Am crezut că CCR a respins cererea PDL pe bază prevederilor art. 146 lit. e) din Constituție, unde era inadmisibilă o cerere din partea unor parlamentari. Acum citesc că ei au „judecat” totuși cererea și au considerat inadmisibil să compare angajamentele din programul de guvernare din 2012 cu angajamentele acordului politic în vederea guvernării dintre PSD și UDMR.
Au tot dat explicații legate de respectarea programului de guvernare din 2012, venind cu „scuza” că Victor Ponta a confirmat că va respecta acel program de guvernare ba chiar și Kelemen Hunor ca lider al UDMR a afirmat că ei, cei din UDMR, își însușesc fostul program de guvernare. Am senzația că cei de la CCR au fugit, „ca dracu de tămâie”, de „cartoful firbinte” al interpretării corecte a Constituției. Au avut în față acordul politic dintre PSD și UDMR pentru venirea UDMR la guvernare însă nu au vrut să îl ia în considerare. Chiar dacă acesta modifică prevederile programului de guvernare aflat în vigoare.
CCR este, încă odată, pe alături de Constituție.
Rămâne să asistăm la momentul la care un prim-ministru își va construi o altă majoritate parlamentară și își va da partidul afară de la guvernare. Culmea, noua majoritate își va asuma programul de guvernare anterior de parcă ar fi urmărit în toată activitatea ei politică aceleași obiective ca adversarul politic. Practic, motivarea de azi a CCR ne duce la o asemenea soluție pentru viitor.
De aceea se cuvine a susține că un guvern este demis, de drept, atunci când structura lui politică se schimbă. Este probabil o cale mai corectă către democrație și o stavilă către abuz. Pentru asta ar trebui să existe prevederi în Constituție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu