De acord. O lege a răspunderii pentru fiecare deținător al puterii !

A înnebunit politicul cu legea răspunderii magistraților. O răspundere a magistraților există în legislația penală și administrativă, iar înaintea răspunderii există un control administrativ la procurori și judiciar, la procurori și judecători. Apoi am înțeles că niște minți crețe vor musai o lege a răspunderii materiale a magistraților ! Nu știu dacă va fi înțeleasă ideea, dar se dorește la o anumită presiune politică ca magistrații care au instrumentat o cauză și magistrații care au făcut parte din completele de judecată să răspundă material pentru cazul în care măsurile procedural penale luate în timp nu sunt confirmate de o sentință definitivă. Iar aici este de discutat. Pentru că legea, cea dată de Parlament, impune, în anumite situații, ca procurorii și judecătorii să ia anumite măsuri procedural penale sau administrative.

Citesc la Agerpres o interpretare interesantă a Președintei ICCJ, judecător Cristina Tarcea.

Eu una nu am absolut nimic împotriva unei legi a răspunderii magistraților. Dacă este necesar a fi îmbunătățită, sigur, se poate îmbunătăți dar, așa cum am arătat, în limita dispozițiilor constituționale. În același timp, nu pot să nu subliniez faptul că, așa cum există o lege a răspunderii magistraților, trebuie să existe și o lege a răspunderii legislativului și o lege a răspunderii executivului pentru că, în ultimă instanță, judecătorii nu fac altceva decât să aplice legi pe care Parlamentul le aprobă. Dacă legea nu este suficient de clară, nu este suficient de previzibilă, desigur, aplicarea legii va fi în consecință

Îmi place. Guvernul, prin ministerul de resort interesat de legea respectivă și-o asumă prin trimiterea la Parlament sau prin emiterea ordonanței/ordonanței de urgență. La Parlament, avem comisiile de specialitate care analizează și dau raport de aprobare a legii iar plenul Camerei respective dă votul.

Magistratul, fie el procuror sau judecător este ținut să respecte prevederile legii. Inițiativa răspunderii materiale a magistraților pentru cauzele în care inculpatul este achitat ar trebui, pe bună dreptate, îndreptată către cei care au făcut legea și cei care i-au dat viață. Pentru că un procuror este verificat de un judecător, iar judecătorul este verificat la rândul lui de un judecător de la o instanță superioară în apel sau recurs. Într-un caz oarecare, de „fraier” rămân judecătorii instanței a cărei sentințe este controlată de instanța superioară. Încă ceva ! Propunerile procurorilor sunt aprobate de judecători. Cum o dai cu o întorci, procurorii ar cam ieși din ecuație !

Inițiatorii aventurii „răspunderii” s-au gândit în primul rând la procurori. Procurorii tac. Știu că nu îi privește problema. Judecătorii însă știu că ei devin ținta. Chiar dacă tot felul de politicieni mai deștepți decât un gândac mort de foame dau exemple cu ... procurori !

Mai este o variantă. O variantă care vrea să speculeze momentul psihologic. Judecătorii și procurorii sunt și ei oameni. O răspundere materială imputată lor ca persoane fizice pentru aplicarea unei legi, așa cum a fost ea scrisă la Guvern și cum a fost aprobată în Parlament, îi va face să se teamă de sentințele pe care le dau. Probabil că asta se urmărește. Iar dacă este să fiu cinstit, cred că în spatele acțiunii sunt niște avocați sau surogat de avocați, niște unii cu diplomă de drept dar care nu au și simțul dreptului !

Să spunem că va exista o astfel de lege. Evident, va trebui să urmeze o cercetare administrativă asupra modului în care a fost administrată Justiția în cauza penală respectivă. Atenție, pe o sentință care după ce devine definitivă are autoritate de lucru judecat ! O astfel de cercetare administrativă elimină principiul autorității de lucru judecat ! Iar de aici, toate sentințele devin relative. Iar justiția se duce naibii ! Dispare. Se revine la justiția parului, pumnului în gură, justiția toporului și a armelor de foc. Se ajunge la haos. După cercetarea administrativă va urma, evident o altă judecată. O judecată în care se constată că magistrații „x” și „y”, probabil și alții în funcție de mărimea completului de judecată au nedreptățit pe inculpatul „z”. Oare cum se va numi fapta sancționabilă ? Abuz în aplicarea legii ?

Propunerea președintei ICCJ este mai rezonabilă. Autorii de la Guvern și responsabilii de la Parlament să plătească din buzunarul lor pentru legile făcute prost.

Exemplele date de susținătorii inițiativei răspunderii magistraților sunt luate de la CEDO, chipurile, fără însă ca acești justițiari să le citească și să constate că CEDO atrage atenția, de fapt, asupra nerespectării în legile române a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului ! Iar legile sunt ale Parlamentului și ale Guvernului (sub forma ordonanțelor de urgență, a ordonanțelor, a hotărârilor de guvern, a ordinelor de miniștri !).

Îmi este ciudă că acestei idei, în mod cu totul și cu totul populist, s-a asociat și politicul liberal. Ce fel de liberali or fi oamenii ăștia ? Ce fel de justiție au în cap ? Hai, la PSD sau PMP nu am ce cere, cu atât mai puțin la ALDE, dar la PNL am niște pretenții.