Merg, aproape zilnic, pe blogul lui Ioan Usca. De două zile îmi stă ca un ghimpe în creer un dialog din articolul „Criza”. Îmi place la nebunie.
„- Nici măcar de proteste nu am chef. O să mă duc aşa, mai mult de gura voastră…
- Şi-aşa-i bine! – îl încurajă domnul plutonier. Fiţi atenţi ce-am păţit ieri! Din greşeală, îi scap unui pedelist una peste rât. Individul, în loc să-şi îndrepteze viaţa, mă ia pe mine că, cică, cu ce drept? I-am zis că tocmai mi-am asumat răspunderea, aşa că nu-s probleme, şi că-i mai bine să-i mai trag acum câte una decât, în ianuarie, să fiu nevoit să-l sparg în bătaie. După ce i-am mai împuşcat una, ca să-l echilibrez, păru să fi înţeles într-o oarecare măsură…”
Acolo vom ajunge ?
4 comentarii:
Absolut vom ajunge!
Suntem la un colţ.
Bănuiesc că epigonii de care vorbeşti sunt epigonii lui Ceaşcă şi-ai Lenţei.
Și. Nu doar.
Ioan Usca suferă teribil când i se zice "uscă"! Uska înseamnă "subţire", nu are legătură cu verbul a usca...
Scuze Vania. Corectez imediat.
Trimiteți un comentariu