Relația cu Rusia. Între teama lui Iliescu de a fi acuzat că este pro-rus și prostia lui Băsescu care se vrea anti-rus.

Nicolai Patrușev, șeful Consiliului de Securitate al Federației Ruse. Consiliu care are un rol de consiliere al Președintelui Federației Ruse în problemele de securitate națională. Wikipedia.

Sub privirile indiferente ale lui Traian Băsescu s-a semnat un memorandum între Iulian Fota, șeful direcției prezidențiale care se ocupă de consilierea lui Băsescu pe domeniul acesta și șeful Consiliului rus. Băsescu spune că este un document semnat între egali. Mediafax. Aiurea. Nu există egalitate.

Ani de zile, după 1990, Federația Rusă a încercat să încheie, cu România, diferite tratate prin care să se refacă relațiile dintre cele două. Normal, spun eu, din moment ce tratatele existente au suportat modificări majore odată cu declararea independenței statelor care s-au desprins de URSS și au format entități internaționale independente. Apariția Ucrainei și a Moldovei a dus în caducitate tratatul de frontieră cu URSS, convențiile privind relațiile între fostele state semnatare și-au pierdut valabilitatea dispărând actorii politici, statele. Normal, România ar fi trebuit să vadă ce anume rămâne în picioare și să accepte acele tratate care ar favoriza ambele state în relațiile dintre ele. România s-a mulțumit însă cu tratatele multinaționale, la care România și Rusia erau părți. Cu referire la zona de interferență, Marea Neagră, sunt, în viață, niște tratate care au ca scop combaterea terorismului și a altor acte și fapte care se pot produce având ca suport Marea Neagră și care pot atinge suveranitatea statelor riverane.

Ion Iliescu s-a opus, vehement, normalizării relațiilor cu Federația Rusă. Eu spun că de teamă. România trebuia să intre în NATO și apoi în UE. În calculele făcute de străluciții neamului se presupunea că orice act juridic internațional cu Federația Rusă ar fi dus la blocarea obiectivelor strategice ale României. Venirea lui Băsescu la Cotroceni a amplificat paranoia. El nu a evitat relațiile cu Rusia, el le-a acutizat, în speranța că va fi văzut, ca în timpurile de demult, ca un „apărător al creștinătății” în fața „odiosului rus” care are mereu și mereu intenția de a ocupa Europa cea evoluată. S-a înșelat. Rusia s-a uitat chiorâș la România paranoică, a dezvoltat căile de comunicare cu Germania și Franța, a deschis larg porțile pentru Olanda, Belgia, Luxemburg și Marea Britanie, se ceartă de ochii lumii cu SUA pentru a nu intra, naibii, omenirea în letargie, și-a normalizat relațiile cu China și colaborează cu aceasta pentru relațiile cu India, își menține influența în lumea arabă și stimulează America de Sud să se opună imperialismului Coca-Cola. Pe pământ toate în regulă, în cosmos, acolo unde încă nu suntem parte semnificativă, Rusia este la braț cu SUA și Europa.

La începutul anilor 2000, după ani de propuneri de colaborare, Iliescu a aprobat ca la nivelul Poliției de Frontieră Române să se încheie o înțelegere cu Serviciul de frontieră al Federației Ruse pentru combaterea migrației ilegale, a traficului cu droguri, arme și mijloace de producere a armelor de nimicire în masă, a terorismului. O înțelegere, la nivel instituțional, nu mai mult, o înțelegere care să arate că spațiul de la Marea Neagră devine sigur pentru coana Europă. Acum, după aproape 10 ani, Băsescu este de acord să se semneze un memorandum, mai slab ca înțelegerea anterioară din punct de vedere juridic, memorandumul având doar rolul de a evidenția poziția fiecărei țări semnatare cu privire la o problemă sau mai multe probleme de interes comun. După acest memorandum este posibil să se ajungă la un tratat prin intermediul căruia să se stabilească contribuția fiecărei părți pentru rezolvarea unor situații în care acestea sunt, împreună, părți - fie prin teritoriu, fie prin făptuitori, fie prin finalitatea acțiunilor infracționale.

Mai importantă este însă discuția lui Victor Ponta, ca premier, cu Nicolai Patrușev. Acesta va duce lui Putin semnalul că Guvernul României este de acord cu o mai largă cooperare economică în domeniile comune de interes. Abia după această discuție aș vrea să văd o reacție a Parlamentului prin care să dea ca sarcină Guvernului stabilirea unor relații comerciale și de altă natură care să încurajeze relațiile dintre cele două state. Evident că Rusia poate fi o mare piață pentru produsele românești și este evident că Rusia are produse de înaltă calitate care pot veni în România. Așa cum de fapt se întâmplă și în alte state europene mult, dar mult mai avansate ca noi.

Cu memorandumul lu Băsescu de ieri ajungem să repetăm „frecția la piciorul de lemn” de pe timpul lui Iliescu.