Vrei primar sau consilier local, faci sluj și mai știu eu ce faci și primești candidatura. După al doilea mandat adio, sunt alții la rând.

Să încerc să văd mai departe. Unii vor o carieră politică. Să spunem că partidul, PSD în acest caz, își face o proiecție de resurse umane. Cei mai buni vor merge după două mandate la comună sau oraș să candideze la județ. Au încă două mandate cei care vor reuși. La 8 ani sa mai adaugă 8 ani, fac 16 ani. Următorul pas este cel de parlamentar. Tot două mandate, tot o selecție a celor mai buni. Adăugăm 8 ani la deptație și 8 ani la senatorie. Uite că se făcură alți 16 ani. Cu 32 de ani în spate ca ales al nației se poate spune că omul pesedist (alții nu cred că vor fi de acord) poate ieși la pensie. Asta dacă nu va candida la Președinție.

Cei fără prea multă judecată vor aplauda frenetic ideea lui Ponta. Drăgoteasca de la România Tv salivează satisfăcută și acuză deja opoziția care nu vrea să fie ferm de acord cu ideea „strălucitorului” Ponta. Păi cum să fie, doar să fie bătuți în cap !

Cu limitările lui Ponta să luăm ca exemplu comunele. Oare câți politicieni vor avea acolo ? Un calcul simplu ne arată că va scade calitatea actului politic, comunitatea având la dispoziție puține persoane care să poată face parte din consiliul local. Nu doar la comune, la orașe, mai mari sau mai mici se va ajunge la situația stupidă ca cei capabili să fie invitați să stea pe tușă pentru că nu vor mai avea dreptul să candideze. Cine va hotărî soarta comunității ? Cei pe care nu i-ai alege nici să te pice cu ceară. Se revine cumva la timpurile comunismului din anii '50 ai secolului trecut când la putere au venit comuniștii. La sate cei care nu au fost în stare să adune în viață o căpiță de fân, la orașe doar cei care erau din clasa muncitoare. Când ofițerii armatei au fost trecuți în rezervă pentru că erau absolvenți ai școlilor regale militare și au fost avansați ofițeri muncitori cu 4 clase (abia în 1975-76 s-a finalizat procesul de înlocuire a lor !). Câți membri ai partidului „x” sunt într-o comună ? Doar nu o fi toți cetățenii comunei membri ai partidului. După un rând de mandate „limitate”, partidele vor trebui să își facă alți membri de partid pentru a acoperi funcțiile publice. Stupid.

Primarii sunt și ei o țintă a gândirii comunistoide pontiste. După două mandate, primarul va trebui să meargă mai departe sau să se ocupe de altceva. Ce va realiza el doar în două mandate, mai ales cei care sunt puși pe treabă, cei care se pricep să facă treabă ? Mai nimic, pentru că sistemul nu le va permite decât să „țină de șase”. În primul mandat vor avea inițiative cetățenești iar în al doilea se va gândi la propria familie, la viitorul acesteia după ce el nu va mai fi nici primar și nici altceva. La organizația locală de partid se vor face liste de așteptare pentru candidatura la primărie ? Cum se va dezvolta comunitatea respectivă ? Vor mai exista inițiative locale ? Va mai exista mobilizarea indivizilor pentru a face sau se va pune accentul pe a nu face ? Sau, în cel mai bun caz, pe abținerea de a face pentru a nu supăra partidul.

Ponta vrea două mandate peste tot. Această limitare la numărul de mandate duce la mâna conducerii partidelor toată puterea. Pentru ca această măreață idee să fie în favoarea PSD, partidul care vine și propune așa ceva, ar trebui ca PSD să dețină din ce în ce mai multă putere. Practic, celelalte partide politice ar trebui să fie atât de slabe încât majoritatea funcțiilor eligibile să fie la dispoziția PSD. Dacă însă PSD pierde puterea, partidul care o va deține va acumula și mai multă putere. Pentru că va avea ce da, pentru că oamenii vor ști „unde se face friptura” și vor dori și ei să „mănânce”.

Ideea lui Ponta este stupidă.

Eu cred că ideea lui Ponta poate avea și un efect neașteptat. Mobilizarea populației împotriva unor astfel de măsuri și eliminarea pesediștilor din comunitățile locale.

La fel de stupidă este și ideea lui Dragnea, legată de președinții consiliilor județene. Să le ia puterea pentru ca baronii să dispară. Au ei o problemă în PSD cu baronii, au hotărât să schimbe legile țării. Să nu mai aibă partidul probleme.

Cum explică Dragnea „inovația”. Președinții de consilii județene vor fi cei care vor conduce ședințele. Un fel de Trahanache, ce vor avea doar puterea de a bate cu ciocănelul în masă să ceară „puțină liniște”. Să nu mai fie aleși direct, să fie numiți dintre consilierii județeni. Puterea dată de calitatea de persoană juridică și semnătură să fie trecută la niște administratori județeni care pun în aplicare hotărârile Consiliului județean. Păi, să îmi fie cu iertare, este ca scărpinatul cu piciorul după ureche. După schema lui Dragnea, decizia ar aparține consiliului, aplicarea deciziei ar reveni administratorului, președintele consiliului județean ar cere mai multă liniște. Dacă se are în vedere faptul că cei care ocupă funcții publice se preconizează a pierde conducerea politică în partidul din care provin se complică situația. Practic, disiparea puterii la nivel județean avantajează controlul de partid asupra funcțiilor și demnităților publice. La partid se va hotărî ce și cum, consilierii județeni vor vota cum a cerut partidul (altfel nu vor mai pupa funcții și demnități publice - au dreptul doar la două), președintele consiliului se ocupă de ședință, administratorul județean devine acarul Păun. Tâmpită inovație pesedistă. Cine este nebunul care să accepte să preia oalele sparte pentru deciziile greșite ?

Corect spunea cineva la A3 (eram acolo din întâmplare) că problema nu este în organizarea statului, problema este în curtea partidului, în politica de cadre a partidului. Nu au decât să stabilească limitări ale mandatelor în curtea proprie, prin regulamentele lor interne dacă nu vor ca partidul să mai fie „victima” propriilor baroni.

Sper ca cei din PNL să nu fie de acord cu tâmpeniile promovate de Ponta, Dragnea și alți nemernici care îi acompaniază. Nu trebuie să revenim la comunism. Nu trebuie să revenim la partidul stat. Cu aceste idei puse în aplicare, se duce dracului bruma de democrație pe care o avem.

Un obiectiv ratat ? Nu, politici greșite cu rezultat previzibil.

M-am uitat la meci aseară. O echipă vizitatoare care s-a comportat civilizat, fără să forțeze, cu un joc modern, elaborat, bun având în vedere calitatea jucătorilor. Dinamo Kiev. O echipă gazdă care a jucat cumva spectaculos, civilizat, cam înapoiată din punctul de vedere al practicării jocului. Steaua sau ce o mai fi rămas din ea.

În timp ce Dinamo Kiev a pus accent pe jocul echipei, Steaua a pus accent pe jucătorii ei, buni de vânzare pe bani cât mai buni. Dacă or fi cereri. De aici și diferența.

Pe zi ce trece observ la Steaua schimbări nedorite. Patronul echipei (nu și al mărcii „Steaua” !) urmărește obținerea profitului din folosirea mărcii și „vânzarea” jucătorilor echipelor mai mari sau cu mai multă dare de mână din afara țării. Profitul patronului este pe primul plan, rezultatele sportive și încărcarea „mărcii” cu glorie și mândrie națională sunt pe planul doi. Ba chiar sunt instrumentele de care patronul se folosește pentru obținerea profitului.

Echipa nu mai are „școala” Steaua, a desființat orice structură care a făcut din marca „Steaua” un brand. Cumpără jucători pe bani puțini sau îi urmărește pe cei liberi de contract, le bagă în CV că au făcut parte din lotul Stelei, îi bagă în teren pentru a le crește vizibilitatea, îi vinde după ce îi poleiește cu rezultate din campionatul nostru sub orice critică. Este o afacere care se folosește de emoțiile competiției sportive. Este o afacere pe spinarea suporterilor, chemați să susțină echipa de suflet însă, de fapt, pentru a îngroșa „punguța” patronului. Echipele mari au alte obiective, cum ar fi victoriile sportive pentru gloria locală și națională. Cumpără jucătorii de care au nevoie pentru a obține rezultate la un nivel cât mai ridicat. De aici vin și rezultatele. Steaua are ca obiectiv vânzarea jucătorilor pe bani cât mai mulți. Atât. Restul sunt povești.

Situația de acum cu uite marca nu e marca mă deranjează. Din cauza deranjului am scris cele de mai sus.

CSA are proprietatea mărcii „Steaua”, devenită un brand ca urmare a istoricului sportiv al clubului de fotbal Steaua. Gigi Becali este deținătorul unei echipe de fotbal care se folosește de marcă și brand pentru câștiguri personale. Este aici o ruptură severă față de tradiție. Becali nu este tradiția, nu o reprezintă, este doar cel care exploatează tradiția în folosul propriu. Dacă Becali ar fi cumpărat marca de la CSA, ar fi fost „obligat” să ducă tradiția mai departe. El nu a avut nevoie de proprietatea asupra mărcii, așa că a închiriat-o. Clubul de fotbal „Steaua” al lui Becali este o franciză. Adio tradiție, adio glorie sportivă. Adio mândrie națională. Trăiască comerțul cu jucători și cu titluri sportive.

Cameleon, Becali a reușit să înșele pe toți. Dorința lui de a „trimite” la națională cât mai mulți jucători are scop comercial clar definit. Jucătorul propriu care a fost selecționat are ceva în plus la CV, are vizibilitate internațională mai mare, poate fi vândut mai bine.

În meciul de ieri, mai toți jucătorii Stelei au încercat să se pună în evidență. Steaua nu a arătat ca o echipă unită. A arătat ca o echipă cu jucători de calitate care, individual, au arătat că pot juca mingea. Atât. Jocul Stelei de aseară nu a avut nimic din mândria națională. Nu a fost nimic din dorința de a duce România pe poziții mai bune în clasamentele specifice lumii fotbalistice.

Situația stupidă cu dreptul de marcă mă duce cu gândul la tot felul de tâmpenii. Dacă Becali nu vrea să cumpere marca, sau nu îi este dată, „Steaua București” se retrage în dosarele CSA și va putea fi dată unei alte echipe, cu un alt patron, într-o altă construcție juridică. Vom avea „Steaua” lui Becali și „Steaua București” a altuia care ia în franciză marca și brandul. Stupid. Cum dracu să nu piardă Steaua lui Becali din suporteri ?

Nu am cum ține cu Steaua lui Becali. Nu am cum sprijini comerțul lui Becali cu fotbaliști. Să fie clar.

Mi se pare ciudată proiecția politică prin buget a guvernului Ponta.

M-am uitat pe ici, pe colo, să văd ce spun cei avizați sau cunoscători în materie despre politica bugetară. De aici ai și imaginea dezvoltării țării.

Am ajuns și la HotNews (aici) unde lectura mi-a creat senzația că România are doar jumătatea de sud a țării ca zonă de interes. Jumătatea de nord a țării ... nu există !

O altă imagine este cea a „cârpelii”. Proiecte pe ici colo fără să fie consolidat un „schelet” pe care să stea țara și un sistem „circulator” care să ducă energia către toate comunitățile. Planific bani pentru a face ceva care va lega „x” de „y” pentru a avea „z”. Când vorbesc de sistem național urmăresc interesul național. Investițiile în infrastructură trebuie să lege regiunile între ele și țara de partenerii externi. Am un culoar de transport vital și îl finanțez pe bucățele. De ce ? De ce nu îl finanțez pentru a-l finaliza ? De ce nu invit firmele interesate să finanțeze investițiile locale sau de mai mică anvergură ? Dacă vor să transporte de la Fănel la Gigel, pot foarte bine veni cu finanțare proprie. Nu trebuie să ceri unei țări întregi să îți finanțeze afacerea locală.

Sudul țării este mult mai dezvoltat. Nordul și estul țării sunt lăsate în paragină.

Cu referire la infrastructură mai am o observație. Infrastructura la nivel național trebuie să permită dezvoltarea locală. Din moment ce o dezvolt doar pe cea din sudul țării înseamnă că îmi planific să „omor” dezvoltarea locală din nordul și estul țării. Ca stat, trebuie să mă preocupe dezvoltarea întregii țări în mod uniform. Să investesc, guvernamental, acolo unde dezvoltarea țării este rămasă în urmă. Am impresia că acest buget este construit doar pentru a face pe plac unora.

Nu vreau să mă leg de elementele tehnice. Din moment ce bugetul nu este pentru folosul întregii țări, din moment ce bugetul nu asigură finalizarea investițiilor majore, vitale pentru întreaga țară, atunci elementele tehnice nu mai au relevanță. Mă pot încadra în limitele de îndatorare (ceea ce este foarte bine) dar dacă nu am viziune este degeaba încadrarea.

Mi se pare curioasă o prezentare. Se spune că pentru 2015 sunt prevăzute cheltuieli destinate investițiilor de 44,8 miliarde lei, reprezentând 6,3% din PIB, cu 8,7 miliarde lei mai mult ca în 2014. În 2014 însă, cheltuielile realizate sunt de 20,3 miliarde lei, în scădere față de cele din 2013 care au fost de 22,6 miliarde lei. În sumă netă, ar fi o dublare a cheltuielilor. Numai că învestițiile planificate în anii anteriori nu au fost realizate:

Tabelul ne spune acest lucru. În 2013 au planificat cheltuieli de 31,614 miliarde lei și au realizat cheltuieli de 22,6 miliarde lei. Cu o treime mai puțin. În 2014 au planificat cheltuieli de 36,145 miliarde lei și au realizat chiar mai puțin, doar 20,3 miliarde lei (mai sunt de adăugat 2 luni !). Acum planifică 44,764 și vor realiza cât ?

Ca să fiu sincer, cineva ori este prost ori suntem în fața unei politici guvernamentale care promovează prostia. Nu este exclus ca planificarea pe investiții să fie o șmecherie. Când o ia razna cu cheltuielile într-o parte, guvernul ia de la investiții. Lumea se oripilează fără să știe că planificarea este făcută de mântuială. Planificarea pe investiții este un fel de rezervă la dispoziția guvernului pentru satisfacerea orgoliilor politicienilor de la putere. Cam așa se arată treaba.

Este o listă a investițiilor publicată de Ministerul de Finanțe. În regulă. Câte sunt viabile ? Este pregătit terenul pe care urmează a se realiza investiția ? Sunt îndeplinite, finalizate, procedurile pentru ca investiția să înceapă imediat de bugetul este capabil să ofere finanțarea ? Cine este constructorul ? Cine este beneficiarul ? Avem forța de muncă necesară și echipamentul tehnologic necesar pentru executarea investiției ? Știu concetățenii noștri de pe traseul investiției sau de pe lângă investiție care le sunt oportunitățile de afaceri ? Posibilii investitori și-au pregătit planurile de afaceri ? Ce anume domeniu economic sau comercial, agricol etc. va beneficia de investiția respectivă ? Dacă este o modernizare, care fa fi beneficiul statului în urma realizării investiției ? Dar beneficiile pentru populația din apropierea investiției ? Va produce investiția banii necesari pentru ca viitoarele planificări bugetare să aibă ca țintă dezvoltarea celorlalte zone ale țării văduvite azi de investițiile în Teleorman (ca să dau doar un exemplu) ? Ce spune guvernul plătitorilor de taxe din Moldova și Maramureș cu privire la văduvirea lor de beneficiile bugetului ?

Mă încălzesc și nu este bine. Nu am de gând să îmi petrec ziua punând întrebări. Mai ales că nu am ajuns la sănătate, învățământ, apărare, ordine publică (apropo, aici am o problemă, câți bani au fost alocați pentru ca polițiștii de frontieră să poată ține în funcțiune mijloacele tehnice folosite pentru asigurarea securității frontierei de stat și, de bună seamă, a securității UE la frontiera de stat ?!). Stop ! Aștept specialiștii cu bun simț să mă lămurească.

Un sondaj care îmi confirmă așteptările.

Cei de la INSCOP au făcut un sondaj comandat de „Adevărul” (aici). Sondajul mă confirmă și îmi confirmă așteptările. Victoria lui Klaus Iohannis este percepută ca fiind victoria PNL. A PNL-ului nou, după fuziune. Chiar dacă în noul partid sunt personalități cu o presă negativă accentuată. Una spune jurnalistul, alta vede, crede și votează cetățeanul.

Poza de final este aceasta. Klaus Iohannis în frunte la încredere și PNL (în formula PNL+PDL) la opțiunea pentru alegerile parlamentare (eu zic și locale !).

Bine comentează cei de la INSCOP rezultatul. Este unul emoțional, la aproape 2 săptămâni după ce a fost comunicat rezultatul alegerilor ! Este o premiere a câștigătorilor, Klaus Iohannis și PNL și o sancționare a perdanților, Victor Ponta și PSD plus UDMR, UNPR, PC, PLR etc.

De notat faptul că PNL-PDL trec pentru prima oară de 40%. Au mari șanse să se mențină în jurul acestui scor dacă vor da dovadă de inteligență și vor profita la maxim de iarna aceasta care se anunță foarte-foarte dificilă. Pe lângă starea normală sau mai puțin normală a vremii (după cum vrea Mama Natură) vom avea afecte ale guvernării Ponta. Efecte care pot accentua lipsa de încredere în primul ministru Ponta, în guvernul pe care îl conduce, în partidele care compun majoritatea parlamentară. Actele și faptele guvernamentale producătoare de efecte negative au fost deja produse. Trebuie doar ca la nivel local, în special, să fie arătate oamenilor care își vor exprima nemulțumirea față de greutățile întâmpinate. Oamenii trebuie să știe de ce va fi rău, la un moment dat și de ce trebuie să aleagă o guvernare Iohannis pentru a merge spre bine și mai bine (cu PNL majoritar în comunitățile locale, în Parlament și la guvern).

Poza următoare este tot un rezultat al câștigării alegerilor. Cei care au fost percepuți ca fiind în echipa lui Iohannis au primit bunusuri. Sunt în creștere. Cei care au fost percepuți ca fiind în echipa lui Ponta pierd.

Este un foarte bun moment pentru a accentua scăderea lui Ponta și a alor lui (includ aici și pe Dragnea, Tăriceanu, Oprescu etc.). Ponta poate avea succes la guvernare doar dacă va fi ajutat de Klaus Iohannis prin preluarea de către acesta a efectelor negative. Dacă însă Iohannis va refuza să fie „părtaș” la guvernare, așa cum își dorește cu disperare Ponta, toate belelele se vor sparge în capul lui Ponta și a PSD. Pe de altă parte, opoziția lui Iohannis față de manevrele previzibile ale PSD și guvernării Ponta, susținută de acțiunile politice ale PNL în Parlament și în spațiul public poate consolida poziția favorabilă pentru PNL deasupra liniei de 40%. Folosirea normală a inteligenței pe care o avem de la natura umană ar trebui să ne aducă rezultatele pozitive pe care le așteptăm de atâta timp.

PNL va trebui să iasă mai des în față cu Cătălin Predoiu. Are o ușoară creștere în sondaj (de la 12,2 la 15,7%), o creștere care trebuie exploatată sever. Are nevoie de încredere pentru că este premierul pe care PNL îl propune, este premierul pe care îl dorește Klaus Iohannis. Trebuie, de asemenea, scoși în evidență politicienii PNL care sunt pe lista scurtă de personalități ce urmează a ocupa poziții ministeriale. Influența pozitivă a prezenței lui Iohannis la Cotroceni nu este suficientă pentru încrederea cetățenilor în echipa de guvernare a PNL. Vorba aia, Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă'n traistă. Nu ar strica ca cei din PNL să înceapă a sonda opinia cetățenilor cu privire la personalitățile din PNL care au nevoie de încredere pentru misiunile politice viitoare. Cu precizarea că acei lideri ai noului PNL care au o imagine proastă din cauza propriului comportament în guvernările anterioare, care au probleme nerezolvate cu Justiția, care au o imagine proastă și datorită presei ostile (indiferent care), trebuie să facă un pas în spate pentru a nu afecta scorul partidului și încrederea cetățenilor într-o posibilă guvernare PNL.

Știu că sunt orgolii, știu că va fi foarte greu să fie lămuriți cei cu imaginea publică negativă că nu este timpul să iasă în față ca scaiul. Trebuie să fie dusă o campanie în care să fie puși, față'n față, toți cei care au capacitatea de a guverna ai PNL cu cei care au capacitatea de a guverna ai PSD (sau a aliaților lor), cu cei care sunt acum la guvernare din partea PSD (și a aliaților). Lumea trebuie să poată face diferența între PNL și PSD (PLR etc.). Dacă există liberali cu imagine bună în rândul cetățenilor (indiferent dacă au acționat în PNL, în PDL sau în altă formațiune politică) aceștia trebuiesc folosiți fără nici o reținere. Viitorul guvern al PNL va trebui să aibă o imagine generală pozitivă, mult peste ce a oferit PSD acum dar și în trecut. Bine, sper ca acțiunile Justiției să ușureze alegerea. Mai sper ca aceste acțiuni să curețe spațiul politic de mafioți. Pe măsură ce mafioții ajung pe calea „dreaptă”, locul lor va fi luat de oameni care, până acum, nu aveau loc de mafioți.

