Media, toată, vrea altă realitate. Nu cea existentă.

Media românească este de pe altă planetă. În mod sigur. Nu a luat-o razna, este rău plecată cu capul. Mă refer la toată media, inclusiv la TVR. Pentru că și acolo sunt unii „specialiști” care se văd miniștri de finanțe.

Pentru plăcerea PDL și a habarniștilor de acolo, în frunte cu Adreea Paul (Vass), în ton cu Elena Băsescu (EBA) marea „specialistă” a lui „tata” Băsescu, Președintele ilegitim al României, media ne bagă pe gât orice altceva decât realitatea cotidiană. Curios este pentru mine că până și Antena 3, cea atât de anti-băsistă, cântă aceeași melodie. Iar când ajung la Dana Grecu ... înclin să cred că „balamucul” a plecat de la spital.

Taxele și impozitele vor crește. Spune presa. Daniel Chițoiu, ministrul finanțelor spune altceva. Presa nu are treabă cu ce spune Chțoiu. Are ea, presa, „specialiștii” ei, proprii sau adunați de prin șanțuri, din canalele Bucureștiului.

Agerpres. Redă declarațiile ministrului finanțelor legate de construcția bugetului. Referitor la taxe și impozite acesta afirmă: „În momentul de față sunt scenarii, se fac scenarii legate de extinderea bazei de impozitare, nu de introducerea de taxe și impozite noi, privind îmbunătățirea colectării și creșterea conformării voluntare. Datele preliminare nu putem să le avem mai devreme de săptămâna viitoare”.

Este destul de clar. În plus, ministrul a afirmat că alte măsuri de scădere a CAS sau reducerea TVA se vor lua abia după ce toate datele privind sustenabilitatea lor vor putea fi analizate.

Se comentează un fenomen social. Se schimbă clasa politică, va „muri”, odată cu sfârșitul mandatului lui Băsescu, conceptul politic de „tătuc al națiunii”, preluat de Iliescu de la Ceaușescu și dat lui Băsescu. Iar Băsescu l-a dezvoltat peste nivelul lui Ceaușescu, i-a dat valori la care Ceaușescu și „înțelepții” lui nici nu s-au dus cu gândul. Băsescu a dus conceptul de „tătuc al națiunii” mai aproape de tiranie decât oricare alt fost conducător al României. Mă gândesc, ca omul, nu cumva și presa actuală ar trebui să „moară”. Să se nască o altă presă, mai aproape de realitatea cotidiană, mai aproape de interesele reale ale societății. Mai aproape de adevăr și mai departe de manipularea ordinară în care se complace.

SRI în sus, SRI în jos, SRI ... Hai să fim și serioși

Văd că sunt multe discuții legate de „informările” SRI către populație. Se cer de către unii și alții. Numai că „unii și alții” nu au acces la informările SRI. Așa spune Legea 51/1991 privind siguranța națională a României.

Să lămurim niște lucruri. Siguranța națională are trei (3) pași pentru a fi realizată în baza legii. Cunoașterea - asigurată de serviciile specializate în culegerea de informații -, prevenirea - realizată de instituțiile publice de ordine publică - și înlăturarea amenințărilor interne și externe care pot aduce atingere valorilor conținute în sintagma „siguranță națională” - aici sunt competente instituțiile publice de ordine publică, pentru cele interne, forțele armate și ministerul afacerilor externe pentru amenințările externe.

Serviciul Român de Informații are obligația de a asigura „cunoașterea” despre amenințările interne. Serviciul de informații externe are obligația de a asigura „cunoașterea” despre amenințările externe. Celelalte instituții publice ale statului pot avea informații despre amenințări interne și externe însă nu sunt competente să le dea valoarea necesară interpretării în sensul „cunoașterii” amenințării și, de aceea, legea le obligă să pună la dispoziția serviciilor specializate informațiile pe care le dețin pentru a asigura cunoașterea corectă a amenințării.

Noi, pălmașii, beneficiarii serviciilor de stat, trebuie să ne adresăm pentru eventuale nemulțumiri instituțiilor statului care au atribuții clare pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor. Aici vorbim despre Președintele României, Guvern și Justiție. Avem instituții specializate din cadul Ministerului de Interne, Ministerul Public, tot felul de agenții guvernamentale de nișă etc. care au obligația și competența de a lua măsuri pentru prevenirea amenințărilor.

Sunt sigur că serviciile de informații își fac treaba. Zilnic dau informații. Pentru că au caracter de secret de stat nu ajung la noi. Abia în etapele 2 și 3, de prevenire și înlăturare a amenințărilor putem face interpretări cu privire la acțiunile amenințătoare.

Hai să lăsăm SRI și SIE, precum și celelalte structuri cu competențe în culegerea informațiilor în pace. Să ne luăm de cei care trebuie să dea valoare informației prin acțiunea politică sau administrativă de prevenire și înlăturare a amenințării despre care informația face vorbire.

Pun aici și domeniile în care se culeg informațiile pentru că văd că există unele neclarități:

„Art. 3.
Constituie amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei urmatoarele:
a) planurile si actiunile care vizeaza suprimarea sau stirbirea suveranitatii, unitatii, independentei sau indivizibilitatii statului roman;
b) actiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de razboi contra tarii sau de razboi civil, inlesnirea ocupatiei militare straine, aservirea fata de o putere straina ori ajutarea unei puteri sau organizatii straine de a savirsi oricare din aceste fapte;
c) tradarea prin ajutarea inamicului;
d) actiunile armate sau orice alte actiuni violente care urmaresc slabirea puterii de stat;
e) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora, procurarea ori detinerea ilegala de documente sau date secrete de stat, in vederea transmiterii lor unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora sau in orice alt scop neautorizat de lege, precum si divulgarea secretelor de stat sau neglijenta in pastrarea acestora;
f) subminarea, sabotajul sau orice alte actiuni care au ca scop inlaturarea prin forta a institutiilor democratice ale statului ori care aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani sau pot aduce atingere capacitatii de aparare ori altor asemenea interese ale tarii, precum si actele de distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a structurilor necesare bunei desfasurari a vietii social-economice sau apararii nationale;
g) actiunile prin care se atenteaza la viata, integritatea fizica sau sanatatea persoanelor care indeplinesc functii importante in stat ori a reprezentantilor altor state sau ai organizatiilor internationale, a caror protectie trebuie sa fie asigurata pe timpul sederii in Romania, potrivit legii, tratatelor si conventiilor incheiate, precum si practicii internationale;
h) initierea, organizarea, savirsirea sau sprijinirea in orice mod a actiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunista, fascista, legionara sau de orice alta natura, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune in pericol sub orice forma unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei, precum si incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;
i) actele teroriste, precum si initierea sau sprijinirea in orice mod a oricaror activitati al caror scop il constituie savirsirea de asemenea fapte;
j) atentatele contra unei colectivitati, savirsite prin orice mijloace;
k) sustragerea de armament, munitie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unitatile autorizate sa le detina, contrabanda cu acestea, producerea, detinerea, instrainarea, transportul sau folosirea lor in alte conditii decit cele prevazute de lege, precum si portul de armament sau munitie, fara drept, daca prin acestea se pune in pericol siguranta nationala;
l) initierea sau constituirea de organizatii sau grupari ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a acestora, in scopul desfasurarii vreuneia din activitatile enumerate la lit. a) - k), precum si desfasurarea in secret de asemenea activitati de catre organizatii sau grupari constituite potrivit legii”.

Este nevoie să pun și art. 4 din lege pentru a înțelege de ce uneori nu se adoptă o poziție sau alta, de ce atunci când este vorba despre siguranța națională se cântărește, foarte atent, fiecare acțiune a forțelor de ordine publică. Declarațiile politice însă nu au limitări.

„Art. 4.
Prevederile art. 3 nu pot fi interpretate sau folosite in scopul restringerii sau interzicerii dreptului de aparare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de alta natura, garantate prin Constitutie sau legi. Nici o persoana nu poate fi urmarita pentru exprimarea libera a opiniilor sale politice si nu poate face obiectul unei imixtiuni in viata sa particulara, in familia sa, in domeniul sau proprietatile sale ori in corespondenta sau comunicatii, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale, daca nu savirseste vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o amenintare la adresa sigurantei nationale”.

Referitor la manifestațiile anti-RMGC sau împotriva exploatării gazelor de șist, nu există nici o încadrare la prevederile art. 3 din lege. Sunt însă persoane, grupuri mici, infiltrate între manifestanți care este posibil să aibă ca obiectiv încălcarea unor interdicții de la art. 3. Fiind puține și având o evoluție firavă, sunt în supraveghere și nu fac obiectul unor acțiuni ale forțelor de ordine publică în timpul manifestațiilor. Asupra lor se va acționa nu când se manifestă politic ci atunci când acțiunea lor nu lasă loc de îndoială cu privire la încălcarea legii.

Manifestația pro-autonomie a etnicilor maghiari nu se încadrează la art. 3, ci la art. 4. Este o exprimare liberă a opiniilor politice. Chiar dacă respectivele opinii sunt contrare prevederilor Constituționale ele sunt doar opinii. Când vorbim despre organizațiile maghiare, sucursale ale organizațiilor extremiste din Ungaria - cum este Jobik -, este altceva. Aici putem întreba MAI și Ministerul Public cum acționează, pentru prevenirea ameninănțărilor. Fiind, în același timp vorba și despre o amenințare externă, ne putem adresa MAE și Președintelui României.

Hai să lăsăm SRI să își facă treaba iar noi să ne adresăm celor care trebuie, potrivit legii, să ne răspundă la întrebări. Îi plătim și pentru asta.

Marga răspunde unui Patapievici mahalagiu

Cotidianul. Publică o scrisoare a lui Andrei Marga intitulată „Patapievici se bagă în seamă”. Din conținutul scrisorii, reiese clar faptul că Andrei Marga nu a pomenit numele lui Patapievici atunci când a acuzat că la ICR s-au comis abuzuri imense în perioada anterioară directoratului său. Arată și cu această ocazie că ICR s-a axat în activitatea anterioară pe alte obiective decât cele de promovare a culturii românești peste hotare. Textual, Marga spune: „Nu îmi pot reprima constatarea că, pe măsura scurgerii timpului, devine tot mai limpede cine se afla efectiv în spatele cheltuirii enorme de energii şi de bani – cum observau ziarişti foarte informaţi – nu pentru a construi ceva, ci pentru a măslui date şi a doborî persoane care au cu totul altă concepţie. Altfel nu se poate explica recursul cuiva, care se prezintă drept cugetător sapienţial, la sofisme elementare, precum derivarea de concluzii din premise preluate după ureche sau desfigurarea prealabilă a opiniei altuia spre a putea fi combătută cu uşurinţă”.

Punct pe „i”. Am căutat să văd de unde această reacție, echilibrată și intelectual dezvoltată, a lui Marga. Am găsit repede. În EvZ este redată, succint, intervenția lui Patapievici la o manifestare de la Cluj. Nu este o intervenție intelectuală, este o intervenție de mahala, de „poarta curții”, vorbe de clacă. Mai corect, bârfă în public.

În afara demolării lui Marga, Patapievici se remarcă printr-o aberație. El afirmă că a așteptat ca ICR să fie apărat de public. Public care însă nu a făcut-o. În linia modului în care și-a prezentat expunerea acuzatoare, publicul se face vinovat că „Marga a distrus ICR”. Cred, cu putere, că Patapievici este bolnav cu capul. Este o aberație constatarea lui.

Înțeleg comportamentul egocentrist al omului de cultură, al filosofului, al omului de știință. Dacă nimeni nu îl laudă, trebuie să își facă loc în conștiința publică cu „laudă-mă gură, că ți-oi da friptură”. Dar individul este peste acest nivel. Este la nivelul superior al bolii, la nivelul demenței, aproape. Că îl critică pe „adversarul” lui este una, că îi critici pe beneficiarii acțiunii tale publice că nu te apără, este alta. Dacă avea minte și nu tărâțe în tărtăcuță, Patapievici trebuia să observe că munca lui la ICR este defectă din moment ce populația țării nu o recunoaște ca fiind bună. Faptul că în susținerea lui au venit doar un număr mic de persoane, unii în stradă, cu papioane la gât, trebuia să îi dea de gândit. La fel cum trebuia să îi dea de gândit și faptul că majoritatea susținerilor lui au venit pe filieră politică și nu culturală ! A devenit victima propriului orgoliu și a interpretării greșite a valorilor. A luat-o razna. Dacă mă gândesc mai bine, este în linia scrierilor lui care abundă în „aprecieri” denigratoare cu privire la poporul pe care îl aștepta în apărare. Chiar din povestirile lui cu privire la experiențele din piața publică poate trage concluzia că una este imaginea pe care o vede în oglindă și alta este imaginea în ochiul poporului „prost”. De aceea a fost scuipat pe stradă. Pentru că imginea lui publică, reală, este a unui rău-făcător cultural, a unui politruc băsescian care a distrus imaginea culturii române în străinătate promovând tot felul de tâmpenii când avea de ales și promovat valori pe care populația le acceptă și le apreciază. Patapievici nu poate înțelege, din cauza unui orgoliu deformat (cancerigen) și a vanității care îi însoțesc viața, că a ratat și că va fi ținut minte ca un ratat.

Scrisoarea lui Andrei Marga din Cotidianul arată diferența dintre un intelectual și un mahalagiu cu pretenții intelectuale.

Un altfel de Președinte. Pesediștii vor trebui să înțeleagă. Nu doar ei.

Crin Antonescu la Focșani:

„Pentru mine, candidat declarat al Uniunii la Preşedinţia României, îmi construiesc prin acţiunile mele, prin poziţiile mele publice, acea formulă pentru un alt preşedinte, cum am promis României”.

Mai pe înțelesul celor care nu prea vor să înțeleagă, în special din PSD: Crin Antonescu își construiește poziția de Președinte al României care nu este parte a unui sistem politic. Al USL, de exemplu. Nici măcar al PNL. Nu mai spun de gureșii „dreptaci” de mântuială cu accente băsesciene.

Crin Antonescu vrea să fie „un altfel de președinte”. Nu jucător (?!) ca Traian Băsescu. Un Președinte care va respecta Constituția, care nu va face jocuri politice partizane, care va urmări interesul național așa cum este exprimat de alegători la vot. Pentru că interesul național se exprimă la vot odată cu alegerile parlamentare. Atunci, populația alege: guvernare social-democrată, liberală sau dictatorială. Acela este interesul național și nu gargara cu pioneze a celui ajuns, temporar, la o demnitate publică.

Ar trebui ca socrul Sârbu, aiuritul Geoană, tot felul de lideri de la nivel central și local ai PSD, unii lideri ai PNL dar și mulți, mulți alții să priceapă acest lucru.

Crin Antonescu nu vrea să fie perceput ca un Președinte al unui sistem ci al unei națiuni.

Tablou politic alandala

Toată lumea contra toată lumea. Aceasta este imaginea scenei politice. Nu este rău. Problema însă, este să nu mergem către extreme unde nu mai este loc de întoarcere.

USL este în „chinuri”. Se apropie europarlamentarele și fiecare partid trebuie să obțină cât mai multe voturi pentru reprezentarea în PE.

PSD este mai harnic. Mai hotărât să obțină cât mai mult. Atacă PNL la vârf, la Crin Antonescu, punând în discuție susținerea acestuia pentru alegerile prezidențiale. Mișcarea are scopul de a le aduce voturi. Liderii locali ai PSD au liber la atitudine și amenință fără jenă că ei nu îl vor susține pe Crin Antonescu. Deși, au un angajament asumat, un contract politic cu PNL și un obiectiv strategic comun numit „România puternică”. Anunță fără jenă că își vor încălca angajamentele contractuale pentru că ei sunt mai mari și mai tari. La vârf, liderii PSD se fac că plouă și adaugă cu tupeu noi motive pentru „despărțire”. Cer PNL să facă pasul înapoi și să se subordoneze PSD. Au mers chiar mai departe încurajând percepția că „dreapta românească” este în altă parte și nu la PNL.

PNL are propriile acțiuni. În special în teritoriu cu organizațiile de tineri, femei, seniori. Și PSD le are. Se discută mult și la obiect. Se cer explicații. Strategic, cea mai bună atitudine este respectarea angajamentelor. Miniștrii și parlamentarii PNL trebuie să își facă treaba acolo unde sunt potrivit angajamentelor luate față de populație. Pentru că PSD își dorește și altceva decât a convenit cu PNL în protocolul alianței, apar poziții diferite la teme de interes național. Cum este situația cu RMGC. Liberalii nu sunt de acord cu proiectul propus de RMGC și asumat de PSD. Cum sunt și alte situații mai puțin mediatizate care privesc active economice, politica fiscală, taxele și impozitele, combaterea corupției etc. Strategia lui Vosganian de industrializare a economiei și eficientizare a ei pentru a fi competitivă față de economiile statelor membre UE a fost obstrucționată, „la timp”, cu sprijinul coabitantului Traian Băsescu și a slugilor acestuia de la DNA, ca să dau doar un exemplu.

Opoziția își asumă, cu tupeu nejustificat, dreapta politică. Vor să o refacă. PNL reacționează, prin Crin Antonescu, trăgându-i de urechi. Dreapta românească există, nu trebuie refăcută ci doar întărită. PNL este de dreapta de la reînființare. PDL și toate celelalte construcții politice sau socio-politice nășite de Traian Băsescu sunt rămășitele socialiștilor din FSN care nu au vrut să stea alături de Ion Iliescu. Au vrut alt tătuc. L-au găsit în persoana lui Traian Băsescu care, la ceas de seară, neputând intra în PES (socialiștii europeni) din cauza opunerii PSD, a trădat idealurile nobile ale socialismului și s-a dus la adversar, la popularii europeni care l-au răsplătit cu generozitate în toată perioada mandatelor prezidențiale. Politicile de dreapta nu se pot face cu socialiști. Chiar dacă fac declarații ce pot fi calificate ca fiind din gândirea de dreapta, cum au ajuns la putere s-au comportat ca veritabile partide de stânga. Chiar mai rău decât socialiștii. Nu sunt singurii. În Europa mai sunt partide similare PDL care una declară și alta fac. PPE însuși promovează politici care sunt mai aproape de socialismul totalitar prin care românii au trecut. Nu mă miră că alegerile în mai multe state europene sunt câștigate, aiurea, de partidele socialiste. Astea par, culmea, mai capitaliste decât popularii europeni.

Vasile Blaga, actualul șef al PDL, singurul care l-a învins pe Traian Băsescu (!), face o declarație de tot râsul: ca să fie de dreapta, PDL trebuie să lupte împotriva USL nu doar a PSD. Eu înțeleg că el își dorește scoaterea, cel puțin din percepția publică, PNL de pe scena partidelor de dreapta, dar este totuși prea de tot. Se face de râs. Nu opoziția față de USL îl califică ca fiind de dreapta ci politicile pe care le are cu privire la guvernare. Iar guvernările PDL s-au dovedit total opuse politicilor de dreapta. Aici trebuie să mă refer la principala politică dusă de PDL contra dreptului de proprietate, esența politicilor de dreapta. Când negi dreptul de proprietate, când acționezi asupra proprietarilor, nu ești de dreapta. Când prin politicile fiscale îi deposedezi pe proprietari de avere, nu ești de dreapta. Când alungi proprietarii români de la beneficiile guvernării și favorizezi pe străini, nu ești de dreapta. Când împovărezi țara pentru a face pe placul unor străini, nu ești de dreapta. Ești chiar de stânga, foarte de stânga. Probabil că Blaga nu știe ce spune, dar să nu aibă pe cineva lângă el care să îl tragă de minecă ... este prea de tot. Rezultatul guvernărilor PDL este o țară adusă în pragul falimentului.

PSD face ce face și îmi provoacă disconfortul. Că au vrut sau că nu au fost atenți, în percepția publicului se intensifică ideea candidaturii lui Victor Ponta la prezidențiale din partea PSD. Vor fi, evident, consecințe care încă nu se spun. În primul rând, consecința majoră este desfacerea guvernării și ruperea USL. Așa ceva este normal. Dacă nu se convine că PNL preia guvernarea pentru ca PSD să preia Președinția, ruperea USL este obligatorie. Dacă ruperea USL se produce înainte de prezidențiale, desemnarea premierului este la mâna lui Băsescu, după modelul bine-cunoscut. Se vor constitui alte alianțe. Deja se vehiculează că PSD va prelua PC și PPDD la care vor veni cei din UDMR și minoritățile naționale. Posibil. Posibil pentru că cei din PPDD se duc „cu lotul” la PSD și PC. PNL ar rămâne izolat. În opoziție și cu PSD și cu PDL. Va urma, probabil, un alt act de coabitare pe care Băsescu va fi dispus să îl încheie cu desemnatul PSD pentru funcția de premier, drept mulțumire adusă PSD pentru ruperea USL. Mai mult ca sigur. În plus, PSD poate aduce mai multă mulțumire lui Băsescu prin negarea PNL ca „principalul partid de dreapta” din România făcând loc, cel puțin în declarații, „copiilor” politici ai lui Băsescu. PMP care este în procedura de fuziune cu PFC, PDL și alte maimuțăreli politice băsesciene.

Indiferent de evoluția de pe scena politică, PNL trebuie să își respecte angajamentele asumate față de populație făcând astfel dovada seriozității și responsabilității politice. Trebuie recunoscut și rolul USL până la ruperea lui de către PSD. Acela că a stopat distrugerea țării de către Băsescu și boccii lui din PDL. Dispariția USL va pune punct proiectelor politice angajate cu alegătorii. „Jos Băsescu” - nu s-a putut cu persoana fizică însă existau și există încă premisele pentru eliminarea sistemul ticăloșit băsescian -, „România puternică” - care a început însă se va opri din moment ce România renunță la reformarea democrației în favoarea autoritarismului ideologic pe care PSD se pare că îl agreazză.

Ridicolul și penibilul trebuie să aibă limite.

Agerpres. Crin Antonescu despre declarațiile lui Geoană la emisiunea „După 20 de ani”: "Dați-mi voie să nu comentez nimic despre Mircea Geoană, despre declarațiile sale. Fac doar o constatare generală, nu legată de Mircea Geoană: ridicolul și penibilul trebuie să aibă limite".

Corect. Mai zilele trecute, Mircea Geoană a răspuns invitației celor de la Evenimentul Zilei unde s-a umplut de ridicol.

O fi sau nu o fi ?! O fi Mircea Geoană cavalerul tristei figuri sau emisarul PSD pentru treburile murdare, treburi care pregătesc o încălcare a unui contract politic ? Nu știu. Iar dacă cei din PSD, prin purtătorii „legali” de cuvânt, fac o afirmație că Geoană vorbește în nume propriu, nu îi cred. Au apărut prea multe „luări de poziție” anti-Crin Antonescu și anti-PNL pentru a mai fi crezuți pe cuvânt, așa, doar pe vorbe.

La această declarație se mai adaugă cea potrivit căreia Crin Antonescu afirmă, clar, că nu știe care va fi poziția PSD cu privire la candidatura la alegerile prezidențiale. Dacă nu era foc, nu apărea vorba. Consideră însă că PSD va respecta contractul cu PNL. Consideră. Dar PSD este capabil să îl respecte. PNL și l-a respectat și îl respectă.

Dubii multe. Este normal ca în PSD să existe personalități cu inițiativă, așa cum sunt și în PNL, dar este tot la fel de normal ca un contract să fie respectat. Presa îmi aduce tot felul de informații, de mai peste tot în țară, despre poziții anti-PNL ale liderilor locali. Iar la PNL s-a statuat că cei care își mai atacă colegii din USL, în special pe Victor Ponta și Guvernul vor avea de suferit. Va mai rămâne în picioare regula ? Nu știu. Dar poate este mai bine să lăsăm PSD să intre în gura lumii ca spărgător al USL !

UNESCO și patrimoniul mondial. Roșia Montană, calificare.

Roșia Montană naște pasiuni arzătoare. Pe de o parte sunt cei care cu ani în urmă au inițiat acțiuni civice pentru identificarea zonei Roșia Montană și a urmelor exploatărilor aurifere romane ca valori ale patrimoniului cultural național și mondial și cei care se opun acestei identificări „de-a valma”, fără însă a exclude posibilitatea ca porțiuni din site arheologic să fie păstrate ca „reflexie și expresie a valorilor, credințelor, cunoștințelor și tradițiilor” umane de-a lungul timpului legate de exploatarea aurului în munții Apuseni.

„Patrimoniul cultural este un grup de resurse moştenite din trecut pe care oamenii le identifică, independent de proprietarul lor, ca o reflexie şi expresie a valorilor, credinţelor, cunoştinţelor şi tradiţiilor lor. Include toate aspectele mediului înconjurător ce rezultă din interacţiunea între oameni şi locuri de-a lungul timpului. (Convenţia Cadru privind Valoarea Patrimoniului cultural pentru societate, 2005)”.

Până aici totul este în regulă. De aici încolo, făcând o mică analiză, apar neregulile.

În primul rând constat că înscrierile în patrimoniul cultural mondial a unor „resurse moștenite din trecut” se referă explicit la trecut. La ceva care se dorește a fi păstrat așa cum a ajuns la maxima dezvoltare. Am urmărit listele UNESCO și am văzut că „valorile” înscrise în liste și-au epuizat dezvoltarea, că acțiunea umană a încetat, pentru că au fost epuizate resursele care au determinat acțiunea umană sau au ajuns la maxima dezvoltare arhitecturală specifică. Aici intră clădiri sau perimetre arhitectonice la care nu se mai intervine și se convine păstrarea lor așa cum sunt ele astăzi pentru a evidenția astfel acțiunea umană la un moment istoric dat. Sunt și „valori” aflate în dezvoltare naturală - delte - sau parcuri naturale în care nu se permite intrarea oamenilor pentru dezvoltarea urbană însă aici, la Roșia Montană, suntem în fața unui sistem pe care ar trebui să îl considerăm închis, oprit. Îmi confirmă cele de mai sus exemplul Dresdei, care a introdus Valea Elbei în lista patrimoniului UNESCO și a pierdut listarea din cauza construcției unui pod peste Elba necesar, evident, populației locale. Acest exemplu confirmă faptul că introducerea în lista UNESCO trebuie făcută doar atunci când obiectivul vizat nu mai presupune dezvoltarea ulterioară.

Roșia Montană nu este la finalul interacțiunii omului cu natura. Pentru unele resurse minerale, locația este abia la început. Nu doar aurul și argintul sunt importante aici, deși zăcămintele nu sunt de neglijat, ci și celelalte minerale care prezintă interes pentru industriile moderne, în special pentru cele viitoare. În condițiile în care unele zăcăminte sunt din categoria minereurilor rare, explotarea lor este cu atât mai importantă cu cât ele nu se găsesc peste tot. Este evident că la Roșia Montană, chiar dacă există un perimetru bine determinat de galerii romane și alte forme de exploatare minieră pe o perioadă de 2000 de ani, nu putem vorbi doar despre trecut ci trebuie să vorbim în special despre viitor. Din punctul meu de vedere, punct de vedere care are aceeași valoare ca punctele de vedere contrare, la Roșia Montană nu se poate vorbi doar despre „resurse moștenite din trecut”.

La întâlnirea cu ministrul Daniel Barbu am arătat că și în Delta Dunării au fost făcute prospecțiuni pentru căutarea resurselor minerale, în special a celor rare. Este normal să fie așa din moment ce delta este formată prin colmatare, nisipurile „îmbogățite” aduse de Dunăre de pe întreg continentul fiind depozitate între cele trei mari brațe ale Dunării: Chilia, Sulina și Sf. Gheoghe. Undeva, în timp geologic, delta își va opri dezvoltarea. Fie va dispare, ca urmare a încălzirii globale și topirii ghețarilor Terrei. Se pare că mai aproape de noi este dispariția ei ca urmare a inundării de către mare prin procesul de creștere a nivelului oceanului planetar. Insulele populate din oceanele lumii resimt azi această evoluție, populațiile pleacă, sunt țări, cum ar fi Australia și Noua Zeelandă care le oferă găzduirea. Acesta este viitorul plauzibil și atunci, când așa ceva se va întâmpla, delta nu va mai fi în lista UNESCO. Va deveni exploatabilă.

Dar să revin la Roșia Montană. Consider că pot fi incluse în lista potrimoniului mondial doar acele galerii de exploatare auriferă de pe timpul romanilor care sunt separate sau pot fi separate de viitoarele exploatări. Sau, acelea care pot fi ocolite de viitoarele exploatări. Sunt convins că la un moment dat, în viitor, când nu vom mai fi cei care „cârcotim” azi, cerințele vieții vor deveni mai mari astfel încât oamenii vor considera că este mai important să exploateze ce se mai găsește în piatra munților decât istoricul exploatărilor.

Mai cred că cei care se bat cu atâta ardoare pentru a introduce Roșia Montană, de-a valma, în lista UNESCO sunt dintre cei care își doresc să intre, pe parcursul vieții, într-o listă „de onoare” a celor care au făcut ceva pentru cultură. Vor ca numele să le fie consemnat pentru istorie. Cu placă comemorativă, neaparat. Ei bine, pentru mine ei intră în categoria egoiștilor bolnavi. Ei vor să oprească timpul în loc, ei desconsideră tocmai ființa umană, pentru că o asemenea listare presupune „înghețarea zonei într-un timp trecut”. Obligă oamenii din zonă să accepte condițiile de viață din perioada medievală sau să plece. Spre satisfacția lor, a „culturnicilor” de rit nou.

PNL partid de stânga ?! Mircea Geoană dă dovadă de tembelism, dacă nu de dușmănie politică.

Invitat la Evenimentul Zilei, Mircea Geoană răspunde cu entuziasm și mă obligă, pe mine, liberalul, să citesc extrasul cu mare atenție. Nu de alta, dar EvZ are o lungă tradiție în dezinformare și măsluire a cititorilor săi. De aceea nici nu îl mai citesc. Ajung pe pagina lor de net obligat de câte o paparudă ca Geoană care se crede, încă, mare lider politic.

De fapt, prima mare constatare este credința lui Geoană că el este, încă, în rândul politicienilor care dau tonul evenimentelor. De aici și afirmația lui că a ajutat la succesul deplasării lui Ponta în Statele Unite. Plus afirmația lui, care angajează întregul PSD - oare ?! -, că alegerile din 2014 pot fi cu Antonescu sau fără, el fiind, evident, unul dintre pesediștii care nu agrează promovarea ideii că USL nu va mai fi împreună la alegerile prezidențiale. Asta înseamnă că în PSD se lucrează, destul de serios la această variantă. Pentru a pune mai multă confuzie în problemă, Geoană bagă și șopârla obligației ca economia să aibă cel puțin două luni de dezvoltare puternică pentru succesul la alegerile prezidențiale. În plus mai bagă și condiția susținerii de către PSD a lui Crin Antonescu de menținerea USL pe termen mediu și nu scurt. Ca să nu mai spun de zicerea potrivit căreia Antonescu are obligația să îi determine pe PSD-iști să îl voteze pentru că „nimeni nu poate să livreze voturi la pungă” !

Pe lângă toate astea, Geoană comite cea mai mare măgărie posibilă față de liberali atunci când, în „analiza politică” pe care o face pune la îndoială succesul la prezidențiale al USL. Se trezește Geoană „din somn” și afirmă franc: "Va depinde foarte mult de candidatul pe care în va propune Dreapta la alegeri. Mă gândesc la coalizarea în jurul PDL-ului ale acestor mici formaţiuni de dreapta. Nu au cum să risipească bruma de voturi pe care încă le mai au. PDL-ul are în spate o maşinărie. Poate produce voturi. Tot ce poate spera Dreapta şi domnul Băsescu este să influenţeze în turul doi alegerea viitorului preşedinte". Stop ! În contra tuturor declarațiilor lui Crin Antonescu că acesta refuză să fie candidatul unui sistem, fie că este el al PNL, fie că este al PSD, Mircea Geoană vine și dă cu „muci'n fasole”. Elimină, cu de la el putere, PNL de pe palierul de dreapta al politicii. Îl subordonează PSD ! Iar acestor declarații ale eternului candidat la președinție trebuie să i se răspundă pe măsură. PSD trebuie întrebat dacă este de acord cu declarațiile lui Geoană, iar dacă este de acord atunci se cuvine ca PNL să aibă o poziție tranșantă. Nu poți merge la infinit cu astfel de poziții ale pesediștilor.

Pesediștii au făcut mare tam-tam la unele declarații ale liberalilor. Ce ar trebui să facă liberalii acum ?

Dacă nu era, nu se mai zvonea. Cota unică și „fracturarea” USL

Ședința USL. Pe final, în fugă, Victor Ponta pomenește de o posibilitate de aducere la buget a unor fonduri mai mari în anul fiscal 2014. O posibilitate și nu o propunere. Cineva din PSD sau de pe lângă PSD a făcut el niște socoteli și a ajuns la concluzia că pentru a avea investiții mai mari la anul este posibil să se mărească cota unică la 22% iar la contra-pondere să se scadă TVA la 22%.

„Bomba” scapă în presă. Normal. De aceea există „sursele”. „Gândul” ia inițiativa și, sub semnătura Corinei Vârlan, începe o „goană” nebună pentru a demonstra existența lui „dacă și cu parcă”. Pentru a-și dovedi „echidistanța”, jurnalista de la Gândul justifică această alinere „planetară” a cotei unice și a TVA de necesitatea majorării salariilor. Ca în filmele SF de proastă factură. Introducerea unei modificări fiscale pentru „mărirea salariilor”. Bănuiesc că individa nu s-a gândit că devine o caricatură jurnalistică. Dacă judeca mai mult nu comitea atâtea tâmpenii. Le rămâne, celor de la „Gândul”, meritul de a actualiza „știrea”, chiar dacă în textul „lămuritor” al jurnalistei se folosește de speculația că aceasta ar fi „hotărârea” Guvernului Ponta. Altfel, nu ar fi avut nici un rost efortul depus de jurnalistă și alți specialiști de la „Gândul” de a calcula efectele bugetare al „acestei măsuri”.

Apar reacțiile. PNL emite un comunicat sub semnătura lui Daniel Chițoiu care asigură populația că PNL nu este și nu va fi de acord cu majorarea cotei unice și că PNL va fi fidel programului de guvernare convenit cu PSD care nu prevede majorări de taxe și impozite sau impozitări mai mari. Că tot vorbi Chițoiu de program și de respectarea lui se cuvine a pomeni aici și introducerea, când condițiile economice o vor permite, a unei cote diferențiate în jos, 16% urmând să rămâne plafonul cel mai ridicat. De la Slatina unde a ajuns pentru acțiuni politice, Crin Antonescu vorbește despre „ideea” lui Ponta și confirmă garanția că PNL nu va accepta majorarea cotei unice atâta timp cât vor fi la guvernare în actuala formulă. A USL. „Evenimentul Zilei” confirmă situația.

Apare, normal, reacția PSD. Liviu Dragnea simte „glonțul” trecând pe la ureche și declară că el nu știe despre o astfel de propunere (corect, ea nu există), că a auzit la plecare cum niște „unii” ar fi vorbit de așa ceva (nu a recunoscut vocea lui Ponta ?!). Iau tot de la EvZ informația. Ca să nu rămână PSD-ul fără reacție alege Liviu Dragnea ca țintă pe Chițoiu care „se face vinovat” că nu a rezolvat aducerea la buget a mai multor bani. Pe undeva are dreptate. Pe de altă parte, datornicii la buget, numai pe zona TVA sunt unii care ... dau voturi unora și altora. În plus, Dragnea uită tocmai actul normativ emis de curând și atacat feroce la CCR care are ca obiectiv tocmai reducerea evaziunii fiscale. Legea insolvenței. Concluzia ? Dragnea a vorbit ca să nu tacă.

Eu iau știrea ca o nouă acțiune pentru fracturarea USL. Cu o non-știre, au mulți jurnaliști ocazia să își justifice veniturile pentru aceste zile.

„Arta” de a te băga în seamă sau cum să fii ca musca în c...l calului

Urmează să se desfășoare Consiliul European. Problemele sunt foarte, dar foarte tehnice. Despre IT și agenda digitală până în 2020. Treabă pur administrativă, obligație a Guvernului în cadrul politicilor generale de dezvoltare a unor industrii și oferirea de beneficii societății.

Agerpres. Băsescu se deplasează la Bruxelles pentru două evenimente. Consiliul European și, nota bene, Summitul Partidului Popular European !

Eu rețin la această acțiune a lui Băsescu două gafe monumentale. Prima, se bagă ca musca în c...l calului în probleme ce aparțin exclusiv de agenda Guvernului. Mai mult, agenda lui „strategică” nu este aceeași ca a formațiunilor aflate la guvernare, formațiuni unite sub sigla USL. Cum merge Băsescu să susțină „agenda” USL ? Doar dacă el merge la Consiliul European să prezinte „proiecția” pe problema IT și agenda digitală a lui Tomac și Preda de la Mișcarea Populară. Nu spun prostii. Pentru că tot individul ăsta merge să facă o a doua gafă prin participarea la Summitul Partidului Popular European. În calitate de ce ? Este el unul dintre liderii partidelor membre ale popularilor europeni ? Legal nu. Ilegal, așa cum se comportă Băsescu de când se știe, da. Este fostul lider informal al PDL - Vasile Blaga l-a „dat în gât” cu afirmația că de un an de zile la PDL nu se mai iau decizii pe baza „unui telefon de sus” -, a încercat să fie lider al tuturor formațiunilor zise de dreapta create ca urmare a intervențiilor lui directe pe scena politică și a devenit, expresis verbis, liderul Mișcării Populare.

Ca de obicei, în stilul propriu, inconfundabil, Băsescu ține tare mult să „respecte” aparențele. El este, aparent, Președintele României - demis, real, la referendumul din vara trecută -, este, aparent, independent politic - așa cere Constituția, dar Constituția este doar o adunătură de vorbe pentru un individ dispus să încalce totul -, este, aparent, „șeful” statului - așa vrea el, chiar dacă Constituția nu prevede o astfel de funcție -, este „aparent” orice este aparent în lume asta numai ceea ce trebuie să fie nu este.

Regret, sincer, că voi fi de acord cu soluția ignorării „aparentului” Traian Băsescu din cauza complicațiilor generate de proasta comunicare a USL în perioadele anterioare. Iar prosta comunicare este o mare slăbiciune în epoca informatică.

Hidroelectrica și „băieții deștepți”

Un nou caz de corupție în zona energiei este pe „scena” publică. Iar „victima” este cea care, de obicei, a fost victimă. Hidroelectrica.

Agerpres. Un consilier al ministrului Constantin Niță este arestat împreună cu un director al Hidroelectrica pentru un aranjament care ar fi dus la păgubirea societății (și a bugetului de stat).

Acțiunea de „combatere” a dăunătorilor a fost asistată de serviciile de informații. Directoratul a respins, cu 3 voturi, o abținere și un vot pentru fraudă, propunerea directorului de furnizare al Hidroelectrica corupt. Până aici este foarte bine. Întrebările mele abia urmează.

Dacă acum s-a putut combate actul de corupție, de ce nu s-au combătut, la timpul lor, celelalte acte de corupție care au dus la insolvența Hidroelectrica ?

Dacă unul dintre beneficiarii Hidroelectrica are un astfel de comportament, ce va face Ministerul Public pentru a face curățenie și în curtea acestuia ? Pentru că milionul acela de euro plus ceva nu vine din neant. Vine din banii pe care acel beneficiar îi are sau din banii pe care acel beneficiar i-ar fi „câștigat” prin achiziția energiei la un preț sub costurile de producție. Nu cumva ar trebui dus acel beneficiar în fața unei instanțe unde să fie sancționat cu o sumă echivalentă, dacă nu mai mare, pentru inițierea actului de corupție ? Ba da. Pentru că acel beneficiar este couator la actul de corupție.

Este bine să observăm cum actul de corupție pleacă de la ministerul lui Niță spre zonele economice care pot fi „prădate”.

Eu unul nu am încredere în Niță. Ca atare, nu am încredere nici în cei pe care i-a ales să îl ajute. Evenimentul acesta îmi întărește suspiciunea că Niță este un personaj dubios. Mai ales că el și autorul catastrofelor economice din 2009, când PSD s-a aliat cu PDL la guvernare și distrugerea statului român.

Lansare de carte

„Viitorul libertății” vrea să se adreseze liberalilor. Și nu doar lor. Sunt oameni care fără a fi politicieni apreciază libertatea pe care liberalismul o propune prin programele politice și de guvernare.

Am probleme cu facebook. Oi fi blocat în urma unei reclamații.

Sunt pe net. Totul este în stare de funcționare. Mai puțin facebook. Vreau să pun ceva acolo ... hop, nu se poate.

Am mai citit eu că unii și alții au fost blocați în urma unor reclamații. Nu știu cum se face însă eu am devenit „o victimă”. Văd, mă plimb pe pagini însă nu mai pot posta, nu mai pot da o apreciere etc.

În urma unei astfel de situații în care ești blocat după cum vor mușchii nu știu cui nu prea mai este tentant facebook-ul. Dacă va continua, voi părăsi „zona”.

Marincea, geologul acuză: RMGC și fostul director geolog au comis fals și uz de fals

Gândul. De unde iau și imaginea. Un interviu fluviu cu dezvăluiri șocante.

Fostul director Grigorescu a nesocotit rezultatul cercetărilor de pe teren al geologilor institutului și a dat aviz geologic favorabil pentru proiectul RMGC în vederea obținerii avizului de mediu. Este, evident, o acuzație care ne arată că numitul Grigorescu a comis un fals intelectual iar RMGC s-a folosit de un fals intelectual pentru a obține un act administrativ prin care putea pune în operă un proiect industrial.

Nu intru în detaliile interviului. Rețin acuzația și nevoia de reacție. Pe de o parte, se impune o plângere penală care să ducă la o cercetare serioasă și competentă asupra falsului numitului Grigorescu. O cerere a procurorului de caz către instanța competentă să suspende avizul geologic până la terminarea cercetărilor. Dacă se constată vinovăția numitului Grigorescu, numitul să suporte pedeapsa prevăzută de lege.

Cine va face plângerea penală ? Orice persoană interesată, în special însă, Institutul de Geologie. Pentru că numitul fost director a dat avizul în numele și pe seama Institutului, singura autoritate publică autorizată să emită astfel de avize în urma unor cercetări pe teren.

Dacă Înstitutul nu va formula plângerea penală ? O va face terțul care sesizează faptele ? Adică acest Marincea ? Sau ziarul Gândul ? Sau alții care cunosc aceste date ? Dacă nu o fac ei, este sigur că Ministerul Public ar trebui să se sesizeze din oficiu pentru că altfel vom ajunge la balamuc.

O altă cale este cea parlamentară. Citind parlamentarii noștri presa pot cere biroului de care aparțin să fie chemat ministrul justiției și alți miniștri - al economiei de exemplu -, precum și șefii altor instituții care pot da lămuriri să clarifice aspectele. Iar de la Parlament se poate ajunge lesne la Ministerul Public care poate fi indemnat să facă cercetările de rigoare.

Dacă ce spune Marincea nu este real ? Păi ar trebui să fie cercetat pentru fals în declarații. Nu de alta, dar el dă interviul în calitate de specialist geolog angajat al Institutului.

Pe mine mă deranjează și faptul că numitul Marincea vorbește acum deși știe despre aceste date din 2011 !

Deschid procurorii cercetări ? Aceasta este întrebarea.

IRL vrea să sugă de la mai multe „țâțe”.

Imaginea este de pe site IRL.

IRL are ca membri fondatori membri ai Partidului Forța Civică. Vicepreședintele Dan Cristian Popescu, fost PNȚCD, fost PNL acum PFC este unul dintre ei. Moisescu declară că PNȚCD devine prin protocolul semnat și prin accederea unor IRL-iști în PNȚCD, direct în funcții de conducere atât la nivel local cât și la nivel central, „expresia politică cea mai importantă a IRL”. Îmi sare în ochi formularea „cea mai importantă”. IRL rămâne totuși o organizație non-guvernamentală, o platformă politico-civică care își menține scopul de a prelua nemulțumiții din PNL.

Din talmeș-balmeșul de mai sus rețin că IRL își propune să sugă „de la mai multe țâțe” (se poate spune și altfel). O țâță, mai veche, este la MRU iar Pvelescu le oferă „țâța” lui. Nu știu ce fel de „țâță” are Pavelescu însă este evident că o are promițătoare din moment ce bucata de partid pe care o stăpânește devine „expresia politică cea mai importantă a IRL”. Evident mai mare decât capul ! Pe de altă parte, IRL trece, cu cățel și purcel „politic” la popularii europeni și la doctrina creștin-democrată.

Cei care au plecat din PNL sunt adepții trecerii la popularii europeni. Probabil că acum regretă că nu au făcut pasul mai devreme, odată cu Stoica și Stolojan.

Zilele trecute, Baconschi dezvăluia că Partidul Mișcarea Populară care are probleme la „naștere” este în discuții avansate pentru fuziune cu Partidul Forța Civică a lui Mihai Răzvan Ungureanu. PFC, partid înregistrat, este posibil să își schimbe denumirea în Partidul Mișcarea Populară fentând astfel înregistrarea cu bucluc la tribunal. Grabă mare frate, bat alegerile europarlamentare la ușă. Dar PFC are, la rândul lui, un mare număr dintre membrii de bază în IRL ! Ca să vezi poznă.

Va urma o fuziune între Inițiativa România Liberală și Mișcarea Populară, ambele asociații politico-civice, non-guvernamentale, cu obiective politice asemănătoare ? Este posibil însă mai mult cred că PNȚCD va încerca iar să iasă în față prin forțe proprii și să ajungă, într-un timp rezonabil, la stadiul de partid „balama” între stânga și dreapta politică. Astfel, IRL și PNȚCD de o parte iar PFC și MP de partea cealaltă se vor afla în competiție politică.

Cauza acestor mișcări politico-disperate este PDL. Acesta merge singur la europarlamentare. Nu este de acord să ofere poziții eligibile paraziților politici din așa-zisa dreaptă politică. Fără PDL, nici una dintre formațiunile politice parazit nu au șanse la alegerile europarlamentare. Își pot uni eforturile pentru a susține un anume candidat la prezidențiale dar și aici au probleme. PDL va merge cu propriul candidat. Posibil Predoiu. MRU se vrea susținut de Băsescu și MP. Pavelescu va vrea și el. Băsescu o „pregătește” pe Nutzi fostă Cocoș - posibil cocoș sadea în familie și în partid o lungă perioadă de timp -, acum că Boc a declarat că nu vrea la Președinție.

Chiar dacă Moisoiu prezintă protocolul cu PNȚCD ca pe o mișcare politică de viitor ea este, până la urmă, o încercare disperată de a supraviețui.

Acum revin asupra unei mai vechi idei. Nu ar trebui ca cei de la IRL să înceteze a mai folosi abuziv, spun eu, termenul de „liberal” ? Atât IRL cât și bloggerii care scriu cu sârg despre mărețele realizări chilimaniste ar trebui să folosească termenul „creștin-democrat”. Ei nu mai au treabă cu liberalii. Demult.

Ca la balamuc

Adun, fără să îmi fi propus așa ceva, date potrivit cărora sunt în „opoziție” față de pozițiile adoptate de o parte a cunoștințelor mele. Bun. Este în regulă. Mă păstrez bine.

Să fie clar: susțin mineritul, extracțiile petroliere, extracția gazelor de șist, industrializarea, cercetarea științifică etc. în condițiile oferite de știința vremurilor în care trăim și cu posibilitățile tehnologice actuale. Nu susțin naționalismul extremist, globalizarea politică, popularii europeni (dar și de pe aiurea) și socialismul. Nu susțin ecologismul și îi consider pe ecologiști ca fiind „ciuma politică” a zilelor noastre.

Susțin PNL și USL, susțin guvernul Ponta și actuala majoritate parlamentară. Nu susțin PDL, Traian Băsescu și toată șleahta care îl acompaniază. Indiferent de forma socio-politică în care „colcăie ca viermii cei neadormiți”.

Consider că mișcările din ultimele zile au părăsit, demult, cauza nobilă pentru care au început și au devenit mișcări politice reacționare. Un fel de anarhism. Seamănă cu mișcările extremiste ale mijlocului de secol XIX. Nu exclud posibilitatea ca la originea lor să fi fost niște „cotroceniști de bine”. Indiferent ce spun liderii acestor mișcări azi. Au fost dubioși în iarna lui 2012, au rămas dubioși în 2013 și vor fi și de acum încolo. Despre „plimbăreții fără cauză” pe la toate manifestările ... numai de bine. Fac oamenii mișcare ... socială.

Ca ateu, am reținut că nu am voie să mai folosesc termeni care au legătură cu divinitatea. Voi încerca să nu îi mai folosesc, indiferent că sunt cerești, pământeni sau subterani. Dacă voi greși, cer scuze anticipat. Ca atare, o parte substanțială a ghidului cu înjurăturile neaoșe românești vor fi scoase din vocabularul meu. Este regretabil (nu pot spune păcat !), sunt foarte frumoase.

Trăim într-o epocă a balamucului global. Să fie sfârșitul lumii ?!

Drobul de sare al europarlamentarelor din curtea PSD

Agerpres. Adrian Năstase a comentat despre europarlamentare. Destul de confuz și insinuant, spun eu.

În buna tradiție românească însă, Adrian Năstase este bine. Foarte bine. Drobul de sare este la locul lui, acolo sus, pe policioară, gata să cadă în capul politicienilor noștri aflați la guvernare.

Tema de bază a expunerii lui Năstase o constituie abordarea diferită a problemelor guvernării pe timpul campaniei electorale pentru europarlamentare. Mi se pare normal să fie așa, mi se pare normal ca fiecare partid component al USL să transmită electoratului propria gândire cu privire la guvernarea unei țări membră a UE, la poziția pe care o va avea parlamentarul din PNL sau PSD sau PC cu privire la problematica Pieței Comune Europene, cu toate componentele ei prevăzute în Tratatul Comunității Europene. Până la urmă, noi vom vorbi doar despre piața Comună Europeană, despre actele guvernării din România în concordanță cu politicile comune ale tuturor statelor membre ale UE. România va trebui să accepte să fie parte a strategiilor europene din diferitele domenii de activitate economică. Pentru că participăm la construirea și promovarea acestor strategii. Va trebui să producem la standardele UE și să prestăm servicii la aceste standarde. Iar în aceste domenii sunt diferențe majore de abordare doctrinară între PNL și PSD, ca să mă refer la principalele curente politico-economice care ne reprezintă azi. Este și exemplul nefericit al derapajului PDL sub conducerea lui Traian Băsescu în anii de tristă amintire ai guvernării Boc când noi am răspuns cererilor popularilor europeni și am practicat strangularea economică a investitorilor români pentru a nu deveni concurenți reali ai unor investitori germani sau de pe aiurea ce contribuiau generos la finanțarea popularilor europeni. Dar noi, românii, nu suntem adepții sclavagismului economic și politic față de alte puteri economice așa cum ne-au cerut Băsescu și ai lui să fim. Și cum, de multe ori, ne-au cerut social-democrații români să fim.

Temerile lui Năstase sunt „utile” pe termen scurt. Năstase se gândește la ziua de azi și cea de mâine pe când europarlamentarele au bătaie mai lungă. Privesc și ziua de poimâine. Năstase este îngrijorat de evoluția guvernului Ponta care poate avea probleme în viitorul apropiat. Campania electorală ce urmează pentru europarlamentare poate arăta, de exemplu, că PNL are o altă abordare cu privire la problemele economice interne și, mai ales, gândește altfel în domeniul politicilor europene. Există „pericolul” ca PNL să promoveze interesul național construit în jurul investitorilor români participanți la viața economică a UE și să nu accepte tratarea românilor „la grămadă”, ca „cetățeni de mâna a doua”, așa cum practică abordarea cei care compun grupul socialiștilor europeni sau creștin-democrații/popularii europeni. Există pericolul ca socialiștii europeni să nu obțină suficiente portofolii europarlamentare care să le asigure dominația Parlamentului European și a Comisiei Europene.

Năstase este îngrijorat nu doar pentru soarta PSD, este îngrijorat pentru situația PES după aceste alegeri. Este îngrijorat pentru că PSD este în pericol să nu aibă suficienți aleși în PE pe măsura angajamentelor asumate. De aceea amenință, subtil, cu „nemulțumirile” social-democraților din teritoriu cu privire la paritatea dintre PSD și PNL în actuala guvernare. Ar fi trebuit ca Năstase să meargă mai departe cu judecata și să constate că de se va ajunge la astfel de discuții nu este exclus ca alianța USL să se spargă cu consecința renunțării la guvernare. De ce nu judecă astfel Năstase ? Pentru că nu are interes. El vrea doar să creeze o presiune populară asupra PNL pentru ca acesta să aibă o prestație mediocră sau chiar mai slabă pe timpul campaniei pentru europarlamentare și să obțină mai puține portofolii. Dacă se poate, „diferența” să meargă la PSD pentru a da acestuia mai multă greutate în cadrul PES. Dacă mă gândesc mai bine, Năstase își dorește chiar mai mult. Urmând zicala „dezbină și stăpânește”, el își dorește împiedicarea unificării dreptei românești în jurul PNL astfel încât PSD să rămână, în continuare, principala forță politică a țării. Orice acțiune care poate afecta creșterea PNL este bună atâta timp cât îl menține sub o anumită limită electorală.

O altă concluzie a lui Năstase este în regulă. Un succes al candidaților PNL și PSD la europarlamentare poate „revigora” USL și guvernarea Ponta în egală măsură. Cu inconvenientul că PNL are șansa să crească.

Năstase se comportă normal, ca social-democrat și susținător al PSD. Nu este de criticat ce face el, este de analizat și de luat aminte atunci când judecățile lui pot avea consecințe în relațiile PNL cu PSD. Se vede cu mare claritate că pe Năstase îl preocupă paritatea convenită în USL. Nu îi convine. Își dorește cu ardoare ca PSD să dețină mai mult decât s-a convenit. Dacă este să mă uit în urmă, văd că periodic apar „informații” din tabăra PSD cu privire la paritatea impusă de protocolul USL. Sunt și informații care arată că unii lideri locali ai PSD au trecut la epurarea liberalilor din funcțiile publice anunțând „ruperea” protocolului la nivel local. După „împăcarea” părților cu implicarea celor de la nivel central, liderii locali refuză să lase libere locurile „cucerite” oferind în schimb funcții libere la coada măturei.

„Îngrijorările” lui Năstase sunt ca o atenționare transmisă liderilor PSD: fraților, adversarii voștri sunt liberalii !

Acuzele aduse lui Varujan Vosgania sunt parte a unei prostii incomensurabile

Tema zilei sunt acuzele aduse lui Varujan Vosganian de către procurorii statului polițienesc România secolului XXI, anul de grație 2013. Am văzut expozeul lui Varujan din Senat. Corect. Am citit intervenția lui Tăriceanu. Corect. De la această intervenție toată truda lui Băsescu și a procurorilor care au întocmit dosarul penal cade în ridicol. Fiind o politică de stat, desfășurându-se cu acordul întregului Guvern și aprobată prin legile date în Parlament, sprijinirea agriculturii prin sprijinul de stat dat unei entități comerciale distincte - cu precizarea că în schema de ajutor ar fi putut intra și alți dacă acei alții ar fi avut ca obiect de activitate producerea îngrășămintelor agricole -, nu poate constitui obiect al unei infracțiuni. Mai mult, statul ajută dând de la el pentru un interes major al statului, pentru o nevoie de interes național. Aici nu au ce căuta procurorii. Nu au ce căuta pentru că prin voința Parlamentului exprimată în legile care au normat acest ajutor este reflectată voința majorității națiunii române care a ales acei parlamentari. Practic, prin acțiunea îndreptată împotriva lui Varujan Vosganian procurorii se opun națiunii. Procurorii își încalcă atribuțiile funcționale. Ei fiind în slujba societății, potrivit legii, acțiunea lor este îndreptată împotriva societății însăși.

Alegerea lui Vosganian ca „țap ispășitor” este un abuz. Chiar dacă soluția a fost a lui Vosganian, la cererea celorlalți colegi de cabinet, acțiunea este până la un punct a întregului cabinet Tăriceanu. Procurorii sunt proști. Fiindcă aici funcționează principiul solidarității guvernamentale. Astfel că a acuza un membru al cabinetului Tăriceanu pentru o politică economică agreată la nivelul întregului cabinet este de o prostie incomensurabilă.

Și așa se vede că dosarul penal instrumentat lui Vosganian este unul comandat politic. Cine este la originea plângerii penale ?

Procurorii au devenit stat în stat prin grija politicienilor

Am ajuns să scriu întâi pe facebook și să preiau pe blog. Nu este rău însă nu îmi place.

S-au purtat multe discuții cu privire la rolul și funcția procurorului în sistemul de drept român. Cu ocazia discuțiilor cu privire la revizuirea Constituției au existat propuneri ca procurorii să nu mai fie magistrați și să nu mai fie egalii judecătorilor, să coboare de pe piedestal alături de învinuiți pentru a aduce egalitatea părților în procesul penal. Nu s-a reușit. Pe de o parte din cauza slabei acțiuni a societății civile, pe de altă parte din cauza compromisurilor obscure ale politicienilor. Cel mai trist moment a fost, pentru mine, când persoane de la care așteptam mai mult au susținut păstrarea statutului actual al procurorilor și chiar întărirea lui.

Nu mai spun de enormitatea formulată de niște procurori de la vârful ierarhiei lor și de niște judecători că în procesul penal procurorul este parte. O enormitate flagrantă. Este inadmisibilă. Procurorul nu poate fi parte a unui proces penal pentru că el este un mandatar al statului, așa cum avocatul este mandatarul învinuitului/inculpatului. Politicienii nepregătiți au înghițit enormitatea și din acest motiv avem această stare de cumplită anormalitate. Procurorii fac ce vor în țara asta. Schimbă miniștrii, schimbă guverne, duc oamenii în pușcării pentru că așa vor mușchii lor. Iar mentalitatea procurorilor a infestat și corpul judecătorilor cu ajutorul sinistrului Traian Băsescu care a procedat, cu premeditare, la înlocuirea judecătorilor de carieră cu procurorii. S-au umplut instanțele de judecată de fosti procurori. Habarniști notorii - mult, mult mai slabi decât o mare parte dintre avocați sau chiar consilierii juridici de la instituțiile guvernamentale -, procurorii ajunși judecători au început să degradeze însăși procesul de judecată. Nu este de mirare atunci că avem în dispozitivul hotărârilor judecătorești povești de adormit copiii. Condamnări pe baza unor prezumții - fantastică motivarea „se știe cum acționează infractorii în astfel de situație”.

Poate că, până nu este prea târziu, revenim asupra statutului procurorilor și asupra codului de procedură penală. Nu este de admis ca procurorul să fie deținătorul adevărului iar eu cetățeanu să fiu un vinovat de care încă nu s-a ocupat procurorul.

Domnul Băsescu este, ca să spun așa, un caz clasat

Mă folosesc de textul pus la dispoziție de prietenul Radu Zlati, deputat PNL de Gherla. Ocazie cu care îi mulțumesc.

„Domnul Băsescu este, ca să spun așa, un caz clasat” afirmă în prima parte a interviului Crin Antonescu. Face afirmația pentru a accentua intervenția din zilele precedente cu privire la declarația lui Victor Ponta cu privire la schimbarea procurorului Papici (cel care își terminase de drept, potrivit legii, mandatul la șefia unei secții a DNA). O face pentru că Victor Ponta și Crin Antonescu au un proiect în comun, un proiect pentru care au adus la aceeași masă două partide politice adversare în mod natural: PNL și PSD. Iar proiectul nu privește lupta împotriva lui Traian Băsescu sau a formațiunii cu care acesta a nenorocit o țară întreagă ci privește consecințele guvernărilor băsesciene în toate planurile: economic, social, cultural, fiscal, de politică externă, judiciar. De aceea proiectul are o denumire slogan: Dreptate până la capăt. Pentru că este vorba, în fond, despre o mare și cumplită nedreptate făcută întregului popor român, indiferent de etnia de care aparține fiecare cetățean al României.

Crin Antonescu face foarte bine că detaliază legătura pe care o are cu Victor Ponta și consecințele acestei legături. Face bine și pentru că lămurește telespectatorul asupra angajării PNL în actul de guvernare și și că își asumă acest act de guvernare la fel de mult cum și-l asumă Victor Ponta și PSD sau PC.

În tonul discuției și al explicațiilor date de Crin Antonescu este normal ca „problema” Traian Băsescu să nu mai prezinte interes. Este un caz clasat politic. Pentru că omul politic Traian Băsescu nu se găsește doar la sfârșitul unui mandat, ci chiar la sfârșitul carierei politice, cele făcute de el până acum reprezentând „un model de eșec politic” prin folosirea proastă, tembelă chiar, a oportunităților oferite de viața politică. Băsescu s-a dorit a fi un al doilea Ceaușescu. A reușit. Măcar să nu aibă parte de sfârșitul mentorului său. Ne-am mai civilizat, ce naiba !

Cutremurul

L-am simțit. Puțin. Mai mult mi-am simțit nevasta care s-a foit și a anunțat că este cutremur. Ne-am uitat la ceas. Arăta 4.37. Bună oră. Dar și cutremurul a fost bunicel. De 5,5 pe scara Richter. În tabelul aflat pe wikipedia, este considerat unul moderat care se produce cu o frecvență de 800 pe an, pe întreg globul.

Cutremurele din zona Galați sunt din categoria celor minore, iar cele între 3-3,9 au o frecvență de 49.000 pe an, cea mai mare frecvență a cutremurelor calculate cu anul. Cele mai mici se calculează cu miile pe zi.

Cutremurul sperie. Este normal. Fiecare om își dorește să trăiască. Pe de altă parte, cutremurele ne spun că Pământul este „sănătos” și că „trăiește”. Că „magnetul” care ne permite să trăim protejați de emisiile solare este încă în funcțiune. Dacă nu am avea cutremure și erupții vulcanice ar cam trebui să începem să calculăm timpul pe care îl mai avem de trăit. Toți. Întreaga populație a pământului. De la bacterii la oameni. Pământul ar urma să devină o planetă moartă ca Marte.

Îmi amintesc că, anul trecut, a fost o mare discuție despre un posibil cutremur catastrofal în zona Vrancea. Au tot spus seismologii că nu se va produce un cutremur major la noi, că nu sunt condițiile etc. Jurnaliștii noștri buni de aruncat pe apa gârlei nu și nu. Culegeau imagini de la cutremurele majore din lumea și băgau oamenii în sperieți. Ei na că veni și cutremurul. Moderat. Poate va veni și unul puternic, între 6-6,9. Acela da, va produce stricăciuni acolo unde imobilele sunt vechi sau acolo unde acestea sunt prost construite ori acolo unde gospodarii au fost indolenți. De fapt, cutremurele ne arată cât de indolenți am fost, cât de neglijenți suntem cu propria viață.

Cu privire la natura posibilă a cutremurelor de la Galați s-a lansat și o ipoteză cât de cât științifică. O reactivare a unor plăci tectonice secundare. Nu este exclus ca acestea să fi stimulat cutremurul de la Vrancea. Nu este exclus ca acest cutremur să fi grăbit rearanjarea plăcilor tectonice secundare și să oprească micile cutremure de la Galați. Nu este exclus nici ca acesta să le stimuleze mai mult astfel încât în zona Galați să asistăm la mișcări tectonice mai ample și la o nouă configurare a terenului. Nu este exclus ca acestea să distrugă rezervele de hidrocarburi vânate pentru independența energetică sau să configureze subsolul la adâncimile de 4 km și peste astfel încât să ne oblige la alte prospecțiuni care să ne ajute să vedem dacă mai avem ce exploata.

Cutremurul de azi ar trebui, de fapt, să ne bucure. Pământul trăiește și este în avantajul nostru.

Realitatea Tv face o campanie murdară. Pe motiv de insolvență.

De câteva zile văd „marele zbucium” de la Realitatea Tv împotriva Guvernului Ponta care, chipurile, vrea să închidă postul lui Gușă pentru a face loc României Tv a lui Ghiță (afirmă Cosmin Gușă, proprietarul Realitatea Media aflată în insolvență de 2 (doi) ani !). Iar ținta este Legea insolvenței, modificată acum printr-o ordonanță de urgență.

Ce face Realitatea Tv la comanda lui Gușă este o porcărie. Cum porcării sunt și susținerile jurnaliștilor care deja acuză Guvernul că „bagă pumnul în gura presei”. Bagă pe naiba. Pentru că este inadmisibil ca presa să aibă alte drepturi decât celelalte societăți comerciale.

Eu m-am lămurit acum. M-am lămurit și după ce Victor Ponta a sintetizat problema cu „insolvențele” în mai multe declarații. Insolvența este folosită de „șemecheri” pentru a nu mai plăti taxe la bugetul de stat și a plăti cu țârâita datoriile către creditori. În acest fel, firmele aflate în insolvență au o procedură de aur pentru a da țeapă statului și a nu onora debitele. Victor Ponta a rezumat situația: "Nu mai putem împărţi România intre fraierii care plătesc taxele şi deştepţii care nu le plătesc. Acesta este scopul Codului insolvenţei. Toată lumea trebuie să plătească măcar taxele curente. (...) Neplătind firma taxele, nu aveţi dreptul la şomaj, pensie, nu aveţi dreptul la nimic". Agerpres.

Ordonanța care a fost publicată în Monitorul Oficial cuprinde un articol care obligă societățile media care cer sau intră în insolvență să pregătească din timp un program de reorganizare viabil pentru a nu ajunge în faliment și care să fie aprobat de instanța de judecată competentă. Articolul este, din punctul meu de vedere, foarte bun.

Art. 81 3) "In cazul in care activitatea debitorului se afla sub incidenta prevederilor Legii audiovizualului nr.504/2002, ca urmare a deschiderii procedurii si pana la data confirmarii planului de reorganizare se suspenda licenta audiovizionala, in sensul Legii audiovizualului nr.504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, cu incepere de la data primirii comunicarii de catre Consiliul National al Audiovizualului. In planul de reorganizare vor fi prevazute conditiile de exercitare a dreptului de a difuza, intr-o zona determinata, un anume serviciu de programe, conditii ce vor fi suspuse aprobarii prealabile a Consiliului National al Audiovizualului."

Toată gargara făcută că se taie astfel posibilitatea din activitatea principală este de o falsitate cumplită. Pentru că o societate media intră în insolvență tocmai pentru că activitatea principală este prost organizată și condusă. Practic, prin opoziția pe care o face Realitatea Tv se încearcă să forțeze mâna Guvernului să li se permită, pe timpul insolvenței, să producă pagube care, în caz de faliment, să ducă la sărăcirea creditorilor. Ideea din art. 81 alin. 3) este corectă. Alte firme care își reorganizează activitatea principală, chiar dacă produc în același timp, își reduc producția, reorganizează liniile de producție, renunță la activele neperformante etc. De ce un post Tv nu poate să renunțe la programele care nu aduc audiență ? A, pentru că sunt ținute de acționarii postului sau „țuțării” acestuia ?

În cazul special al Realitatea Tv există un plan de reorganizare deja aprobat, în luna iunie 2013. Atunci, despre ce vorbim ? Am luat din România Liberă o precizare: „Totodată, Laura Georgescu a făcut referire şi la Realitatea TV, a cărei licenţă audiovizuală este deţinută de societatea Realitatea Media SA, care se află în insolvenţă, dar care are deja un plan de reorganizare confirmat de către judecătorul sindic. "Realitatea TV nu este absolut deloc afectată de acest articol. Are un plan de reorganizare confirmat în iunie 2013", a spus Laura Georgescu”.

Tot scandalul cu licența suspendată făcut de Realitatea Tv are deja o altă țintă. Înclin eu să cred. Cumva, Gușă și gașca de handicapați care îl acompaniază se gândeau să mai tragă niște tunuri financiare. O astfel de prevedere în lege le închide postul de propagandă în cazul în care reorganizarea nu își îndeplinește obiectivele. Până la intrarea efectivă în procedura falimentului nu ar mai avea posibilitatea să intoxice publicul cu hohotele de plâns ale autovictimizării. Licența le poate fi retrasă. Dar nu acum. Acum emit și „scot sunete de schingiuiți în beciurile securității”. Nemernici.

PSD fierbe. Este bine sau nu ?

Discursul de azi al lui Crin Antonescu a „pus paie pe foc”. În USL. PSD fierbe. Daniel Constantin simte că nu mai este „liniște” în USL și cere, de urgență, o întâlnire pentru calmarea aliaților.

Cum-necum s-a ajuns la adevărurile incomode. Guvernarea/ puterea corupe, spune o zicală. Cumva, se confirmă. Ponta, aflat în „război” cu Băsescu, cucerește redută după redută. Undeva, în spatele cortinei, strategii PSD îi dau lui Ponta indicații prețioase. Cum să acumuleze mai multă putere politică și administrativă și cum să o aducă în curtea PSD. Liberalii simt că PSD joacă necinstit și reacționează. Nu merg, așa cum și-ar dori pesediștii, în taina încăperilor să își spună păsul ci ies în media, prin conferințe de presă de la sediul PNL. Asta ca să fie clar pentru toată lumea că este vorba despre poziția PNL cu privire la o problemă sau alta care preocupă societatea civilă.

Ilie Sârbu vorbește la B1 Tv, post anti-liberali, în special anti-Crin Antonescu (ușor de înțeles de ce), despre ciolanul puterii și fuga de răspundere a liberalilor. Dă de înțeles că liberalii vor ciolanul însă nu își asumă metodele prin care acesta este obținut. Din punctul meu de vedere, Ilie Sârbu se comportă ca o jigodie. Vrea, la acel post Tv, să dea de înțeles că liberalii nu se deosebesc cu nimic de social-democrați sau Traian Băsescu și ai lui. Știe că nu poate să îl scape pe Ponta de critici așa că a ales să îi murdărească pe toți ceilalți.

Ivan, purtătorul de cuvânt al PSD iese intempestiv în presă cu o declarație prin care să atenueze impactul produs de Crin Antonescu, afirmând absolut gratuit că PSD este preocupat de independența Justiției și că declarația lui Crin nu este reală. Se comportă prostește. Ponta îl contrazice prin însăși afirmațiile de acum 2 zile când a motivat înlocuirea lui Papici.

Comportamentul pesediștilor nu diferă de cel al hoților prinși asupra faptului. Cu „găina furată” în brațe ei afirmă că nu au furat. Probabil doreau să învețe „găina” cum să cotcodăcească.

Nu mă miră poziția pesediștilor de pe net. Îl înjură pe Antonescu. Normal. Cu cât Antonescu și PNL se vor exprima mai des și mai clar asupra unor acte și fapte ale partenerilor din USL care depășesc cadrul instituțional specific unui stat de drept, cu atât reputația PSD se duce mai jos.

Nu mă miră nici poziția celor din opoziție. PDL, PMP, FC și alte scursuri politice. Idolul lor, Traian Băsescu, este pus în dificultate. Crin Antonescu „a apăsat”, explicit, pe problema de fond nu pe forma acțiunilor băsesciene. În plus, Antonescu îl scoate, deliberat, pe Băsescu, din orice altă construcție politică. Băsescu nu mai este pentru PNL un adversar. Este un nimeni politic. În condițiile în care „dreptacii” își construiesc proiectele politice cu acceptul acordul și participarea lui Băsescu. De aici se trage concluzia că PNL îi consideră ca adversar politici pe cei PSD. Iar aici se rupe ața pentru „dreptaci”. Ei ce vor fi ?

PSD va trebui să aleagă. Ori vor continua cu acapararea puterii fără aportul PNL ori se așează la masa negocierilor cu PNL și revăd obiectivele alianței USL. Dacă aleg să continue, vor avea parte de intervenții ca cea de azi a lui Crin Antonescu care nu va ezita să arate că PNL nu are legătură cu mânăriile PSD. Dacă renunță la strategiile ascunse vor avea liniște. Relativă ea însă mult mai utilă în viitor.

Sunt curios ce va face PSD. Bănuiesc că vor simula în continuare parteneriatul însă vor lucra mai intens la nivele care nu se prea văd în media. Pe la nivelul 3-4 din administrație, nivel la care, până în prezent, PNL nu s-a arătat deranjat de „aranjamente”. Eu cred că în viitor ar trebui ca PNL să se uite și la aceste nivele, nu de alta dar mulți liberali au fost victime ale pesediștilor ajunși acolo în funcții de decizie.

Intervenția de azi a lui Crin Antonescu la sediul PNL

Conferința de azi, ora 12.30, susținută de Crin Antonescu la sediul PNL a fost necesară. A fost oportună și justă.

Iau de la HotNews declarațiile complete ale lui Crin Antonescu. Mă folosesc de o publicație băsistă, totuși. Pentru că nu există publicații pro-PNL.

Necesară. Schimbarea din funcție a procurorului Papici a generat un schimb dur de replici și de afirmații din partea lui Băsescu și a acoliților lui, în special Monica Macovei, pe de o parte și Victor Ponta și apropiații lui din PSD pe de altă parte. La acest schimb de replici, s-a adăugat presa, cu poziții pro și contra unuia sau altuia. Deși au invocat „independența Justiției”, fiecare parte a încălcat-o grosolan. Practic, reacția violentă a lui Băsescu a confirmat că schimbarea procurorului Papici (la final de mandat, puțin cam prelungit, totuși) îi produce o stare de disconfort. Nu de independența justiției este vorba aici, pentru Traian Băsescu ci pierderea unui pion important al controlului de către al asupra Justiției. Răspunsul lui Victor Ponta la situat pe acesta pe aceeași baricadă cu Băsescu. Practic, Ponta a vrut să îi arate lui Băsescu că el este mai tare, că el are posibilitatea să controleze Justiția. Crin Antonescu vine azi și pune problema în cadru instituțional, forțat fiind de poziția lui Victor Ponta. Exista pericolul ca populația să înțeleagă, după declarațiile lui Ponta, că USL - în totalitate - vrea să își subordoneze Justiția. Practic, prin declarațiile lui, Victor Ponta a creditat campania Monicăi Macovei la Bruxelles că USL dorește subordonarea Justiției. Numai și pentru acest motiv intervenția de azi a lui Crin Antonescu vine să demanteleze afirmațiile lui Macovei, Băsescu și a întregii găști PMP care urlă de două zile.

Oportună. Este o declarație care vine la momentul potrivit. După ce s-au exprimat „forțele politice” majore. Băsescu și PSD prin Victor Ponta. Este venită la momentul potrivit pentru că PNL are acum posibilitatea să arate că există o diferență majoră, doctrinară, față de PSD. Cu această ocazie, s-a făcut și o reamintire asupra actului de coabitare cu precizarea opoziției lui Crin Antonescu și a PNL asupra lui. Practic, s-a dat de înțeles și s-a arătat cum, pactul Băsescu - Ponta a fost unul de împărțire a puterii între cei doi cosemnatari. Inclusiv a puterii Judecătorești. Iar Crin Antonescu a arătat cum s-a făcut această împărțire.

Justă. Această intervenție vine și arată, pe larg, care este starea normală. Cum trebuie să fie Justiția în statul de drept și cum sunt obligați să se comporte actorii politici, indiferent de poziția ocupată la un moment dat față de Justiție. A arătat care este adevărul.

Intervenția de azi a lui Crin Antonescu pune, deja, în dificultate pe ceilalți actori politici. Crin Antonescu și PNL sunt în opoziție față de Traian Băsescu și ai lui dar și față de PSD. În mod real, Crin Antonescu a explicat și exemplificat conceptul liberal de independență a Justiției. Cel înscris în statutul partidului. Obligă însă Justiția să iasă în public pentru a arăta cum se poziționează. A cerut Procurorului General să iasă în presă și să explice populației de ce a luat această măsură. Obligă CSM să ia o poziție cu privire nu doar la intervenția lui Ponta ci și cu privire la intervenția lui Băsescu. Mai mult, a atras atenția actorilor din Justiție că salariile lor vin din taxele și impozitele plătite de populație și că au salarii cu mult peste media salariilor din România. Pentru ceea ce primesc, Crin le atrage atenția actorilor din Justiție că trebuie să se justifice în fața cetățenilor. Nu să se ascundă după tot felul de „principii” inventate de unii și de alții.

Pe lângă frumusețea discursului lui Crin Antonescu eu am mai observat cele de mai sus. Nu este exclus să existe și alte înțelesuri. Pentru că, este evident, acest discurs are o mai mare încărcătură și valoare decât am putut eu acoperi.


„Declaratiile complete ale lui Crin Antonescu:

    - Prin atributiile constitutionale, premierul nu poate si nu are nevoie nici sa dea explicatii, nici mesaje in numele procurorului general
    - Seful statului intervine si foarte apasat acorda cu totul disproprortionat. Tine sa ne informeze ca a pus mana pe telefon, l-a sunat pe procurorul general si folosind o incarcatura simbolica, i-a spus <>. E la fel de inacceptabil
    - Sint doua mesaje la fel de grave
    - Nu stiu daca in ce-l priveste pe Ponta aceasta a fost intentia sa, mi-ar placea sa cred ca nu
    - Cu siguranta in ce- priveste pe Basescu aceasta a fost intentia. Nu ne putem permite sa-l desconsideram
    - Impresia generala a unor mesaje de forta, pe deasupra legii, a principiilor si a cetatenilor. Mesaje de forta care vor sa spuna <> sau <> in cazul presedintelui
    - Miezul mare, profund al unei teme importante si dureroase, independenta justitiei in Romania. Invocam mereu ba Comisia Europeana, nu invocam niciodata cetateanul roman
    - Daca dorim un sistem de justite indepent si eficient nu avem datoria sa-l facem pentru CE, MCV, ci pentru cetateanul roman si numai pentru el
    - Prima problema dincolo de detalii e ca uitam de acest unic si adevarat beneficiar, care e cetateanul
    - Se vorbeste in Romania de multa vreme ca si cum Parchetul General, instantele, ar fi obiectul unui joc intre politicieni si ar trebuie sa deserveasca aceste grupuri de oameni politici
    - Cetatenii acestei tari platesc banii din care se fac bugete semnificative tuturor institutiilor din justitie, din care se acorda salarii considerabile in raport cu salariile din Romania
    - In ce priveste aceasta situatie pe care am descris-o fara menajamente, e de spus din partea mea un lucru: nu ma leaga nimic din trecut si nu am planuri de viitor cu Basescu
    - Am inca planuri de viitor si majore cu Ponta, avem impreuna obligatii si responsabilitati majore
    - Victor Ponta trebuie sa stie ca oricine, nu doar Basescu, incearca sa intimedeze, influenteze sau controleze procurori sau instante va avea in mine un adversar la fel de hotarat, de determinat precum l-a avut Basescu in toti acesti ani
    - Ponta stie acest lucru, din discutiile noastre inainte de a forma USL, din spiritul in care am construit programul acestei aliante, din miile de kilometri parcursi impreuna prin aceasta tara si stie bine ca in aceasta privinta, dreptate pana la capat, inseamna independenta justitiei, nu preluarea de catre noi a controlului asupra justitiei de la Basescu
    - Sper in continuare ca Ponta stie aceste lucruri si ca cele intamplate recent au fost o greseala
    - Avem o consecinta logica, vicioasa dar fireasca, a trocului care s-a facut pentru numirea sefilor parchetelor
    - Am spus atunci ca e momentul si obligatia ca respectand regulile convenite cu Comisia Europeana, angajamentele noastre, sa dam sansa unor oameni independentei, nelegati de trecut, sa vina la conducerea parchetelor si sa nu aiba alt sef decat cel care nu se schimba niciodata, cetateanul roman si legea
    - Ponta si Basescu au facut o intelegere politica si spiritul sau se regasete azi in declaratiile pe care le fac
    - Atunci PNL a renuntat la Ministerul Justitiei
    - Asa cum niciunul dintre adversarii mei nu poate veni sa spuna cutare procuror e omul lui Antonescu, nu poate veni sa spuna ca am incercat sa pun pe cutare procuror, la fel atunci am spus in baza unui astfel de sistem de impartire a influentei asupra justitiei, de lotizare a conducerii parchetelor, PNL se retrage, nu participa la asta
    - Am criticat in repetate randuri nemultumiri, indoieli, coincidente legate de activitatea unor parchete, dosare, de modul in care inregistrari din stenograme circula in presa, si nu retrag nimic
    - Niciodata insa nu am incercat sa promovez un procuror, sa influentez schimbarea lui
    - S-a ratat un moment si am ajuns azi sa riscam sa vedem astfel de mesaje profund nedemocratice. O justitie independenta nu e impartita pe parcele de influenta, ci este reprezentata de oameni care trebuie sa aiba forta de a-si apara independenta. Azi se discuta ca nu e corect ca un premier sa vorbeasca in numele procurorului general, pe buna dreptate. De ce nu avem un procuror general care sa iasa si sa spuna el, acesta e punctul meu de vedere.
    - Avem un presedinte care spune cu nonsalanta ca sa transmita mesajul catre oameni din sistem <>, ca i-a dat telefon procurorului general
    - Unii vorbesc de suspendare. Cred ca glumiti. Faptul ca i-a dat telefon numai intr-o cheie comica poate fi interpretat ca motiv de suspendare. Sunt sefi de institutii, cu responsabilitati, care trebuie sa comunice. Basescu merge cu ideea acestui autodenunt mai departe, dar cum pot discuta de suspendare cat procurorul general nu iese si spune: am primit un telefon neconstitutional de la presedinte, apar independenta institutiei si nu pot sa permit asa ceva.
    - Tema noastra nu poate fi cine a mai castigat un pas in aceasta competitie ilegitima de influentare a justitiei, ci independenta justitiei cu adevarat. Eu cred ca aceste lucruri nu mai pot fi discutate doar in studiourile de televiziuni
    - In momentul in care presedintele spune de premier ca a intrat cu bocancii in justitiei, cand premierul spune de presedinte ca a condus justitia prin telefoane, de un prim procuror ca a facut dosare politice si e basist, ele trebuie sa faca si subiectul unei dezbateri in Parlament
    - Voi cere o dezbatere la Senat despre starea justitiei in Romania
    - Voi cere o dezbatere ampla, deschis, la Senat, despre starea justitiei, sa invitam presedintele si premierul, sa invitam procurorul general, seful DNA, presedintele CSM. Sa discutam o data deschis si pana la capat aceste lucruri
    - De ce poate sa ajungem, in locul unui troc obscur, la un pact national pentru independenta justitie. Sper sa am sustinerea Senatului si sper ca toti cei implicati sa accepte ca acolo - se poate si in camerele reunite, in Parlament - trebuie discutate aceste lucruri pe fata.
    - S-a invocat posibilitatea decesului pactului de coabitare. Basescu se mai gandeste, nu e treaba mea, presupun ca are motive
    - Nu are niciun rost sa prelungim comedia din jurul acestui document politic, e jenant. Acest document a pus Romania in lumina unei tari semi-bananiere in Europa. In astfel de tari nu exista constitutie, legi, ci intelegeri intre sefi de triburi
    - In momentul in care presedintele Romaniei umbla cu niste foi de hartie stanjenindu-i in chip vadit pana si pe adresanti, pe la masa Consiliului Eurpoean, incercand sa arate acest document ca o carte de vizita si legitimitate  a statului de drept, a fost ceva ingrozitor de jenant
    - Cand premierul a preferat sa se legitimeze cu o foaie de hartie semnata de un presedinte moral demis, atunci Romania a fost intr-o situatie jenanta. Cand discutam despre anularea acestui pact, inseamna sa-l substituim Constitutiei, democratiei. Ne intelegem - doi oameni - ce trece de la mine la tine in sistemul de putere. Asta nu e democratie. Pentru asta nimeni nu a asumat raspunderea public nici la alegeri nici dupa.
    - In aceeasi cheie se pot discuta alte teme: incercarea de influenta si control asupra presei, controlul neconcurential asupra unor zone din econiomie, impartirea bugetului acestei tari. De aceste teme depinde viitorul USL si al acestei tari. Si in USL aceasta e tema: ce ne-am inteles sa facem, ce am spus oamneilor, si ce facem. Sa preluam controlul asupra sistemului organizat de Basescu, sa-l dam la o parte pe el si sa ne asezam noi in locul lui, sau sa schimbam acest sistem pe care l-am criticat?
    - Cred ca discutia aparent inexplicabila, cu un an inainte de prezidenttiale, despre cine va candida sau nu, tot asta ascunde. Tema prezidentialelor nu e una care tine de persoane, nu e semnificativa sub aspectul persoanelor, ci daca Romania va avea un presedinte care sa conduca sistemul lui Basescu in locul lui Basescu sau un presedinte care sa demanteleze acest sistem si sa faca o tara cu adevarat democratica, impreuna cu ceilalti”.

„Intrebari si raspunsuri:

E anuntul de iesire a PNL de la guvernare?
Va dezamagesc, nu.

Din nou il criticati public pe Ponta. Credeti ca va afecta planurile de viitor ale aliantei?
 
Planurile mele de viitor sunt aceleasi. Nu e sa nu se supere Ponta sau Voiculescu, ci ca impreuna cu dl Ponta, cu partidele din USL, sa fie respectate. Nu imi face placere sa critic, nu pot insa sa vad lucrurile dintr-o singura directie. Pentru mine nu mai e relevant ce face Basescu, sigur ca ii amendam derapajele si nu pot sa nu condamn atitudinea unui presedinte care foloseste declaratiile lui Ponta pentru a le lega de Schengen si pentru a oferi motive Frantei. Declaratiile mele de azi doresc sa apere independenta justitiei.

Ati discutat cu premierul?

Nu. Eu sunt absolut de acord si cum stiti privitor la dosarul pe referendum am avut o atitudine publica cand eram presedinte interimar, si nu are legatura cu influentarea justitie. Dar in acest moment ar fi foarte bine ca atunci cand despre un procuror spunem ca a facut dosare politice sa ne adresam CMS, sa ne adresam procurorului general sa dispuna o cercetare. Nu putem merge inainte cu ideea unor basisti dezafectati si basisti activi daca ne convine noua sau nu. Daca s-au facut dosare politice, acest lucru trebuie cercetat. Eu nu am treaba pentru viitor cu Basescu, nu el e partenerul meu, nu el e viitorul in aceasta tara.

Cum mai poate merge PNL intr-o alianta cu un partener care da mesaje nedemocratice?
 
Atragand atentia partenerului, respectand programul de guvernare si indreptand lucrurile din mers. Guvernul nu e un breloc, un obiect pe care Ponta sau eu sa-l avem in buzunar. Daca ai ceva ce nu-ti convine la Ponta, trebuie sa pleci de la guvernare sau invers. Mandatul de guvernare e dat de Parlament si-l exercitam impreuna. O dezbatere politica pe aceasta tema e o manifestare reala a Parlamentului pentru care parlamentul e raspunzator. Am auzi voci care se aud mai rar. Am vedea pozitii oficiale, fundamentale, argumente. Eu nu doresc sa avem un nou episod polemic, ci incerc ca impreuna sa avem un pact national pentru justitie.

Cu mesajul transmis de premier sunteti de acord?
 
Nu. Nu avea de ce sa dea explicatii in legatura cu o schimbare strict interna a Parchetului General. Explicatiile trebuiau date de cei care au luat decizia, ca doar nu a luat-o premierul. Nu cred ca ar fi fost atatea discutii daca la expirarea mandatului ar fi existat o propunere, se stia ca ii expira mandatul. Discutia a iesit de la numirea prin delegare si dupa sapte zile schimbarea, lucruri care nu sunt nelegale, dar premierul nu avea nicio obligatie sa dea explicatii. Vreau sa cred si sper ca a fost doar o greseala.

Dar si dumneavoastra ati avut declaratii publice in care acuzati grav prorcurorii...

Eu nu am vorbit niciodata in numele procurorului general sa spun l-am schimbat pe asta ca era basist. Am spus ca multe decizii dau de gandit, dar una e sa vorbesti ca si cum Procurorul General ar fi membru al guvernului, ca asta e impresia care s-a lasat.

Cum credeti ca va afecta codul insolventei independenta presei?

Nu cunosc, nu am vazut o forma a acestui act in Monitorul Oficial sau pe vreun site, dar noi liberalii nu putem accepta o lege care risca sa afecteze independenta presei sau sa supuna unele institutii amenintarilor, sa nu spun mai mult. In niciun caz PNL nu va da nici cel mai mic concurs unei incercari de a ingradi libertatea presei. Sunt convins ca nici premierul nu doreste asta.

Au subrezit declaratiile premierului mai mult increderea in USL?
 
Increderea e aceeasi, am spus foarte clar de atunci, de la numirea procurorilor, se stabilisera niste reguli, care reguli au fost aruncate la cos, pentru ca s-au inteles doi decidenti politici. Nu am mai auzit nimic de la Bruxelles si s-a pornit pe un partaj cu tenta politica. Rezultatul e acesta. Trebuie sa oprim aceste lucruri.

Aveti mai putina incredere in Ponta?
 
Am aceeasi incredere ca increderea pe care o aveam cand impotriva deciziei noastre, cu pretul renuntarii la Ministerul Justitiei, nu am vrut sa fim parte la un astfel de troc. Acum nu e nimic in plus sau in minus

Mai  aveti incredere in procurorul general?

Am obligatia sa am incredere in toate instantele, am obligatia sa apar libertatea tuturor procurorilor. Nu i-am reprosat nimic, am spus insa ca ar fi bine ca din cand in cand, mai ales in asemenea imprejurari, sa iasa si sa comunice, cu cetatenii Romaniei, pentru ca nu il plateste Ponta, Basescu sau eu, ci cetatenii Romaniei. Ei au dreptul sa stie care e pozitia capului parchetelor. Pozitia acestei institutii care se vrea independenta care este? Cine o exprima? Nici Ponta, nici eu, nici Basescu si nici Antonescu.

Nu e cazul sa insistam, sa facem un dosar ca Basescu a vorbit cu procurorul general, sunt doi oameni liberi, sigur ca pot fi ascultati e alta problema. Nu e nici un fel de problema ca l-a sunat, ci continutul acelei convorbiri si mesajul dat, le spune tuturor procurorilor si probabil si serviciilor, i-am dat telefon si l-am amenintat. Continutul conteaza, nu faptul ca a dat telefon, ca nu e interzis nimanui. Tot Basescu a spus ca nu ai voie sa vorbesti cu un procuror sau judecator. Ba ai voie. Nu ai voie sa-l intimidezi, sa faci presiuni, sa-i ceri o anumita solutie. Ma autodenunt si eu, am vorbit cu presedinta ICCJ, in legatura cu un spatiu al Senatului, daca il putem ceda sau nu. Ce, suntem nebuni, ne intalnim in parc acum?”.