Să nu pierdem esența zilei politice

Îmi încep ziua cu lectura știrilor. Încerc să las la o parte „gunoaiele”, acele informații care se nasc din disperarea mediilor informatice care nu mai știu cum să atragă cititorii sau ascultătorii și apelează la nimicuri. Caut informația care îmi poate arăta cum stăm, în realitatea socială.

O lectură la Varujan Vosganian mă convinge că liberalul are ochiul format. Scriind despre Caragiale ne arată că de vrem să vedem sufletul oamenilor să apelăm la Caragiale, un „doctor” care vede omul altfel decât doctorii ceilalți, cu tehnologi moderne, cu înțelegerea diferită a construcției corpului și a comportamentului diferitelor organe care, mereu și mereu se „strică”. Scriitorul Vosganian pune, concis, o concluzie:

„În ce priveşte actualitatea lui Caragiale, ea este remarcabilă nu numai din modul în care surprinde matricea tipologiei umane şi descrie situaţii – standard cu comportamente – standard. Actualitatea lui Caragiale stă, în acelaşi timp, în detalii, în replici, în reacţii de o clipă, în răbufniri. Şi ea este înlesnită şi de o realitate tulburătoare: în ceea ce priveşte cultura civică, societatea românească a evoluat prea puţin de atunci şi până acum. Poate că utilizarea verbului „a evolua” e improprie, dacă socotim că nu am avut o evoluţie organică şi că tendinţele sunt contradictorii, într-unele am adăugat, într-altele am păgubit”.

Am senzația că actualitatea noastră azi a fost prevăzută de Caragiale în scrierile sale: avem detalii, avem reacții, avem răbufniri. În toate colectivitățile sociale, fie că sunt colectivități politice - având ca fundament voluntariatul -, fie sunt colectivități administrative - având ca fundament dorința individului de a-și face o carieră. Este evident faptul că aceleași „metehne” sunt comune și colectivităților formate în mediul de afaceri privat sau al mediului profesiilor liberale etc. Concluzia este evidentă: cultura civică a românilor este aceeași cu cea de la vremea anilor în care Caragiale a observat viața comunității în care trăia și a creat operele pe care azi, mulți dintre noi, le vedem cu mare plăcere, ne distrăm copios fără a înțelege că, de fapt, este vorba despre noi. Trahanache, Farfuridi, Brânzovenescu, Cațavencu, Ghiță, cetățeanul turmentat suntem noi, trăind în alte vremuri, diferența fiind hainele, anii în care ne-am expus și lipsa instrumentelor de înaltă tehnologie care nu ne-a permis, atunci, să socializăm pe net. A, nu erau nici televizoare, era însă presa, o presă cu titluri teribile, vindicativă și perversă la fel ca presa actuală.

Suntem personajele lui Caragiale. Ar cam trebui să avem „puțintică răbdare” atunci când ne repezim să gratulăm, cu deferență pe unii și cu vrăjmășie pe alții. Pentru că vrăjmașul de ieri ne devine coleg și prieten cu mare rapiditate, iar cel apreciat la superlativ ne devine dușman de moarte.

Ne zbatem și dezbatem înverșunați situații și stări politice și sociale care ne ating însă nu ne implicăm. Cerem altora să facă și să dreagă, cerem altora să își asume responsabilitatea, cerem altora să suporte, în locul nostru, efectele presiunilor exercitate de noi anapoda asupra unui mediu social fragilizat de sărăcie și lipsa educației civice. Suntem atât de perverși încât ne părăsim pe noi și viața noastră și umblăm aiurea în alte societăți să căutăm bunăstarea pe care ar fi trebuit să o construim la noi. Îi facem pe români de tot rahatul și lăudăm pe alții care, acolo, în lumea lor, sunt niște personaje comune fie lideri spirituali ai unor grupuri mici, a unor enclave spirituale de genul GDS-ului românesc.

Politic suntem în fața unei premiere. PNL și PSD, două partide care pot acumula o largă majoritate parlamentară au hotărât să acționeze împreună pentru a depăși cea mai cumplită criză socială de după 1989. Prin alegerea și realegerea lui Traian Băsescu am încercat să revenim, cu inconștiență, la regimul comunist al lui Ceaușescu. Parțial am reușit, dovadă rezultatele guvernărilor Băsescu-Boc-Udrea-Isărescu, Băsescu-Ungureanu. Cineva, undeva, concluzionând asupra mișcărilor politicienilor și administratorilor de localități din ultimele zile, a spus că este o situație asemănătoare anilor 1996 și 2000. Sunt anii în care mișcările actorilor politici au dus la dispariția, aproape, a unor partide, PNT-CD fiind deja un partid emblematic în managementul defectuos al propriei existențe, atunci s-au pus bazele unor alianțe care au creat iluzia unor decizii sănătoase pentru viața politică, decizii torpilate de aventurierii politici ai vremii, Traian Băsescu fiind un politician emblematic pentru capacitatea de a distruge totul în jur, atunci au fost mișcări de atragere a personalităților vieții publice în partide sau măcar în siajul acestora, PD fiind, în timp, partidul care a atras, prin sinecurism, pleiada intelectualilor organizați în diferite organizații așa-zis civice, cu oarecare notorietate căpătată prin abuz de expunere, personalități care azi se dezic de Traian Băsescu și clica lui încercând, din ce în ce mai agresiv să își declare aparteneța și apetența pentru alte grupări politice care, potrivit studiilor de piață, urmează să ajungă la putere și, normal, vor avea capacitatea să dea ceva din ciolanul puterii și celor care au capacitatea și talentul de a pupa în cur pe puternicii zilei.

Șandramaua comunistă, Ion Iliescu, observă bine realitatea politică de azi. Mediafax publică observațiile lui. De aici trebuie înțeles și altceva. Alianța între PNL și PSD are și obligația de a curăța scena politică de azi și de a stabili, pentru viitor, care sunt forțele politice ale României, forțe care își vor disputa, în viitor, puterea. Pe dreapta va fi PNL iar pe stânga va fi PSD. Pentru ca această obligație să aibă finalitate trebuie ca destructurarea PDL și a acoliților lui, UDMR și UNPR, să fie deplină. Politicienii lor care au capacitatea de a concura pe scena politică vor trebui să aleagă culoarea politică pe care o preferă. Cei care își doresc „să circule” pe dreapta sunt aproape obligați să vină la PNL, cei care se consideră de stânga vor merge la PSD. Iar poziționarea aceasta agresivă are efecte nedorite în viața partidelor puternice. Vrem nu vrem, sunt personalități în partidele care se destructurează care au o mai mare vizibilitate în comunitățile pe care le reprezintă decât personalitățile din PNL și PSD care li se opun. Viitorul sună trist pentru unii dintre colegii liberali. Nou veniții azi în PNL, dar și cei care vor veni mâine, au în spate un număr de alegători și un CV mai bun. Nu în toate cazurile, însă în multe dintre ele, cu atât mai vizibile cu cât liderii liberali în cauză sunt mai iubiți de colegii lor și apreciați de ceilalți liberali, indiferent de locul în care trăiesc. Pe de altă parte, trebuie înțeles faptul că achizițiile nu trebuie făcute fără măsură. Trebuie clarificat, nu doar în vorbă ci și în faptă, faptul că cei care vin azi în PNL trebuie să treacă la coadă, să accepte că sunt pe o poziție defavorabilă față de liberalii cu vechime și că evaluarea lor este făcută, vro nu vor, de cei care le-au fost adversari politici până mai ieri. Este ingrată această poziție însă ar trebui să îi stimuleze să facă dovada capacităților lor și a bunelor intenții cu toate obstacolele și suspiciunile generate de fosta lor activitate. Apoi, de vin în organizațiile liberale, ei trebuie să își facă mea culpa cu sinceritate și să accepte acuzele membrilor organizațiilor liberale în care vor activa pentru activitatea anterioară, activitate care a dus la asuprire politică, la dezastru economic, la destructurarea societății, la distrugerea sistemelor de învățământ, sănătate și ordine publică, la moartea prematură a sute și mii de români. Nu au scuze. De vor să mai facă politică în viitor vor trebui să conștientizeze că viitorul lor poate fi doar în cele două partide mari: PSD și PNL.

După alegerile parlamentare, PNL și PSD nu vor mai umbla cu mănuși. Vor încerca să destructureze orice încercare de formare a unor formațiuni politice care să le pună în pericol pozițiile pe scena politică. Vor reactiva sinecurismul politic, vor găsi formule prin care de la bugetul de stat să îndestuleze pupincurismul, vor face ce critică azi la PDL și coaliția nocivă de la guvernare. Vor deveni nocive la rândul lor însă vor avea destui „intelectuali” la îndemână care să facă din rahat bici și să îl pună să pocnească.

Esența zilei politice este de fapt lipta pentru supremația politică pe dreapta și pe stânga românească. PNL se întărește, în realitate, prin achizițiile din PDL. La fel și PSD. Au la dispoziție o perioadă de guvernare care le pune la îndemână instrumentele necesare pentru a forma statul român politic bipolar. Va fi schimbată Constituția, vor fi modificate legile și nu este exclus ca între PNL și PSD să nu se convină un gentlemen's agreement politic pentru viitor în care să nu mai aibă loc mârșăviile politice promovate și aplicate de Traian Băsescu și clica lui portocalie.