Per total, sondajul este încurajator. Viitorul guvern al PNL nu stă prea bine. Cătălin Predoiu trebuie stimulat să crească. Recomand, sincer, mai mult Predoiu pentru creșterea vizibilității. Poate nu ar strica să își corecteze, cumva, mesajele. Fie este luptător de tranșee, fie este academician ! Nu poți merge la luptă recitând poezii.

Strategia PSD și a altora. O nouă viziune asupra votului din 16 nov. și încercarea de confiscare a ... învingătorului.

Observ că votul din 16 nov. începe să capete o altă „valoare”. Una „pozitivă” pentru învins ?!

Câștigarea alegerilor de către PNL cu Klaus Iohannis a pus punct multor proiecte politice vânturate pe timpul campaniei. În special pe partea PSD. Tot din acest moment s-au născut alte proiecte politice, vom avea o inflație de partide pe dreapta și pe stânga. Băsescu, Macovei, Ghiță, Geoană și Vanghele alții.

La război, ca la război. S-a reintrat în tranșee. Uneori este nevoie de masca contra gazelor pentru a supraviețui. Pe pozițiile PNL dau cu gaze și PSD-iștii dar și unii liberali. Este o putoare de nedescris. Mai vin și alții care simt nevoia să parfumeze atmosfera.

Am urmărit declarațiile pesediștilor. A unora, cât am avut timp la dispoziție și după cum i-am prins pe sticlă. Am scăpat unele declarații însă le-am citit. În mare parte.

O primă observație. PSD-iștii și aliații (inclusiv unii liberali !) nu folosesc denumirea de PNL ci pe aceea de ACL. Este evident că scopul acestei manevre este să inducă populației ideea că PNL nu există. Că, de fapt, a dispărut confiscat de PDL. Adaugă cu insistență numele lui Blaga ca „șef” al ACL. Ponta, în special, pune accent, când vorbește, pe această „transformare” a PNL. Este acompaniat de unii liberali. Din păcate.

Scopul este acela de a induce ideea că PNL-ul este la ... Tăriceanu. Că PNL-ul este în continuare aliatul PSD în guvernarea Ponta. La un tăricenist am găsit ideea că cei din noul PNL ar fi posibil să îl excludă din partid pe Crin Antonescu care a afirmat că ideea ca Președintele Klaus Iohannis să „pună” un prim-ministru îi amintește de modul de lucru al lui Băsescu. De fapt, Crin Antonescu s-a referit la „ideea” lansată de PSD și Victor Ponta. Ponta a afirmat că este posibil să își depună mandatul în fața lui Iohannis iar acesta să desemneze un alt premier din actuala coaliție. Ideea nu îi aparține lui Iohannis ! Ca în manualele de manipulare, propagandiștii de mai toate culorile politice au luat ideea pontistă și a dus-o în curtea lui Iohannis pentru discreditarea acestuia și a PNL - acuzat că vrea să debarce guvernul Ponta și să ia toată puterea.

A doua observație se referă la „noile” calcule ale PSD cu privire la votul din 16 nov. Iohannis are în jur de 4 mil. de votanți, votanții dreptei din PNL (noul !). Restul sunt ai lui Iohannis datorită greșelilor strategice și tactice ale PSD și ale lui Victor Ponta. Pentru că alegerile s-au terminat și nu se mai poate face nimic pentru modificarea rezultatului, PSD își propune să îi atragă pe acei votanți, câți ori mai fi ei, în 2016. Unii sigur nu se vor mai prezenta la vot. Pentru asta, PSD a trecut la „rebrănduire”.

Un sociolog, profesor, arăta că Ponta nu a gestionat corect înfrângerea, imediat după consumarea alegerilor ci abia după o perioadă de timp. A recunoscut înfrângerea, a recunoscut greșelile, a promis că se va îndrepta, și-a luat noi angajamente care să îl împace cu cei care l-au sancționat.

A treia observație.

Ponta promite că puterea baronilor din teritoriu asupra PSD va dispare, că vor dispare baronii, pur și simplu. Că oamenii acuză uneori, pe bună dreptate că PSD sprijină corupții. Promite că PSD nu îi va mai sprijini. Că oamenii asociază PSD cu comunismul. Promite că vor face tot ce este necesar pentru ca oamenii să nu mai facă această confuzie (probabil că vor trece la pensie o parte dintre seniorii partidului). Dar ce nu promite Ponta ?!

A patra observație. Ei bine, Ponta vine, subtil, și ne vântură prin fața ochilor și pentru plăcerea auzului „noile linii directoare” ale comportamentului PSD. A preluat din programul lui Iohannis mai toate obiectivele politice enunțate de acesta (aici). Nu a fost greu, ele erau în majoritatea lor în programul politic al USL negociat de PNL condus la vremea aceea de Crin Antonescu și PSD condus de Ponta. După ce aproape 2 ani de zile Ponta s-a șters la cur cu programul USL acum vine și ne spune că de fapt, el și PSD, au respectat acest program la virgulă, în special pe componenta socială și că a venit timpul să îl pună în practică pe componenta economică. Spune el : „Încercăm să creştem competitivitatea prin alte metode, nu prin taxe”.

Avem o vorbă, la români. Lupul își schimbă părul, da năravul ba. PSD în frunte cu Victor Ponta tocmai ce năpârlește. Are tot interesul. Vin alegerile locale peste numai un an și jumătate. Continuând cu haiducia guvernamentală de până acum, ar fi intrat în conflict cu Klaus Iohannis. Preluând programul lui Iohannis, va arăta o față de miel, nu de lup flămând. Între timp, are de gestionat și pierderile de tip DNA. Are de făcut înlocuiri. De la nivelul liderilor județeni, cei care vor candida pentru președinția consiliilor județene până la consilierii locali, după ce trecem prin primării. Cu sprijinul DNA va rămâne fără baroni astfel că va putea să se laude că PSD este nou și imaculat. Ce mai ! O nouă „Albă ca Zăpada” roșie de fericire.

În timp ce PSD năpârlește la comandă pentru a se transforma într-un fel de social-liberali, forțați cumva și de ultimele sondaje care arată că românii sunt mult mai optimiști cu privire la viitorul țării legând aceasta de alegerea lui Klaus Iohannis ca Președinte (aici), în PNL dar mai ales pe lângă PNL se duc lupte crâncene pentru slăbirea legăturilor dintre partid și Președinte. Ca la balamuc !

Simt nevoia să revin asupra unei idei privind „războiul” politic ce urmează să treacă de faza tatonărilor războinice și să intre în faza acțiunilor de luptă.

