Transcrierea conferinței de presă a președintelui PNL, Ludovic Orban, 07 Iunie 2018
Bună seara!
În ultimele luni am asistat la crearea unei majorități toxice în Curtea Constituțională, de către un clan politic certat cu legea care are un singur obiectiv folosind Curtea Constituțională să calce în picioare independența justiției și să pună punct oricărei activități a procurorilor privitor la lupta împotriva corupției la nivel înalt.
În urma deciziei Curții Constituționale am exprimat un punct de vedere, în schimb, după o analiză a motivației prezentate public astăzi de Curtea Constituțională, trag un semnal de alarmă că lucrurile sunt mult mai grave în motivare decât în decizia propriu-zisă.
Prin motivarea Curții Constituționale, practic este încălcat principiul constituțional al independenței, este încălcată independența procurorilor. Procurorii sunt transformați în agenți ai puterii executive și sunt transformați în slugi ale ministrului Justiției care este numit politic și care poate exercita un control politic partinic asupra Ministerului Public, parchetelor și procurorilor.
Prin toate enunțurile din cuprinsul acestei motivări ne întoarcem la perioada sovietică. Nu pot să nu reamintesc faptul că poate simbolic, președintele Curții Constituționale, înaintea acestei decizii și acestei motivații, a făcut o vizită cel puțin ciudată în Rusia, la Sankt Petersburg.
Ne întoarcem la perioada de dinaintea integrării în Uniunea Europeană iar motivarea, așa cum este ea construită, cu certitudine este contrară unor prevederi constituționale cât se poate de clare. În primul rând mă voi referi la prevederea constituțională care consacră rolul Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenței justiției.
Decizia Curții și mai ales motivarea Curții desființează Consiliul Superior al Magistraturii, îi anulează rolul constituțional și scoate complet din dispozitivul organizării sistemului de justiție Consiliul Suprem al Magistraturii lăsând practic la cheremul bunului plac al unui ministru toate deciziile legate de activitatea procurorilor.
Nu pot să nu readuc aminte că a existat și s-a aprobat de Parlament o modificare a Legii 304 în baza căreia, procurorii ierarhic superiori pot să anuleze rezoluțiile procurorilor de caz, nu numai pe motive de legalitate ci și pe motive de oportunitate.
Practic, se construiește un sistem ierarhic prin care orice procuror care va îndrăzni să inițieze o achetă privitoare la un potențat al zilei, la un membru al guvernului sau la un om care face parte din puterea executivă, poate fi redus la tăcere și orice anchetă derulată de un procuror împotriva unui exponent al puterii, poate fi sistată de procurorul ierarhic superior.
Gândiți-vă că dacă acceptăm această situație, ministrul Justiției va numi procurori după bunul său plac, iar acești procurori vor anula, conform dreptului dobândit prin modificarea Legii 304, vor anula orice fel de rezoluție pe care o va da un procuror de caz, în spețe de corupție legate de membrii aflați la putere, la deținătorii de putere.
De asemenea, sunt categoric împotriva acestei teze că această chestiune a soluționării conflictului juridic de natură constituțională este strict o chestiune de drept intern. Să nu uităm că România este în continuare sub Mecanismul de Cooperare și Verificare. În rapoartele din cadrul Comisiei Europene, în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare a apărut clar cerința independenței procurorilor, a independenței justiției în ansamblul său.
Poate înțelegem acum de ce Curtea Constituțională a luat decizia de a ieși din Mecanismul de Cooperare și Verificare. Oricum, în conformitate cu Constituția, din momentul aderării la Uniunea Europeană, conform art. 148, alin.2, ca urmare a aderării, prevederile tratatele constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Ca atare, eu nu pot să înțeleg cum Curtea Constituțională face abstracție de apartenența României la Uniunea Europeană și de obligația constituțională și a respectării oricărei prevederi din tratate sau din regulamente spunând că această chestiune a independenței justiției, a independenței procurorilor, care este evocată în mod repetat în toate rapoartele din Mecanismul de Cooperare și Verificare, este o chestiune care ține de apartenența României la Uniunea Europeană.
De asemenea, consider că prin decizia luată și prin motivarea prezentată public astăzi, Curtea Constituțională își depășește atributele sale constituționale.
În conformitate cu Constituția României, Curtea Constituționlă este garantul supremației Constituției dar nu este nicidecum adunare constituantă. Curtea Constituțională nu are nici un atribut să rescrie Constituția României. De asemenea, Curtea Constituțională nu are nici o competență conferită de Constituție sau de legile țării de a se substitui președintelui în deciziile pe care le ia președintele. Ca atare, nu are calitatea de a-i impune președintelui să ia sau să nu ia o decizie în domeniul competențelor sale.
De altfel, nu îmi aduc aminte să existe vreun precedent în deciziile Curții Constituționale privitoare la conflicte juridice de natură constituțională, în care Curtea Constituțională să oblige o instituție să facă ceva.
Sigur există un precedent dar care nu poate fi luat în considerare și care privește tot clanul Dragnea. Dacă vă aduceți aminte, a existat o excepție de neconstituționalitate invocată de fosta soție a domnului Dragnea, care a fost respinsă dar, în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională și-a depășit prerogativele constituționale încercând să impună Parlamentului obligativitatea constituirii unui prag pentru infracțiunea de abuz în funcție. Tot într-o chestiune care este legată de Liviu Dragnea și de clanul său certat cu legea.
Aș mai invoca o prevedere constituțională peste care nu se poate trece, după opinia mea. În conformitate cu Constituția României, art.80, alin.2, președintele României veghează la respectarea Constituției. După opinia mea, președintele României trebuie să vegheze la respectarea Constituției inclusiv de către Curtea Constituțională, pentru că nu scrie nicăieri în Constituția României că există posibilitatea constituțională și legală ca Curtea Constituțională să încalce Constituția României.
De asemenea, tot din pronunțările anterioare care au legătură cu art. 147 alin (4) din Constituția României, care stipulează că deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
În ceea ce privește procedura inițiată de ministrul Justiției și finalizată prin refuzul președintelui, ea s-a desfășurat în trecut. Curtea Constituțională după opinia mea și a colegilor mei cu care m-am consultat, cu competențe în domeniul juridic constituțional, decizia nu se poate aplica decât pentru viitor, pentru o procedură viitoare.
Nu pot să înțeleg de asemenea de ce Curtea Constituțională caută într-un fel să anuleze orice fel de posibilitate de atac în contenciosul administrativ legată de această speță. De altfel, singura instanță care poate obliga o instituție, autoritate să emită un act administrativ este instanța de contencios administrativ, nicidecum Curtea Constituțională.
Curtea Constituțională încearcă să demonstreze în motivare că nu se poate alege calea contenciosului administrativ și că de aceea se pronunță asupra acestui conflict juridic de natură constituțională, dar parcă încearcă să anuleze orice posibilitate de utilizare a unei acțiuni în contenciosul administrativ privitoare la această speță.
Închei prin a trage un semnal de alarmă privitor la ceea ce se întâmplă în România. Asistăm la un plan mai amplu de călcare în picioare a democrației, de capturare a instituțiilor statului de către un clan toxic care atacă democrația, care atacă valorile fundamentale care stau la baza democrației, care atacă valorile și principiile fundamentale care stau la baza Uniunii Europene și care parcă încearcă prin tot ceea ce face să pună mâna pe toate instituțiile statului, să anuleze orice drept și orice libertate fundamentală a cetățenilor, să distrugă orice independență a oricărei instituții fundamentale din România, cu scopul de a institui un regim autoritar, un regim contrar principiilor fundamentale ale democrației. Din păcate și o majoritate vremelnică, iresponsabilă din Curtea Constituțională a devenit un instrument de punere în practică a acestui plan.
Întrebări:
(Din punctul dv. de vedere ce ar trebui să facă din acest moment președintele României?)
Sunt convins că președintele României știe ce trebuie să facă.
(Dacă președintele va decide să o revoce pe Laura Codruța Koveși din funcția de șef al DNA îl veți susține în continuare pe președintele Klaus Iohannis?)
Să nu anticipăm o decizie a președintelui. Președintele României a spus foarte clar că respectă Constituția României și independența procurorilor.
