Apel la concordie națională

Preiau apelul colegilor mei, bloggeri liberali, monarhiști, pentru concordie în perioada zilelor consacrate sărbătoririi Regelui Mihai.


24 -27 octombrie - Apel la concordie nationala
In perioada curpinsa intre 24 si 27 octombrie, noi, bloggerii liberali, facem un apel la reconciliere nationala in jurul Monarhului nostru. 


In aceste zile, in particular, invitam blogosfera si mass-media la incurajarea unui armistitiu politic. Sunt momente, precum "Jubileul de 90 de ani ai Regelui Mihai", cand romanii, indiferent de nationalitate, religie sau orientare politica, trebuie sa isi regaseasca speranta comuna intr-un viitor mai bun. 


Coroana Romaniei, sub care s-a facut Unirea cea Mare, sa fie macar in aceste zile simbolul sub care sa ne regasim unitatea si fraternitatea pierduta la 30 decembrie 1947. 


In vremurile tulburi pe care le traim, avem nevoie mai mult decat orice de un moment de respiro, in care sa ne omagiem in liniste Suveranul. De aceea, noi, bloggerii liberali, ne obligam ca in aceste zile sa nu raspundem niciunei provocari, de orice natura ar fi aceasta, si sa cultivam valorile nationale, in bucuria jubileului Majestatii Sale, Regele Mihai.


Bogdan Duca, Vasi Baescu, Monika Lungu, Liliane Michels, Marius Manea-Rizea, Lilick, Transildania 


Ii rugam pe toti colegii nostri care vor sa se alature apelului, sa il semneze si sa il promoveze. 

Am fost la CN al PSD

Nu am stat la toate manifestările de azi. Am fost doar la discuțiile de la Atelierul de lucru privind Justiția. Imaginea este de acolo. Vorba lui Victor Ponta: la celelalte toată lumea se pricepe. La justiție sunt mai puțini, mare parte dintre cei prezenți fiind persoane ce se cunosc destul de bine.

PNL a fost reprezentat de Tudor Chiuariu. Au fost de față și reprezentanți ai instituțiilor publice care administrează justiția, sub diferite forme și competențe diferite. Bogdan Ciucă a fost din partea PC.

Victor Ponta și Adrian Năstase au trecut pe la atelier pentru a adresa câteva cuvinte membrilor și invitaților.

Florin Iordache, președintele Departamentului Justiție, politici legislative și protecția drepturilor cetățenești din Consiliul Național al PSD a prezentat proiecția PSD pentru Justiție. Am luat-o pentru a o studia cu atenție. Din ce am văzut, în grabă, din ce am auzit, principalele preocupări sunt legate de independența instanțelor judecătorești, finanțarea actului de justiție, depolitizarea justiției etc. Ideile sunt foarte bune, le avem și noi, liberalii și, nu este exclus, să fie cumva și la PDL, problema este însă cum le pui în practică. Din fuga calului, cum se spune, eu concluzionez că PSD vede tot guvernul ca fiind acela ce asigură finanțarea Justiției, chiar dacă ei introduc conceptul de parteneriat între guvern și Justiție. Hmmm. Aici am eu o reținere, pentru că nu este dată prin lege, măcar printr-o definiție, statutul de putere al ICCJ egal cu cel al Guvernului sau Parlamentului. Dar asta urmează să pun pe hârtie după ce mă mai liniștesc.

Foarte supărați au fost avocații, proiectul PSD neavând, explicit, o referire la o lege prin care barourile paralele (ale lui Bota) să își înceteze activitatea. Fiecare cu ce-l doare. Nu mai spun de faptul că reprezentantul avocaților a exagerat spunând că avocații sunt cei mai importanți exponenți ai actului de justiție. Exagerare, ce mai.

Tudor Chiuariu a spus că speră ca invitația la lucrările acestui atelier să fie începutul unui dialog în vederea construirii unui program pe justiție al USL. De acord. A atras atenția asupra faptului că justiția a devenit un „țap ispășitor” pentru toate nerealizările guvernului incompetentului Boc. Just. Iar presă dispusă să inducă în eroare există. Mai mult, unii procurori șefi de secții sau unități de parchet de pe lângă diferite instanțe au devenit vedete media criticând judecătorii care le resping dosarele. Practic, puterea judecătoreasc este sub asediul puterii executive. Ceea ce este total în afara existenței unui stat de drept. Cu referire la materialul prezentat, a cerut „colegilor” pesediști să nu rămână ancorați în guvernările trecute. Există niște pasaje în care își ridică osanale pesediștii pentru ce au făcut în guvernarea Năstase și cât de rău au acționat cei care au urmat la guvernare după 2004. Nu au făcut distincție între perioada ministeriatului Monicăi Macovei și cel al lui Chiuariu. Iar pe timpul lui Chiuariu s-au realizat multe lucruri bune, pentru că altfel, PSD aflat în opoziție cruntă nu ar fi susținut Guvernul Tăriceanu.

Nu mai detaliez ce a zis Ponta și Năstase, punctez doar faptul că Ponta a solicitat reprezentanților partidelor politice dar și reprezentanților instituțiilor publice prezenți să își aducă contribuția la îmbunătățirea proiecției PSD pentru Justiție, să se creeze astfel condiții pentru ca noua guvernare să aibă posibilitatea să ia decizii politice în consens cu celelalte instituții interesate. Aici este vorba despre timbrul judiciar care ar constitui o sursă de finanțare exclusivă a Justiției, este vorba despre bugetul Justiției care ar urma să fie dat în administrare la ICCJ, este vorba despre rolul CSM, cariera în magistratură etc.

Mâine nu mă mai duc, chiar dacă la lucrările CN în plen va fi și Crin Antonescu care le va adresa pesediștilor câteva cuvinte.

Renate Weber

Ieri, 20 octombrie am fost la Cafenea. Aveam eu în cap mai multe, dar m-am mulțumit cu prestația de excepție a reprezentantei liberalilor din Sectorul 3 București la Parlamentul European, Renate Weber.  Să o ascult a fost unul din scopurile mele ieri. Sunt mulțumit.

