Promovarea cultului personalității.În alb și negru.

Observ, cu îngrijorare, că în cercurile liberale se practică, de către unele personaje, promovarea cultului personalității lui Crin Antonescu. Nu mai văd susținerea unei personalități care s-a angajat că va face o altfel de politică, s-a trecut la cult. S-a trecut la radicalism. Se formulează atribute care nu îi sunt aplicabile, se folosesc fără justificare superlativele. În același timp, imaginea negativă a lui Crin Antonescu promovată de adversarii politici și media care încă mai „luptă” pentru Traian Băsescu, Elena Udrea și acoliții lor devine, pe zi ce trece, „o armă” în mâna celor care sunt sau se consideră liberali însă nu sunt de acord cu unele măsuri luate de PNL în ultima perioadă pe plan organizatoric sau chiar politic. Imaginea negativă a lui Crin Antonescu promovată de adversarii politici se adaugă imaginii negative promovată de unii dintre liberali, ajunge la îndemâna maselor de alegători și influențează astfel negativ efortul PNL de a crește și a deveni o forță reală pe plan politic față PSD. Pentru că este clar, PNL este și va fi adversarul politic al PSD, un adversar care într-un viitor apropiat va lupta pentru cucerirea puterii politice și formarea guvernelor care să aplice măsuri de dreapta. Iar Crin Antonescu este azi liderul ales al PNL.

Am căutat să mă lămuresc asupra identității unor susținători înfocați ai lui Crin Antonescu, susținători exagerați și am găsit că au orientări politice din cele mai diverse. Liberali, susținători ai liberalilor, neafiliați politic, creștini-democrați, social-democrați, populari ... de toată mâna. Aceștia atacă în grupurile de socializare pe internet pe toți cei care îl critică pe Crin Antonescu, cu sau fără dreptate, s-a ajuns la măsuri radicale, de excludere a unor membri ai grupurilor, se practică blocarea identității internauților, se poartă un adevărat război mediatic, de multe ori și cu ajutorul unor publicații media din on-line. Ca la balamuc. Culmea este că în media de pe net nu mai sunt luptători contra propagandei cotroceniste și udriste. „Războiul inter-liberal” este prea ocupat cu scopurile lui neclare încât să mai acorde atenție propagandei nocive a dușmanilor și adversarilor politici. Astfel că trec neobservate alegațiile șandramalei comuniste Ion (Ilici) Iliescu sau ale susținătorilor lui din PSD care văd în PNL un pericol, nu mai spun de bolboroselile lui Cristoiu sau ale celor de la Ev.Z, ba chiar și murdăriile la adresa lui Crin Antonescu și a soției sale, Adina Vălean din Adevărul, murdării scrise și promovate de omul de casă a lui Dinu Patriciu, Grigore Cartianu. Acum au și televiziuni noi unde Cartianu se poate „produce” liniștit în contra PNL, dar în special a lui Crin Antonescu.. Nimeni nu mai acordă atenție tâmpeniilor din Modrogan, acolo unde Sever Voinescu guiță doct și atoate-știutor despre disoluția USL și căderea vertiginoasă a PNL. Iar în presa „doctă”, acolo unde scriu „intelectualii”, unde se desfășoară fără opreliști tot felul de pupincuriști băsescieni se scriu multe, se comentează mult și se fac tot felul de planuri contra PNL.

Privind așa, la general, intuiesc că atacurile la PNL au dublu rol. Pe de o parte descurajarea politicienilor de dreapta, de oriunde or fi ei, de a se duce la PNL, salvarea cât de cât a ce a mai rămas din PDL și, dacă nu se poate așa, promovarea PSD și a lui Victor Ponta astfel încât PSD să domine PNL categoric în luptele politice ce se duc azi în cadrul USL, dar și în viitor. Cum-necum, PNL se dorește a scade și a nu deveni singura forță politică pe dreapta eșicherului politic. Ce mă deranjează pe mine, este participarea, cu știință sau fără, liberalilor la acest joc periculos de partea adversarilor noștri politici. Nu poți din antipatie față de Crin Antonescu să declari PNL ca fiind PCR sau partid totalitar.Ca să dau doar un exemplu.

Crin Antonescu are parte, în aceste zile, de o promovare a cultului personalității în ambele sensuri, ambele la fel de nocive. Pe de o parte este văzut în calitate de conducătorul „luminos” al României de mâine (comparabil cu liderii care au beneficiat de cultul personalității de-a lungul istoriei), pe de altă parte este văzut ca dictatorul odios al aceleiași Românii căreia, deja, i se plânge de milă, în situația în care Crin Antonescu va ajunge să câștige alegerile prezidențiale viitoare.

Nu am văzut nici o abordare despre Crin Antonescu ca personalitatea care are obligația de a se pregăti pentru funcția de Președinte al României. Pentru că s-a convenit că Traian Băsescu este cel mai mare eșec politic al ultimilor ani, pentru că s-a văzut care sunt deficiențele constituționale ce urmează a fi corectate pentru ca un viitor Președinte să nu o mai ia razna pe coclauri, pentru că se discută despre eșecurile grave de politică externă cu care ne-a „îmbogățit” Traian Băsescu, pentru că am început să avem o știință a medierii în plină dezvoltare, mă așteptam ca măcar liberalii și social-democrații să trateze în discuțiile despre Crin Antonescu subiectele ce țin de viitoarea lui prestație în funcția de demnitate publică pentru care va aplica la alegerile prezidențiale viitoare. Dar nu. Liberalii noștri de pe net au alte preocupări.

Ici-colo apar tineri liberali care încearcă să calmeze pe cei care o iau pe alături în dezbaterea publică. Cinste lor. Ei sunt o garanție pentru normalitatea de mâine. Chiar și cei care nu îl agrează pe Crin Antonescu, ca persoană, însă abordează subiectele cu luciditate. Pentru că politica trebuie făcută cu luciditate, atât în interiorul formațiunii politice cât și în afara ei. Opozanții interni radicali ai unui lider ales se exclud singuri, fiind eliminați de ceilalți membri ai partidului care au propriile obligații față de cei pe care îi reprezintă. De aceea după câte o încercare de opoziție cu năbădăi vedem cum se calmează lucrurile chiar dacă încă mai apar în media declarații ce definesc o opoziție față de lider. De la acești opozanți pleacă și exagerările. Sunt susținători ai lor care printr-o susținere exagerată atacă liderul, în cazul nostru Crin Antonescu, făcând rău propriului lider local. Acesta va ajunge, la un moment dat, în fața liderilor celorlalte formațiuni liberale din teritoriu și se va supune judecății lor. În loc de colegialitate și parteneriat va găsi ostilitate, pentru că fiecare își cunoaște interesul iar acțiunile de ostilitate asupra partidului și a liderului ales nu sunt privite cu ochi buni. Din acest motiv aflăm, pe surse, că la nu știu ce organizație au fost luate măsuri de înlocuire a unor lideri locali cu alții care să garanteze continuitatea unui program politic cu care liderul național a câștigat alegerile de investire în fruntea partidului. Din moment ce liderul național își respectă angajamentul, va avea de partea lui majoritatea covârșitoare a liderilor locali care au subscris la acel angajament.

Sper ca cei care se ocupă de PR-ul PNL și a lui Crin Antonescu, în special, să analizeze acești factori de risc și să degajeze terenul minat pe care Crin Antonescu pășește acum. Iar Crin Antonescu să iasă mai mult în media nu cu teme minore ci cu subiecte care privesc modul în care el, viitorul Președinte prezumat al României va acționa pentru îndeplinirea atribuțiilor constituționale, altfel decât derbedeul Traian Băsescu aflat azi la Cotroceni. Pentru problemele interne ale PNL, pentru achizițiile politice din tabăra PDL ar trebui să vorbească alți lideri marcanți ai PNL, persoane care în viitor vor lucra cu cei care azi sunt invitați în partid pentru a consolida dreapta românească. O astfel de abordare a problemei are logica ei. Crin Antonescu devenit Președinte al României nu va mai fi lider al PNL, nu va mai fi nici membru, nici măcar „autosuspendat” cum zice MRU că este. Mai mult, pierderea alegerilor prezidențiale de către Crin Antonescu, de se va întâmpla așa, îl va face unul dintre simplii membri ai partidului, ascensiunea lui politică având, pentru că așa a ales el, finalitate odată cu alegerile prezidențiale următoare. Una din declarațiile lui anterioare a semănat, uluitor, cu o declarație a lui Traian Băsescu care, după îndeplinirea funcției prezidențiale consideră că revenirea în formațiunea politică care l-a propulsat i-ar scade, vezi Doamne, gloria personală. Păi din moment ce Crin Antonescu are aceeași părere, atunci trebuie sprijinit să își îndeplinească scopul politic deja anunțat și cunoscut de la alegerea lui în fruntea PNL. Noi ar trebui să avem grija altor lideri ai PNL care ar putea, posibil foarte curând, să candideze pentru funcția supremă în partid.

Liberalii nu au avut lideri politici din categoria „superman”. Ar fi o prostie ca azi, sub presiunea unor aventurieri, să cădem în greșeala să ne construim unul. Trebuie să îl considerăm pe Crin Antonescu acea personalitate liberală care poate atinge, cu sprijinul nostru, unul dintre obiectivele PNL: punerea în fruntea țării a unui liberal. Sună simplu, însă este foarte complicat.