Să spunem ca alții - inclusiv prin lege -, să facem după cum vrem noi. Legea este ceva acolo, ceva formal. Există pentru a ne lăuda în fața străinilor că avem „standarde” democratice. Străinii, obișnuiți ca la ei în țară, vor crede că ce scrie în lege se petrece în viața publică. Ei bine, noi le vom spune că este cum cred ei, pentru că noi suntem cei care le dăm informațiile oficiale. Ce spun unii și alții nu are relevanță. Putem spune că sunt adversari politici, că este luptă politică, că sunt acțiuni de tipul „loviturilor de stat” etc. De pe timpul guvernării lui Adrian Năstase și până azi nu am ieșit din „sistem”.
De când a devenit Președinte al României Klaus Iohannis s-a produs un fel de resetare a sistemului. Din ce în ce mai mult se ajunge la norma de lege, indiferent de „client”, se fac interpretări mai aproape de realitatea cotidiană, se „descoperă” relații care până mai ieri erau neglijate, procurorii și judecătorii sunt într-o continuă stare de excitație. În rândurile lor sunt oameni care nu agrează trecerea la aplicarea legii așa cum a fost ea dată, se opun. Unii prin inactivitate, alții prin alterarea propriei activități, alții chiar prin acțiuni ostile. Protestatarii din rândurile magistraților au ajuns să se plângă la televiziuni, în special la acele televiziuni pornite să nege statul de drept.
Pe de altă parte, Justiția, ca instituție, se întărește și devine din ce în ce mai conștientă că are instrumentele necesare pentru a-și apăra independența și a-și împlini rolul dat de societate. Justiția știe că este independentă și se comportă ca atare. Vom asista la o curățenie în Justiție. Unii magistrați își vor căuta alte locuri de muncă dacă nu cumva li se va stabili domiciliul forțat în cazul în care sunt dovediți că au lucrat împotriva legii. Nu pot evita să îl evidențiez aici pe Băsescu care a sintetizat, în felul lui, fenomenul: schimbarea azi a lui Stanciu și Kovesi nu rezolvă problemele „clienților”. Vor apare alți lideri „Stanciu” și „Kovesi” pentru că magistrații se simt liberi.
Cazul Ponta este discutat și forfecat cu pasiune. Eu am văzut simplu problema. Un procuror a analizat niște evenimente, a constatat că există temeiuri pentru a încadra unele fapte în prevederile legii ca infracțiuni, a deschis o urmărire penală împotriva autorului Victor Viorel Ponta. Procurorul și șefii lui cunosc cauza mai bine decât este ea prezentată în media. Din moment ce pașii procedurali au fost aprobați de șeful ierarhic superior înseamnă că acela își asumă, profesional, corectitudinea datelor și informațiilor strânse și probele pe care urmează să le administreze procurorul de caz. Simplu.
Constat însă o tratare cu multă pasiune a problemei. Nu mai este atât de atractivă persoana incriminată - primul-ministru Victor Viorel Ponta -, devine foarte atractivă ideea de lucru a procurorului. Încadrările lui se pare că „înspăimântă”. Ar fi ciudat dacă, după o mică analiză, nu constați că este normal !
Ce face procurorul, de fapt ? Interpretează sprijinindu-se de legea penală și legile civile în materie corupția mică. Evaziunea fiscală „măruntă”, practicată de unii și de alții. În cauză este o societate de avocatură și un birou de avocatură. Sunt cercetate relațiile comerciale dintre ele vizavi de obligațiile față de asociați și stat. S-a constatat, după cum spune procurorul, că statul a fost victima unei evaziuni fiscale și spălarea de bani, legate, fără discuție de falsul în înscrisuri sub semnătură privată.
Au sărit în sus avocați, medici, jurnaliști, economiști, contabili etc. Cumva, toți pot deveni clienți ai unor cercetări de această natură dacă au cabinete particulare sau lucrează având obiceiul să procedeze astfel. Toți strigă ca din gură de șarpe că este doar o problemă ce poate fi încadrată doar ca o contravenție. Și da și nu. Dacă ar fi o neglijență, ar putea fi o contravenție fiscală. Dacă însă este o simulare ce urmărește înșelarea statului dar și a asociaților este curat infracțiune.
Reacția asta deosebită a celor arătați mai sus îmi spune că DNA a atins ce nu se dorea. Cumva se deschide cutia Pandorei. Ce va ieși de acolo, naiba știe.
Există o rezistență la schimbare din partea marilor evazioniști. Procurorii și-au făcut mâna și au căpătat suficientă experiență pentru a-i culege și trimite unde le este locul. Acum a apărut și este „cumplit” de dezbătută evaziunea „mică”. Abia acum procurorii intră în spațiul „economiei la negru”, care fură statul cu aproape 40% din buget. Asistăm la manifestarea rezistenței micilor evazioniști. Va fi interesant de urmărit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu