O explicație care sfidează Constituția

O problemă gravă. Mai ales când vine de la președintele Curții Constituționale.

Insist asupra unui drept al nostru, al cetățenilor. Avem dreptul să analizăm, să judecăm și să decidem dacă ne convine sau nu o situația sau alta în modul de organizare a instituțiilor statului și asupra modului în care cei care cei chemați să exercite atributele acelor instituții își respectă jurămintele și competențele.

Judecățile noastre, ne vor ajuta să alegem acele formațiuni politice care sunt mai apropiate de gândirea noastră și să le ducem la putere cu ocazia alegerilor parlamentare.

Motivările unor demnitari sau ale unor funcționari publici vor fi judecate de noi, acceptate sau respinse. Acum, eu, resping o motivare a lui Valer Dorneanu, președintele CCR, referitoare la situația colegului său, Petre Lăzăroiu, un judecător constituțional care sfidează Constituția. Iar cel care îi motivează poziția în organizație, șeful organizației, Valer Dorneanu, face dovada unei ipocrizii condamnabile.

„Cu privire la numirea domnului judecător Petre Lăzăroiu. Domnia sa a fost numit de Președintele României (atunci, domnul Traian Băsescu), în temeiul art.142 alin.(3) din Constituție și al art.68 alin.(3) din Legea nr.47/1992, pe o perioadă de 9 ani, care expiră în anul 2019. Anterior, domnul Petre Lăzăroiu a mai exercitat această funcție în perioada 16.09.2008 – 8.06.2010, pe un rest de mandat al fostului judecător Petre Ninosu, care decedase. Prevederile art. 68 alin.(3) la care ne-am referit stabilesc că, în cazul în care perioada pentru care a fost numit noul judecător este mai mică de 3 ani (cum este cazul în speță), acesta va putea fi numit, la reînnoirea Curții Constituționale, pentru un mandat complet de 9 ani. Acest text este în vigoare și se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate.”

Să ne oprim aici pentru că aici avem un exemplu clar de încălcare a Constituției. O încălcare susținută, cu seninătate, de șeful acesteia, Valer Dorneanu. Noi, cetățenii, suntem judecătorul suprem pentru că potrivit Constituției (cea atât de invocată), „suveranitatea națională aparține poporului român” ((art. 2, alin. (1) din Constituție)). Tot aici se arată că ea este exercitată prin organele sale reprezentative,  constituite prin alegeri libere ... precum și prin referendum.

Nu pot să trec mai departe fără să arăt că arăt faptul că absența la alegeri a poporului duce puterea politică, fie în consiliile locale fie în Parlament, către forțe politice anti-democratice. Cum este situația noastră de astăzi când a devenit posibilă o afirmație a președintelui Curții Constituționale ca cea de mai sus! Nu mai spun de acțiunile actualei puteri politice.

Constituția este foarte clară cu privire la compunerea ei. Art. 142 alin. (2):

„Curtea Constituțională se compune din nouă judecători, numiți pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.”

Mie mi se pare foarte clară prevederea constituțională. Politicienii care au construit Legea nr. 47/1992, cei care au tot completat și modificat această lege, au introdus prevederi care se adaugă la Constituție, ceea ce este inadmisibil. Au făcut interpretări pentru a le folosi lor, pentru a-și asigura controlul politic al Curții Constituționale, chiar dacă, din nefericire pentru ei, ar fi intrat în opoziție. Curtea Constituțională nu a dezmințit acest raționament.

Exemplul cel mai bun este tocmai articolul invocat de Valer Dorneanu. Fac o paranteză. Ca membru al PSD (cu diferitele denumiri ale acestuia de-a lungul  timpului), Valer Dorneanu este unul dintre autorii acestor reglementări. PSD fiind, de fapt, „tatăl” tuturor normelor de lege „șmecherești”.

Art.68. - (1) Cu 3 luni înainte de expirarea mandatului fiecărui judecător, preşedintele Curţii sesizează pe preşedintele Camerei Parlamentului care a numit judecătorul sau, după caz, pe Preşedintele României, solicitându-l să numească un altul în locul lui; numirea trebuie efectuată cu cel puţin o lună înainte de încetarea mandatului judecătorului predecesor.

(2) În cazul în care mandatul a încetat înainte de expirarea duratei pentru care judecătorul a fost numit, iar perioada rămasă depășește 6 luni, președintele va sesiza autoritatea publică prevăzută la alin.(1), în termen de cel mult 3 zile de la data încetării mandatului, în vederea numirii unui nou judecător. Mandatul judecătorului astfel numit încetează la expirarea duratei mandatului pe care l-a avut judecătorul înlocuit.

(3) În cazul în care perioada pentru care a fost numit noul judecător, potrivit alin.(2), este mai mică de 3 ani, acesta va putea fi numit, la reînnoirea Curții Constituționale, pentru un mandat complet de 9 ani.

Alineatul (3) adaugă la Constituție. Șmecheria este „mandatul complet”. Nu este prevăzut în Constituție. Alineatul (3) adaugă astfel la Constituție și duce în derizoriu art. 142 alin. (2) care prevede că un mandat al unui judecător constituțional este de 9 ani care nu poate fi prelungit sau înnoit. Ei bine, art. 68 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 permite ca un judecător care are un mandat de completare sub 3 ani de zile să mai primească un mandat complet de 9 ani. Astfel, condiția imperativă a mandatului de 9 ani din Constituție devine „mandat de 12 ani”. Pentru că așa spune legea Curții Constituționale. Condiție imperativă pur și simplu sfidată, aruncată în derizoriu, delegitimată, inclusiv de președintele Curții Constituționale. Într-o astfel de situație, cum să mai ai încredere în judecătorii Curții Constituționale?!

În citatul de mai sus, Valer Dorneanu a revenit la statura de avocat. Chiar dacă nu ai un motiv sprijinit de lege, inventezi unul în favoarea clientului tău. Aici, avocatul Valer Dorneanu îi dă peste nas judecătorului constituțional Valer Dorneanu. Dubla personalitate foarte la modă printre unii politicieni, mai ales când sunt la putere și au de apărat dreptul de a folosi puterea în scopuri personale.

La fel ca Tudorel Toader, Valer Dorneanu ne dă peste nas. Cetățenilor. Spune el cu autosatisfacție: Acest text este în vigoare și se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate.

Pentru că avem mai multe exemple cu interpretări diferite a statutului deciziilor Curții Constituționale, evident că în acest caz, CCR va trebui să constate că această prevedere adaugă la Constituție și ca atare nu este constituțională decizia aplicându-se „pentru viitor”, nu cum este cazul Deciziei 538/2018 în care se cere aplicarea ei retroactivă. Doar avem persoane diferite în „cauză”. Una trebuie sancționată sau dusă până la suspendarea din funcție pentru a face loc puterii PSD-ALDE-UDMR să preia controlul întreg asupra instituțiilor statului iar a doua este „un bun coleg” care votează cum trebuie, în momentele dificile provocate fie de președintele Iohannis fie de opoziția foarte critică asupra gravelor derapaje ale puterii.