(Dacă în motivarea Curții nu există niciun termen în interpretarea actualei puteri există termenul de imediat și susțin că președintele ar trebui să vină cu o decizie la începutul săptămânii viitoare. Ce opinie aveți?)
Măcar lucrul acesta, nu au îndrăznit sa-i dea un termen președintelui. Aici singura limită din această motivare este că totuși n-au îndrăznit să-i dea o limită președintelui. Nici nu avea dreptul constituțional sa ia o asemenea decizie și să impună o astfel de decizie. Oricum, permiteți-mi să va spun, dar după această decizie a Curții Constituționale, și mai ales motivarea care stă la baza deciziei care este de coșmar. Eu nu am crezut că la 28 de ani de la Revoluție, că pot exista niște oameni în Curtea Constituțională care pot să scrie asemenea inepții, care țin de regimul trecut, nu mă întorc la perioada Năstase, Stănoiu, mă întorc la perioada mult anterioară dinainte de democrație.
Curtea spune că președintele poate să invoce numai pe motive de legalitate, nu spune asta, spune în motivare, dar neprecizând care sunt motivele de legalitate. Dacă ministrul Justiției formulează propunerea de schimbare a procurorului general al PIICCJ, invocând că nu are 1.90 și că nu este brunet și mai știu eu ce alte motivații să includă în această propunere, conform minții tulburate a majorității din Curtea Constituțională, președintele n-ar avea voie să refuze această propunere de demitere a procurorului general sau unui procuror șef. Este “noaptea minții”.
Este de neînțeles cum în acest raport între ministrul Justiției și președintele României, care ministrul Justiției este un ministru numit politic, care nu are în spate decât votul de investitură dat Guvernului de către Parlament, poate fi contrapus ca și autoritate, competență președintelui României, care este deținătorul de putere cel mai legitim din România, care are legitimitate votului a jumătate plus unu dintre cetățenii români care s-au prezentat la ultimele alegeri.
Este o rescriere practic a Constituției, care este făcută numai și numai cu scopul de a da satisfacție solicitărilor, grupului din jurul lui Dragnea.
(Care ar putea fi variantele de lucru în acest moment după această motivare a Curții?)
V-am exprimat punctul meu de vedere după analiza motivării. Președintele va decide în această cauză și am încredere că președintele știe ce trebuie făcut.
(Susțineți și o eventuală revizuire a Constituției pentru a întării așa numitul stat de drept?)
Declanșarea unei proceduri de revizuire a Constituției este extrem de complicată, pentru că presupune fie o inițiativă cetățenească, fie o inițiativă a unui număr de parlamentari, necesită două treimi în Parlamentul României și aprobarea prin Referendum. Este o procedură de lungă durata care presupune existența unui larg sprijin nu numai la nivel popular, cu și la nivelul Parlamentului. Sigur că atunci când va fi posibil va trebui să ne gândim la o revizuire a Constituției, inclusiv în ceea ce privește modul în care funcționează Curtea Constituțională, și mai ales modul în care poți totuși să limitezi competențele Curții Constituționale, pentru că în ultima vreme Curtea Constituțională tinde să se transforme în stat în stat, în putere care nu este controlată și cenzurată de nimeni. Nu există așa ceva. Principiul separației, echilibrului și controlul reciproc între puterile statului este un principiu fundamental, constituțional care stă la baza tuturor regimurilor democratice. Nu putem accepta existența unei astfel de instituții care să aibă drept de viață și de moarte, care să poate să decidă, să oblige. Am văzut în motivare că acceptă până și prefectul ca autoritate publică care poate să invoce conflictul juridic de natură constituțională. O să ne trezim în curând că o să dea ordine și prefectului să anuleze acte ale administrației locale, dacă se generează un astfel de conflict juridic de natură constituțională. La limită consecințele acceptării unui astfel de punct de vedere pot fi dramatice pentru democrația românească, practic Curtea Constituțională poate deveni factotum și un organism cam cum e Ayatollahul Khamenei, dacă nu mă înșel în Iran, care decide tot și îi obligă pe toți să ia decizii, ori nu putem accepta într-o țară europeană o astfel de interpretare sau rescriere, mai degrabă, a Constituției.
Vă mulțumesc și vă doresc o seară frumoasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu