La B1Tv unde și-a prezentat tâmpeniile, după ce a fost întrebat dacă introducerea educației, sănătății, mediului și culturii erau cuprinse în vechea Strategie, a făcut următoarele afirmații:
„Orice strategie elaborată la Cotroceni are ţintele ei iar una dintre ţinte este exact, datorită Constituţiei, să încerce să regleze nişte raporturi de putere între preşedinte şi premier, preşedinte şi Parlament. Este posibil ca asta să facă domnul Iohannis cu noua strategie.
În propunerile de ordine de zi, preşedintele introduce puncte care ţin de cultură, dar mi se pare deja ridicol. Este o greşeală introducerea acestor domenii în strategia de apărare. Eu vă garantez că strategia este scrisă de consilieri şi Iohannis nu a prea citit-o (...) E discutabil câtă putere îţi dă, dar îi aduce la raport (pe miniştrii de resort - n.r.) pe temele din strategie.”
În primul rând, Băsescu vede Strategia ca pe o modalitate de control a Președintelui asupra Guvernului. Culmea, Tăriceanu vede la fel. Concluzia ? Ambii văd la fel de prost.
Strategia are rolul de a favoriza îndeplinirea obiectivelor strategice ale țării - independența, suveranitatea, integritatea, unitatea, securitatea țării -, prin forța militară atunci când situația o impune. Organizarea și coordonarea tuturor activităților care privesc apărarea țării și securitatea națională este asigurată, constituțional, de către CSAT. O zicală veche însă foarte, foarte actuală, spune că cel care dorește pacea, trebuie să se pregătească de război. Astăzi, datorită acțiunilor agresive ale Rusiei îndreptate contra statelor europene, NATO și UE se pregătesc de un eventual război cu Rusia și aliații ei. Pentru prima dată de la terminarea „Războiului rece”, NATO construiește strategii de apărare în Europa, pune la punct sistemul logistic și transferă în Europa echipament militar performant. Se înființează comandamente militare operative în statele „din prima linie” pentru conducerea eventualelor operațiuni militare împotriva unor agresiuni armate ruse (cel mai probabil).
Cei doi idioți, Băsescu și Tăriceanu, dar și alții pe lângă ei, nu au cunoștințele necesare să înțeleagă propriile atribuții, darămite să emită judecăți de valoare.
Ia să ne uităm puțin la sistemul național de apărare. Ce este cu el și ce presupune „apărarea națională”. Nu voi intra în foarte multe detalii însă voi face precizarea că există multă, foarte multă gargară cu pioneze la cei care vorbesc la televizor, de foarte multe ori în dauna sistemului național de apărare.
Noutățile în strategie, calificate de Băsescu și Tăriceanu ca având scopul de a controla sau goli Guvernul de atribuții, sunt, de fapt, fundamente ale sistemului de apărare.
Învățământul militar este parte a sistemului național de învățământ. Colegii, școli tehnice, institute militare, învățământ superior, cercetare științifică etc. În afară de aceasta, învățământul civil este la baza învățământului de specialitate, militarii de carieră și rezerviștii (atunci când situația o impune) vor avea la bază instruirea dată de învățământul civil. Cu cât mai performant, cu atât mai bine, având în vedere tehnica militară modernă, tehnologia computerizată folosită pe câmpul de luptă etc. Cum să nu intre într-o strategie de apărare această componentă fundamentală a sistemului de apărare ? Doar în tărtăcuțele goale ale lui Tăriceanu și Băsescu este posibil. Neavând cu ce gândi, indivizii vorbesc aiurea.
Sănătatea este iar un domeniu fundamental al sistemului de apărare. Pe de o parte este vorba despre sănătatea populației, populația care asigură atât necesarul de forță de luptă format din profesioniștii militari cât și necesarul de luptă apt pentru ducerea acțiunilor de luptă din rândul rezerviștilor. Dacă populația țării este sănătoasă, forțele militare ale României vor fi capabile să ducă acțiuni de luptă pentru apărarea țării.
Am ajuns la mediu. România este într-o zonă temperată. Mediul permite forțelor armate un anume comportament pe câmpul de luptă. Noi ne pregătim și avem tehnologia adaptată la mediul actual. Un mediu modificat, devenit ostil personalului și tehnologiei noastre, slăbește capacitatea forțelor armate de a lupta împotriva unui agresor. Cresc cheltuielile impuse de acțiunile militare. Crește consumul de resurse pentru a rezista la capriciile naturii în dauna acțiunilor de luptă reale.
Cultura este iar un domeniu „criticat” de cei doi saltimbaci. Tembeli. Există o cultură militară. Aruncată în derizoriu pentru a face loc tembelismelor anarhiste. Există o istorie militară, există o tradiție militară, există artă militară, există toate componentele culturale însă având o legătură cu domeniul militar. Culmea, o parte a culturii noastre, istoria noastră în special, sunt legate de domeniul militar. Noi, ca țară, existăm datorită unor acțiuni politico-militare. Și vom exista datorită acestui binom.
Ei bine, apărarea națională trebuie tratată nu doar sub aspectul numărului de puști și de cartușe, al numărului de tancuri sau avioane, nave sau alte mijloace de deplasare specializate, trebuie tratată în întregul ei. Ministerul Apărării nu este un producător de resurse. Este un consumator de resurse, atât pentru educarea tinerilor care vor îmbrăca haina militară ca profesioniști, cât și pentru sănătatea lor - sunt buni medicii militari, nu ?! La pace, spitalele militare și policlinicile militare sau ale MI sunt căutate pentru medicii care, la nevoie, vor merge pe câmpul de luptă să trateze militarii loviți de gloanțe sau sfârtecați de explozii.
Aveam o impresie ... M-am vindecat. Nu o mai am. Băsescu, la fel ca Tăriceanu, este un dobitoc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu