sâmbătă, 28 aprilie 2012

Moțiunea a trecut. Băsescu se aruncă'n cap.

Moțiunea a trecut. Cu puține voturi față de strictul necesar însă suficiente pentru destrămarea unei coaliții de guvernare și a unei dominații portocalii agresive și cretine. Din imaginea luată de la Evenimentul Zilei se vede un Băsescu râzând. Am luat imaginea de la EvZ pentru că indivizii au pus o legendă care nu reflectă adevărul : „dacă va fi investit în fruntea guvernului, Victor Ponta va trebui să coabiteze cu Traian Băsescu”. Ca să vezi Marghioalo ! Au băieții ăștia un umor negru de cea mai bună calitate.

Moțiunea a avut de toate. Un discurs în limbă de lemn a lui Ungureanu, lung și acuzator la dresa foștilor premieri ai PSD și PNL, cu motivări cretine a gafelor proprii, normal tot sub forma acuzelor de tip stalinist, cu atacuri imunde la adresa democrației. Slab. Foarte slab. Idiot chiar.

Un discurs aplicat al lui Victor Ponta, un discurs de premier al unui guvern din umbră, discurs care a completat moțiunea și explicat cumva necesitatea depunerii ei. Un discurs politic excelent al lui Crin Antonescu, care se încheia, invariabil, după fiecare constatare concretă a unor derapaje ale guvernării Ungureanu, cu concluzia „și pentru asta trebuie să plecați”. Mie îmi suna, de cele mai multe ori, ca discursul sever al unui profesor care face evaluarea unor lucrări prezentate de student (consider că Ungureanu era la studii superioare despre guvernare) care se încheia, pentru fiecare lucrare, cu sentința: și pentru asta ai nota 4. Votul în favoarea moțiunii a confirmat nota proastă primită de Ungureanu la cursul scurt, despre guvernare, făcut cu Traian Băsescu. De la un „profesor” habarnist un student nu poate lua decât un „habarnam” plin.

În sala Parlamentului s-au întâmplat multe. Pedeleprele au folosit până în ultima clipă „strategia dosarelor” pentru a-și lămuri „ostașii” să nu dezerteze. Madam Plăcintă a fost una dintre victimele excesiv prezentate în media. S-a scris, se va scrie, s-a comentat la Tv și se va mai comenta despre lacrimile madamei Plăcintă asuprită de altă madamă, Elena Udrea și despre „vitejia” madamei Plăcintă care a anunțat că votează moțiunea însă până la urmă, din cauză de pântecăraie politică acută, a lipsit de la vot. Nici o problemă. Până aici. Problema se naște atunci când madama Plăcintă se va afilia unui partid politic aflat la putere. Presa spune de PNL, în alte locuri se spune de PSD. Sincer, indiferent unde va ajunge, cred că nu se va constata o creștere a nivelului de inteligență a respectivului partid.

Așa numita „trădare” a minorităților se consideră a fi cauza căderii guvernului Ungureanu. Așa consideră Boc cel mic și prostovan, așa guiță toată floarea hanaliștilor portocalii, așa spun o parte dintre presari. Or fi dat și cei de la minorități niște voturi favorabile moțiunii, iar celor care au luat decizia să voteze după interesul minoritarilor pe care îi reprezintă se cuvine a li se recunoaște contribuția. Însă esența celor întâmplate ieri în Parlament nu este această „trădare”. Esența este descompunerea unei puteri. A puterii portocalii. Pentru că imediat după aflarea rezultatului, Boc a anunțat că s-a destrămat coaliția care a susținut puterea portocalie, maghiarii din UDMR au anunțat că vor sprijini viitorul Guvern dacă acesta nu se va atinge de „cuceririle lor politice” iar maimuța aia în uniformă de general, Gabriel Oprea a constatat imediat că UNPR-ul lui este frate cu PSD iar el este prieten cu Victor Ponta. Grupul minorităților naționale a trecut, tradițional, cu cățel și purcel de partea viitorului guvern Ponta. Într-o clipă, tot ce a construit Băsescu prin trădare și minciună s-a destrămat.

Traian Băsescu sigur a înțeles că i-a murit scroafa în coteț. Obligat de Constituție a chemat partidele parlamentare la Cotroceni. Nu a avut timpul necesar pentru a mai pune de o mânărie așa că l-a desemnat pe Ponta candidat la funcția de premier. Are însă timp până la votul de investitură în Parlament să încerce reconstituirea urgentă a unei coaliții, măcar între PDL și UDMR și niscai trădători de pe la UNPR pentru a nu permite USL să construiască o majoritate solidă. Are mare nevoie de o astfel de acțiune pentru că la PNL încă se clocește o suspendare în Parlament în vederea demiterii. Iar PSD nu îi convine acum o stricare a relațiilor cu PNL. Este evident că Victor Ponta și cei care îl susțin în PSD au mai multă minte ca radicalii PSD care ar dori ca azi, dacă nu ieri, PSD să se despartă de PNL pentru a acapara, prin achiziții toată puterea.

Aici, pe ideea improbabilă, acum, a despărțirii USL, pot fi mai multe variante. PD-ul lui Blaga (posibil) curățat de oportuniștii fosti liberali ar fi agreați într-o alianță de către PNL la care, mintenaș, ar veni UDMR, formând, ad-hoc, o nouă majoritate parlamentară. Totuși, având în vedere că PSD are anumite relații cu Băsescu, are încă posibilitatea să facă, dacă mai deține Băsescu controlul la PD, o alianță cu PD la care ar veni haita UNPR. Există între PNL și PSD o evidentă separare cu privire la Traian Băsescu și soarta lui. PNL îl vrea la gunoi, Ponta și ai lui cred că se poate realiza o coabitare „pentru stabilitatea politică a țării”. Spun că este improbabilă deoarece actualele conduceri ale PNL și PSD au obiective complementare. PSD ajută PNL să ajungă formațiunea politică de dreapta dominantă pe scena politică iar PNL să îi aducă la guvernare pe cei din PSD după anii de foamete de până acum. Din declarațiile pesediștilor se evidențiază, de multe ori, o oarecare ostilitate față de PNL și mai ales față de guvernarea Tăriceanu care a stricat aranjamentele pesediste imediat după ce alianța DA a preluat puterea. În fine, se pot coace tot felul de scenarii. Nu trebuie excluse însă nici nu trebuie umblat cu ele în vârf de băț în permanență. De fapt, pesediștii care au apărut pe la televiziuni după succesul moțiunii au evidențiat discursul lui Ponta și au considerat „bun” discursul lui Antonescu. Era o discrepanță evidentă între exprimările lor și ale celorlalți convivi care vedeau în discursul lui Antonescu cel mai bun discurs politic din ultimii ani.

Esența zilei de ieri este destrămarea unei puteri. O destrămare care poate avea, dacă se exploatează la maxim, consecințe extraordinare pentru toate partidele din USL. O mare parte dintre pedeliștii „plimbăreți” s-au dus la PSD. Normal, spun eu, PSD fiind de fapt matca loc, a celor din PD. O parte, mai puțini, vin la PNL. Oamenii au fost de dreapta, s-au exprimat ca politicieni de dreapta, au acceptat că dreapta nu este Traian Băsescu (ar fi și culmea), nu este nici în PDL - lup care și-a schimbat părul -, nu va fi nici în grupuscurile băsesciene construite în speranța lui Băsescu că forma majoritatea de dreapta în România în jurul numelui lui în continuarea, într-un fel, a partidelor istorice românești: PNL și PNȚ. De aceea PNȚ Pavelescu a fost înregimentat în PDL. Să îi aducă istoria antebelică și blazonul. Odată cu ștampila, normal.

Publicațiile băsesciene și nu numai dezbat, furios, declarațiile anterioare ale lui Băsescu și Ponta. Nu le mai enumăr și enunț aici, fac doar precizarea că deși Băsescu iese în evidență cu o declarație care îl face de băcănie prin desemnarea lui Ponta, acesta din urmă a făcut o declarație care, după desemnare, nu îl acuză. Ponta a spus că nu va fi vreodată „premierul lui Băsescu, așa ca Boc și Ungureanu”. Foarte corect. El va fi premierul USL, din acest moment jucătorul Băsescu luând repaus. Forța parlamentară deja declarată a guvernului Ponta fiind mai puternică decât puterea „constituțională” clamată de Băsescu. Prin desemnarea lui Ponta, Băsescu și-a dat singur cu parul în cap. Este subiect de bășcălie jurnalistică și populară, mitul invincibilității lui s-a făcut praf, toată lumea îi vede, acum, goliciunea. Căderea lui Băsescu va fi la suspendare. Nu cred că Ponta i-a promis, așa cum sugerează niște „hanaliști” pe la Tv sau în ziare, stabilitatea până la terminarea mandatului. Nu cred că PNL ar fi de acord cu așa ceva. Nu de alta, dar și în PNL se manifestă, din acest moment, o anume febrilitate pentru a grăbi cumva lucrurile. Anumite lucruri. Așa că, eu, în mintea mea, trag concluzia că următoarea mare acțiune politică va fi suspendarea lui Băsescu.

Chiar de voi trata, probabil altă dată, o spun acum: nu sunt de acord cu o lege care să sancționeze „traseiștii”  politici. Partidele au posibilitatea să dea un răspuns concret celor care, din oportunism, schimbă taberele politice. Ar fi o idioțenie de cartea recordurilor să faci o lege prin care să îi sancționezi pe traseiști cu pierderea locurilor în Parlament. Dar dacă alegătorii lor nu sunt de acord ca aceștia să mai rămână în partidul pentru care au candidat ? Nu cumva o astfel de sancțiune asupra mandatarului sancționează mandanții ? Ba da. Iar eu nu sunt de acord cu o astfel de măgărie. Mai mult, consider că și celelalte prevederi legale care sancționează primarii sau consilierii locali sunt abuzive. Ar trebui desființate.

Niciun comentariu: