Traseismul sau trădarea în politică.

Încep să mă satur să tot aud cum vor face și vor drege politicienii pentru a sancționa și astfel a împiedica traseismul politic. De aici la tot felul de explicații și motivații tâmpite nu a fost decât un pas.

Eu înțelegeam sancționarea traseismului când la alegeri ești desemnat de conducerea partidului să fii parlamentar iar alegătorii confirmă sau infirmă dacă tu, partidul „X” sau „Y” ai ales bine. Ca la 6/49. Nimerești „gustul„ alegătorului, ai votul. Dar o astfel de teorie este la limită. O limită constituțională periculoasă. Se încalcă principiul potrivit căruia mandatul nu poate fi imperativ. Atunci când a fost introdus acest principiu în Constituție se vota pe liste. Se considera, în dispreț profund față de alegător, că mandatul îi este dat parlamentarului de către partid. Azi, situația este categoric modificată. Partidele atrag personalitățile locale care pot influența alegătorul să pună ștampila pe sigla partidului. Este evident faptul că pe alegător nu prea îl interesează partidul ci persoana în care își pune încrederea că le va reprezenta interesele în Parlament. Un alt principiu constituțional este acela potrivit căruia fiecare este liber să se asocieze și să facă parte dintr-o organizație. În condițiile ultimelor alegeri, parlamentarii trebuie să reprezinte interesele comunităților care i-a ales. Dacă dau un vot împotriva deciziilor partidelor din care fac parte, există sancțiunea excluderii lor din partid. În foarte multe din cazurile din urmă, așa s-a întâmplat. La grămadă cu cei care întâi au plecat din partid și apoi au votat împotriva lui, cei care au fost excluși din partid pentru vot au fost numiți „traseiști”, „trădători” etc.

Pentru că sunt „N” situații în care un parlamentar alege să își exprime votul într-un fel sau altul, consider că discuțiile pe această temă sunt de un populism grețos.

Nutzi Udrea a tastat în draci împotriva trădătorilor și traseiștilor, uitând iapa blondă de traseiștii Stolojan-Stoica și toată gașca care i-a însoțit la nou formatul PLD, uită individa de periplul ei pe la PSD, apoi PNL și apoi PD. Uită ea de traseismul PD de la social-democrație la popularii europeni. Dar nu-i bai. Nici așa nu are multă minte, am pomenit-o deoarece este mai guralivă ca ceilalți din PDL. A uitat de traseimul UNPR care a asigurat PDL supremația în Parlament. A uitat.

Acum am citit la site-ul Realitatea Tv. perorația lui Kelemen Hunor:

„Consider că migraţia politică trebuie restricţionată sau eliminată cumva din viaţa politică. În caz contrar, credibilitatea clasei politice va fi într-o continuă scădere. (...) Votul cetăţenilor trebuie să se regăsească în structurile Parlamentului şi implicit în deciziile care se iau. (...) Aceste trădări sunt păcătoase, iar actualul sistem electoral, cu care noi nu am fost de acord, a contribuit la adâncirea acestui fenomen. (...) Foarte repede trebuie găsit un medicament la această maladie a clasei politice”.

Or fi plecat de la ei. Ar fi fost motivată această ieșire. Aaaaaa. I-a afectat. I-a scos de la guvernare. Le blochează niște cereri iredentiste care puteau fi realizate dacă nu cădea guvernul „europeanului” Ungureanu. Normal, pe baza șantajului politic. Păi, după umila mea părere, urgent este să scoatem din politică șantajul practicat de UDMR și nu migrația politică. Iar ei, cei din UDMR se declară evoluați, democrați, apărători ai drepturilor și libertăților civile. Aiurea.

Îmi este teamă că partidele politice au adoptat acest ton total aiurea de frică. Le este frică de lipsa lor de performanță. Au găsit cea mai idioată măsură: sancțiunea politică. Însă sancțiunea lor nu se duce doar la politicianul care îi părăsește, se duce la alegătorii din colegiul care au mandatat pe respectivul politician să îi reprezinte.

Consider că singura sancțiune care trebuie să funcționeze în acest caz trebuie să fie doar internă. Excluderea acelui politician din partid îl exclude și din majoritatea parlamentară, dacă face parte din ea sau chiar dacă este la opoziție îl exclude din colectivul care ar putea să îi ia în considerare solicitările pentru alegătorii lui.

Nu, nu sunt de acord nici cu sancționarea primarilor, a consilierilor locali și a președinților de consilii județene. Este un abuz grav de la democrație. Nu voi susține niciodată o sancțiune politică prin lege care ar fi un atac la drepturile și libertățile civile.