Urmează două lupte majore. Timpul la dispoziție este foarte puțin. Peste un an și jumătate avem alegerile locale iar peste doi ani cele parlamentare. Extraordinar de importante. Suficient timp pentru PSD de a-și schimba „părul” și a da impresia că s-a „reformat”, insuficient timp pentru PNL de a finaliza fuziunea. Mai ales când orgoliile și teama de a pierde o anume poziție socială în cadrul organizației locale va determina pe unii dintre liberali sau foști pedeliști să aibă poziții radicale. Unii sunt separatiști, azi ! PNL va suporta dizidențe. Pe undeva este normal. Au fost și vor mai fi, în special din partea acelora care și-au propus să ajungă „cineva” prin intermediul partidului iar acum sunt puși în fața unei noi concurențe. Cei din PSD, mai ales aliații tăriceniști, au tot interesul să mențină tulburările la nivel local pentru a atrage pe nemulțumiți. Alături de ei sunt PMP-iștii lui Băsescu. Monica Macovei vrea și ea o „halcă” din noul PNL pentru a-și forma partidul. PSD-iștii au dreptate când afirmă că în PNL (ei îi spun ACL) este dihonie. Este reală și de aceea este nevoie să fie luate măsuri radicale. Nu poți merge la război cu trădătorii, panicarzii, egoiștii, egocentriștii. În toate armatele lumii au existat astfel de personaje care, într-un fel sau altul, au contribuit la pierderea războiului. Se cuvine a reține faptul că eliminarea lor nu dăunează. Ei au un vot sau câteva. Campania se va adresa oamenilor, celor mulți care nu au treabă cu orgoliile și vanitățile politicienilor. Cele câteva voturi pierdute cu cei excluși vor fi însutit acoperite de voturile celor care au încredere sau doresc să aibă o guvernare coordonată de Iohannis !

Marele avantaj al PNL față de PSD este legătura strânsă cu Klaus Iohannis. Un avantaj de care trebuie să profite. Klaus Iohannis are o reputație teribilă, în sens pozitiv, pe care PNL se poate sprijini, la care poate apela. Klaus Iohannis este fidel angajamentele asumate. Și-a asumat noul PNL și îl dorește la guvernare. Va colabora instituțional cu un guvern Ponta însă își dorește schimbarea, constituțională, a raportului de forțe în Parlament, în 2015 sau în urma alegerilor parlamentare din 2016 pentru a accepta candidatura lui Predoiu la demnitatea de prim-ministru. Pentru PNL ar trebui să fie relativ ușor să contracareze propaganda pesedistă, tăricenistă, băsistă etc.

Strategia PSD trebuie combătută. PNL trebuie să se afirme ca partid închegat. Deocamdată PNL nu are televiziuni care să îl susțină. De aceea trebuie să comunice mai mult prin alte canale media. ACL nu mai există. A admite, neglijent, formulările PSD și a aliaților lui cu ACL va dăuna grav asupra percepției oamenilor cu privire la identitatea PNL. Tuturor formulărilor PSD și nu numai cu privire la „pedelizarea” PNL trebuie să se răspundă fără menajamente. Așa-zisa „pedelizare” este la PMP. PNL nu are treabă cu pedelizarea. Că place sau nu, PNL trebuie să își aleagă fruntașii politici pe baza votului din organizațiile locale. Acele persoane cu o reputație la nivel local proastă trebuie obligate să facă pasul înapoi. La nivel local se câștigă și se pierd alegerile. Nu la nivel central. La nivel central trebui aduși cei care au convins la nivel local, ca mandatari ai comunităților locale.

Aștept cu nerăbdare depunerea jurământului de către Klaus Iohannis. Aștept primele lui discursuri politice. Formulările lui cu privire la partide vor pune punct unei părți a campaniei PSD care se manifestă azi. Din moment ce Președintele țării spune „PNL” și nu „ACL”, nici PSD nu va mai îndrăzni să vorbească altfel.

Avem de lucru. Contra PSD, PMP, PLR și ce naiba o mai fi pe piața politică.

Hopa ! Iar „Albă ca Zăpada” ?! Acum în varianta Ponta-PSD.

Au trecut alegerile. Au fost alegeri bune. Pentru mine, cel puțin. Iar am ales cum trebuie !

Unii le-au asemănat cu un cutremur. Profund, venit de jos, de foarte jos, de la baza și „viitorul” societății. Alții le-au asemănat cu un tsunami. Unul uriaș. Au spus ei că a măturat „plaja” și vecinătatea politică. Și unii și alții au dreptatea lor, depinde cât vor să vadă și să accepte.

Eu cred că nu a fost nici cutremur și nici tsunami. Pentru că nu au produs nici o „distrugere”. Răul, cel care ar fi ținta, trăiește și se înmulțește. Mama proștilor este mereu gravidă.

Înclin să cred că au fost alegeri normale. Înclin să cred că alegătorii au acționat în cunoștință de cauză. Au sancționat „mincinoșii” de la guvernare și de la putere din Parlament, politicienii din PSD+UDMR+UNPR+PC+minorități+PPDD etc. (la etc. am inclus PLR-ul care încă nu există, PMP-ul lui Băsescu care există dar nu este partid parlamentar, PNȚCD-ul care nu știu cum de mai există ...). Au ales să dea un credit celorlalți. Ceilalți care sunt valabili, sunt puternici și au capacitatea de a deveni și mai puternici. Este vorba despre PNL, noul PNL, cel care îi include și pe cei din PDL care l-au însoțit pe Vasile Blaga. Indiferent ce tot bolmojesc unii și alții cu privire la esența votului, alegătorii au anunțat ce își doresc. Își doresc o „guvernare” Klaus Iohannis, o guvernare a „lucrului bine făcut” cu o echipă pe care Iohannis a anunțat-o deja. O echipă formată din noul PNL.

Am ajuns aseară pe la Antena 3. Stoiceasca îi ridica lui Ponta mingi la fileu. Mai că îl ruga să nu piardă guvernarea. A fost senzația mea. Ponta mi s-a părut schimbat. Nici un pic de disperare în glasul lui. Era sigur pe ce spune, era sigur pe ideile expuse. Iar ideile erau, nici mai mult și nici mai puțin idei de colaborare cu Klaus Iohannis. Ponta a încercat să inducă ideea că el va forma o echipă cu Klaus Iohannis ! Stop ! Parcă este totuși prea mult. Știu, telespectatorii Antenei 3 sunt capabili să creadă ce spunea Ponta și ce le sugera Stoiceasca. Însă eu unul nu cred.

Presa este plină, de pe surse, normal, de frământările din PSD. Aseară, Ponta ne spunea altceva. Iau textul de la Agerpres, instituție media foarte apropiată de PSD:

„„El a adăugat că acum consideră că are resurse interne necesare de a continua un proiect pe care l-a început în 2010 și de a duce până la capăt niște proiecte extrem de importante în care oamenii care au votat în 2012 și 2014 au crezut. "O iau de la capăt mai înțelept pentru că oamenii învață mai mult din înfrângeri decât din victorii, cu conștiința cel puțin a unora dintre lucrurile pe care le-am greșit sau pe care trebuie să le schimb. Da, mi-am redescoperit resursa internă de a merge mai departe cu niște proiecte", a menționat premierul.

Ponta a precizat că va merge în Parlament săptămâna viitoare cu un Guvern restructurat și nu va fi vorba doar de persoane, ci și despre o concepție de Guvern, cu niște obiective foarte clare 2015—2016 de guvernare și măsurabile, iar dacă va obține din nou votul Parlamentului, va continua.

"Dacă nu voi avea majoritate, teoretic pot să continui cu vechiul Guvern, dar mi se pare imposibil ca lucrurile pe care vrei să le faci în 2015 și 2016 să le faci fără să ai sprijin în Parlament și atunci trebuie formată o altă majoritate", a mai spus premierul””.

Nu mai adun din zicerile lui Ponta de prin alte părți. Sunt foarte, foarte interesante cele de aici.

Prima mare minciună: continuarea proiectului început în 2010 care a dus la rezultatele din 2012 și votul din 2014 ?! Este ceva în neregulă aici. Este vorba despre dol, ca în drept, o înșelătorie. În 2010, momentul formării USL a adus alături PSD cu PNL. Votul românilor din 2012 a fost pentru acea construcție, nu pentru panarama de USL 2.0 pe care cel mai mare mincinos politic din 1990 încoace îl scoate în evidență ca angajament guvernamental. În 2012 votul primit de USL a cuprins pe lângă susținerea votanților PSD și susținerea votanților PNL, dar și plusul adus de Crin Antonescu ca personalitate politică alături de voturile anti-Băsescu și PDL băsescian aflat la guvernare până la moțiunea de cenzură. Eu cred că voturile din 2012 nu au fost pentru PSD și ce o mai aduna el în timp după câștigarea parlamentarilor. Iar PSD nu s-a sfiit să îi adune pe toți cei criticați că au ajuns în Parlament datorită legii defecte. A adunat de la PDL, de la PPDD, de pe unde a putut. UNPR-ul a adunat și el pe susțintării „interesului național”. Nici PC-ul voiculescian nu s-a lăsat mai prejos. Alături cântau sirenele de la UDMR care aveau mațele încurcate de atâta „foamete”. După ce s-a văzut cu majoritate parlamentară (subțire ea însă suficientă), după ce a primit ajutorul lui Băsescu prin ruperea PDL și formarea PMP, PSD a făcut pe dracu'n patru să scoată PNL de la guvernare și să îl trimită în opoziție. A rupt și de la PNL prin Tăriceanu care a primit „onorariul” trădării prin funcția de președinte al Senatului, după ce au făcut presiuni asupra lui Crin Antonescu să își dea demisia.

Este evident că rezultatele votului din 2012 nu îi mai aparțin. Orice referire la ele este un abuz. Orice construcție politică a PSD și a lui Victor Ponta ce se sprijină pe acele voturi este o mare minciună. Practic, Ponta și PSD alături de PC-ul voiculescian și UNPR-ul lui Gabriel Oprea s-au șters la func cu votul din 2012. De aceea a apărut votul din 2014 ! Minciuna lor a fost sancționată. La fel cum a fost sancționată și minciuna lui Tăriceanu care se vrea, chipurile, un urmaș a Brătienilor.

Marea măgărie a mincinosului Ponta este folosirea votului din 16 nov. 2014 în favoarea sa ! Este inadmisibil ce face mincinosul național. Votul din 16 nov. îl sancționează, nu „îl corectează”, ca să nu mai spun că nu îl premiază. El și partidul lui de mincinoși nu mai sunt doriți de alegători. Nu poate veni el acum să spună că având votul celor 5 mil. de alegători ai lui are dreptul să guverneze mai departe. Comite același tip de abuz pe care l-a comis Băsescu în 2009 când a refuzat majoritatea parlamentară și l-a (re)uns premier pe Boc deși acesta fusese demis prin moțiunea de cenzură.

Ponta cel mincinos nu mai are susținerea populației. Are o majoritate în Parlament care a devenit nesigură. Afirmația lui că va veni în fața Parlamentului cu „o nouă concepție de Guvern” este o insultă. De unde nouă concepție ? În ce temei ? Are votul populației pentru această „nouă concepție” ?! Nu ! Votul populației l-a trimis la coșul de gunoi al istoriei.

Având în față aceste declarații și adăugând pe cel privind „reforma” ce urmează a se face în PSD m-a dus gândul la Lăzăroiu și a lui surpriză cu partidul „Albă ca Zăpada”. A ieșit PMP-ul lui Băsescu, atât de alb și imaculat de te crucești. Tocmai îl spală DNA cu multă râvnă. Mare lucru de mai rămâne ceva prin el.

Negocierile pe buget cu FMI și CE au în centru buna guvernare. O guvernare serioasă nu „miștocăreală”.

Încerc să scap de balastul media cu privire la aceste negocieri. Sunt enervat de comportamentul media al politicienilor și, mai ales, de comportamentul guvernanților. Peste toate, vine și Ponta cu glumele lui proaste cu privire la aceste negocieri.

De la început trebuie să scoatem din ecuație o presupusă vinovăție a FMI sau a CE cu privire la aceste negocieri. FMI este bancherul care dă niște bani pentru realizarea unui proiect de stat - exercițiul bugetar - și dorește să aibă garanția primirii banilor înapoi cu tot cu dobânda aferentă. CE este supervizorul asupra îndeplinirii angajamentelor luate ca țară în realizarea politicilor comune europene și decidentul în distribuirea finanțărilor europene pe proiectele de țară. Au interesul ca banii ceruți de România să fie folosiți doar în acele proiecte convenite de comun acord. Din punctul de vedere al CE, banii destinați României trebuie să asigure reducerea decalajului economic dintre România și celelalte state europene dezvoltate. Ca atare, România va trebui să folosească banii pe care îi cere sau influența FMI și a CE doar pentru dezvoltare economică.

Din nefericire pentru noi, guvernele noastre nu au fost parteneri serioși în contractările anterioare. De aceea există divergențe între FMI și CE cu guvernul. Cheltuielile și angajamentele guvernamentale nu au fost făcute, în totalitate, pentru susținerea instituțiilor statului și dezvoltare. Multe cheltuieli au fost „voluptorii”. Au urmărit alte scopuri. În special politice. Practic, au fost foarte mulți bani aruncați pe „apa sâmbetei”. În timp ce proiectele vitale pentru dezvoltarea economică au fost blocate, au fost subfinanțate, au fost modificate pentru a satisface interesele politice ale guvernanților.

O cerință majoră a CE și a FMI este ca între deficitul pe ESA și deficitul pe cash să nu mai existe diferențe. Este o cerință pe care o salut. Este o invitație la seriozitate. FMI lucrează, se pare, cu deficitul pe cash iar CE lucrează cu deficitul pe ESA. Iau de la Mediafax (aici) precizările:

- deficitul pe ESA, unde deficitul nu este calculat pe baza plăţilor efective realizate într-un an, ci pe baza angajamentelor de plată şi a termenelor legale pentru achitarea obligaţiilor;

- deficitul pe cash, care cuprinde cheltuielile efectuate.

Cum văd eu. Modelul deficitului pe ESA este cel corect. Acest model impune o maximă seriozitate în proiectarea unor angajamente. Din moment ce le faci, trebuie să le acoperi financiar. Trebuie să te limitezi la posibilitățile pe care le ai. Practic, modelul ESA lovește în comportamentul irațional al politicienilor români de până acum. Promisiuni electorale fără acoperire.

România s-a angajat, în 2011, prin semnătura lui Traian Băsescu la un deficit în 2015 de 1,4%. În stilul golănesc al politicilor bugetare ale PSD și aliaților lui, aceștia vor să crească deficitul la 2,1% pe considerente stupide. Pentru creșterea cheltuielilor de apărare și pentru cofinanțarea proiectelor europene. Ei bine, se pare că FMI și CE nu sunt de acord cu adăugarea cheltuielilor de apărare la suplimentarea deficitului. Eu sunt de acord. Cheltuielile de apărare trebuie să fie în interiorul și numai în interiorul bugetului normal. Nu sunt de acord nici cu creșterea deficitului pentru cofinanțare. Avem trista experiență a cofinanțărilor din anii trecuți. Nu ne împrumutăm ca țară pentru ca într-o localitate să facem o pârtie de schi, un patinoar, un parc sau o sală polivalentă ! Să nu uităm cofinanțările de pe timpul dezastruosului ministeriat al Elenei Udrea. Între timp, autostrada Constanța-Nădlac stă neterminată deși pentru ea există cofinanțare europeană.

CE are ochii cât cepele. După modul cum a folosit banii guvernul român până acum, sunt slabe speranțele pentru reducerea decalajelor față de statele europene dezvoltate. Prin comportamentul guvernelor României am devenit „cerșetorul” Europei. Cerem bani și îi aruncăm pe băutură !

Să fiu în locul FMI și al CE aș opri finanțarea unui împrumut (cu beneficiul dobânzilor mici la împrumuturile de stat !) fără existența unor proiecte clare. Da, un deficit mai mare pentru a termina infrastructura rutieră cu condiția opririi finanțării și înapoierii banilor deja dați dacă proiectul este modificat fără aprobare sau este oprit fără a fi finalizat. În al doilea rând, finanțarea de la buget a comunităților locale care nu produc ar trebui revăzută. Sunt găurile negre. Așa cum am văzut la unele emisiuni sunt comune întregi care primesc bani de la buget fără a avea o activitate economică cât de cât. Nu se mai poate. Plătim funcționarii primăriei iar locuitorii sunt „plătiți” sub forma ajutoarelor sociale ca să stea. Să stea de pomană. Inadmisibil. Acei bani trebuie distribuiți către necesitățile statului.

Nu știu ce buget va face Ponta și gașca de derbedei cu care s-a înconjurat. Are de unde reduce cheltuieli. Are de unde aduce bani - evaziunea fiscală. Are unde corecta pentru ca bugetul să nu mai fie anemic. Au scăzut TVA la pâine și l-au crescut la alcool. Proastă acțiune. Evaziunea la alcool a explodat. Pâinea a revenit la prețurile de dinainte. Producătorii legali și produsele nefalsificate au fost copleșiți de mafioți și produsele contrafăcute. Nu are treabă guvernul, deși rolul lui este să apere economia reală și nu mafia.

Esența acestor negocieri este ieșirea din „miștocăreală”. Cele două modele trebuiesc egalizate. Ce este pe ESA să fie și pe cash.

SMURD-ul Tony Blair în ajutorul lui Ponta ?!

Mediafax (aici). Tony Blair este la București, a ajuns de dimineață la Palatul Victoria unde este „încarcerat” Victor Ponta, nedemnul premier al României.

Anul trecut, mai prin toamnă, Ponta a apelat la sfaturile lui Tony Blair. După cum au decurs evenimentele politice la noi, ruperea USL și alte minunății politice provocatoare de dureri de cap se pare că Tony Blair, incisiv și hotărât în toate acțiunile politice proprii, a dat unele sfaturi pentru obținerea deplinei puteri. Învățăcelul Ponta le-a urmat, se pare, însă cam după ureche. Ca la copy-paste. Rezultatul ? Un accident. Cu încarcerare. O manevră de depășire arogantă, fără asigurare, împotriva voinței populare. Din moment ce s-a înconjurat de gașca condusă de Ghiță și Dragnea și a apelat la „adânca” înțelepciune a lui Gabriela Vrânceanu Firea-Pandele (la naiba, asta adună toate numele de familie ?!) și a nevolnicului Dan Șova, nu putea ieși altceva.

Victor Ponta este la mare ananghie. Nu doar că a pierdut alegerile, nu ar fi primul, a pierdut și inițiativa în propriul partid. Pe zi ce trece pierde din putere. Peste câteva zile nu va fi sigur nici de susținerea în Parlament a social-democraților. În PSD se pune din ce în ce mai acut problema existenței partidului sau susținerii lui Victor Ponta. Ce îi va recomanda Blair ? Să salveze partidul sau să se salveze pe el ?

Înclin să cred că Blair a venit la București la chemarea lui Ponta. Înclin să cred că îl va sfătui în interesul social-democrației și nu în interesul lui Ponta, ca persoană politică.

Menținerea lui Ponta în fruntea PSD, cu toate tinichelele atârnate de el nu este în folosul PSD. În plus, continuarea guvernării în „stilul” Ponta va avea efecte în anul 2015. Chiar în prima parte a anului. Degeaba iei măsuri de reducere a poverii fiscale dacă distrugi, în același timp, pe cei care ar trebui să beneficieze de ele. Iar guvernarea Ponta tocmai asta a făcut. S-a axat pe consum și zorzonele politicianiste și nu pe promovarea inițiativei private, iar efectele se vor vedea imediat în anul 2015. În guvernarea Ponta statul a redus drastic investițiile de stat fără însă a lăsa liberă investiția privată. Proiectele guvernamentale la care ar fi putut veni investițiile private nu satisfac nevoile de dezvoltare. Toate sunt construite pe scheletul investiției de stat. Toate duc la ideea de ciubucăreală politicianistă. Îmi dai voturi, îți dau finanțare. Normal că stăm pe loc.

După discuțiile lui Ponta cu Blair (încerc să le văd ca pe o „descarcerare” !), vom vedea ce acțiuni va avea Ponta și vom înțelege, cât ne duce mintea, ce sfaturi a primit. Indiferent ce sfaturi va primi, indiferent ce va face Ponta, iarna asta este foarte, foarte „caldă” din punct de vedere politic. Măcar să fie cu folos.

MApN vrea să își facă echipă de fotbal. Se dorește distrugerea FC Steaua București.

Știrea, mai peste tot, este că ICCJ a admis recursul Clubului Sportiv al Armatei împotriva FC Steaua București având ca obiect „marca Steaua București” înregistrată de club în anul 2014.

 Iau definiția de la OSIM:

„Marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane. Pot sa constituie mărci semne distinctive cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi în special forma produsului sau ambalajului sau, combinaţii de culori, precum şi orice combinaţie a acestor semne.
   Distinctiv = capacitatea mărcilor de a indica (direct sau indirect) sursa de provenienţă a produsului/serviciului (producătorul, respectiv furnizorul)”.

Este vorba despre însemnul de mai sus. CSA a dorit, la un moment dat (din anumite interese, bănuiesc private !) să împiedice echipa de fotbal Steaua București să mai folosească însemnul care o „identifica” față de alte echipe de fotbal.

La HotNews am găsit un material mai larg, mai inteligibil ca în alte părți (aici). Nu s-au limitat doar la rezultatul recursului, au cercetat și au aflat că MApN prin CSA a reintrodus „fotbalul” ca disciplină sportivă urmând, probabil, să intre în campionat cu o altă echipă care să poarte numele și însemnele echipei Steaua București. Vor istoricul echipei, vor rezultatele echipei vor totul.

Încerc să văd ce anume s-a întâmplat în 1997-1998 când clubul de fotbal s-a despărțit de CSA și a devenit FC Steaua București. În afara unei anchete a DNA din 2008 nimic clar.

Nu am găsit nicăieri anularea actelor de separare a clubului de fotbal de CSA. În acest caz, istoricul echipei rămâne la echipă, este al ei, ca entitate de sine stătătoare. La care se adaugă rezultatele ulterioare. Nu este exclus ca procesul să privească doar marca, semnul grafic. Denumirea „FC Steaua București” este diferită de denumirea „CSA Steaua București”. După separarea clubului de fotbal de CSA, CSA nu mai are nici un drept asupra istoricului echipei. Culmea, din conținutul „știrilor” și a „comentariilor” apărute de te miri unde se pare că CSA vrea nu doar marca, emblema, vrea și istoricul pe care să le aplice noii echipe de fotbal pe care o înființează. La Hotnews se arată că Dușa cel harnic a semnat un regulament pentru CSA care cuprinde secția „fotbal”, secție care nu mai este de amatori cum a fost în precedentul regulament ci poate fi de profesioniști.

Din 1997 când s-a separat clubul de fotbal de CSA, sub conducerea lui Păunescu și până în 2004 când clubul a ajuns la Becali, aceste lucruri trebuiau lămurite. DNA a dat un NUP lui Becali pentru modul în care a devenit acționar majoritar la FC Steaua București. Hotărârea de acum a ICCJ va afecta grav clubul. Spre marea satisfacție a unora. Fără denumirea tradițională, fără marca recunoscută internațional, clubul va deveni o necunoscută.

Ce au făcut cei de la CSA este o preluare abuzivă. O preluare care va avea efecte și în poziția României pe plan internațional. Nu doar pe plan intern.

Va trebui ca FRF să aibă o poziție clară. Cine a jucat fotbal până acum ? Steaua sau o altă echipă ?!

Simt nevoia de a clarifica susținerea mea pentru opțiunea Klaus Iohannis.

Până la 16 nov. am susținut candidatura lui Klaus Iohannis la Președinția România. Din momentul validării votului de către CCR, candidatul Klaus Iohannis a ieșit din scenă și a intrat Președintele ales Klaus Iohannis. Conținutul susținerii pentru Președintele ales și mai târziu pentru Președintele României Klaus Iohannis se modifică.

Până la 16 nov. am susținut promisiunile lui pentru populația României. După momentul alegerii, eu, susținătorul, devin un fel de cenzor. El, alesul, nu mai are ce promite, pentru că a promis, are obligația să materializeze promisiunile făcute. Eu, susținătorul, devenit cenzor, am obligația față de mine, în primul rând, de a aprecia modul în care Klaus Iohannis își îndeplinește rolul. Consider că sunt primul care trebuie să semnaleze cazurile în care Președintele Klaus Iohannis nu își îndeplinește promisiunile electorale. La fel ca mine sunt și alți susținători ai lui Iohannis. Există o condiție a susținerii din campanie și a răspunderii pe timpul mandatului. Am fost solidar cu Iohannis pe timpul campaniei, se cuvine a fi solidar cu el pe timpul mandatului cu precizarea că solidaritatea are o limită. Este generată de limitele angajamentelor asumate în campanie, a angajamentelor asumate față de partidele care l-au susținut. În cazul în care Președintele Klaus Iohannis iese din limitele mandatului și a angajamentelor asumate am obligația să ies din solidaritate. Particularitatea mandatului Președintelui Klaus Iohannis este dată de condiția cumulativă a angajamentelor electorale și a mandatului constituțional. Nu pot fi apreciate separat.

Mandatul prezidențial are particularitatea că permite mandantului să adopte o politică națională de stânga sau de dreapta, de extremă stângă sau de extremă dreaptă. Klaus Iohannis a promis că va duce o politică de dreapta în limitele angajate în programul cu care a făcut campanie. El nu trebuie să aducă dreapta la guvernare, nu este treaba lui, el trebuie să urmărească respectarea întocmai a Constituției intervenind cu puterea conferită de funcție atunci când prevederile acesteia sunt încălcate, în spiritul și litera Constituției. El trebuie să ceară guvernului care conduce administrația să respecte legislația în vigoare și să nu o modifice pentru a face posibilă manifestarea unor interese private. Trebuie să fie atent ca legea să reflecte interesul general și nu interesele private. Respectarea prevederilor Constituției, respectarea legilor este prima condiție a unei politici de dreapta. Tot el trebuie să aibă ca principală preocupare întărirea instituțiilor fundamentale ale statului și sistemele sociale de importanță vitală. Independența Justiției, autoritatea Parlamentului, libertatea executivă a Guvernului, sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, sistemul de învățământ, sistemul de sănătate etc. Are obligația să readucă România pe calea normalității.

Are la dispoziție exemplul negativ al mandatelor lui Traian Băsescu. Mandate în urma cărora trăim într-o Românie anormală. O Românie a conflictelor, nici măcar ideologice. O lume a diferențierilor sociale accentuate. Nu între bogați și săraci ci între categoriile socio-profesionale, între urban și rural, între privat și stat. Cum este mai rău. Ei bine, el are obligația să asigure condițiile necesare pentru ca aceste diferențieri să fie șterse. Încercările unora de a prezenta rezultate pozitive în mandatele lui Băsescu sunt pur și simplu insulte la adresa noastră, a tuturora. Răul imens făcut de Băsescu societății românești nu poate fi acoperit de nici o realizare. Statul de drept s-a întărit tocmai ca o reacție la abuzurile lui Băsescu. Justiția s-a întărit tot ca o reacție. O parte a comunității românilor implicată în domenii diverse ale vieții sociale a răspuns prin legalitatea acțiunilor lor publice abuzurilor băsesciene.

Ieri am urmărit pe TVR HD o emisiune în reluare unde Principelui Nicolae i s-a explicat organizarea Sighișoarei. Localitate meșteșugărească unde fiecare categorie de meșteșugari avea obligația de apărare a comunității. Au ridicat ziduri, foișoare de apărare, au asigurat forța militară pentru apărare. Imaginea de azi a României este contrară imaginii Sighișoarei medievale. Culmea, imaginea de atunci este mai aproape de statul modern ! Azi, România arată ca o comunitate în care se duc lupte de stradă, în care grupuri mafiote pornesc carnagii stradale având susținerea unor autorităților. Posturile Tv și presa scrisă incită la „războiul stradal”. Ei bine, rolul asumat de Klaus Iohannis este acela de a readuce societatea românească la normal. Iar normal este să redevenim o comunitate.

Președintele Klaus Iohannis are susținerea mea atât timp cât va respecta angajamentele asumate, cât va respecta mandatul său constituțional. Cumulativ !