„Am fost dezamăgit. În ultimele şase luni, el a jucat rolul de arbitru de care ţara are nevoie. Dar în ultimele zile a fost de o singură parte, aceea a partidului său. Cred că este suspus unor presiuni mari din partea anturajului. Remarc de altfel că am fost chemat la DNA exact în momentul în care opoziţia a depus o moţiune de cenzură în Parlament. Nimeni nu crede într-o coincidenţă” declara Ponta înainte de votul la moțiunea de cenzură.
Să nu uităm cu mai multă atenție la declarație.
Afirmația lui Ponta că Iohannis a fost de partea „partidului său” este de rea credință. Evident. Pentru că Iohannis a fost, de fapt, de partea statului și a instituțiilor sale. Iohannis a declarat că are încredere în Justiție, că aceasta își va face datoria, indiferent cine vor fi cei pe care Justiția îi va chema în fața ei.
Cererea lui Iohannis ca Ponta să își depună demisia pentru faptul că fiind cercetat de DNA pentru fapte asimilate faptelor de corupție nu este un favor făcut PNL (care a fost partidul său, acum este doar formațiunea politică în care are mai multă încredere !), este o necesitate pentru imaginea României în relația statului cu proprii cetățeni dar și în relația României cu alte state, în special cu statele membre ale UE dar și cu alte state dezvoltate din lume în care o astfel de situație politică nu este de acceptat. Rămânerea lui Ponta în funcția de prim-ministru constituie un risc major pentru credibilitatea României până la demisia lui.
Ponta în schimb, are altă opțiune.
„Procurorii pot să mă acuze, dar justiţia o fac judecătorii. Pentru moment, eu nu am compărut niciodată în faţa unui judecător”.
Este penibil Ponta. Este procuror la bază și știe că procedura îl va duce în fața unui judecător mai devreme sau mai târziu. Știe și faptul că Parchetul General va analiza comportamentul lui și va urgenta finalizarea urmăririi penale pentru faptele deja dovedite și îl vor trimite în fața instanței de judecată. Înțeleg că Ponta speră că procurorii nu au au un dosar beton și că are șansa unei soluții mai blânde din partea judecătorilor, poate chiar o încetare a urmăririi penale pentru lipsă de probe. Probabil că așa judecă. Numai că în timp ce își face tot felul de planuri disperate, atacă instituția acuzatorului public susținând că DNA lucrează împreună cu opoziția politică pentru scoaterea lui de la guvernare.
„ ... că opoziţia s-a servit de procurori în scop politic ...”.
Afirmația este o mârlănie. Nu o poate proba. Nu există circumstanțe din moment ce PNL a anunțat din timp că depune moțiunea de cenzură, chiar și data era previzibilă. Nu există probe care să confirme punerea de acord a procurorilor cu opoziția pentru începerea urmăririi penale împotriva lui Ponta. Ba, mai mult, prin clamarea prescripției faptelor de care este acuzat, Ponta confirmă direct că este autorul faptelor pentru care este incriminat. Dacă nu a săvârșit acele fapte, de ce mai este nevoie de prescripție ?!
Tot manevrând minciunile a ajuns să confirme, indirect, campania declanșată de partidul lui împotriva Justiției.
„Parlamentul nu trebuie să suplinească justiţia. Problema este că Parlamentul şi justiţia s-au implicat într-o dispută şi că această luptă devine o afacere personală. Într-un astfel de joc, toată lumea pierde”.
Parlamentul nu trebuie să suplinească Justiția o spune cel care a cerut partidului lui și aliaților politici ca Parlamentul să se substituie Justiției ! Chiar în cazul lui Camera Deputaților a concluzionat că „nu sunt probe suficiente” pentru acuzațiile de „conflict de interese” sau că probele nu confirmă infracțiunea. Să îmi fie cu iertare, dar asta este treaba exclusivă a instanței de judecată. Doar judecătorul are voie să interpreteze legea într-o situație dată. Nimeni altcineva. Ei bine, Parlamentul dominat de PSD asta face. În cazul Șova la fel. Parlamentul a interpretat legea și s-a comportat ca o instanță de judecată. În cazul lui Vosganian la fel, al lui Borbely așișderea. În alte cazuri, în special a parlamentarilor mai puțin importanți și a adversarilor politici, Parlamentul a fost foarte „binevoitor”. PSD-ii și aliații sunt niște jigodii.
Așa-zisa „dispută” între Parlament și Justiție are, evident, o notă personală. Pentru „salvarea” lui și a lui Șova, pentru salvarea unora care au beneficiat, probabil, material de pe urma unor măgării comise ca miniștri sau parlamentari, Parlamentul vrea să elimine din legi acele infracțiuni care sunt mai des pomenite în anchetele procurorilor. Nu mai spun despre intențiile evidente ale parlamentarilor PSD și nu numai de a schimba procedura penală astfel încât, atunci când vor ajunge să li se aplice măsuri asiguratorii, să beneficieze de un tratament mai blând, dacă se poate să li se ceară iertare că sunt incriminați, să li se scadă pedepsele pentru că au fost miniștri sau parlamentari ba, de ce nu, instanța să admită ideea parlamentarilor puterii că în fața legii oamenii nu sunt egali (Nicolicea și ceilalți).
Interviul lui Ponta este plin de minciuni. Este o realitate strâmbă, el ieșind în evidență ca o victimă a statului român așa cum este construit acesta azi. Este inadmisibil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu