sâmbătă, 15 martie 2014

Din dorința de Europa, românii au tolerat să le fie încălcată suveranitatea.

Am mai reacționat odată, de mult, în urma declarațiilor liderilor UDMR care au speculat că odată cu aderarea la UE, granițele dintre România și Ungaria dispar, se neantizează. Oficialii români au tăcut. Politic, s-a considerat că nu este bine să îi contrazică pe liderii maghiari. Unele reacții publice ale oamenilor nu au fost luate în seamă. Prin acceptul legii cetățeniei adoptate de Ungaria, politicienii PSD de atunci, în special liderul Adrian Năstase, au bătut nu un cui ci au înfipt o țeapă în trupul României. România a fost trasă în țeapă de proprii conducători.

Trebuia ca tot atunci să se ia unele măsuri, legislative în special, cu privire la clarificarea situației juridice a persoanelor cu mai multe cetățenii. Pentru că avem prevederi constituționale și legale care impun pentru funcții și demnități publice cetățenia română, era necesară o prevedere care să îi considere pe acești doritori de altă cetățenie ca persoane care nu se califică pentru astfel de funcții. Trebuia introdusă o stare de incompatibilitate pentru astfel de persoane. Este o situație de incompatibilitate severă. Un funcționar sau un demnitar public cu mai multe cetățenii poate comite sperjur cu consecințe grave asupra suveranității statului, poate comite abuzuri împotriva statului de drept favorizând prin actele și faptele sale publice interesele celuilalt stat.

Consecința ambiguității politice a dus la ambiguitate administrativă. Pe bună dreptate. Cei de rea credință, cu duble și multiple cetățenii, au profitat și au ocupat funcții și demnități publice pentru că legea nu prevede starea de incompatibilitate. Laszlo Tokes este un exemplu concludent. Cetățean român dar și cetățean maghiar, ajunge europarlamentar român și cere în PE ca statele membre ale UE să accepte și să susțină divizarea statului român ! Cetățeanul român Laszlo Tokes, europarlamentar român, se angajează și devine reprezentant al statului maghiar în PE. Prin acțiunile lui, poporul român este privat de un loc în PE iar poporul maghiar obține un loc la care nu are dreptul. Este exemplul cel mai bun pentru a arăta efectele negative ale ambiguității politice și administrative în urma multiplei cetățenii.

Zilele acestea îmi oferă roadele ziselor din anii din urmă ale liderilor UDMR și acceptul politic al unor formațiuni politice românești. În special ale politicienilor așa-ziși de dreapta în frunte cu Traian Băsescu. Fără ai uita pe pesediști, care s-au opus de formă politicilor expansioniste maghiare de pe timpul guvernului Năstase. A găsit Năstase o soluție stupidă de rezolvare a situației. A făcut frondă la legea cetățeniei maghiare însă nu a luat măsuri pe plan intern pentru a contracara efectele ei negative. După ce Băsescu a ajuns la Cotroceni, totul a fost blocat pentru că Băsescu avea nevoie, imperioasă de maghiari.

Acuz, acum, pe Traian Băsescu și PDL alături de Mircea Geoană și PSD de complicitate la slăbirea suveranității României și la punerea în pericol a integrității ei teritoriale. Pe Traian Băsescu și PDL îi acuz pentru că au fost la putere din 2005 când au întrerupt cursul procesului de securizare a frontierelor României inclusiv la frontiera cu Ungaria, care era stat membru al UE. Din 2007, în elanul aderării, Tăriceanu (un nefericit nepriceput în ale politicii înalte !) nu s-a gândit și la relațiile României cu celelalte state, la interesele istorice ale României, la agresiunile la care România a fost supusă de-a lungul vremii și la agresiunile la care România era supusă pe timpul guvernării lui și a acceptat tot felul de „soluții” cu privire la frontiere care au slăbit capacitatea României pentru apărarea suveranității sale. Dacă pe Călin Popescu Tăriceanu îl acuz de prostie, crasă, pe Vasile Blaga îl acuz de complicitate gravă pentru că a luat și aplicat măsuri de o gravitate fără precedent. A distrus structura forțelor polițienești de frontieră la frontiera cu Ungaria și Bulgaria, a redus structurile operative de frontieră pe considerentul că fiind frontieră a unor state membre ale UE nu mai este nevoie de acțiunea polițienească de frontieră. Contrar practicii din celelalte state membre ale UE. Germania și-a redus de la frontiera cu celelalte state membre ale UE doar structurile vamale nu și polițienești. În perioada 2001-2003 când am fost în Germania la documentare, în Germania s-a mărit numărul de polițiști de frontieră la frontiera cu Franța, Olanda, Polonia, Cehia, Austria. Piața Comună Europeană obligă la eliminarea controalelor și taxelor vamale asupra bunurilor și mărfurilor care trec frontiera însă nu obligă statele să renunțe la suveranitatea lor. În Franța, în același timp, personalul poliției de frontieră nu s-a modificat în punctele de trecere ale frontierei, însă Jandarmeria franceză nu a abdicat de la supravegherea frontierelor naționale pentru că linia de frontieră este limita suveranității de stat. Și germanii și francezii au știut să discearnă între libertatea de circulație și protecția propriului stat la frontiera cu alte state. La fel era situația Germaniei la frontiera cu Olanda sau Danemarca. La danezi, germanii spuneau că regimul la frontieră nu s-a schimbat chiar dacă Danemarca a devenit stat membru UE. Chiar dacă la frontiera cu Austria și Cehia personalul de frontieră era permisiv cu privire la trecerea frontierei, regimul de frontieră era aplicabil fără nici o abatere. De exemplu, călătoriile pentru excursii ale germanilor și austriecilor peste frontieră, prin anumite puncte de trecere necontrolate permanent aveau o limită de timp. La lăsarea întunericului, excursioniștii trebuiau să părăsească statul vecin. În caz contrar, austriacul sau germanul era pasibil de sancțiune contravențională iar în caz de neplată, de interdicția de a mai trece frontiera chiar și cu pașaport.

La noi, sub regimul Iliescu-Năstase (în special din cauza lui Năstase) și mai apoi sub regimurile Băsescu-Tăriceanu-Boc, am început să renunțăm la identitatea națională și suveranitate prin slăbirea serviciului la frontieră și ambiguitate legislativă slăbind protecția statului român din interiorul puterii sale: la ocuparea funcțiilor și demnităților publice.

Consecința este că România este considerată de Ungaria, pe bună dreptate, un teritoriu anexă al statului ungar. Politicienii maghiari vin și fac politică națională ungară în localitățile din România fără a fi împiedicați de autoritățile publice. Prin acordarea cetățeniei etnicilor maghiari din România, politicienii maghiari au obținut un spațiu public care se opune autorităților de stat române favorizând condiții care să permită riscul ca un număr oarecare de comunități locale să își declare autonomia față de statul român. Ei, cetățenii comunităților sunt în totalitate sau în majoritate și cetățeni ai Ungariei. Unii refuză să mai fie considerați cetățeni români însă ocupă (prin concurs, normal) funcții publice și impun schimbarea limbii de stat în administrație.

Apropiatele măsuri pe care le va lua România, dacă nu cumva instanța de judecată va fi constituită din habarniști cu statut de judecători, a provocat iritare politicienilor maghiari. Pe bună dreptate. Din moment ce au fost educați că Ungaria are propriile legi iar statele vecine trebuie să se supună „legilor europene”, indiferent de domeniul de reglementare, sunt deranjați de actul de autoritate (nepermis de mult întârziat !) al statului care își impune suveranitatea.

Câteva exemple sunt edificatoare:

„„Candidatul din Târgu Mureş de pe lista Jobbik la alegerile din Ungaria, Kisgyorgy Levente, afirmă că, din câte ştie el, măsura MAI de interzicere a intrării în ţară a unor cetăţeni ungari din patru formaţiuni nu este permisă de "legile UE" şi spune că se poate declanşa un "scandal internaţional"”. Levente fiind și cetățean român !

„„Din câte ştiu eu, legile UE nu permit aşa ceva. Eu zic să aşteptăm numele ce le vor da autorităţile române, care vor fi interzise. Să vedem cum reacţionează şi Jobbik din Ungaria. Există filiale Jobbik şi în România, să vedem - se interzic şi comemorările noastre? Spre exemplu, mâine (sâmbătă - n.r.) avem aprobată o comemorare la statuia lui Petofi Sandor din Târgu Mureş, pe teren public. Bine, se poate ţine pe teren particular. Eu am şi cetăţenie ungară, deci am un statut interesant, pentru că am domiciliul în România””.

Foarte grav. În România există „filiale Jobbik”, filiale ale unei formațiuni politice străine ! Asta o spune unul dintre cei care face parte dintr-o astfel de filială. Este evident că aici suntem în fața unui act infracțional. Potrivit legii române, partidele politice străine nu se pot înființa și funcționa pe teritoriul României (normal, ar fi lipsit de logică, politica având ca finalitate guvernarea unui stat). Formal (ad formationem) Jobbik nu putea înființa filiale în România. Legea nu permite. O astfel de cerere ar fi considerată inadmisibilă. Însă asta nu l-a împiedicat să își formeze „filiale simulate” care au dreptul (ad validitatem) să își desemneze candidați stabiliți pe criteriul teritorial (!) pe teritoriul statului vecin în vederea alegerilor europarlamentare. Este deosebit de grav. Este deosebit de grav pentru că Levente este și cetățean român iar în România potrivit practicii de până acum poate deveni și prim-ministru !

Este imperios necesar ca prin lege să se introducă starea de incompatibilitate la funcția și demnitatea publică pentru cei care au două sau mai multe cetățenii, din care una a României.

Niciun comentariu: