Ce naiba se va întâmpla mâine ? SUA schimbă radical direcțiile de acțiune.

Prin lumea asta se întâmplă lucruri și lucruri. Prin țară, la fel. Unele sunt mai importante iar altele, cum este și normal, sunt mai puțin importante. Presa noastră are marele merit să ne pună în față doar pe cele mai puțin importante, cu insistență, unele din aceste mărunțișuri extrase din lucrurile mai importante.

La Casa Albă a ajuns Donald Trump. Eu am fost atent la discursul lui Trump. Față de alte păreri exprimate în media dar și pe rețelele de socializare, eu cred că Trump a arătat că este adeptul unui tip de național liberalism, că vrea ca țara lui să fie puternică și prima între țările lumii prin ea însăși, că cere proprietarilor de avuții să contribuie în special la dezvoltarea SUA și prin aceasta la bunăstarea poporului american și de aceea au obligația patriotică să readucă în țară mijloacele de producție pe care le-au „semănat” pe teritoriul altor țări (eu îi spun rol social al proprietății !) și locurile de muncă de care poporul american a fost văduvit, vrea ca „made in SUA” să fie produs în SUA, nu doar „ștampilat” în SUA, vrea ca statul să fie stat și de aceea este împotriva curentului anti-poliție dezvoltat în SUA (și preluat de alte state care se doresc „democratice” !), a arătat că Armata SUA este cea care le asigură americanilor libertatea, independența, suveranitatea, securitatea și puterea asupra altora și de aceea îi este recunoscător etc. Mai mult, a întărit ideea de Justiție. Fără interpretări lacrimogene. Este ferm în recunoașterea și afirmarea valorilor creștine privind familia și societatea și de aceea condamnă și chiar acționează împotriva unor așa-zise drepturi și libertăți contrare dezvoltării omului și societății în care acesta trăiește.

Se pare că într-o Europă intoxicată cu „socialism și globalism”, direcția luată de SUA deranjează. Sigmar Gabriel, vicecancelarul socialist al Germaniei, anunță vremuri grele pentru Europa, exemplul fiind la îndemână: SUA vor impune o taxă de 35% la importul unor tipuri de mașini din Germania ! Iar de aici, punând alături și alte constatări făcute de-a lungul timpului, constat că Germania socialiștilor face o „confuzie” cu intenție între interesele Uniunii Europene și interesele socialiștilor Germani. Cu o astfel de abordare a conceptului de Uniune Europeană, nu trebuie să ne mai mirăm că integrarea europeană merge în cârje. În fine !

Lumea se schimbă. Este suficient ca un actor politic internațional, cu putere, să schimbe direcția că imediat apar semnele de întrebare. Noi ce facem ? Pentru state cum sunt China, Federația Rusă, India, Mexic, Brazilia este normal ca problemele să fie puse la nivelul lor de organizare. În cadrul Uniunii Europene sunt preocupări privind UE dar se vede, de la o poștă, că statele mari au propria politică și propriile preocupări, unele putând fi contrare altor state membre ale uniunii.

Ca termen de comparație, linia politică adoptată de Rusia sub conducerea lui Putin nu a produs același nivel de emoție când a fost cunoscută. Până și Rusia a început să aibă îndoieli cu privire la capacitatea de a răspunde provocărilor pe care politica SUA sub conducerea lui Trump le va aduce pe scena internațională. Putin a primit deja un prim răspuns, descurajator pentru el. La anunțul Rusiei că își va dezvolta componenta nucleară, Trump a răspuns că este gata să facă la fel, ba chiar are astfel de intenții. Iar o astfel de dezvoltare este evident pasul major pentru o nouă cursă a înarmărilor. Cursă pe care Rusia nu o poate susține, indiferent de ce declară bătăios Putin. Peste cursa înarmărilor nucleare, Trump se pare că a decis să ducă la bun sfârșit scutul antirachetă pe care administrația Obama la pus, cumva, deoparte. Iar declarația lui Trump de la investire că SUA își va păstra alianțele militare actuale și va iniția noi alianțe chiar că trebuie să îngrijoreze pe cei care au intenția de a provoca SUA sau de a concura cu ea la puterea militară.

Cel mai dur răspuns au primit adepții globalizării. Se amână pentru momentul în care la conducerea SUA va mai fi un Obama. Când va mai fi acel moment ?

Printre primele acte semnate de Trump a fost și cel prin care SUA s-au retras din Acordul comercial cu statele din Asia. Acord negociat îndelung pe timpul administrației Obama, acord care a permis ajungerea la consens cu China dar și alte state din Asia. Consensul nu este agreat de Trump și noua lui administrație. Vrea contract comercial obișnuit, negociat cu fiecare țară în parte. Iar această idee ar trebui tratată de Uniunea Europeană ca un întreg. Există un draft al acordului cu SUA, există negocieri între UE și SUA și ar trebui continuate. Trump trebuie lămurit că acordurile comerciale separate cu statele membre ale UE nu sunt posibile. Trebuie lămurit că introducerea unor taxe vamale suplimentare unor produse ale unei țări din UE nu este o relație între SUA cu țara respectivă ci este o relație a SUA cu toate statele UE, cu UE în ansamblul ei. Statele membre ale UE ar trebui să accepte că un acord comercial cu SUA trebuie încheiat sub umbrela UE și nu de fiecare țară în parte. Poate că socialiștii și anti-europenii vor pricepe că nivelul de ambiție dar și de protecție în cazul unui acord comercial cu SUA al statelor luate separat este mai mic decât nivelul de ambiție și de protecție pe care îl acordă piața comună europeană.

Cumva nu pot să nu mă gândesc la investițiile americane în diferite țări. Se vor reduce, vor stagna, vor rămâne la același nivel ? Ideea lui Trump că vrea autostrăzi și căi ferate care să străbată SUA de la un capăt la altul, în toate direcțiile, că vrea reconstrucția sau construcția făbricilor care au plecat cu sorcova în alte țări după forța de muncă ieftină dar și datorită normelor severe privind reducerea poluării (pe care Trump le neagă și vrea să le elimine !) are toate șansele să determine pe investitorii americani să fie foarte atenți la cerințele Casei Albe și să își bage banii în economia americană. Pentru că refacerea industriei va duce, obligatoriu, la creșterea nevoilor de locuințe, spații de birouri, infrastructură urbană etc., fie noi, fie refacerea unora existente, bag seama că SUA va avea o teribilă foame de bani, bani lichizi, bani disponibili. Bașca faptul că, după câte am înțeles de la Trump, deficitul SUA trebuie redus sever prin dezvoltarea propriei economii și aducerea la buget a banilor necesari cheltuielilor administrației.

Ce vom face noi ? Înțeleg că Maior, Ambasadorul nostru la Washington, spune că vom avea o relație specială cu SUA pentru niște considerente ca țară. Dar noi nu suntem în fața SUA doar ca țară, suntem și parte a UE. Iar Maior nu a făcut o referire la așa ceva ! Notă proastă. Nu poți să promiți ceva „uitând” toate elementele identității tale ! Noi trebuie să ne pliem pe poziția UE și, în interiorul UE, să susținem pozițiile care afirmă interesul UE ca SUA să rămână partenerul strategic atât al Uniunii luată ca atare, cât și cu fiecare țară membră în parte, poate mai mult decât până acum. Pentru că se poate. Iar colaborarea în interiorul NATO trebuie dezvoltată cât mai mult. Prin intermediul NATO atât UE cât și SUA își pot proteja interesele majore de orice natură în fața celorlalți competitori internaționali atât în Europa cât și în spațiile vecine acesteia.