A tratat, cu predilecție, două teme:

1. Situația admiterii României în spațiul Schengen și

2. Cum sunt prezentați românii în capitalele europene, cu referire specială la Paris.

Spațiul Schengen. Rămâne un miraj pentru români, deși ne pregătim pentru aderare de când s-a început pregătirea pentru aderarea la UE. Cel puțin la nivelul MAI, a Poliției de Frontieră, în special, unde am participat activ la armonizarea legislației române în materie cu acquis-ul Schengen.

Renate Weber recunoaște că nu știe dacă aderarea României la Spațiul Schengen va fi luată în discuție la Consiliul următor. Franța și Germania au căzut de acord asupra a două etape de aderare: o primă etapă cu punctele de trecere a frontierei din aeroporturi și porturile maritime și o a doua etapă cu punctele de trecere a frontierei de la frontiera terestră. Rămâne neclar pentru mine unde vor fi incluse consulatele românești din statele terțe. Pentru că vizele Schengen se dau la consulate și, în mod cu totul excepțional în punctele de trecere a frontierei. Olanda este complet împotriva aderării României la Spațiul Schengen. Chiar dacă are un guvern liberal, Olanda face jocurile partidelor extremiste, antieuropene, care susțin pe liberali în Parlamentul olandez. Aici este de discutat, dar altfel. Problema politică nu poate fi întoarsă decât de oamenii de afaceri olandezi, foarte prezenți în România. Aceștia au cerut guvernului lor ca România să fie primită în Spațiul Schengen, afacerilor lor în și cu România având de suferit în caz că obiectivul aderării nu va fi împlinit. Mă gândesc însă să nu cumva să iasă la interval incompetentul nostru Președinte, Traian Băsescu, care să ceară guvernului olandez să nu cadă ispitei de a face jocurile „grupurilor de interese nelegitime” din Olanda și să separe clar economicul de politic ! Finlanda s-a făcut cumva de râs. Opoziția finlandeză a venit pe fond emoțional. Niște țigani, de prin balcani, nu neaparat din România, au produs niște turbulențe. Emoțional, convinși fiind că țiganii din Europa provin din România și Bulgaria, supărați nevoie mare pe țigani, finlandezii au comunicat o decizie sancționatorie față de noi și apoi au început să cerceteze. Au constatat că țiganii scandalagii nu sunt din România așa că, „branconierul” Igaș, sinistrul ministru de interne ne comunică fălos că treaba cu Finlanda este spre rezolvare.

Totuși, pentru a ajunge la varianta mai bună a două etape de aderare, rămâne în sarcina MAE, a lui Baconschi în special, să mai muncească, pe tărâmul diplomației, dacă o ști cum. Dar cum nu are timp de diplomație în interes național pornit fiind să facă mișcări politice și să asigure furtul de voturi pentru viitoarele alegeri, mare o fi mirarea dacă va face ceva. Vom trăi și vom vedea.

Imaginea românilor și a României în capitalele europene se înrăutățește, în special în țările în care sărăcia, incertitudinea asupra zilei de mâine devin preocupări majore pentru populația nativă. Iar Franța este un caz particular, peste aceste stări ocazionate de dezmățul financiar al corporațiilor bancare internaționale venind și o tradiție, din ce în ce mai accentuată de respingere a „străinilor”, în special din Europa. Pentru migranții din fostele colonii franceze, pentru cei din statele africane unde Franța se simte „ca acasă”, tonul este altul. Renate Weber a trimis o scrisoare CNA francez pentru clarificări cu privire la o emisiune de radio unde s-au făcut aprecieri negative la populația României având ca fundament un grup de rromi, foarte vizibil în media franceză într-o anume perioadă. Așteaptă un răspuns fără a cere sancțiuni. Vom afla când și cum i-a răspuns. Totuși, trebuie subliniat faptul că francezii sunt deosebit de reticenți cu privire la străini, extremiștii lui Le Pen fiind foarte activi în acest sens. Însă nu doar francezii sunt așa de ciufuți, sunt și alții. A dat exemplul „permiselor unice de muncă”, o facilitate pentru muncitorii migranți din statele terțe, facilitate convenită în PE însă încâlcată grosolan de funcționarii statelor mari ale Uniunii. Franța este, și aici, modelul negativ. Funcționarii publici din aceste state sunt agresivi, de rea credință, mojici. Sesizările venite la PE sunt numeroase.

Pentru că am tratat subiectul UE prin statele membre, evidențiez faptul că Renate Weber a făcut o precizare, punând întrebarea: Ce aveam înainte în EU ? Răspunsul este semnificativ: un nimic cu litere mici. Dar acum ? Un nimic scris cu majuscule ! Păi cum să nu fie așa din moment ce UE este mică. Tare mică. Nu ca teritoriu și populație, ci ca politici în toate domeniile. Situațiile neplăcute pentru UE sunt multe, presa, analiștii, economiștii toți cei care știu să formuleze judecăți ne tot atrag atenția asupra acestei uniuni care se destramă încet, încet. Nu pentru că nu ar putea să rămână închegată, nu pentru că nu ar putea crește, devenind o forță reală a lumii, ci pentru că interesele naționale, în special ale statelor mari din uniune sunt egoiste, ele fiind de fapt forțele care rup ce s-a închegat la un moment dat. Renate Weber a narat o întâmplare care poate naște hazul dacă nu ar fi foarte, foarte serioasă. Președinta Braziliei, Dilma Ruseff, care își caută rădăcinile prin Bulgaria, aflată în vizită la UE, ia spus lui Barroso: UE nu are nevoie de ajutor ? Brazilia este gata să îl ofere.

Cristi Tudorache a ridicat problema proastelor relații diplomatice ale României cu celelalte state europene, în special cu cele mai mari. Răspunsul a fost unul normal, pentru administrația României de azi: lipsa de viziune și a competenței. Nu poți explica altfel. Sunt toate condițiile ca relațiile cu toate statele membre ale UE să fie excepționale, Călin Popescu Tăriceanu având nenumărate intervenții în sensul de apropiere față de acestea și de indentificare a interesului național cu interesele naționale ale celorlalte state europene, în cadrul mai larg al UE însă el a vorbit, pentru gașca de la guvernare, parcă la pereți. Este criză în Europa iar tu, stat european, membru al pieței comune europene, dai bani firmelor americane ? O acțiune antieuropeană clară. Iar de acolo ce ei ? Produse care concură produsele europene, iei produse care și ție, ca stat, îți reduce producția internă, nu mai spun de cercetarea tehnologică și fundamentală, nu mai spun de locurile de muncă pierdute ...

Un tânăr a întrebat dacă UE are o concepție de securitate definită. Răspunsul a fost NU. Nici nu se putea altfel. Dezbinată politic, social și economic, Europa nu are ce apăra în comun. Iar noi, of, noi, noi facem Deveselu. Vorba lui Renate Weber: am cerut unora să ne pună și pe noi pe hartă, ca inamici. Păi cum să nu fie așa ? În loc să ne întărim securitatea noi am fragilizat-o. Lipsa de viziune și amatorismul, festivismul sunt principalele caracteristici ale acestei guvernări sau stăpâniri de stat portocalii băsesciene.

Pe lângă participarea la discuțiile cu Renate Weber ale membrilor PNL Sector 3 am citit și Ziarul 3+, publicat de Filiala PNL Sector 3. Este interesant. Poate voi face o prezentare a lui mai târziu.

Gata. Mă pregătesc să merg la CN al PSD, ca răspuns la invitația lui Adrian Năstase adresată bloggerilor liberali. Elegant demers. Mă interesează dezbaterile lor pe Justiție. Am eu ceva cu subiectul acesta.

la Comisia pentru Justiție

Marți a fost o nouă ședință la Parlament a Comisiei pentru Justiție a PNL. Am discutat, destul de ordonat, despre ce trebuie să facem, în zilele următoare, pentru a da de un capăt al proiectului pe Justiție al PNL. Urmează să ne scriem comentariile, să tratăm principiile pe care dorim sau ne simțim capabili să le abordăm, să negociem, la un moment dat asupra lor sau asupra motivelor pentru care le dorim introduse în proiectul pe care conducerea PNL și-l va asuma.

De marți până acum m-am gândit serios la problemă. Eu am o problemă, mare spun eu, nu văd nici o definire a Justiției ca instituție publică. De fapt, cine se uită la coana Justiție va observa, cu ușurință, că aceasta este văzută doar sub aspectul ei lucrativ, primele reglementări fiind în Constituție. Chiar dacă în art. 1 alin. (4) din Constituție se prevede că „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale”, mai departe nu avem o definire a Justiției ca putere. Celelalte „puteri” ale statului sunt definite clar:

- art. 61 alin. (1) - Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării;

- executivul are beneficiul organizării ca o struțo-cămilă, pe de o parte Președintele care are beneficiul art. 80 alin. (1) care spune că „Președintele României reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării”, iar Guvernul are beneficiul art. 102 care spune că „Guvernul ... asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice”.

- Ei bine, știm cine sunt cei care formează puterile legislative și executivă însă când ajungem la Justiție, Constituția ne spune că avem o autoritate judecătorească - ne trimite la partea lucrativă a actului de justiție prin art. 124 -, iar o formulare din alin. (1) al art. 126 ne spune că „Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege”. Ei bine, știm cum se realizează justiția însă nu este definită ca instituție de drept public.

Dacă la Parlament am forul suprem în organizare pe cele două Camere, care au și ședințe comune, la Președinte și la Guvern am clar definită persoana care conduce - Președintele și primul-ministru -, la Justiție am doar instituția care realizează justiție împreună cu alte instituții subordonate sub aspectul controlului judiciar. Parlamentul, prin parlamentari și Guvernu, prin primul-ministru, au drept de ințiativă legislativă (Guvernul are și beneficiul ordonanțelor cu care ocolește voința Parlamentului, măcar până își îndeplinește scopul), Justiția prin ICCJ este la mâna Guvernului, pentru că inițiativa legislativă are circuitul sinuos al acceptului ministrului Justiției și al Guvernului, celelalte intervenții fiind sub forma unor avize care nu pot controla procesul legislativ. Dacă la Președinte am un buget alocat la cererea acestuia, singurul control fiind al Parlamentului la aprobarea legii bugetului, dacă la Guvern am controlul absolut al bugetului statului la Justiție nu mai am. Justiția este tot la mâna ministerului Justiției, iar acolo, un ministru, indiferent care va fi el, va stabili, potrivit ideilor generate în biroul politic al partidului la guvernare cât va trebui să revină Justiției - aici în sensul instanțelor de judecată - și cât nu. Practic, deși este definită la art. 1 din Constituție ca putere de stat, Justiția este de fapt „fata în casă” a executivului. Anii din urmă au confirmat acest lucru, unele din situațiile cele mai evidente fiind acelea în care, în urma soluționării unor cauze, în special în contencios administrativ, prin hotărâri definitive și executorii, Guvernul în cârdășie cu Parlamentul au adoptat de urgență acte normative prin care drepturile subiective ale justițiabililor recunoscute prin hotărâri judecătorești să fie anulate (pentru viitor, normal) sau să fie întârziate în executarea lor concretă. Nu mai spun de ultima găselniță a Guvernului Boc prin care și formula executorie a hotărârilor judecătorești să fie suspendată până la calendele grecești, astfel încât până și procesul civil, judecata în esența ei să nu mai aibă finalitate. Ce contează că există art. 126 alin. (1) din Constituție care ne spune, imperativ că „justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție” ? Nu contează. Guvernul constituționalistului Boc a hotărât și s-a pus în aplicare un principiu nou, potrivit căruia actul de justiție se împlinește dacă este de acord executivul. Așa, ca la noi sau ca în dictaturile de tristă amintire ale secolului trecut.

Ei bine, gândurile arătate mai sus, plus altele, mă îndeamnă să fiu foarte atent cu privire la problema pe care eu o consider de bază: ce este Justiția ? Consider că se poate da o definire a ei prin lege, prin legea de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești. Mai cred că Justiția trebuie să aibă principii instituționale alături de principiile actului de justiție în sine, principii pe care mai toată lumea le cunoaște și dezbate.

Până săptămâna viitoare trebuie să fac ceva. Să văd ce va ieși. Oricum, ieri, participând la o discuție cu privire la rolul monarhiei în România modernă, la selectul Jockey Club, în prima parte a ei, mi-am formulat o serie de întrebări la care simt nevoia să caut răspunsurile cele mai potrivite. Le voi găsi, probabil în curând însă inamicul public pentru mine a devenit timpul. Iar cu timpul nu am cum să mă bat.

În vizită la PNL Sector 2

Noi, membrii Clubului Bloggerilor Liberali, am fost invitați de Dan Cristian Popescu, președintele Filialei PNL din Sectorul 2 al Bucureștiului la o discuție pe marginea campaniei acestei filiale axate pe conștientizarea populației din sector asupra situației reale din sector, asupra modului absolut aberant în care Neculai Onțanu, general de schele și mortar, cheltuie banii bugetului local, asupra soluțiilor pe care PNL Sector 2 le propune pentru viitor, cu speranța că acțiunea de conștientizare va avea efect, dacă nu la întreaga populație (unii trăiesc din sinecuri onțaniene), măcar la o majoritate a ei dispusă și hotărâtă să participe la viața publică a sectorului.

Am fost cu Lilick, Cristian, Bogdan și Zeus. Discuția a deschisă. Foarte deschisă. Aplicată. Este nevoie de PNL în sectorul 2, cu ideile și soluțiile liberale pentru a transforma localitatea și a reda cetățenilor acestui sector demnitatea de oameni, cu atât mai mult cu cât sub bagheta fermecată a UNPR, în special a lui Onțanu (generalul de schele și mortar) sărăcia a devenit o afacere aducătoare de voturi: primești 3 pâini dacă semnezi adeziunea la UNPR. O murdărie, o umilință pentru ființa umană ajunsă în incapacitatea de a se întreține prin propriile mijloace. Incapacitate la care a fost adusă de UNPR, aflat la guvernare alături de PDL și UDMR. Sper ca schimbul de idei să aibă rezultate, pozitive.

Campania colegilor din S2 este gândită pentru o perioadă destul de lungă, o lună și jumătate, cu acțiuni diverse, afișaje, contacte cu oamenii, audiențe, concursuri etc. Caracterul civilizat al campaniei are beneficiul lui. O parte a populației va aprecia acest mod de desfășurare. Este totuși necesar ca în același timp să fie relevate oamenilor și niște adevăruri simple: Neculai Onțanu, primarul atât de apreciat potrivit sondajelor de opinie, reale sau nu, este coautorul dezastrului pe care guvernarea Băsescu-Boc la adus României. Cetățenii S2 trebuie să știe:

- Neculai Onțanu este cel care a tăiat salariile bugetarilor cu 25%, inclusiv a celor care lucrează în administrația locală a Sectorului 2;

- Neculai Onțanu este cel care a tăiat diferitele sporuri salariale tuturor persoanelor angajate (fie la sta, fie la privat), prin legile Guvernului Boc, reducând și mai mult veniturile populației active;

- Neculai Onțanu este cel care a desființat pensiile ocupaționale pentru toate categoriile profesionale în drept să le primească potrivit legilor abrogate de Guvernul Boc;

- Neculai Onțanu este cel care a introdus contribuția suplimentară de 5,5% pentru sănătate, impusă și pensionarilor, reducând și mai mult posibilitatea acestora de a se întreține etc.

Lui Neculai Onțanu îi pot fi imputate toate măsurile aberante, antisociale ale actualei guvernări pentru că el este unul dintre cei care hotărăsc la nivelul partidului trădătorilor, UNPR. El este membru al Biroului Politic permanent Național și Secretarul general al UNPR. Este unul din stâlpii politici ai UNPR, cuvântul lui având greutatea unuia dintre cei care conduc UNPR în activitatea politică și guvernamentală, alături de Gabriel Oprea (generalul izmenelor), Marian Sârbu și Cristian Diaconescu.

În cadrul acestei campanii a PNL Sector 2 se impune a spune oamenilor și aceste lucruri. Lumea trebuie să afle adevărul. Imagistica, folosită cu succes de Onțanu cu orice ocazie are și rolul de a acoperi jegul. Degeaba dai cu vopsea, jegul nu dispare. Nu se mai vede, însă el există și crește în grosime. Unul din scopurile acestei campanii este acela de a arăta oamenilor din sector că ce a făcut Onțanu ca primar este doar de fațadă, este doar imagistică, este doar o lungă campanie pentru promovarea personală și nu are legătură cu mai binele cetățenilor.

Dacă stau să mă gândesc mai bine, mai toate activitățile lucrative ale unor primari de sectoare au avut la bază impunerile legale. Prin legi au fost stabilite în sarcina administrațiilor locale diferite acțiuni în beneficiul locuitorilor. Iar Onțanu, pervers, a reușit, până acum, să își păcălească concetățenii inducând ideea că acțiunile au fost meritul lui exclusiv. Asta este. Mulți văd, puțini cunosc.

Am de gand ca în viitor, pe măsură ce voi mai avea posibilitatea să cunosc elemente ale campaniei colegilor din S2 să le pun pe blog. Merită.

O idee tembelă pentru o lege a securității

Cezar Preda a semnat o inițiativă legislativă pentru revenirea la securitatea de pe timpul lui Ceaușescu, în mod evident la cererea celor de la SRI care, schimbând personalul nu au renunțat la cultura organizațională a vechii securități și la năravurile de polițiști politici.

De pe site-ul Camerei Deputaților se poate lua tot materialul „probator”. Până la partea tehnică, modificările legislative propuse, intențiile autorilor de la SRI se văd clar exprimate în Expunerea de motive. Recomand celor care ajung pe aici să o citească cu mare atenție. Nu, nu este importantă gargara pe care o bagă securiștii băsescieni cu privire la NATO și EU, pentru că ideile din expunere și din lege sunt chiar contrare princiilor NATO și EU. Să ne amintim doar de faptul că aderarea la NATO a presupus angajamentul politic al României de a modifica legislația astfel încât respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului să fie filosofia de bază a statului, cerință inclusă și în momentul în care România a aderat la EU. Ce m-a șocat pe mine este susținerea securiștilor a faptului că întreaga lor activitate se face prin nerespectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, că pentru securitatea națională (se schimbă și noțiunea de siguranță națională cu securitate națională !) sunt necesare metode și procedee prin care acestea să poată fi încălcate în temeiul unei legi (art. 53 din Constituție), că securitatea națională este o instituție separată de angrenajul celorlalte instituții ale statului care concură la siguranța națională: apărare, ordine publică (poliție, justiție, administrație publică) etc. Se crează astfel, iar, un stat în stat.

Ideile din proiectul de lege Pl-x 499/2011 sunt deosebit de periculoase. Eu continui să îl citesc și este absolut necesar să fie dezbătut de opinia publică, de partidele parlamentare și neparlamentare, de societatea civilă. Proiectul este o catastrofă pentru națiune. Ne impune statul polițienesc. Nu cred că Băsescu este străin de mârșăvie.

Abuzul de putere a partidului-stat în formă continuată

Guvernul handicapaților portocalii plus ceva de verde (UDMR) și roșu aprins (UNPR) practică abuzul de putere de stat în dauna propriilor cetățeni. Pe ici pe colo, prin părțile esențiale, apare câte o părere sau comentariu avizat, chipurile, potrivit cărora „legile economice sunt superioare legilor juridice (?!)”, o prelucrare personală a celor care citesc ceva dar nu pricep, în general cei care susțin actuala coaliție de băsescieni fără carte însă dotați cu bâta puterii.

Parlamentul nostru drag a aprobat, în Senat și Camera Deputaților, OUG nr. 71/2009 prin care sunt amânate plățile sumelor obținute prin titluri executorii de către bugetarii care au atacat deciziile aberante ale Guvernului Boc de tăiere a salariilor. Urgent, adică până mâine, vineri, 14 octombrie, PNL și PSD vor depune, fiecare în parte, contestații la Curtea Constituțională. Speranțe ? Nu prea. Pentru că onorata Curte Constituțională s-a exprimat deja cu privire la neconstituționalitatea OUG nr. 71/2009 după cum arată desfășurătorul de aici.

Problema este complicată, petenții având calea CEDO din moment ce Guvernul refuză, prin acte normative succesive, executarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii. Practica în domeniu este suficientă pentru a obține succesul. De fapt, chiar Roberta Anastase, cea care manevrează după „nevoile” băsesciene votul în Camera Deputaților, are la dispoziție o frumoasă prezentare a situației deloc plăcute în care se va afla statul prin aprobarea prin lege a acestei ordonanțe, prezentare pusă la dispoziție, pe de o parte, de CSM și de Ministerul Public sub semnătura drăguței băsesciene Laura Codruța Koveși, pe de altă parte. Normal, și hoarda de consilieri ai portocaliilor au avut ca sarcină adunarea de date prin care să se cunoască situația ce se crează, chiar dacă vor vota tălâmb după cum le va dicta cotrocenistul șef. O dezbatere a fost inițiată pe spunesitu.adevărul.ro (http://spunesitu.adevarul.ro/Societate/Dezbateri/Vor-mai-primi-bugetarii-drepturile-salariale-obtinute-in-instante-9412).


De la o reglementare din timpul guvernării Tăriceanu, unde au apărut, în timpul exercițiului bugetar, hotărâri judecătorești definitive și executorii, cu privire la unele drepturi salariale - ca urmare a unor bâlbâieli legislative în lanț, de la anul 2000 încoace (inițiative ale marelui uneperist de azi, fost pesedist ieri, Marian Sârbu) -, este vorba despre OUG nr. 75/2008 care reglementa stricto-sensu unele aspecte financiare din domeniul justiției, s-a ajuns la OUG nr. 71/2009 care impune reeșalonarea debitelor statului datorate bugetarilor în bloc, prin preluarea în reglementare și a celor care făceau obiectul ordonanței 75/2008. La OUG nr. 71/2009 vin în completare, pentru amânarea amânării alte ordonanțe care modifică art. 1: OUG nr. 18/2010 din martie, OUG nr. 45/2010 din mai și OUG nr. 113/2010 din decembrie. OUG nr. 113/2010 ducea reeșalonarea până în 2014. Ei bine, nu este de ajuns din moment ce două comisii din Camera Deputaților, cea juridică și cea de finanțe adoptă un amendament prin care se propune reeșalonarea acestor debite până în 2016 ! Ca la balamuc.

Este prea mult. Iar susținerile Guvernului băsescian multicolor (portocaliu, verde, roșu) sunt de tot hazul. În fața CCR au susținut urgența și starea de excepție iar madam Udrea cheltuie bugetul primit, plus de la alții, pe patinoare, parcuri în comune, bazine de înot, terenuri de fotbal în pantă, telegondole și dumnezeu mai știe ce alte minuni inutile și aberante. Nu mai spun de cheltuielile voluptorii deja cu amenajările interioare ale unor ministere și agenții, susținerile financiare ale întreprinderilor cu capital de stat incapabile să producă atât cât consumă s.a.m.d.

Se poate spune cu deplin temei că asistăm la jaf. Un jaf organizat de grupuri private (partidele politice) asupra bugetului de stat împotriva interesului național. Iar de îi întrebi de ce se comportă așa, te duc manipulatoriu în Grecia care mai multe datorii ce nu mai pot fi susținute de buget, în China care nu știu câte milioane de locuințe fără locatari, în nu știu care altă țară care nu mai are finanțare pentru proiectele imobiliare etc. Dar nu merg în Polonia, Slovacia, Cehia unde astfel de probleme nu sunt. Ce, sunt proști să își dea cu firma'n cap ?

Nu știu dacă CCR va da o soluție de neconstituționalitate, mai ales că legea prin care s-a aprobat OUG nr. 71/2009 cuprinde toate modificările apărute succesiv în anul 2010 ! Ar cam trebui să dea, pentru a-și respecta propria Decizie nr. 206/2010. Laura Codruța Koveși o informează pe Roberta Anastase în scrisoare   cu privire la această Decizie unde se stipulează „că regula în privința executării hotărârilor judecătorești o constituie respectarea dreptului comun în materie, respectiv Codul de procedură civilă sau Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, iar situația extraordinară care reclamă intervenția statului în executare trebuie să aibă, în mod evident, un caracter temporar. Cu acest prilej, instanța de contencios constituțional a subliniat că nu se poate uza de reglementarea, în viitor, în mod nelimitat, a unor proceduri derogatorii de la dreptul comun atunci când statul este debitor, fiind sarcina statului să găsească soluții pentru executarea conformă a hotărârilor judecătorești, potrivit dreptului comun”. Ei bine, suntem în fața unui uz de reglementare, în viitor, în mod nelimitat iar statul nu a făcut dovada că vrea să caute soluții pentru executarea hotărârilor judecătorești ci, din contra, caută soluții pentru neexecutarea lor.

Este evident că ne aflăm în fața unui abuz de putere și că trăim într-o dictatură. Să-i spunem, fără a greși, dictatura băsesciană.

Un interviu interesant.

Lucrețiu Tudoroiu a dat un interviu AdLittera pe care l-am urmărit cu mare interes. „Cartea, între Om și Simbol”. Ca să fiu sincer, m-am regăsit în comentariile lui despre cititorul de carte, copilul, și mai apoi tânărul fascinat de aventurile eroilor din romanele lui Joules Verne, ale lui Mihail Sadoveanu sau din broșurile cu minunatele aventuri SF apărute pe piața de carte a anilor copilăriei. Da, cartea te duce la cunoaștere, te face mai puternic și îți dă formația care te caracterizează, mai apoi, în viață. Are dreptate când spune că nu orice cunoaștere este benefică. Nu mai intru în amănunte, exemplele sunt înșirate în lungul secolelor, oameni care au ajuns la cunoaștere și au folosit-o altfel decât spre satisfacerea nevoilor comunităților din care au provenit.

Cred că urmează o discuție cu Lucrețiu pe marginea interviului dar și în spre „a scoate” din el „eroul” ce se refuză cunoașterii. De fapt, mulți dintre noi au această reținere, au această dorință ascunsă de a fi eroi însă fug de recunoașterea celor din jur. O temă de dezbatere ce se cere abordată cu prima ocazie. Eroul din noi, din fiecare dintre noi.

La Comisia pentru Justiție a PNL

Aseară, la orele 18.00 fix, cu întârzierea admisă de obiceiul locului, Alina Gorghiu a întrunit membrii Comisiei pentru Justiție a PNL la Palatul Parlamentului, sala Grupului parlamentar PNL. „Goarna” a sunat de duminică, pentru mine solul a fost colega și prietena Elena Cobuz care mi-a cerut să vin la comisie dar și la întrunirea de azi a Alinei cu rezerviștii din sectorul 5. Am ajuns la timp. Discuții cu colegii veniți, însă am avut și plăcerea de a vedea că activitatea Clubului Bloggerilor Liberali este cunoscută și urmărită. Este bine. Este loc și de mai bine. Să fie.

Alina a intrat în subiect direct. Urmează să se lucreze Programul pe Justiție al USL, program ce va cuprinde atât ideile din programul pe justiție al PNL cât și programul pe care PSD îl are. Termenul de muncă pentru noi pentru a revedea programul PNL pe justiție este de două săptămâni. Să facem observații acolo unde considerăm că se impun modificări. Problema este că ideile din program trebuie să sprijine un sistem în funcțiune și că nu se poate veni cu așa-zise reforme care să îl bulverseze. Destul au dat peste cap cei din PD-L și UDMR sistemele de învățământ, sănătate, asigurări sociale, ordine publică s.a. ca să mai venim și noi cu tâmpenii asemănătoare.

Programul PNL pentru justiție, prezentat pe site PNL, este ușor de înțeles. Munca din spatele lui este însă imensă. Continuarea reformelor în justiție este legată de lupta împotriva corupției. Totuși, legat strict de actul de justiție, PNL pleacă de la ideea liberală potrivit căreia justiție trebuie să fie aproape de cetățean, astfel ca accesul acestuia la actul de justiție să fie cât mai facil cu putință.

Iau primul calup de ideii, fundamentale pentru întregul program, de pe site:

O justiţie mai aproape de cetăţean

 Accesul la justiţie este prima condiţie a statului de drept. Cetăţeanul trebuie să-şi poată valorifica şi apăra drepturile fără a înfrunta bariere administrative, financiare sau geografice.

Astfel, PNL susţine:

• apropierea justiţiei de cetăţean prin respectarea principiului proximităţii; toate cauzele minore, care în acelaşi timp sunt cele mai frecvente şi au impact asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor, trebuie să fie soluţionate în primă instanţă de judecătorii, instanţele cele mai apropiate de domiciliul cetăţeanului;

• reducerea taxelor aferente actului de justiţie; valoarea taxelor pentru deschiderea unei acţiuni nu trebuie să aibă un efect descurajator;

• adoptarea Codului de Procedură Administrativă; procedurile trebuie să fie simple şi clare, pe înţelesul tuturor, în special în ceea ce priveşte condiţiile de emitere şi contestare a actelor administrative;

• continuarea eforturilor de unificare a jurisprudenţei.

Pentru fiecare dintre ideile de mai sus se vor duce ample „bătălii” politice și se va ajunge cumva la un consens.  Trebuie adăugat la ele efortul pe plan național de îmbunătățire a legislației, astfel încât considerentul proximității să aibă valoare în adevăratul sens al cuvântului. Degeaba am judecătorul aproape dacă legislația după care acesta judecă este complicată, îmbârligată, se contrazice sau se suprapun acte normative distincte tratând separat ipoteză cu ipoteză, dispoziție cu dispoziție, sancțiune cu sancțiune. Acest lucru se întâmplă, parlamentari liberali și social-democrați sesizând de multe ori faptul că Guvernul Boc emite ordonanțe care tratează, de multe ori, instituții juridice care au mai fost tratate odată, ba mai mult, vin și limitează, prin specificații nelalocul lor, posibilitatea magistratului de a decide în funcție de situația reală în cauza dedusă judecății. Aici trebuie să fie făcută curățenia necesară pentru ca întreaga societate să reintre în normalitate.

La muncă. Acesta a fost îndemnul cu zâmbetul pe buze al Alinei. Trebuie să avem reacții față de tâmpeniile guvernării portocalii pe domeniul Justiției. Normal că nu doar aici, dar aici avem noi obligații pe linie de partid. Așa că vom monitoriza site-urile guvernamentale pentru a identifica ideile, actele și faptele guvernamentale care aduc prejudicii interesului cetățenilor. Și sunt astfel de tâmpenii, viața de zi cu zi vine și ne aduce confirmarea proastei administrări a actului de justiție. Iar mulțimea de procese întârziate este cum se spune „cireașa de pe colivă”, cea care deranjează cel mai mult, cea care crează cea mai intensă stare de stress justițiabilului care se vede cu dreptatea în mână însă în imposibilitatea de a i se recunoaște dreptul subiectiv de către instanța de judecată într-un termen rezonabil pentru ca acesta să își producă efectele necesare. Unii mor iar urmașii lor moștenesc drepturi ce urmează a fi obținute în instanță într-un termen nedeterminat. Iar asta nu mai este justiție. Este orice altceva.

Noul cod civil intrat în vigoare la data de 1 octombrie a fost un subiect de interes. Prof. Rădulescu a folosit imaginea plastică atunci când a calificat intrarea lui în vigoare: „ne-a intrat un balaur în casă”. Pregătirea precare a intrării în vigoare a noului cod civil și graba nejustificată a momentului intrării acestuia în vigoare este evidentă din moment ce nu a fost însoțită de intrarea în vigoare a noului cod de procedură civilă, pregătirea magistraților nu a fost finalizată, acțiunile logistice de reorganizare a instanțelor de judecată pentru aplicarea noului cod nu s-au realizat etc. Noul cod va merge o bună bucată de timp în paralel cu vechiul cod. Iar dacă iau în calcul doar un amănunt, devenit fundamental pentru dreptul românesc, introducerea în cadrul izvoarelor de drept a cutumei, a obiceiului locului, ce s-a evitat a se face după 1800, atunci când au apărut principalele coduri - civil și comercial -, văd că vom avea mari probleme în soluționarea cauzelor. Magistratul primește puteri mai mari în soluționarea unei cauze fără a i se da toate instrumentele necesare exercițiului mandatului cu care este investit. Au fost abrogate foarte multe acte normative de substanță, codul comercial fiind unul dintre ele astfel că vor apare foarte multe aspecte negative în înțelegerea de către justițiabil a esenței dreptului pretins. Fără a mă lungi, urmează ca practicienii dreptului din cadrul comisiei să identifice în activitatea lor la instanțe sau la catedră acele „hibe” ale noului cod și să le comunice Comisiei în vederea analizării lor și stabilirea reacției PNL față de acestea. Pe lângă noul cod care va avea în curând o analiză detaliată promisă de prof. Rădulescu, însoțită cu propunerile necesare de corectare, se vor analiza prevederile legii de punere în aplicare a noului cod și prevederile codului de procedură civilă care însă se mai chinuie să apară. Iar peste toate astea, Codul penal aflat și el în dezbatere la Comisia Juridică a Camerei va avea parte de atenția colegilor practicieni din Comisie care activează în domeniul penal pentru propuneri de îmbunătățire. Multă muncă și delicată.

Azi urmează să particip la întâlnirea Alinei cu rezerviștii din Sectorul 5. Elena mi-a spus că vor veni rezerviști membri ai mai multor organizații, unii chiar din țară. Merg ca forță de sprijin pentru Alina și Elena, ca unul dintre cei care au interesul bine exprimat în protejarea unor valori ce au fost călcate în picioare de Băsescu și acoliții lui din Guvernarea Boc. După ședința propriu-zisă am mai stat la o vorbă cu Alina în vederea ședinței de azi. Să vedem ce va fi.

La cort sau la ... copertină

Sâmbătă, de la 11.00 la 14.00 am fost la „cort”, în spatele magazinului Unirea, mai la stradă, pe gangul ce duce la intrarea Carrefour. O copertină cu acoperiș albastru, o măsuță și un scaun. Pliante cu scrisoarea concetățeanului nostru, din Sectorul 3, Crin Antonescu, către locuitorii sectorului, în care îi îndeamnă să cunoască și să aprecieze pe Florin Alexe, tânărul liberal, președinte al filialei PNL din Sectorul 3, președinte al TNL și una dintre propunerile noastre pentru primăria Sectorului 3. O broșurică cu viziunea PNL Sector 3 cu privire la sectorul nostru și care este viitorul pe care liberalii îl văd pentru dezvoltarea sectorului și un tabel cu inițiativa PNL Sector 3 de înființare a unui spital generalist în sector în care să funcționeze și o maternitate.

Acțiunea este abia la început, nici „cortul” nu era dotat cu un banner care să stimuleze privirea trecătorilor, nici pliantele nu erau foarte atrăgătoare, în sensul că folosirea doar a culorii albastre, o culoare rece, nu stimulează curiozitatea. Abia cei care au dorit lămuriri au înțeles despre ce este vorba și au fost de acord cu inițiativa însă ... majoritatea nu erau din sector și nu aveau un interes imediat pentru susținerea, prin semnătură, a inițiativei. O doamnă, cu copii (două fete) a cerut mai multe detalii și, normal, am ajuns la discuții despre învățământ combinate cu cele despre sănătate și necesitatea de a se administra o localitate în funcție de necesitățile populației, necesități cerute de aceasta și nu impuse de un atotștiutor lider politic. Doamna a semnat cu plăcere și cu speranța că ideea se va materializa, în viitor, după ce guvernarea dezastruoasă a PD-L și haita politică care îl acompaniază va pleca de la putere, după ce legislația va fi modificată în ideea de a pune în valoare inițiativa cetățenească și autoritatea locală ... Sunt multe de spus.

Normal că am avut timp de meditație. Am meditat. Miercurea trecută am avut ca invitat pe Adrian Năstase. Colegii mei au pus pe blogul Clubului înregistrările de la eveniment. Unii au scris imediat. Eu am gândit. Am încercat să îl văd pe A. Năstase altfel decât s-a prezentat el. Să îl înțeleg „printre rânduri”. Cumva am ajuns la niște concluzii.

Adrian Năstase declară, postând pe blogul său, că s-a simțit bine în compania noastră, i-a plăcut și speră că evenimentul se va repeta. Adevărul este că s-a comportat excelent. A avut grijă să evite situațiile de conflict ce ar fi putut apare în urma „interogatoriului” la care a fost supus, a tratat cu grijă fiecare întrebare și a fost suficient de deschis atunci când a răspuns. Dovada faptului că a agreat întâlnirea cu o parte dintre cei care au scris împotriva lui ani de zile pe forumurile ziarelor este că a discutat cu noi aproape 3 ore și jumătate. Mult. Cred că este printre cele mai lungi, ca timp, întâlniri pe care le-am avut. Pentru că am avut ce discuta. Pe de o parte întrebările colegilor mei liberali (și nu numai), pe de alta dorința lui de a clarifica și motiva, acolo unde a simțit nevoia, aspecte ale acțiunilor lui individuale, statale, politice etc.

Ei bine, aceste clarificări mă determină să nu devin un susținător al lui Adrian Năstase. Este departe, totuși, de gândirea liberală. Ambițios, are unele judecăți care îl apropie, cumva, de Traian Băsescu și alții asemenea lor. A acționat pe timpul cât a guvernat, și nu regretă acum, în totalitate, deciziile pe care le-a luat, în funcție de cum a considerat el că ar trebui făcut sau cum erau interesele PSD la acel moment. Nici o diferență față de modul de gândire și acțiune a lui Băsescu și PD-L. Nu necesitățile comunităților locale care formează România au fost la baza deciziilor luate de Guvernul Năstase ci vrerea premierului Năstase și, de foarte multe ori, ale Președintelui Ion Iliescu. Iar aceste „vreri” aveau în spate interesele private ale liderilor locali ai PSD. Acesta este adevărul rezultat în urma unei discuții foarte sincere și directe. Dacă sunt urmărite cu atenție răspunsurile date de Adrian Năstase la întrebări și se dau la o parte farmecul vorbitorului, mimica și tonul agreabil, se vede omul puternic hotărât să impună interlocutorilor ideile lui. Se vede, uneori profesorul care agrează doar unele concepte nu și pe cele care au alți autori. Cel mai bine se observă acest lucru la discuția cu privire la Constituție. Nu admite că aceasta are prevederi care permit interpretări abuzive și că ar cam trebui completată pe ici pe colo, prin părțile pe care însăși Constituție le admite. În rest, Adrian Năstase este un politician pragmatic care știe să facă diferența între măsuri utile la un moment dat chiar dacă este posibil să fie calificate de analiștii cu greutate ca fiind de dreapta și măsuri populiste, cum sunt cele luate de Guvernul de tristă amintire Boc. Cu umor, Adrian Năstase a calificat Guvernul Boc de extremă stângă fără a greși cu ceva.

Discuția cu Adrian Năstase a fost miercuri. Joi, am participat, tot la Cafeneaua liberală, la ședința Grupului Seniorilor Liberali din Sectorul 3 unde am stabilit cum vom desfășura campania pentru înființarea spitalului generalist din sector și ne-am dat cu părerea despre „Gazeta Sectorului 3”, publicație PNL, ce urmează să apară de mâine, marți, într-un format agreabil, color, ce va conține materiale de informare despre sector și liberalii sectorului și va avea și două interviuri ce au fost luate lui Mircea Diaconu și Florin Alexe, propunerile PNL pentru o eventuală desemnare a acestora în calitate de candidați ai USL pentru primăria sectorului.

Sub conducerea lui Florin Alexe s-a desfășurat ședința pe filială unde am fost informați despre activitatea conducerii PNL S3 în săptămâna ce trecu și activitățile pe care urmează să le desfășurăm în următoarea săptămână, adică cea de acum. Interesant, Florin Alexe (consilier la capitală) ne-a informat despre modul în care Consiliul General al Capitalei era să se afle pentru a treia oară în ilegalitate, majoritatea PD-L+PRM+PNG care nu doreau discutarea unor proiecte de interes general au boicotat alegerea președintelui de ședință. Dacă nu se finaliza actul formal, exista posibilitatea dizolvării Consiliului general potrivit legii. Comportamentul pedeliștilor și a aliaților lor este total anapoda. Nu au treabă cu interesul comunității pe care o reprezintă. De fapt, se poate pune cu temei întrebarea : ei mai reprezintă pe cineva ?

După ce și Cristian Tudorache (consilier la sector, și vice PNL la capitală) ne-a informat despre modul cum s-a desfășurat ședința și la Sectorul 3, comparând cu ce se petrece în Parlament, am ajuns la concluzia că cei din PD-L se comportă la fel peste tot. Se confirmă astfel faptul că PD-L își urmărește, în actul de guvernare și administrare a localităților interesul de partid și averea publică pe care încearcă să o ciuntească în interes personal.

Este obligatoriu ca noi, împreună cu toți cei care doresc îndepărtarea de la putere a PD-L și a mafioților afiliați lor, în cadrul USL, să facem tot ce este omenește posibil pentru ca aceștia să nu mai ajungă la putere și să facem demersurile legale necesare pentru tragerea lor la răspundere civilă sau penală, după caz. Crin Antonescu a atras deja atenția, la Suceava, că trebuie să ne radicalizăm. Iar Victor Ponta a anunțat deja că există intenția ca dosarele închise de procurorii aserviți puterii băsesciene, ce privesc notabilități ca Gheorghe Flutur să fie redeschise după ce USL preia puterea. Nu se mai poate. Ori noi, ori ei !