joi, 10 iunie 2010

Până la moțiune că după ...

Merg, aproape zilnic, pe blogul lui Ioan Usca. De două zile îmi stă ca un ghimpe în creer un dialog din articolul „Criza”. Îmi place la nebunie.

- Nici măcar de proteste nu am chef. O să mă duc aşa, mai mult de gura voastră…

- Şi-aşa-i bine! – îl încurajă domnul plutonier. Fiţi atenţi ce-am păţit ieri! Din greşeală, îi scap unui pedelist una peste rât. Individul, în loc să-şi îndrepteze viaţa, mă ia pe mine că, cică, cu ce drept? I-am zis că tocmai mi-am asumat răspunderea, aşa că nu-s probleme, şi că-i mai bine să-i mai trag acum câte una decât, în ianuarie, să fiu nevoit să-l sparg în bătaie. După ce i-am mai împuşcat una, ca să-l echilibrez, păru să fi înţeles într-o oarecare măsură…

Acolo vom ajunge ?

4 comentarii:

Toni spunea...

Absolut vom ajunge!
Suntem la un colţ.
Bănuiesc că epigonii de care vorbeşti sunt epigonii lui Ceaşcă şi-ai Lenţei.

Crăciun Florin spunea...

Și. Nu doar.

Vania spunea...

Ioan Usca suferă teribil când i se zice "uscă"! Uska înseamnă "subţire", nu are legătură cu verbul a usca...

Crăciun Florin spunea...

Scuze Vania. Corectez imediat.